La muli ani, n srbtoare

Azi, n plin srbtoare,

Toi trandafirii albi i druiesc,
Scumpelor mele profesoare.
Din suflet le mulumesc.
Eu sunt doar o mic floare
n frumoasa ei grdin.
Dumnealor un mndru soare,
Care mie-mi d lumin.
M-nclin adnc n faa lor,
i le adresez cu mult temei,
Urarea de via lung,
Nouzeci de ani s-ajung!

n via mult sntate,

Fericire i noroc n toate!
La muli ani, n srbtoare,
Dragelor mele profesoare!

Dsclia
 Octavian Goga

Cnd, tremurndu-i jalea i sfiala,

Un cnt pribeag mbrieaz firea,
i-un trandafir crescut n umbr moare,
i soare nu-i s-i plng risipirea,
Eu plng atunci, cci tu-mi rsai n zare,
A vremii noastre dreapt muceni,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnic, blaie dscli.

Ca strlucirea ochilor ti limpezi,

Poveste nu-i mai jalnic povestit,
Tu eti din leagn sor cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispit.
Cununa ta de zile i de visuri
Au mpletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zpad,
i mn nu-i attea tiutoare.

Monegi, cetei ai crilor din stran,

Din graiul tu culeg nvtur,
E scris parc-n zmbetele tale
Senintatea slovei din scriptur.
n barba lor, crunt ca amurgul,
Ei strng prinosul lacrimilor sfinte,
Cci vd aievea ntrupat ceaslovul
n vorba ta domoal i cuminte.

La tine vin nevestele s-i plng

Feciorii dui n slujb la-mpratul,
i tu ascunzi o lacrim-ntre slove,
n alte ri cnd le trimii oftatul...
i fete vin, s le-nfloreti altia,
La pragul tu e plin ulicioara,
i fetele i opotesc n tain:
"Ce mini frumoase are domnioara!"

...Aa, grijind copiii altor mame,

Te stingi zmbind n calea ta, fecioar,
Iar cptiul somnului tu vitreg
De-un vis deert zadarnic se-nfioar.
Tu parc-auzi cum picur la geamuri
Un ciripit de pui de rndunic
i-un gnd rzle i nfierbnt tmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfnt fric.

Sfios, amurgul toamnei mohorte

i mic-ncet podoaba lui bolnav,
Ca din cdelnii fumul de tmie,
Prelung se zbate frunza din dumbrav.
Tu stai n prag, i din frgar o frunz
La snul tu s-a cobort s moar,
Iar vntul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoas domnioar...

nvtoarea
Nina Cassian
in minte-un timp ce nu l-a ters uitarea,
Cnd, lng chipul mamei, mult iubit,
mi aprea alturea alt chip,
Un chip frumos i blnd: nvtoarea.

Eram copii, vreo douzeci, n clas,

Unii mai vrednici, alii mai poznai,
Dar toi tceam cnd auzeam pe sal
Mult ateptaii, cunoscuii pai.

Intra cum ar intra n casa ei

i ne vorbea de cte sunt pe lume,
n limpezi vorbe, pline de temei,
i pentru nelesul nostru-anume.

Voi ti oricnd, chiar anii de-ar mai trece,

De ochii ei, de prul ei blai,
De mersul, de dulceaa ei din grai,
De-nvtura-i, niciodat rece.