Legenda Crăciunului - scenetă pentru serbarea de Crăciun

Prezentator 1: Ştiţi, dragii mei, cine e Moş Crăciun? …Să vă spunem noi!
Prezentator 2: Ehei, povestea lui îşi are începuturi străvechi, însemnate în textele biblice. Pentru
români, Crăciun este numele păstorului în al cărui staul s-a născut Hristos, un cioban
ursuz, rău, care şi-a pedepsit nevasta, pe Crăciuniţa, pentru că a primit-o pe Maria în
gazdă.
Prezentator 1: Dar apoi, înţelegând minunea care s-a produs, s-a căit şi a devenit credincios. Iar
Dumnezeu l-a menit să ducă întru vecie daruri şi vorbe bune copiilor cuminţi.
Prezentator 2: Ei, ce spuneţi? Pentru cei care încă nu cred în Moş Crăciun, îi invităm să asculte
povestea noastră.

Scena I – Lângă brad

Fetiţa: Moş Crăciun există!
Băiatul: Ba nu există!
F: Ba există!
B: Ba nu, că mi-a spus mie tata!
F: Ba da, că am citit eu într-o carte!
Vine bunicul şi se aşază pe scaun:
Bunicul: Hei, dragii moşului, iar vă certaţi? Care mai e baiul de astă dată?
F: Bunicule, Petruş spune că nu există Moş Crăciun, că Moşul nu-i decât mama sau tata.
B: Păi … aşa mi-a spus mie tata …
F (cu lacrimi în ochi): Bunicule, spune-i că nu-i adevărat! Nu-i adevărat, nu-i aşa?
Bunicul: Hei, dragii moşului e o poveste tare lungă şi veche, veche …
F: Cât de veche?
Bunicul: De pe vremea lui Iisus.
B: Hai, bunule, spune-ne-o şi nouă!
Bunicul: Bine, atunci aşezaţi-vă aici şi ascultaţi.
(Copiii se aşază la picioarele moşului şi ascultă.)
Bunicul: Aşaaa… Se povesteşte din bătrâni că pe vremea lui Iisus…
B: Împăratul iudeilor?
Bunicul: Împăratul iudeilor, da!… Pe vremea acestui împărat, în oraşul Bethleem, trăia un păstor
bătrân, bătrân de tot, care nu credea în Dumnezeu, pe nume Crăciun, cu femeia lui, Baba
Iova.
F: Moş Crăciun nu credea în Dumnezeu?!
Bunicul: Pe atunci nu credea.
B: Şi?!
Bunicul: Şi acest păstor ave,
Ave, măre, ave
Stâne de oi multe,
Multe şi cornute,
Cu lână miţoasă
Ca firul de mătasă…
F: Era bogaat!…
Bunicul: Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău.

Pauză cu fundal muzical specific, de trecere la scena II

Scena II – Casa lui Crăciun

(din carton sau desenată pe o coală mare)

Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e noapte şi vin
musafirii!
Iova: Am pregătit, bărbate!
C: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că vine şi primarul, şi prefectul, şi preotul… Şi
mişcă-te odată, femeie, ce te moşmăieşti aşa?!
I: Bine, bărbate, acuş fug.
Un copil sărac: Nene Crăciune! Nene Crăciune!
C: Ce-i, mă, ce vrei?! Eu sunt nene cu tine, mă?! Ia, vezi, că-ţi dau una! Să-mi spui domnule
Crăciun!
Copilul: Domnul Crăciun, am venit la domnia voastră că mama-i bolnavă la pat, şi-i trebuie leacuri,
şi n-avem bani, că nu ne-ajung nici de mâncare.
C: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ţi dau două ciomege pe spinare. Leneşilor, la
muncă cu voi!
(spre sală): Auziţi, să-i dau bani! Da’ eu ce mănânc?! … iată că vin musafirii.
(strigând): Babă Iovă, întâmpină pe musafiri!

Pauză muzicală pentru trecerea la scena III

Scena III – Ieslea lui Crăciun

Iosif: Am călătorit mult spre Bethleem. E noapte şi eşti obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest
orăşel!
Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locuşor şi pentru noi.
Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc!
Iova (deschide uşa): Cine sunteţi şi ce doriţi?
Iosif: Noi suntem din Nazareth. Călătorim de multe zile şi suntem frânţi de oboseală. V-am ruga să
ne primiţi peste noapte să dormim în casa dumneavoastră!
Iova: Oameni buni, eu v-aş primi, dar bărbatul meu este foarte rău şi nici nu vrea să audă de oameni
străini în casa lui.
Iosif: Dar soţia mea, Maria, trebuie să nască. E iarnă, zăpadă şi ger şi trebuie să înnoptăm undeva.
Maria: Vă rugăm, adăpostiţi-ne măcar în staul!
Iova: Haideţi în ieslea boilor din staul! Văd că-şi este foarte rău, trebuie să naşti. Am să te moşesc
eu.
(Fecioara naşte pe Iisus – puteti scoate de după ieslea improvizată o păpuşă bebeluş
înfăşată în scutece albe)
Iova (ridicând copilul spre spectatori): Vai, ce copil frumos ai născut!
Îngerii (2 ingeri apar lângă iesle): El este Mântuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos, împăratul
luminilor, fiul lui Dumnezeu.
Iova: Maică preasfântă, miluieşte-mă!
(veselă) Mă duc să-i spun unchiaşului meu, Crăciun, că sunt moaşa Mântuitorului
lumii. (Păşeşte spre casă.)
Crăciun:Unde ai fost?! Adu repede cafeaua şi dulceţurile, că vor să plece musafirii! Dar ce-i pe
mâinile tale?
Iova: Ce bucurie,
Ce veselie
Pe noi, Crăciune,
C-a venit pe lume,
La noi s-a născut,
Domnul cel de sus,
Domnul cerului
Şi-al pământului,
Hristos, Domnul cel slăvit,
Cum de mult s-a proorocit!
Crăciun (o împinge pe Iova): Ce-ai făcut?! Ai lăsat musafirii ca să ajuţi o sărăntoacă? Netrebnico!
Cum poţi să crezi aşa ceva? (Îi taie mâinile cu toporişca)
Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile?
Crăciun: Aşa meriţi. Pleacă din ochii mei!
Iova (fuge în staul.): Maica Domnului, mântuieşte-mă!
Maria: Apropie-ţi, moaşă Iova, braţele tale de scutecele preasfinţite ale pruncului!
Iova: Minune, de trei ori minune! Mi-au crescut mâinile la loc! (Se închină şi fuge la Crăciun.) Iată,
Crăciune, că în locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul
cerurilor, mi-a dat altele mult mai frumoase, mai albe ca zăpada şi mai luminoase decât soarele!
Crăciun: Vai, ce minune! Ai avut dreptate. Iartă-mă, Maica Domnului, pentru ce-am fost şi pentru
ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl păcatele?
Un înger (sau amândoi): De azi înainte vei trăi veşnic! În fiecare an, cât va fi lumea şi pământul,
vei colinda prin ger, prin vifor şi ninsoare, cu traista plină doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei
mari ca şi pe la cei mici, pe la cei bogaţi ca şi pe la cei săraci, împărţindu-le tuturora îmbucurătoarea
veste despre naşterea Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Iisus Hristos!

Pauză muzicală de trecere spre scena IV

Scena IV – Lângă brad

F: Ai văzut, Petruş, că Moş Crăciun există?!
B: Bunicule, dar cum ajunge Moşul la fiecare copil într-o singură noapte?
Bunicul: El nu poate. De aceea, de cu vară, el face mantii şi dulame roşii pentru fiecare oraş sau
sătuc din lume, pregăteşte sacii cu daruri, iar iarna le trimite unor oameni aleşi de el spre a
le împărţi.
Voi, copii, credeţi în el, aşa cum credeţi şi în Dumnezeu, fără să-l vedeţi!
(Se aud colindătorii.)
Iată, au venit colindătorii! Haideţi să-i primim cum se cuvine!
F: Da! Şi-apoi îl vom aştepta şi pe Moş Crăciun. Sunt sigură că va veni şi pe la noi!

Fundal muzical de încheiere

Scenetă Crăciun - Naşterea lui Iisus Hristos

Serbarea şi sceneta cu tema Crăciunul - Naşterea Domnului

nostru Iisus Hristos va avea loc într-o sală special amenajată. Copiii vor fi costumaţi în funcţie
de personajele pe care le vor interpreta.

Personaje
 Maica Sfântă – Maria
 Iosif
 Magii – 3
 Păstorii – 3
 Îngerii – 3
 Irod – Împărat
 Ostaşul
 Povestitorul

Centrul decorului îl constituie:

 icoana cu naşterea lui Iisus
 ieslea
 lumânări
 brad de Crăciun

Povestitorul:
 Colo sus, în vremeea ceea,
În frumoasa Galileea,
O fecioară vieţuia
Şi Maria se numea.
Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea sălaşul.
Într-o zi Maria sta,
Singură şi se ruga.
Dar deodată ce văzu?
Casa toată se umplu
De-o lumină orbitoare
Ca şi raza de la soare.

Îngerul Gavril:
- Nu te speria, Maria!
Eu sunt îngerul Gavriil,
Cu veste la tine vin.
Tu vei naşte pe Hristos,
Pe Hristos cel luminos!
Fiul tatălui va fi
Şi Iisus se va numi.
Maria:
- Iată roaba Domnului
Fie mie după cuvântul tău!

Povestitorul:
Al Iudeei împărat
Într-o zi porunc-a dat
Că la locul de născare
Să se-nscrie fiecare.
Iosif a mers să se-nscrie
Şi el, cu a lui soţie;
De la ei, din Galileea,
În Viflaim, în Iudeea.
Când acolo au sosit,
Mariei,ceasul i-a venit.
Ca să nască pe Iisus
Cată loc în jos şi-n sus.
Geaba cată prin cetate;
Hanuri, case...pline-s toate.

Iosif:
- Din Nazaret venim acum
Şi calea a fost grea,
Că suntem obosiţi de drum
Şi eu, şi Maria.
 Că ea aşteaptă pruncul sfânt
Acuma să se nască,
Şi oamenii de pe pământ
Iisus să-i izbăvească.

Maria:
- Peste tot e-atâta lume,
Nu găsim nici un locaş.
Haide, Iosife, mai bine
La margine de oraş!

Povestitorul:
Atuncea Preacurata din Viflaim ieşea
Şi dând de-o poiată, a intrat în ea.
Şi printre dobitoace, pe fânul cel strohos,
Născut-a Preacurata pe Iisus Hristos.

Colind: ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS

Povestitorul:
Îngerii au coborât
La păstori, de i-au trezit.
Şi cum stau, din slavă, iată
Că un înger se arată.
Faţa lui când o zăresc
Ei de spaimă-ncremenesc;
Iar al Domnului trimis
Din ceruri, aşa le-a zis:

Înger 1:
- Să nu vă-nspăimântaţi!
Eu sunt solie
Şi vă vestesc cu bucurie
Că vesel azi tot omul fie!

Înger 2:
- Salte fericit poporul
Că s-a născut Mântuitorul!
Jos în staul coborâţi
Şi în iesle-o să găsiţi
Prunc în scutece-nfăşat
E Iisus cel aşteptat!

Povestitorul:
Astea, îngerul spunând,
Îngeri alţii vin pe rând...
 Mulţi...o-ntreagă oaste sfântă
Zboară prin văzduh şi cântă.

Îngerii:
- Slavă-n ceruri celui sfânt
Vouă, pace pe pământ!

Povestitorul:
Iar când îngerii plecară
Cei de lângă oi strigară:

Păstorul 1:
- Haideţi toţi la Viflaim,
Pruncu-n iesle să-l găsim!

Păstorul 2:
- În genunchi să ne-aşezăm
Lui Iisus să ne-nchinăm.

Păstorul 3:
Şi drept daruri îi vom da
Nepătată, dragostea!

Păstor 1:
- Slavă ţie şi-nchinare-n cântec sfânt,
Slavă ţie-n cer şi pace pe pământ!

Păstor 2:
- Slavă ţie, prunc trimis Mântuitor!
Slavă ţie, Împăratul tuturor!

Păstor 3:
- Slavă ţie, azi tot omu-i fericit!
Slavă ţie, sfânt Mesia, mult dorit!

Păstor 1:
- Lumii, astăzi s-a născut
Domnul cel făr’ de-nceput.
S-a născut pe fân uscat,
De îngeri înconjurat.
S-a născut pe fân frumos
Şi i-au pus nume Hristos.

Păstor 2:
- Prunc dumnezeiesc, frumos,
Ce pe noi din iad ne-a scos.
 Şi la cer ne-a ridicat,
Iertându-ne de păcat.

Păstor 3:
- Pruncului ne închinăm,
Cu credinţă îi strigăm:
Naşterea ta să ne fie
Tuturor cu bucurie.

Înger 1:
Ce se vede-n zare?
O lumină mare.
O stea străluceşte
Falnic, ea vesteşte.
Că azi, preacurata,
Preanevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
Steaua stă deodată,
Viflaimul iată.
Peştera se vede,
Maica-ntrânsa şede.
Într-o iesle zace
Un prunc plin de pace.
El e împăratul,
Noi n-avem pe altul.

Înger 2 :
Pe ceruri luceşte
Şi din răsărituri
La toţi le vesteşte:
Că aici, în lume,
Sub un cer frumos,
S-a născut chiar azi
Domnul Iisus Hristos!

Colind: STEAUA SUS RĂSARE

Povestitorul:
În noaptea sfântă de Crăciun,
Pe drumul nins, cu lună,
Trei magi călări, cu suflet bun,
Aleargă împreună.
De unde vin? Cum se numesc?
Ce doruri îi frământă?
 Spre-o iesle ei călăroresc
Şi cerurile cântă!
Şi cântă-n inimile lor,
Aprinsă, bucuria:
- Azi s-a născut Iisus Hristos!
Azi s-a născut Mesia!

Înger 2:
Trei crai de la Răsărit
Cu steaua-au călătorit.
Şi-au mers după cum citim,
Până la Ierusalim.
Acolo dac-au ajuns,
Steaua lor li s-a ascuns.
Şi-au început a umbla,
Prin oraş a întreba.

Magul Baltazar:
- Noi, de la Răsărit cu-alai,
Venim trei magi, venim trei crai.
Ierusalimu-am colindat
Şi-am întrebat în lung şi-n lat:

Magul Melchior:
- Unde-i noul Împărat
Care-acuma s-a născut?
Steaua lui noi am văzut
Şi către el ne-a petrecut.

Magul Gaspar:
- Şi-am venit din depărtare
Să-i aducem închinare
Pruncului Mântuitor
Şi Împărat al tuturor!

Magii împreună:
- Dar când aici noi am ajuns,
Steaua-n nori ni s-a ascuns!

Irod:
- Cine sunteţi? Ce gând aveţi?
Ce întrebaţi?
De-a cui poruncă ascultaţi?
Şi ce-mpărat tot căutaţi?

Magul Baltazar:
 - Noi, împărate, am venit
Tocmai de la Răsărit!

Magul Melchior:
- Dar, dacă vrei să ştii... Prea bine!
Noi nu te căutăm pe tine!

Magul Gaspar:
- Noi pe Iisus îl căutăm!
Peste-mpăraţi El e-mpărat!

Magii împreună:
- Cu slavă fie lăudat!

Irod:
- Aşa? Deci...mergeţi şi aflaţi,
Apoi veniţi de mă-nştiinţaţi.
Că şi eu vreau ca să mă duc
Şi-nchinare să-i aduc.

Povestitorul:
Şi s-au dus craii... s-au tot dus...
Steaua-i îndruma de sus.
Iar la staul... colo... iată
Steaua se opri deodată.
Iar craii merg în faţa pruncului,
Se-nchină cuvioşi,
Se-nchină Lui.
Ei scot şi-i dau cu multă bucurie:
Aur, smirnă şi tămâie.

Magul Baltazar:
- Am sosit din Răsărit
Să ne-nchinăm negreşit,
Celui dintâi Împărat
Ce ne iartă de păcat!

Magul Melchior:
- Irod vrut-a ca să ştie:
Aur, smirnă şi tămâie,
Cui le ducem noi în dar,
Trecând peste-al lui hotar?

Magul Gaspar:
- Locul l-am ţinut ascuns
Unde s-a născut Iisus!
 Ca Irod să nu-l găsească
Şi rău să-i pricinuiască.

Magii împreună:
- Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu pace, între oameni bunăvoire!

Povestitorul:
Noaptea, îngerul din vis,
Magilor, aşa le-a zis:

Îngerul 1:
- Pe Irod să-l ocoliţi!

Povestitorul:
Craii, când se-napoiară,
Altă cale apucară.
Îngerul, în vis,
Veni şi la Iosif
Şi-i grăi:

Înger 1:
- Scoală-te, Iosif,
Ia Pruncul şi pe mama Lui,
Fugi în Egipt şi rămâi acolo
Până îţi voi spune eu,
Că Irod în gând şi-a pus
Să-l omoare pe Iisus.

Povestitorul:
Iar pe crai, Irod, mereu
I-aştepta-n palatul său.
Şi văzând că nu mai vin
De necaz, făcea venin.
Şi-a chemat ostaşi pe dată.

Irod:
- Ostaşi!... mergeţi repede!...o ceată!...
Colo-n Viflaim şi-n sate
Cu oraşe-nvecinate.
Casele la rând luaţi,
Toţi copiii să-i tăiaţi!
De la doi-trei ani în jos,
Doar veţi da şi de Hristos.

Ostaşii:
- Precum aţi spus vom făptui,
 Copiii toţi vom nimici.
Cu sabia pe dat’ pornim,
Copiii mici să-i nimicim.
Vom făptui precum aţi spus
Şi n-o să scape nici Iisus!
Noi suntem braţul lui Irod
Şi va fi jale în norod!
Ne iartă, Doamne, Tată Sfânt,
Că va fi jale pe pământ!

(Ostaşii pleacă şi pe ritmul cadenţat încep tăierea pruncilor. Se aude plânsetul în cetate.)

Povestitorul:
Şi războinicii s-au dus
Făcând precum Irod le-a spus.
O, ce vaiet prin cetate!
Şi-mprejurul ei, prin sate!
Cum plângeau, din minţi ieşite,
Mamele nenorocite,
Când vedeau murind, pe uliţi,
Pruncii lor, trecuţi prin suliţi.
Sau când îi vedeau sfărmaţi
Sub călcâie de soldaţi.

Irod:
- Eu sunt Irod împărat
Care pe cal am încălecat!
Sabia-n mână-am luat,
14.000 de coconi mici am tăiat.
Tot pământul s-a cutremurat!

Înger 1:
- O Iroade, împărate,
Te-ai umplut de răutate!
Tu, cu păcatele tale,
Ai umplut lumea de jale!

Înger 2:
Atunci Irod împărat
Auzi ce s-a-ntâmplat
Şi mare porunc-a dat:
Să se taie mulţi copii!
Şi-a tăiat Irod copii,
Vreo patrusprezece mii.
De doi ani şi mai în jos,
Ca să-l taie pe Hristos.
 Pe Hristos nu l-a tăiat,
Dumnezeu l-a apărat!

Povestitorul:
Dar nici nu-ncetase plânsul
Că Irod muri, şi dânsul.
Îngerul atunci i-a zis
Iar lui Iosif, noaptea-n vis:

Înger 1:
- Ia pe prunc, pe mama sa
Şi te-ntoarce-n ţara ta!
Grijă n-ai de ce să porţi
Că de-acum e printre morţi
Cel ce mâna-a vrut să puie,
Pe Iisus ca să-l răpuie.

Povestitorul:
Ei din Egipt la drum porniră
Şi în Nazaret sosiră.
Ocrotit de Dumnezeu,
Iisus, aici, creştea mereu.
Şi de harul Domnului
Se umplea făptura Lui.
Maica Sfântă-l ocrotea
Şi cu dragoste-i grăia:

Maica Sfântă:
- Fiul meu, Iisuse dragă,
Te aşteaptă-o lume-ntreagă!

Toţi: - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:
- Te aşteaptă cu dorire
Ca să-i dai ei mântuire!

Toţi:
- Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:
- Cine-a asculta povaţa
Îşi va mântui viaţa!

Toţi:
- Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Înger 1:
- Când te-ai născut, Iisuse,
Noi, îngerii de sus,
Cântarea minunată a-mpăcării am adus,
Să bucurăm pământul pentru venirea Ta,
Să vină să-l cuprindă iubirea, pacea Ta!

Înger 2:
- Azi, ca-ntotdeauna,
Noi, îngerii, venim
Prin naşterea – Ţi, Iisuse,
Pe prunci să-i ocrotim;
Să facem loc pe buze
Cuvântului Tău sfânt.

Toţi îngerii: - Să fie doar iubire şi pace pe pământ!

Înger 2:
- O, şi-acum, Iisuse Doamne,
Pentru anul care vine,
Calda noastră rugăciune
O-ndreptăm smeriţi spre Tine:
Să-ntăreşti dorinţa noastră
De-a rămâne zi şi noapte,
Purtători ai veştii bune
Mai departe, mai departe....

Colind: O, CE VESTE MINUNATĂ!