UNDE Alexandru

SEİSMİCE Faramita
 Din cand in cand, scoarta terestra se pune brusc
in miscare si isi modifica suprafata; acest
fenomen este cutremurul, unul dintre cele mai
inspaimantatoare fenomene naturale. Seismele
sau cutremurele de pamant sunt cele mai
distrugatoare fenomene naturale de pe pamant.
Pot provoca distrugeri de zeci de mii de ori mai
mari decat bomba atomica aruncata in 1945
peste Hiroshima. Multe cutremure produc o
miscare a solului asemanatoare cu leganatul
unui vapor. 
In functie de intensitatea cutremurului, solul este miscat in valuri
fine sau este smucit cu putere. Uneori, unduirile solului sunt
vizibile si la suprafata: martori oculari sustin ca in timpul
cutremurului din San Francisco, din 1906, solul facea valuri inalte
de un metru. Pana la oprirea cutremurului, locul de declansare a
acestuia - linia de refractie Sf. Andrei – s-a deplasat cu 6 metri.
Majoritatea cutremurelor dureaza doar cateva secunde, dar sunt
unele care tin pana la un minut sau mai mult. Cutremurul din San
Francisco, din 1906, de exemplu, a durat doar 40 de secunde, iar
cel din Alaska, din 24 ianuarie 1964, a durat peste 7 minute.
Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in
exterior sub forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei
suprafete de apa radiaza sub forma unui val. Un cutremur este format dintr-o varietate
de unde seismice care nu se pot distinge si sursa energiei seismice este imprastiata pe
o suprafata mare. In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.
Trei tipuri de baza ale undelor elastice produc cutremurele distrugatoare. Acestea sunt
unde similare cu cele din apa sau din aer. Din cele trei, doar doua propaga odata cu ele
si corpuri solide de roca.
Cea mai rapida dintre aceste unde este numita unda primara (longitudinala, provoaca
vuietul surd al seismelor) sau pur si simplu unda P. Mai este numita unda de
comprimare. Miscarea ei este aceeasi cu unda sunetului; in timp ce se imprastie, dilata
si comprima simultan roca. Aceste unde P, la fel ca undele sunetului sunt capabile sa
treaca atat prin roci solide, cum ar fi muntii de granit, cat si prin material lichid, cum ar
fi magma vulcanica sau apa oceanelor. Deplasarea acestei unde este asemanatoare cu
cea a unei 'rame' ( contractie - extensie ). Determina miscarea particulelor solului
paralel cu directia de propagare. Are o viteza medie de propagare de 7.8 Km/s ( pentru
structura geologica Vrancea la o adancime intermediara ). Amplitudinea acestei unde
este direct proportionala cu magnitudinea ( energia cutremurului ).
Este perceputa la suprafata de catre oameni ca pe o 'saltare', un mic soc in plan vertical.
Nu este periculoasa pentru structuri (cladiri) deoarece contine (transporta) aproximativ
20% din energia totala a cutremurului de pamant.
 Stiinta care se ocupa cu studiul cutremurelor
este seismologia, unul din cele mai interesante si mai
populare domenii ale fizicii. Impactul pe care cutremurele
il au asupra societatii, precum si diversele aplicatii pe
care seismologia le are in domenii ca geologia, stiinte ale
mediului etc. fac din studierea modului de geneza si
propagare a seismelor un domeniu deosebit de important
si, in acelasi timp, interesant.
    Primul stimul modern pentru seismologie a fost in
urma unei extinse “munci de teren” a inginerului irlandez
Robert Mallett, dupa marele cutremur din 1857 din sudul
Italiei. El explica fenomenul “maselor de pietre si mortar
dislocate” in termenii principiilor mecanice stabilind un
vocabular specific cum ar fi “seismologie”, “hipocentru“ si
“izoseismic“. Astfel de legaturi stranse intre inginerie si
seismologie au continuat inca de atunci.
Seismologia explica si prezice amplitudinea in urma observarii distrugatoarelor cutremure de lunga
durata. Oricum, in primii 60 de ani ai secolului trecut, s-a obtinut un avantaj in studierea undelor de
la distanta folosindu-se seismografe foarte fine. Pentru ca amplitudinea undei unui cutremur cu
magnitudinea 5 depaseste raza dinamica a unui seismograf obisnuit, nu s-au intreprins lucrari
importante. Pentru a afla distanta dintre seismograf si epicentru, seismologii trebuie sa cunoasca
momentul in care au ajuns vibratiile. Pe baza acestor informatii, ei pur si simplu noteaza cat timp a
trecut intre aparitia celor doua unde iar dupa aceea verifica un tabel care le arata distanta pe care
undele au parcurs-o, bazandu-se pe intarzierea undelor.
Undele seismice sunt unde elastice care pot traversa un mediu fără a se modifica. Impulsul dat la
plecare taie particulele elementare prezente în acel mediu care vor împinge alte particule înainte să-și
reia locul, se produce după o reacție în lanț.
Vibrațiile unui seism se propagă în toate direcțiile. Se disting două tipuri de unde, undele de volum care
traversează Pământul și undele de suprafață care se propagă la suprafața Pământului. Pe înregistrările
seismografelor, ele se succed sau se suprapun. Viteza lor de propagare și amplitudinea lor sunt
modificate de către structurile geologice pe care ele le traversează de aceea, semnalele înregistrate
sunt combinația de efecte legate la sursă, la mijloacele traversate și la instrumente de măsură.

Energia eliberată brusc de un cutremur se răspândeşte în toate direcţiile, formand undele seismice.
Pe măsura îndepărtării de locul perturbaţiei iniţiale, energia se repartizează pe tot mai multe particule −
efectele seismului sunt tot mai mici la distanţe mai mari. Undele seismice sunt un "amestec" de unde
longitudinale si transversale.
Producerea undelor seismice
Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in exterior sub forma
unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de apa radiaza sub forma
unui val. In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.
Bibliografie 
Wikipedia 
Referat.ro 
Blogg.spot