TEATRU pentru copii şi tineret – VICTORIA FURCOIU

VULPEA LA FURAT (dramatizare după povestea ,,Vulpea

furăcioasă” - vol. 10 - Colecţia ,,Scrieri pentru copii, de la
bunica” - Editura Arco Iris Braşov, autor Victoria Furcoiu)
Rezumat:
O vulpe care, după obiceiul ei, fura de prin poieţile păsărilor,
este reclamată de acestea la câinele din curte. După cercetări,
câinele, fiind convins că vulpea e făptaşul, îi atrage atenţia.
Aceasta, la început, nu recunoaşte, dar apoi, îi propune să se
asocieze, să fure împreună şi, când câinele refuză, voind s-o
aresteze, minte, spunând că a glumit. Câinele reuşeşte s-o
prindă la furat, o pedepseşte, făcând-o să promită şi să-şi
propună să nu mai fure.
Personaje : povestitorul,cloşca, gâsca, curca, găina, câinele şi
vulpea 1, vulpea 2.
ACTUL I, Scena 1
POVESTITORUL (în faţa cortinei): Multe poveşti despre-
animale, de pe planeta noastră mare, spun despre vulpe că-i
şireată şi hoaţăă, da-n povestea noastră, nu i-a mers ca de
obicei, c-a avut de cojocul ei, ac, un câine ciobănesc, dar... nu
vă mai povestesc, vreau doar să vă amintesc, că într-un sat,
lângă o curte, era o pădurice deasă, de unde apărea o vulpe,
cum spuneam, cam furăcioasă. Şi-ntr-o noapte răcoroasă,
când dormeau păsările, s-a strecurat ca o hoaţă şi-a prădat
poieţile. Dimineaţa... (Se deschide cortina. Decor – coteţele
păsărilor. Intră agitată până la mijlocul scenei, cloşca.)
CLOŞCA: coot-co-daac! Vai cât sunt de disperatăă! Spuneţi-
mi ce să mă fac? Mi-au pierit doi pui deodatăă!
GÂSCA (Din partea opusă apare agitată, şi vine lângă ea.):
Ga, ga, ga! Vulpea a fost! Strig şi eu în gura maree! Bobocelul
cel pufos nu e la numărătoaree!
CURCA (Intră la fel de agitată în scenă, plângându-se.):
Chiau, chiau, chiau! Vai! Hămisita! De la mine trei a luat! Iar
mie mi-a rupt aripa! Nici nu ştiu cum am scăpat!
CLOŞCA: Ai scăpat ieftin, surată, c-a trecut la bibilică! Pe ea
a-nşfăcat-o toată, n-a lăsat nicio aripă!
GÂSCA: Dacă nu băgăm de seamă, furăcioasa, doar se ştie,
ne face pe toţi pastramă, că-i bună-n bucătărie.
CURCA: E prea multă supărare! Nu mai putem îndura! Să ne
gândim fiecare, musai, să facem ceva! Dac-aţi şti ce rău mă
doare biata aripioara mea! Iar inima mi se rupe după pui, mai
am doar cinci! Dacă vine iar la noapte hoaţa mirosind pe-aici?
CLOŞCA: Eu zic să-ntrunim divanul păsăresc, la sfatul curţii,
iar apoi să facem planul, cum vom hotărî cu toţii.
GÂSCA: Şi gâscanul o să vină, să participe la sfat, că din
aceeaşi pricină, ca şi noi, e supărat.
CURCA: Sigur că n-o să lipsescă nici curcanul, vă spun drept.
Poate chiar el să găsescă sfatul cel mai înţelept!
TOATE: Hai, să nu mai zăbovim, mergem să ne sfătuim!
(Se îndreaptă toate spre culise. Ies.) CORTINA(?)
ACTULll
POVESTITORUL (în faţa cortinei - opţional): Cloşca, gâsca şi
gâscanul i-au chemat pe toţi la sfat. Bibiloiul şi curcanul au sărit
când i-au strigat! Au tot stat şi-au chibzuit, cum să facă şi să
dreagă si-aşa au cotcodăcit o dimineaţă întreagă. Dar truda n-a
fost degeaba, căci până pe la amiază, au decis să-ncheie
treaba aşa după cum urmează:
Scena1 (Se deschide cortina, acelaşi decor, în plus, în
scenă, în dreapta, o cuşcă şi în partea opusă, păsările,
cloşca, gâsca, găina, curca, vorbesc între ele. )
CLOŞCA: Destul am tot cârâit. Ascultaţi aici la mine! Cred c-ar
fi mai nimerit (Se uită spre cuşcă şi arată spre ea) să ne
căinăm la câine!
GÂSCA: E ideea cea mai bună! E dator să ne păzească de
musafira nocturnă! S-o prindă şi s-o snopească!
CURCA: Eu zic să ne reprezinte găina, că-i mai isteaţă! Să
meargă ea înainte, să vadă dacă-i acasă! Iar noi, în urm ei,
toate, mergem să ne spunem păsul, aşa încât peste noapte, să
ne păzească blănosul!
GĂINA (Se îndreaptă spre cuşcă, celelalte aşteaptă):
Domnu câine, eşti acasă?
CÂINELE: Sunt aici, găină grasă! Făceam rondul de amiază.
Spune, ce necaz te-apasă?
GĂINA:(Se opreşte în faţa lui, se apropie şi celelalte): Uite
ce e, domnu’ câine! Avem o problemă gravă! Pe-aici,
noaptea,mereu vine o vulpe tare hulpavă! Pui, boboci, ne-a tot
furat cam în fiecare noapte şi tot nu s-a săturat! Vrea să ne-
nghită pe toate!
Căci pe bibilică, iaca, nici să-mi amintesc nu pot (aproape
plângând) a şterpelit-o săraca, azi noapte, cu pui cu tot!
CÂINELE (se miră la auzul plângerilor)
GÂSCA: Situaţia e durăă! Am văzut cu ochii moartea! Deci nu
ne arde de glumă,
CLOŞCA: hoaţa face prăpăd, noaptea!
CURCA: +Nici nu ne-a trecut prin minte, ca şireata
să-ndrăznească, să intre pe nesimţite, pe toţi să ne
păgubească! Am tot stat şi-am chibzuit, cum să facem cel mai
bine, şi cu toţii ne-am gândit,
CLOŞCA: azi, să ne plângem la tine.
GĂINA: Noi am aflat că te cheamă Nero şi eşti ciobănesc. Ştim
că de nimic n-ai teamă! Am zis bine? Sau greşesc?
CÂINELE: Ai zis bine, tu, găină! Eu sunt Nero, ciobănesc! Şi pe
vulpea cea haină ştiu cum să o potolesc!
GĂINA: Cred că-nţelegi cât de tristă-i povestea cu furăcioasa.
Mai grav de-atât nu există. Cerem să-i aplici pedeapsa!
CÂINELE: Sigur!! A-ndrăznit să fure pui, boboci şi bibilici?
Ham-bar n-are ce-o să-ndure, când o voi prinde pe-aici!
(Conduce păsările spre culise.) Mergeţi acum la poiată, ca
să nu mai lungim vorba! Lăsaţi vulpea, că învaţă de la mine
cum stă treaba!. (Ies toţi.) Cortina.
ACTUL Ill
Scena 1
(În marginea din stânga, cât mai în faţă, vizuina vulpii, cu uşa
închisă. De jur împrejur, decor - copaci, tufişuri. Se pot folosi
brăduţi artificiali.)
CÂINELE (Intră şi se opreşte în mijlocul scenei gânditor.):
Am nevoie de o dovadă, să mă pot lega de ea! Deci, fără ca să
mă vadă ... (Se gândeşte, continuă bucuros.), ştiu, ştiu cum
voi proceda! O să încep cercetarea (Se îndreaptă spre
vizuină), chiar la ea în vizuină! (Deschide uşa, ies fulgi.) Thiii!
E plină încăperea cu fulgi, pene de găină! (Face un pas în
spate, se întoarce spre public.) O aştept în pădurice! Sunt
hotărât s-o găsesc! Vreau să văd cam ce ar zice de furt, când o
să-i vorbesc!
(Ascultă, atent, întorcând capul spre culise, cu o mână la
ureche): Da, se-aude-n depărtare vocea ei piţigăiată. Sigur,
cântă cu glas tare melodia preferată.
VULPEA 1 (Se aude lălăind piţigăiat din culise, sau de
după tufişuri.): Ce mi-e drag mie în viaţă, când am vreo lene.
Să dorm până la amiază în puf şi-n pene. Seara să fur o găină,
că pofta-mi cere. S-o mănânc cu gura plină, vai ce plăcere!
După ce-i rod oasele şi sunt sătulă, să mă joc cu penele pe
bătătură.
CÂINELE (se plimbă pe scenă)
Scena 2
VULPEA 1: (Intră în scenă, fredonând) Tă, nă, năi, năi, na,
na, na, na,........ups! (tace brusc, se opreşte încurcată în faţa
câinelui care îi ţine calea.)
CÂINELE (hotărât): Te reţin, cumătră vulpe!
VULPEA 1(mirată): Pe ce motiv?
CÂINELE: Vrei să-l ştii?
VULPEA 1 (Dă, afirmativ, din cap).
CÂINELE: S-au plâns păsări de prin curte, căă ... le-ai cam
furat din pui!
VULPEA 1: (zâmbind,puţin încurcată) M-ai luat prin
surprindere! Vrei să mă intimidezi? (după o mică pauză): Însă
eu ... ştiu, domnule, să mă apăr, ai să vezi!
CÂINELE: Nu-i vorba de apărare, ci despre o plângere,
împotriva dumitale, despre furt, răspunde-le, acum, dacă eşti în
stare! VULPEA
1 (convingătoare, mirată): Eu? să fur? Ooo! Vai de mine! Cine
minte-n aşa hal? (cu mâna pe inimă) Să fac eu infracţiune
scrisă în codul penal? (alt gest convingător, din mână) Da’
nu-mi risc eu, frăţioare, blana mea roşcată, deasă! Să ajungă
la-nchisoare o făptură-aşa... (se mângâie) frumoasă?
(Continuă linguşitoare.) Iar dumneata, domn cu şcoală ...
experimentat, deştept, asculţi de-o... cotcodăceală, să mă acuzi
pe nedrept?
CÂINELE: Zici că nu tu ai furat, dar la tine-n vizuină, după cum
am cercetat, sunt fulgi, pene de găină!
VULPEA 1 (Priveşte spre vizuină, zâmbind, prefăcută.):
Aaaa! Plapuma de fulgi, subţire? (Arată spre vizuină.) Covorul
de pene, zici? (Dă din mână, chicotind.) Le-am primit ca
moştenire, de la părinţi şi bunici! Chiar şi un unchi mi-a lăsat
multe pene, pot să jur! Cam tot ce a adunat de prin satele din
jur!
CÂINELE (Dă din cap, cu subînţeles.): Ştiu că era găinar, l-
am şi amendat odată!
VULPEA 1 (ofensată): Nuu!! Doar colecţionar!! Vai, cât sunt de
intrigată! Zău aşa, nu suntem hoţi! Trăim din muncă cinstită!
Doar n-o să crezi căă... noi, toţi, avem laba murdărită!
CÂINELE (acelaşi gest, din cap):
VULPEA 1: (După o mică pauză, se uită în sânga şi-n
dreapta, se apropie de urechea lui, ispititoare,): Auzi? Şiii ...
dac-ar fi aşaa, ne-am putea asocia? Ţi-ar fi şi ţie mai bine, poţi
lua lecţii de la mine..., până-nveţi, poate... ţi-aş da, chiar din
furăciunea mea!
CÂINELE (mirat) tace.
VULPEA 1 (după o pauză, iritată de tăcerea câinelui,
continuă răstit): Ce stai mut? Doar nu ţi-am dat în cap! Zi!
Eşti interesat?
CÂINELE (Se retrage.): Nici nu vreau să mă gândesc! (Se
scutură.) Uuuf, parcă m-ai opărit! Eu sunt câine, deci păzesc!
Nu mă las ademenit! (Dă să plece.) Mă fac că n-am auzit! (Se
întoarce.) Sauu, mai binee, cum să spun? (O apucă brusc de
braţ.) Te arestez, chiar acum! Faptele-s recunoscute, fac şi eu
un mare bine păsărilor de prin curte, dacă-o să le scap de tine.
VULPEA 1 (Se smunceşte brusc, se retrage zâmbind,
prefăcută): Staai! Ce, nu mai ştii de glumă? Doar nu crezi că
sunt nebună, să te-nvăţ ce nu e bine! Am glumit!! (Îl împinge
uşor, prieteneşete, cu palma, peste umăr.) Ştiu că eşti câine!
(ironică) Ştiu că tu păzeşti găini, că eşti slugă la stăpâni!
(Dezgustată, se strâmbă.) Şi te bucuri când te strigă pentru un
boţ de mămăligă! Ba, le mai şi mulţumeşti! (Dă din mână.) Vai,
ce mare fraier eşti!
CÂINELE: Nu vorbi rău despre ei! Nu sunt muritor de foame!
Eu respect stăpânii mei! Îmi cumpără şi bomboane!
VULPEA 1 (Îl îngână ironică.): Îţi cumpără şi bomboane!
Amărâte de doi lei, doar cât să nu crăpi de foame! Poţi avea
mai mult, de vrei!
CÂINELE: Nu mă-ncântă bogăţia, eu îmi fac doar datoria!
VULPEA 1: Vai de capul tău, bătrâne! (Continuă
convingătoare.) Ascultă aici la mine! Toată viaţa i-ai slujit, şi cu
ce te-au răsplătit? Ai o cuşcă învechită, care nici nu e vopsită!
Ce să mai spun de confort sau vreun mijloc de transport?
(Râde.) Tot alergi cu limba scoasă, după hoţi, pe lângă casă!
De nu te ţineai cinstit, ai fi fost mai pricopsit! (Continuă
enervată, ca pentru sine.) Doar de-un lucru-mi pare rău! Că n-
am dat de-un şef de-al tău!
CÂINELE (Tresare.)
VULPEA 1 (Continuă spre public.): Poate-ar fi-nţeles mai
bine! N-or fi toţi băţoşi ca tine!
CÂINELE: Ce-ai spus? Vino mai încoace!
VULPEA 1 (Se întoarce spre el, intrigată.): Ce să spun? Să
faci ce-ţi place! (după o pauză) Mergi fuguţa şi păzeşte! Dacă
asta te-ncălzeşte! Dar nu mai crede că eu am prădat sectorul
tău! Prinde hoţul, de-l găseşti! Dacă vrei, te şi ajut! (Zâmbeşte
linguşitoare.), dar şi singur reuşeşti, că eşti taare priceput!
CÂINELE: Du-te, hai, fără vrăjeală! Voi vedea eu cine-i hoţul!
O să-l prind la-nghesuială şi-o să-i iau blana cu totul!
VULPEA 1 (Dă să iasă, se opreşte la marginea scenei, cu
faţa spre public.): N-o să mă prindă, pot să jur! La cât e de
pămpălău! Eu aş fi învăţat să fur, de-aş fi fost în locul său!
(Iese.)
CÂINELE (Se îndreaptă spre partea opusă.): Pe curând,
cumătră vulpe! (ca pentru sine) Lasă că te-nvăţ eu minte!
(Iese.)
Cortina
ACTULI IV
Scena 1
(Pe scenă, pe partea stângă, un gard cu o scândurică dată
puţin într-o parte, în spatele lui, decor, poieţile păsărilor. În
dreapta, tufişuri, în fundul scenei, tufişuri sau, decor, pădure.
Lumina puţin mai slabă.)
CÂINELE (Intră printre tufişuri.):Cam ştiu ce am de făcut, ca
s-o prind pe furăcioasă! N-o să dureze prea mult şi-o să-mi
cadă ea în plasă! Ştiind că nu e doar hoaţă, ci şi nespus de
şireată, eu i-am arătat în faţă că o cred, însă, îndată, mirosind
pe lângă gard, găsind urme, fără dubii, i-am pregătit un
flagrant, tocmai unde fură puii (Arată spre poieţi.) Păsările au
intrat în poieţi, mai de cu seară, (Zâmbeşte, mândru.) şi-unui
pui apetisant (Se uită peste gard.), i-am spus să mai stea pe-
afară. Acum, (Se îndreaptă spre tufişul din marginea
scenei.), intru în tufiş (Se ascunde după el.) la pândă, cu
ochii-n patru, până-apare, pe furiş, doamna vulpe... cu furatul!
(Rămâne ascuns.).
Scena 2
VULPEA 2 (Intră tiptil, uitându-se de jur împrejur.): Oaree,
oi fi urmărită? (Se opreşte.) Mă cam tem puţin de câine!
(Înaintează, dând din mână.) N-o fi mai deştept ca mine! Iar
eu sunt obişnuită să fur, nu mă pot abţine! (Se apropie de
gard, pândeşte.) Uite ce pui arătos! Fără niciun bodyguard!
(spre public) M-apropii, şi, tacticos, îl trag cu laba prin gard!
Ce mai ciorbă! Ce friptură o să fac mâine din el! Deja, îmi şi
plouă-n gură! (Bagă laba prin gard.) Acum îl înhăţ, frumuşel!
Pui, pui, pui! Hai, vino-ncoa! Ce mi-e dor de-o ciulama!
CÂINELE (Sare din tufiş şi o prinde de după ceafă.): Ia vino
matale-ncoace! Ce ziceai că vrei să faci?
VULPEA 2 (încercând să se tragă în spate): Îîh, bdd, doar
să-l întreb ce mai face! Dar renunţ, poţi să mă laşi?
CÂINELE: (zgâlţâind-o): Nu te mai las, coană hoaţă, din nou,
să mă abureşti! Iar vrei să mă minţi în faţă, sperând că mă
păcăleşti? Acum nu mai ai ce spune! Că se minte, că n-ai luat,
bla, bla, că-i infracţiune, te-am prins chiar eu la furat!
VULPEA 2: Nu ştiu cum s-a întâmplat şi ce m-o fi apucat! Dar
promit, domnule Nero! Şi-o să mă ţin de cuvânt! Să reduc furtul
la zero, cât voi trăi pe pământ!
CÂINELE (scoate cătuşele.):
VULPEA 2 (Cade în genunchi, rugătoare.): Nu mă aresta şi
jur că voi face tot ce spui! Crede-mă! N-o să mai fur nicio aripă
de pui!
CÂINELE (ironic): Promiţi? Juri? Taci că mi-e milă! Ştii ce-ar
trebui să-nduri!
VULPEA 2 (Dă din cap, afirmativ, ruşinată.)
CÂINELE: Pleacă! (Îi dă drumul.) Nu-mi mai face silă!
VULPEA 2 (Se ridică, îşi scutură hainele, dă din cap, în
semn de mulţumire, pleacă încet spre tufişuri,
şchiopătând.)
CÂINELE (Pleacă spre gard.): Să nu te mai prind că furi!
(Sare gardul.), C-o să-ţi fac proces-verbal, de-o să ajungi
cercetată (Continuă din culise.) şi-o să ieşi din tribunal cu
averea confiscată, şi ani buni, încarcerată!
VULPEA 2 (Se opreşte, uitându-se după el.): Am înţeles,
domnule! (Face o grimasă în urma lui, apoi, mai încet.) du-te
învârtindu-te! (spre public, plângăcioasă) Uf, sunt neagră de
furie! Să cad prinsă de dulău! Am făcut aşa prostie, fiindcă-l
credeam pămpălău! Şi ce rău m-a zgâriat cu ghearele,
prăpăditul! (Îşi mângâie capul.) Coafiura mi-a stricat şi ... (Îşi
roteşte capul.) mai-mai... să-mi rupă gâtul! Am piciorul zgâriat
de colţii dulăului, dar acum, că am scăpat, nu mai calc sectorul
lui! Cortina
POVESTITORUL: Aşa s-a şi întâmplat. Vulpea aceea,
scărmănată, nicicând nu a mai prădat coteţe prin curţi
vreodată! Păsările bucuroase, au strâns pentru Nero chetă, să-i
cumpere nişte oase, şi-i fac, zilnic, o omletă! (Vin lângă
povestitor pe rând):
GÂINA Staţi, nu plecaţi, nu trecem peste moralele din
poveste!!
CURCA: Morala 1 - Cel ce fură şi gândeşte că paznicul nu-i
deştept
CLOŞCA: să ia-n calcul că greşeşte şi-o va păţi, în mod cert!
CÂINELE: Iar de nu-i nici coruptibil, să mai scape-i imposibil!
GÂSCA: Morala 2: Când vezi că nu poţi obţine, prin muncă, tot
ce-ai visat,
VULPILE: decât să furi, poţi rămâne, nu prea bogat, dar curat!
Toţi:Suntem mici,dar vrem să fim artişti mari!Vămulţumim!
SFÂRŞIT