https://vdocuments.site/sceneta-irozii.

html

IROZII – SCENETĂ

(TEATRU POPULAR RELIGIOS)

AUTOR: INSTIT. STAN IULIANA GEORGETA
G.P.P. NR. 1 ABRUD – JUD. ALBA
Personaje: IROD, 3 PĂSTORI, 3 CRAI,
2-4 ÎNGERI, STRATIOT, SFETNICUL,
PRUNCUL, MOŞ CRĂCIUN, 2 PREZENTATORI

Prezentatorul 1: Când Hristos Domnul era să se nască

Ieşit-a în ţară poruncă regească
Ca toţi să purceadă şi să se înscrie
În cetatea în care-i a lor obârşie.
Prezentatorul 2: Şi din Galileea de la Nazaret
Mergea şi Maria cu Iosif cel drept
Pân' la Betleem, oraşul vestit
Unde-şi căutară loc pentru dormit.
Prezentatorul 2 şi 3: Iată că şi steaua pe ceruri luceşte
Şi din răsărituri la toţi povesteşte
Că aici în lume, sub un cer frumos
S-a născut Domnul Iisus Hristos.
(Se deschide cortina)
Copiii cu steaua:
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi curata
Şi nevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
În ţara vestită
Betleem numită
Magii cum zăriră
Steaua sus porniră
Şi dacă sosiră
Îndată-l găsiră
La dânsul intrară
Şi se închinară
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân' la bătrâneţe.
(Se închide cortina)
Prezentatorul 1: Îngerii au coborât
La păstori de i-au trezit
Îndemnându-i să purceadă
Pe Hristos şi ei să-L vadă.
Corul: Coborât-a coborât, ziorel de zi
Îngerul Domnului Sfânt
La păstori în Viflaim
Aproape-n Ierusalim
Păstorii l-au întrebat
- Ce veste ne-aduci din sat
Veste bună voi vesti
De voi toţi vi-ţi veseli
Pe la cîntători târziu
Maica Sfântă născu fiu
L-a născut pe fân uscat
Şi-i al lumii împărat.
(Scena reprezintă staulul din Betleem)
Îngerii în cor: Păstorilor tineri nu mai dormiţi
Şi somnul de acum nu-l mai folosiţi
Şi mergeţi la Betleem, degrabă
O, păstorilor de treabă.
Şi acolo veţi afla
Că s-a născut Mesia.
Şi dacă nu ne credeţi pe noi
Ia uitaţi-vă şi voi
La steaua care vine.
Păstorul 1: Ciudat vis am visat
Îndată ce m-am culcat
Să mergem la Betleem
Pe Mesia să-l vedem.
Păstorul 2: Parcă cerul s-a deschis
Să mergem că nu e vis.
Păstorul 3: Fraţilor, să ne grăbim
Pe Mesia să-l găsim
Cu daruri să ne-nchinăm
Bucurie să aflăm.
(păstorii se retrag, se închide cortina)
2
Corul: colinda „Trei păstori”
Prezentatorul 1: Mama pruncul a-nfăşat
Şi în iesle l-a culcat
În iesle pe fân uscat
Pe al lumii împărat.
Prezentatorul 2: Iar trei crai mânaţi de dor
Lăsând ţări în urma lor
După stea călătoresc
Să găsească prunc ceresc
Prezentatorul 1: Şi să facă închinare
Pruncului cel sfânt şi care
S-a născut în lume jos
Pentru omul păcătos.
Copiii: colinda „Trei crai de la răsărit”
PARTEA A II-A
(salonul de lucru al lui Irod)
Irod: Stratioate!
Stratiot: - Poruncă, prea înalte împărate
- Ce veşti? de rău ori de bine
Pot să aflu de la tine?
Stratiot: - Preaputernice împărate
S-a lăţit faima-n cetate
Că pe-aici ar fi venit
Trei crai de la răsărit
Şi întreabă şi opresc
Pe oricine întâlnesc:
- Nu ştiţi unde s-a născut
Un crai Domn fără-nceput
Dar la astă întrebare
Nimeni nu este în stare
Să răspundă şi să dea
Lămurirea ce-o cerea.
Irod: - Mergi de-i caută şi-i cheamă
Ca să dea aicea seamă
Ce regi sunt, de unde sunt
Ce caută şi pe cine
Spre a-şi lua voie de la mine
Aici în al meu pământ
Să-i aduci pe câteşitrei
Să vorbesc şi eu cu ei.
(Stratiot iese, Irod ca pentru sine)
Irod: - Cine-mi calcă-mpărăţia
Şi ar vrea să-mi ia domnia
S-a născut cineva, oare,
Cu mine să se măsoare?
3
(Intră craii)
Către crai: - Crai din răsărit,
Vă zic bine aţi venit,
Şi pe cine căutaţi?
Gaşpar: - Cinste prea mare avem
Pe împăratul să-l vedem
Irod: - O, voi, năluci pământeşti
Cu chipuri crăieşti
Pe la noi ce căutaţi
Şi aţi putut să călcaţi
Cu a voastră îndrăznire
Puternica-mi stăpânire.
Gaşpar: - Ţie, Doamne prea slăvite,
Multe zile fericite!
Privind a noastre veşminte
Ţi-ai putea aduce-aminte
C-avem oaste-mpărătească
Cu a ta să se-ntâlnească
Dar în loc de oaste mare
Am plecat ca fiecare
După-o sfântă arătare.
Irod: - Prin Ierusalim umblaţi
Şi pe cine căutaţi?
Gaşpar: - Suntem trei magi călători
Crai ca fraţii, iubitori
Văi, coline neumblate
Şi păduri nedesfundate
Pretutindenea călcăm
Şi de împărat întrebăm
Din Persida am plecat
După o stea ce s-a arătat
Pe cerul înseninat
Aicea cum am ajuns
Steaua în nori ni s-a ascuns
Şi ne-a fost a ne plimba
Prin oraş a întreba:
- Unde s-a născut, zicând
Un crai mare de curând
Dar nişte ostaşi de-ai tăi
Foarte răpitori şi răi
Cu puterea ne-au răpus
Şi înainte-ţi ne-au adus.
Irod: - V-aş mulţumi ca la fraţi
Dac-aţi vrea să-mi arătaţi
Care de unde veniţi
Pe nume cum vă numiţi,
4

Gaşpar: - De mă vei lua cu asprime

Nimic nu afli de la mine
Blând dacă te vei purta
Atuncea vei afla.
Irod: - Fie, atunci, pe voia ta!
Gaşpar: - Sunt 40 de ani mai bine
De când ne numim ca tine
Crai şi filozofi să ştii,
Feciori de Domn să ne ţii
De domni şi de împăraţi
Cu coroane încoronaţi.
Irod: - De domni şi de împăraţi?
Dar atunci ce căutaţi?
Tot umblând prin ţări străine,
Făr' de oaste pân' la mine?
Gaşpar: - Ieremia ne-a trimis
Şi din scripturi am înţeles
Că s-o naşte pe pământ
Împăratul nou şi sfânt
De o stea ne călăuzim
Pe Hristos ca să-l găsim
Lumii ca să-l vestim.
Irod: -Scripturi şi prorociri
Dar, tu, de unde le ştii?
Gaşpar: - Din ştiinţa lui Varlam
Strămoşul lui Avraam
Irod: - Şi ce spune, că va fi?
Gaşpar: - Ce va fi se va –mplini
Din Iacov se va ivi,
Şi ca stea va străluci,
Unul din Israeliteni
Să zdrobească pe viteni.
Irod: - Dar cine va cuteza
Unul din Israeliteni
Capul a le sfărâma
Puternicilor viteni?
Gaşpar: - Dânsul, domnul domnilor
Dânsul, craiul crailor
Împăratul împăraţilor!
Va veni şi va putea
Capul a le sfărâma.
Nu cumva eşti şi tu, oare,
Din viteni, un boier mare?
Irod: - Da, aşa precum grăieşti
Dar, tu, ce crai mare eşti?
Gaşpar: - Eu ţin frâiele crăiei
6
Din părţile arăpiei
Craiul Gaşpar mă numesc
Şi ca unul crai vorbesc
Dar, tu, nu ne învredniceşti
Să ne spui ce crai mare eşti?
Irod: - Răi barbari din răsărit,
De aceea mi-aţi venit
Ca prin astfel de cuvinte
Să ispitiţi pe-un părinte?
Nu vedeţi, neruşinaţi,
Cât o să vă defăimaţi?
Al meu nume, când l-aude,
Pasărea în nori se ascunde.
Eu sunt Irod împărat!
Pe cal voi încăleca
Paloşu-n mâini voi lua
Pe Hristos l-oi minici
Iar pe voi v-oi pustii.
Mechior: - Astronoame Baltazar,
Varsă din cer foc şi jar
Şi catran şi cu pucioasă
Pe acest tiran să-l arză
În Hristos şi el să crează
Să-l vedem că se botează.
Baltazar: - Oamenii cu toţi se-nchină
La o stea ce dă lumină
Numai tu nu, idolatre,
Ticălosule împărate!
Nu te temi că te vor bate
Ale tale mari păcate
Şi fărădelegile toate?
Poruncind planetelor,
Mai ales cometelor
Domnia ţi-or pârjoli
Palatul ţi-or pustii.
Praf şi pulbere vor fi.
Irod: - Răi barbari fără de minte
Mă ispitiţi prin cuvinte
Când v-aş putea fi părinte!
Voi aşa mă defăimaţi?
Deloc nu vă ruşinaţi?
La pedeapsă nu visaţi?
Că eu pot să dau porunci
Ca să fiţi supuşi la munci?
Gaşpar: - Iroade, prea slăvite,
Nu ne pune la ispite,
7
Nu ne vorbi de porunci
C-o să ne supui la munci?
Când o fi pe vitejie
Şi noi avem o urgie (scot săbiile)
Irod: - Stratioate!
Stratiot: - Poruncă, prea 'nălţate împărate!
Irod: - Ia pe aceşti nemrnici magi
Şi în temniţă să-i bagi
Şi la muncă să mi-i ţii
Până or pieri de vii.
(Stratiot iese cu magii, Irod se plimbă gînditor)
Irod: - O, tu, sfetnic luminat,
Cu minte ageră- nzestrat,
Ce zici, tu, de aceste lucruri ciudate
Ce văzui că avem parte?
Cărţile tale sfinte
Ce grăiesc de mai – nainte?
Sfetnicul: - În ele stă, mărite,
Că în Betleemul Iudeii,
În părţile Galileii
Din neamul lui David
O să se nască
O mlădiţă-mpărătească
Şi scaunul lui de domnie
O să rămîie în vecie.
Mesia se va numi
Neamurile îl vor cinsti.
Irod: - Va să zică nu e glumă
Cu această poveste nebună,
Cu aceste feţe crăieşti
De care vrui să scap pe veci.
(lui Stratiot)
Irod: - Stratioate!
Stratiot: - Poruncă, Prea înălţate împărate!
Irod: - Pe aceşti trei crai lumeşti
Cu omenie să-i cinsteşti
Şi la mine să-i pofteşti.
(Stratiot plecă. Irod ca pentru sine)
Irod: - De la crai, cu viclenie
Ştirea uşor o să-mi vie
- Unde-i pruncul împărat
Care atât m-a tulburat?
Sabia mea ascuţită,
Spre omor mi-e pregătită
Va şti mintea să-mi lucreze
Ca pe Hristos să-l reteze.
8
Stratiot: - Aici sunt, prea înalte împărate
Cu craii să faci dreptate.
Irod: - Fraţilor, să-mi daţi iertare
Căci am fost în tulburare
Că în cugete curate
Acum vă dau dreptate.
Gaşpar: - Atunci, o, împărate,
La toţi să ne fie iertate!
Irod: - Pornind, mergeţi de-l aflaţi
Şi venind mă înştiinţaţi;
Să merg să mă închin şi eu
Ca unuia Dumnezeu.
Melchior: - Să te închini cu inima curată
Parcă n-aş putea să cred
Cum pleci genunchii tăi îndată
Totuşi aş voi să văd.
Asta nu poate să fie
Decât numai viclenie.
Baltazar: - Umbli cu fiori ritoriceşti
Vrei trei crai să amăgeşti
Tu umbli cu linguşeli
Trei feţe de crai să-nşeli?
- Iudeea, pământ întins
Ce-ai sub cerul mult întins
De ai vreo steluţă anume
Să ne îndrepte pe căi bune,
Tu, pe aceea ne-o dă
De vrei tu, aceasta fă.
Irod: - Eu din suflet cu înfocare
Aş face acest serviciu mare.
Dar, vă spun cu umilinţă
Şi în Hristos cu credinţă
Că despre aceste toate
n-am durere, nici o veste.
Mergeţi, cercetaţi bine
Vă şi-ntoarceţi iar la mine
Ca şi eu cu plecăciune
Să-i fac o închinăciune.
Gaşpar: - Mergem, fraţilor, să aflăm
Pe cel ce îl căutăm
Şi ne-o fi cu bucurie
Deci şi Irod o să vie
Să se-nchine lui Hristos
Cel născut în staul jos.
(craii se retrag. Se închide cortina)
Corul: - Craii dacă au plecat
9

Steaua iar s-a arătat

Şi au mers până au stătut
Unde a fost pruncul născut.
PARTEA A III-A
(scena reprezintă staulul din Betleem)
Corul: Cântă colinda „Ce vedere minunată”
(se închide cortina)
Îngerul 1: - Toţi să-l lăudăm cântându-l
Şi prea bine cuvântându-l
Pe acel ce ne arată
Lumina cea nenserată.
Îngerul 2: - Că s-a născut, mult sfinţită,
Sămânţa cea răsărită,
Din a Duhului Sfânt, rouă
Mult folositoare nouă.
Îngerii în cor: - Slavă, întru cele înalte
Toate stelele să salte
Saltă cerul şi pământul
Să laude tot cuvântul
Păstorii în cor: -Astăzi s-a născut Hristos
Spre omenescul folos
Veniţi toţi să-i mulţumim
Şi cu daruri să-l cinstim
Îngerii şi păstorii în cor: - Să strige în cer tărie
Glas de mare bucurie
Am găsit pe împăratul
Cum în lume nu e altul.
Craii în cor: - Culcă-te, Împărate ceresc,
În sălaş dobitocesc
Te culcă pe fân uscat
De îngeri înconjurat
Gaşpar: - Peştera se face casă
Ieslea, leagăn de mătasă
Unde te-ai născut, palat,
Fiule, de împărat.
Melchior: - Îngerii Te preamăresc
Păstorii vin să-ţi doinească
Cerul să Te ocrotească
Domnul Sfânt ne mântuiască.
Baltazar: - Astăzi lumea dănţuiască
Sufletu-şi înveselească
Şi cu cerul dimpreună
Să trăiască-n voie bună.
Craii în cor: - Doamne, împărate sfinte,
Primeşte a noastră cinste
10
Te rugăm ca să primeşti
De la noi, daruri cereşti.
Gaşpar: - Aur, că eşti mare împărat!
Melchior: - Smirnă, arhiereu fără păcat!
Baltazar: - Şi tămâie, ca unui dumnezeu adevărat!
Craii în cor: - De pomenire să-ţi fie
La tot neamul creştinesc
Şi poporul românesc.
Îngerul 1 către crai: - Eu sunt îngerul lui Dumnezeu
Ascultaţi ce vă spun eu
Să nu daţi prin cetate
Ci să daţi prin altă parte
Ca nimic Irod să ştie
De dulcele nost Mesie
Căci el a pus gând rău
Să-l omoare pe Dumnezeu.
(cortina se închide. Toţi se închină şi se retrag.)
Corul: colindă „Ce-aţi văzut păstori”
Prezentatorul 1: - Craii văzând fericirea
Li se luminară firea
S-au întors voioşi acasă
Cu vestea cea mai frumoasă.
Prezentatorul 2: - Şi-napoi când au purces
Pe altă cale au mers
Precum le-a fost lor, şi zis
De înger noaptea în vis.
PARTEA A IV-A
(din nou biroul împăratului)
Irod: - Iată că atâta vreme a trecut
De când craii m-au vândut
Şi ce greşeală neiertată
Când au fost la mine-n casă
Şi i-am lăsat să iasă
Cu viaţa nepătată.
Dar, le e munca în zadar
C-am să mă port ca un tiran!
(ofiţerului: - Stratioate!)
Stratiot: - Poruncă, prea-nalte împărate!
Irod: - Acum să pleci după căutat
Să-mi aduci un prunc nevinovat
De şapte ani şi mai în jos
De la el să aflu de Hristos
(sfetnicului)
Irod: - Iar, tu, sfetnicule bătrâne
Să treci prin ţară pe la mine
11
Poruncile mele toate
Aşa să fie executate.
Stratiot şi sfetnicul: - Am înţeles, înălţate
Poruncile tale toate
Aşa vor fi executate.
(iese Stratiot şi sfetnicul)
Irod (singur): - Porunca împărătească
Chiar aşa să se împlinească.
Nici un prunc să nu mai fie
În a mea împărăţie
Iar a mea împărăţie
La ai mei o să rămîie.
(Intră sfetnicul)
Sfetnicul: - Iroade, prea înălţate,
Plâng mamele-ndurerate
De atâta vitregie
Ce-a căzut peste pruncie.
Fie, deci, acum iertare
Peste a tale mari hotare.
Irod: - Mai bine ele să plângă
Decât ţara-mi să se stingă
Decât să las în domnie
Pe urgisitul de Mesia.
(Intră Stratiot cu pruncul)
Stratiot: - Mă-nchin la 'naltul împărat
Cu slujba ce mi-a dat
Irod: - O, tu, prunc nevinovat
Care gura-ţi la minciuni
Nici n-ai întrebuinţat
De-mi vei ascunde ceva,
Paloşul meu încruntat,
Din sânge-ţi va gusta
Ştii tu să-mi spui, cu folos,
De Mesia, de Hristos?
Pruncul: - Ştiu multe şi de toate
Prea-nălţate împărate!
Irod: - Din cine se va naşte?
Pruncul: - Din Fecioara Maria
Irod: - Cât va trăi pe pământ?
Pruncul: 33 de ani
30 de ani cînd va avea
De la Ioan Botezătorul se va boteza
Lumea de păcate va curăţa.
Irod: - Avea-va voitori de bine?
Pruncul: - Va avea!
Irod: - Pe cine?
12
Pruncul: - Multă lume împreună cu mine
Irod: - Voitori de rău va avea?
Pruncul: - Va avea!
Irod: - Pe cine?
Pruncul: - Mai întâi pe tine!
Al doilea, pe saduchei,
Pe cărturari şi farisei.
Irod: - Deci, eu sunt unul dintre ei?
Şi aceşti oameni l-or vătăma
Pe Mesia cu ceva?
Pruncul: - La Cezar l-or împotrivi,
Pe cruce înaltă l-or răstigni
Irod: - Şi mult va sta el spânzurat
Pe crucea mare de împărat?
Pruncul: - Ba nu, că pronia cerească
În alt chip o să făptuiască
Iosif şi cu Nicodim frumos
Trupul dumnezeiesc îl vor da jos
În giulgiu îl vor înfăşura
Şi-n nou mormînt îl vor aşeza
Şi piatra de mormânt vor pecetlui
Şi ostaşii îl vor păzi.
Irod: - Şi va fi el mult stătător
Acolo ca un muritor?
Pruncul: - A treia zi va învia
La ceruri se va înălţa
De-a dreapta Tatălui va sta
Şi vii şi morţii va judeca.
Iar marea împărăţie a sa
În veci sfârşit nu va avea.
Irod: - Ba da, ba da. Eu îţi zic!
Pruncul: - Nu va avea!
(Irod omorând pruncul)
Irod: - Luaţi-l dinaintea mea
Pe pruncul cel neruşinat
Care într-atât m-a tulburat!
(ofiţerul ia pe prunc, Irod pe scaun, intră îngerii)
Îngerul 1: - O, Iroade împărate
Te-ai umplut de răutate
Îngerul 2: - Că ai omorât copii
Patrusprezece mii!
Îngerul 1: - Îţi aducem o urgie
Blestem până-n vecie.
Îngerul 2: - Şi să mori, neruşinat
Ca un nebun împărat!
(Se închide cortina)
13
Corul: colindă „Praznic luminos”
(în faţa cortinei)
Îngerul 1: - Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară
Iisus pe-acest pământ.
Îngerul 2: - La fiecare casă
Se-aud colindători
Colinda lor frumoasă
Răsună până-n zori
Îngerul 1: - El vine-n leagăn verde
De îngeraşi purtat,
Să spele lumea-ntreagă
De rău şi de păcat.
Îngerul 2: - Sculaţi, copii, degrabă,
Şi-n calea lui cântaţi
Cu cei buni este Domnul
Sculaţi, copii, sculaţi.
Îngerii în cor: - Iar Moş Crăciun,
De-acum până-n vecie,
În tot anul o să vie,
Tuturor cu bucurie.
Corul: - Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi
Şi ne-aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi.
(Se deschide cortina)
Moş Crăciun:- Am venit şi-n seara asta,
Ca-n tot anul negreşit
Ca să prăznuim cu toţii
Praznicul cel preaslăvit.
Am ajuns cu greu şi-acuma
Din ai iernii grei nămeţi
Ca să aduc cu mine daruri
La fetiţe şi băieţi.
A venit şi acuma moşul
Şi-n tot anul o să vie
Deşi pletele-mi sunt ninse
Voi trăi până-n vecie.
Pace peste tot să fie
Între oameni bucurie
Căci de-acuma s-a născut
Domnul Sfânt pe acest pământ.
Corul: colindă „Veniţi astăzi credincioşii”
(Moş Crăciun împarte darurile)
14.