IROZII – SCENETĂ

(TEATRU POPULAR RELIGIOS)

Personaje: IROD, 3 PĂSTORI, 3 CRAI,

2-4 ÎNGERI, STRATIOT, SFETNICUL,
PRUNCUL, 2 PREZENTATORI

Corul: Colo sus în vremea ceea

Prezentatorul 1: Când Hristos Domnul era să se nască

Ieşit-a în ţară poruncă regească
Ca toţi să purceadă şi să se înscrie
În cetatea în care-i a lor obârşie.
Prezentatorul 2: Şi din Galileea de la Nazaret
Mergea şi Maria cu Iosif cel drept
Pân' la Betleem, oraşul vestit
Unde-şi căutară loc pentru dormit.
Prezentatorul 1 şi 2: Iată că şi steaua pe ceruri luceşte
Şi din răsărituri la toţi povesteşte
Că aici în lume, sub un cer frumos
S-a născut Domnul Iisus Hristos.

Steaua sus răsare

Prezentatorul 1: Îngerii au coborât

La păstori de i-au trezit
Îndemnându-i să purceadă
Pe Hristos şi ei să-L vadă.

Coborât-a coborât, ziurel de zi

(Scena reprezintă staulul din Betleem)

Îngerii în cor: Păstorilor tineri nu mai dormiţi
Şi somnul de acum nu-l mai folosiţi
Şi mergeţi la Betleem, degrabă
O, păstorilor de treabă.
Şi acolo veţi afla
Că s-a născut Mesia.
Şi dacă nu ne credeţi pe noi
Ia uitaţi-vă şi voi
La steaua care vine.

Corul: „Trei păstori”

Păstorul 1: Ciudat vis am visat

 Îndată ce m-am culcat
Să mergem la Betleem
Pe Mesia să-l vedem.
Păstorul 2: Parcă cerul s-a deschis
Să mergem că nu e vis.
Păstorul 3: Fraţilor, să ne grăbim
Pe Mesia să-l găsim
Cu daruri să ne-nchinăm
Bucurie să aflăm.
(păstorii se retrag, se închide cortina)

Prezentatorul 1: Mama pruncul a-nfăşat

Şi în iesle l-a culcat
În iesle pe fân uscat
Pe al lumii împărat.
Prezentatorul 2: Iar trei crai mânaţi de dor
Lăsând ţări în urma lor
După stea călătoresc
Să găsească prunc ceresc
Prezentatorul 1: Şi să facă închinare
Pruncului cel sfânt şi care
S-a născut în lume jos
Pentru omul păcătos.

Trei crai de la Răsărit

PARTEA A II-A
(salonul de lucru al lui Irod)
Irod: Stratioate!
Stratiot: - Poruncă, prea înalte împărate
- Ce veşti? de rău ori de bine
Pot să aflu de la tine?
Stratiot: - Preaputernice împărate
S-a lăţit faima-n cetate
Că pe-aici ar fi venit
Trei crai de la răsărit

Irod: - Mergi de-i caută şi-i cheamă

Ca să dea aicea seamă
Ce regi, de unde sunt
Ce caută pe-al meu pământ?

(Stratiot iese, Irod ca pentru sine)

Irod: - Cine-mi calcă-mpărăţia

Şi ar vrea să-mi ia domnia
S-a născut cineva, oare,
Cu mine să se măsoare?
(Intră craii)
2
Către crai: - Crai din răsărit,
Vă zic bine aţi venit,
Şi pe cine căutaţi?

Gaşpar: - Ţie, Doamne prea slăvite,

Multe zile fericite!
Privind a noastre veşminte
Ţi-ai putea aduce-aminte
C-avem oaste-mpărătească
Cu a ta să se-ntâlnească
Dar în loc de oaste mare
Am plecat ca fiecare
După-o sfântă arătare.
Irod: - Prin Ierusalim umblaţi
Şi pe cine căutaţi?
Gaşpar: - Suntem trei magi călători
Crai ca fraţii, iubitori
Din Persida am plecat
După o stea ce s-a arătat
Pe cerul înseninat
Aicea cum am ajuns
Steaua în nori ni s-a ascuns
Şi ne-a fost a ne plimba
Prin oraş a întreba:
- Unde s-a născut, zicând
Un crai mare de curând
Dar nişte ostaşi de-ai tăi
Foarte răpitori şi răi
Cu puterea ne-au răpus
Şi înainte-ţi ne-au adus.
Irod: - V-aş mulţumi ca la fraţi
Dac-aţi vrea să-mi arătaţi
Care de unde veniţi
Pe nume cum vă numiţi,
Şi-ncotro călătoriţi?
(lui Melchior)
Ce crai mare eşti tu?
Melchior: - Melchior e al meu nume
Vin din răsărit de lume
Şi din prorociri aflând
Că se va naşte de curând
Mare împărat pe pământ
După o stea ce s-a arătat
Din înaltul înseninat
Am plecat ca să-l găsesc
Să mă închin şi să-i slujesc.
Irod: -Pasă, pas la împăratul,
Că i-oi închina eu capul
Cu un paloş cutezător
3
 Şi la soare sclipitor,
Ce o să-l înfioreze
Şi capul să i-l reteze.
(lui Baltazar)
Irod: - Dar tu ce crai mare eşti?
Baltazar: - Eu sunt craiul Baltazar
De la Persida am pornit
Cu o stea ce s-a ivit.
Şi din proroci citind
Că s-o naşte pe pămînt
Cel mai mare împărat
Mesia mult aşteptat,
Am plecat ca să-l găsesc
Să-i duc daruri, să-l slujesc;
Şi să mă închin şi eu
Ca unuia Dumnezeu.
IROD - Pasă, pas la împăratul,
Că-i voi închina eu capul
Cu un paloş tremurător
Şi la soare sclipitor
Care să-l înfioreze
Şi capul să i-l reteze
(lui Gaşpar)
- Dar tu care te uiţi rău, rău
Privind la scaunul meu,
Îţi este rîndul să vorbeşti
Spune ce crai mare eşti?

Gaşpar: - De mă vei lua cu asprime

Nimic nu afli de la mine
Blând dacă te vei purta
Atuncea vei afla.
Irod: - Fie, atunci, pe voia ta!

Gaşpar: - Eu ţin frâiele crăiei

Din părţile Arăpiei
Craiul Gaşpar mă numesc
Şi ca un crai îţi vorbesc
Dar, tu, nu ne învredniceşti
Să ne spui ce crai mare eşti?
Irod: - Răi barbari din răsărit,
De aceea mi-aţi venit?
Eu sunt Irod împărat!
Pe cal voi încăleca
Paloşu-n mâini voi lua
Pe Hristos l-oi nimici
Pe voi vă voi pustii.
Mechior: - Astronoame Baltazar,
Varsă din cer foc şi jar
4
 Şi catran şi cu pucioasă
Pe acest tiran să-l arză
În Hristos şi el să crează
Să-l vedem că se botează.
Baltazar: - Oamenii cu toţi se-nchină
La o stea ce dă lumină
Numai tu nu, idolatre,
Ticălosule împărate!
Nu te temi că te vor bate
Ale tale mari păcate
Şi fărădelegile toate?
Poruncind planetelor,
Mai ales cometelor
Domnia ţi-or pârjoli
Palatul ţi-or pustii.
Praf şi pulbere vor fi.
Irod: - Răi barbari fără de minte
Mă ispitiţi prin cuvinte
Când v-aş putea fi părinte!
Voi aşa mă defăimaţi?
Deloc nu vă ruşinaţi?
La pedeapsă nu visaţi?
Că eu pot să dau porunci
Ca să fiţi supuşi la munci?
Gaşpar: - Iroade, prea slăvite,
Nu ne pune la ispite,
Nu ne vorbi de porunci
C-o să ne supui la munci?
Când o fi pe vitejie
Şi noi avem o urgie (scot săbiile)
Irod: - Stratioate!
Stratiot: - Poruncă, prea 'nălţate împărate!
Irod: - Ia pe aceşti nemernici magi
Şi în temniţă să-i bagi
Şi la muncă să mi-i ţii
Până or pieri de vii.
(Stratiot iese cu magii, Irod se plimbă gînditor)
Irod: - O, tu, sfetnic luminat,
Cu minte ageră- nzestrat,
Ce zici, tu, de aceste lucruri ciudate
Ce văzui că avem parte?
Cărţile tale sfinte
Ce grăiesc de mai – nainte?
Sfetnicul: - În ele stă, mărite,
Că în Betleemul Iudeii,
În părţile Galileii
Din neamul lui David
O să se nască
O mlădiţă-mpărătească
5
 Şi scaunul lui de domnie
O să rămîie în vecie.
Mesia se va numi
Neamurile îl vor cinsti.
Irod: - Va să zică nu e glumă
Cu această poveste nebună,
Cu aceste feţe crăieşti
De care vrui să scap pe veci.
(lui Stratiot)
Irod: - Stratioate!
Stratiot: - Poruncă, Prea înălţate împărate!
Irod: - Pe aceşti trei crai lumeşti
Cu omenie să-i cinsteşti
Şi la mine să-i pofteşti.
(Stratiot pleacă. Irod ca pentru sine)
Irod: - De la crai, cu viclenie
Ştirea uşor o să-mi vie
- Unde-i pruncul împărat
Care atât m-a tulburat?

Stratiot: - Aici sunt, prea înalte împărate

Cu craii să faci dreptate.
Irod: - Fraţilor, să-mi daţi iertare
Căci am fost în tulburare
Că în cugete curate
Acum vă dau dreptate.
Gaşpar: - Atunci, o, împărate,
La toţi să ne fie iertate!
Irod: - Pornind, mergeţi de-l aflaţi
Şi venind mă înştiinţaţi;
Să merg să mă închin şi eu
Ca unuia Dumnezeu.
Melchior: - Să te închini cu inima curată
Parcă n-aş putea să cred
Cum pleci genunchii tăi îndată
Totuşi aş voi să văd.
Asta nu poate să fie
Decât numai viclenie.
Baltazar: - Tu umbli cu linguşeli
Trei feţe de crai să-nşeli?

Irod: - Mergeţi, cercetaţi bine

Vă şi-ntoarceţi iar la mine
Ca şi eu cu plecăciune
Să-i fac o închinăciune.
Gaşpar: - Mergem, fraţilor, să aflăm
Pe cel ce îl căutăm
Şi ne-o fi cu bucurie
Deci şi Irod o să vie
6
 Să se-nchine lui Hristos
Cel născut în staul jos.
(craii se retrag. Se închide cortina)

Povestitor 1: - Craii dacă au plecat

Steaua iar s-a arătat
Şi au mers până au stătut
Unde a fost pruncul născut.

PARTEA A III-A
(scena reprezintă staulul din Betleem)
Corul: Cântă colinda „Ce vedere minunată”

Îngerii în cor: - Slavă, întru cele înalte

Toate stelele să salte
Saltă cerul şi pământul
Să laude tot cuvântul

Păstorii în cor: -Astăzi s-a născut Hristos

Spre omenescul folos
Veniţi toţi să-i mulţumim
Şi cu daruri să-l cinstim

Îngerii şi păstorii în cor: - Să strige în cer tărie

Glas de mare bucurie
Am găsit pe împăratul
Cum în lume nu e altul.

Craii în cor: - Culcă-te, Împărate ceresc,

În sălaş dobitocesc
Te culcă pe fân uscat
De îngeri înconjurat

Craii în cor: - Doamne, împărate sfinte,

Primeşte a noastră cinste
Te rugăm ca să primeşti
De la noi, daruri cereşti.
Gaşpar: - Aur, că eşti mare împărat!
Melchior: - Smirnă, arhiereu fără păcat!
Baltazar: - Şi tămâie, ca unui Dumnezeu adevărat!
Craii în cor: - De pomenire să-ţi fie
La tot neamul creştinesc
Şi poporul românesc.
Îngerul 1 către crai: - Eu sunt îngerul lui Dumnezeu
Ascultaţi ce vă spun eu
Să nu daţi prin cetate
Ci să daţi prin altă parte
Că Irod are gând rău
S-omoare pe Dumnezeu.
7
 (Toţi se închină şi se retrag.)

Prezentatorul 1: - Craii văzând fericirea

Li se luminară firea
S-au întors voioşi acasă
Cu vestea cea mai frumoasă.
Prezentatorul 2: - Şi-napoi când au purces
Pe altă cale au mers
Precum le-a fost lor, şi zis
De înger noaptea în vis.

PARTEA A IV-A (din nou biroul împăratului)

Irod: - Iată că atâta vreme a trecut
De când craii m-au vândut
Porunca împărătească
Chiar aşa să se împlinească.
Nici un prunc să nu mai fie
În a mea împărăţie
Iar a mea împărăţie
La ai mei o să rămîie.

Îngerul 1: - O, Iroade împărate

Te-ai umplut de răutate
Îngerul 2: - Că ai omorât copii
Patrusprezece mii!
Îngerul 1: - Îţi aducem o urgie
Blestem până-n vecie.
Îngerul 2: - Şi să mori, neruşinat
Ca un nebun împărat!

Îngerul 1: - Răsună blând spre seară

Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară
Iisus pe-acest pământ.
Îngerul 2: - La fiecare casă
Se-aud colindători
Colinda lor frumoasă
Răsună până-n zori
Îngerul 1: - El vine-n leagăn verde
De îngeraşi purtat,
Să spele lumea-ntreagă
De rău şi de păcat.

Colindă – Naşterea Domnului nostru