BALADA LUI CONSTANTIN BRNCOVEANU Intr-o joi de dimineat, Zi scurtrii lui din viat Brncoveanu se scul Fata-i blnd

si spl Barba-i alb isi piptna La icoane se-nchina Pe ferestre-apoi cta Si amar se spimnta: "Dragii mei coconi iubiti, Lsati somnul, v treziti Armele vi le gtit i C pe noi ne-a-nconjurat Pasa cel nempcat, Ieniceri cu tunuri mari, Ce sparg ziduri ct de tari". Bine vorba nu sfrseau Turcii-n cas nevleau Pe toti patru mi-i prindea Si-i decea de-i nchidea La Stambul, n Turnul Mare Ce se-nalt lng mare, Unde zac fete domnesti Si soli mari mprtesti. Mult acolo nu zcea C sultanu-i aducea Lng foisorul lui, Pe malul Bosforului. "Brncovene Constantin, Boier vechi si domn crestin Adevru-i c-ai chitit Pn' a nu fi mazilit S desparti a ta domnie De a noastr-mprtie, C, de mult ce esti avut, Bani de aur ai btut Fr' a sti de mine team, Fr' a vrea ca s-mi dai seam ?" "De-am fost bun, ru la domnie Dumnezeu singur o stie. De-am fost mare pe pmnt Cat-acum de vezi ce sunt !" "Constantine Brncovene, Nu-mi gri vorbe viclene, De ti-e mil de copii Si de vrei ca s mai fii Las legea crestineasc Si te d-n legea turceasc !" "Fac Dumnezeu ce-o vrea, Chiar pe toti de ne-ati tia Nu m las de legea mea ! Fac Dumnezeu ce-o vrea, Chiar pe toti de ne-ati tia Nu m las de legea mea !" Sultanul din foisor De-te semn la Imbrohor. Doi gealati veneau curnd Sbiile fluturnd Si spre robi dac mergeau Din coconi si alegeau Pe cel mare si frumos Si-l puneau pe scaun jos Si pala-i repezea Capul iat-l reteza, Brncoveanu greu ofta Si din gur cuvnta: "Doamne, fie voia Ta !" Gealatii iarsi mergeau Si din doi si alegeau Pe cel gingas, mijlociu Cu pr neted si glbiu Pe scaun l punea Si capul i reteza. Brncoveanu greu oft a Si din gur cuvnta: "Doamne, fie voia Ta !" Sultanul se minuna Si cu mil se-ngna: "Brncovene Constantin, Boier vechi si domn crestin Trei coconi tu ai avut Din trei, doi ai pierdut Numai unul ti-a rmas Cu zile de vrei s-l las Las legea crestineasc Si te d-n legea turceasc !" "Mare-i Domnul Dumnezeu Crestin bun m-am nscut eu Crestin bun a muri vreu. Mare-i Domnul Dumnezeu Crestin bun m-am nscut eu Crestin bun a muri vreu. Taci, drgut, nu mai plnge C-n piept inima-mi se frnge Taci si mori n legea ta C tu ceru-i cpta !"

Imbrohorul se-ncrunta Gealatii se-nainta Si spre blndul copilas Dragul tatii fecioras La pmnt l arunca Si zilele-i ridica. Brncoveanu greu ofta Si cu lacrimi cuvnta: "Doamne, fie voia Ta !" Apoi el se-ntuneca Inima-i se despica Pe copii se arunca i bocea, i sruta Si turbnd, apoi striga: "Alelei, tlhari pgni Alelei, feciori de cni, Trei feciori eu am avut Pe toti trei mi i-ati pierdut ! Dar-ar Domnul Dumnezeu S fie pe gndul meu, S v stergeti pe pmnt Cum se sterg norii de vnt. S n-aveti loc de-ngropat Nici copii de srutat !" Turcii crunt se oteleau Si pe dnsul tbrau: "Cini turbati, turci, lift rea De-ati mnca si carnea mea S stiti c-a murit crestin Brncoveanu Constantin ! S stiti c-a murit crestin Brncoveanu Constantin !"