Pomul Craciunului

de George Cosbuc Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Padurea iarna doarme, casa vrea Dumnezeu. Si numai cte-un viscol o bate uneori, Ea plnge atunci cu hohot, cuprinsa de fiori. Si tace-apoi si-adoarme, cnd viscolele pier, n noaptea asta nsa, vin ngerii din cer. Si zboarancet de-alungul padurilor de brad, Si cntancet; si mere si flori din sn le cad. Iar florile sanina de ramuri pna jos Si-i cntec si lumina si-asa e de frumos! Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i, Se bucura si cnta ca ngerii si ei. Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ti trimite dintrnsa Dumnezeu. Un nger rupse-o creanga din brazii cu faclii, Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii. Departe ntr-un staul en fata-acum Isus, Si ngerii, o, cte si cte i-au adus. Dar el e bun simparte la toti cti l iubesc, Tu vino, si tenchina, zi: Doamne-ti multumesc.