Pomul Craciunului

de George Cobuc

Tu n-ai vzut pdurea, copile drag al meu,

Pdurea iarna doarme, c'aa vrea Dumnezeu.
i numai cte-un viscol o bate uneori,
Ea plnge atunci cu hohot, cuprins de fiori.

i tace-apoi i-adoarme, cnd viscolele pier,

n noaptea asta ns, vin ngerii din cer.
i zboar'ncet de-alungul pdurilor de brad,
i cnt'ncet; i mere i flori din sn le cad.

Iar florile s'anin de ramuri pn jos

i-i cntec i lumina i-aa e de frumos!
Iar brazii se deteapt, se mir asta ce-i,
Se bucur i cnt ca ngerii i ei.

Tu n-ai vzut pdurea, copile drag al meu,

Dar uite ce-i trimite dintr'ns Dumnezeu.
Un nger rupse-o creang din brazii cu fclii,
Aa cum au gsit-o, cu flori i jucrii.

Departe ntr-un staul e'n fa-acum Isus,

i ngerii, o, cte i cte i-au adus.
Dar el e bun si'mparte la toi ci l iubesc,
Tu vino, i te'nchin, zi: "Doamne-i mulumesc"

Colinde, colinde
de Mihai Eminescu
E vremea colindelor,
Caci ghiata se'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele...
De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.

In seara de Craciun - de George Cosbuc

Afara ninge linistit,
In casa arde focul;
Iar noi pe langa mama stand,
Demult uitaram jocul.
E noapte, patul e facut,
Dar cine sa se culce?
Cand mama spune de Iisus
Cu glasul rar si dulce.
Cum s-a nascut Hristos in frig,
In ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla
Caldura ca sa-i faca.
Cum au venit la ieslea lui
Pastorii de la stana
Si ingerii cantand din cer,
Cu flori de mar in mana.