Cutremurul

Seism sau Cutremur sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce

constau în vibrații generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de
unde prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des
cauzate de o activitate vulcanică.
Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice
care provoacă daune majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec
neobservate și mișcări non-seismice pentru cele provocate de om.
Elementele unui cutremur sunt: durata (fracțiuni de secundă sau secunde),
intensitatea (microseisme, macroseisme), frecvența, adancimea. După
adâncimea hipocentrului, cutremurele sunt: superficiale (0 – 70 km),
intermediare (50-70 pâna la 300 km), adanci (300 pâna la 700-800 km)
Cutremurele puternice pot distruge construcții, clădiri, chiar localități întregi,
provoacă alunecări de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele submarine
pot declanșa formarea de valuri uriașe (de până la 30 de metri înălțime și
atingând viteze neașteptate (800 km/h). Astfel, în Oceanul Pacific fenomenele
tsunami (provocate de cutremurele submarine) au produs pagube materiale
foarte mari, cu pierderi de vieți omenești.
Între secolul al V-lea î.Hr. și secolul al XIV-lea d.Hr., oamenii considerau că
seismele sunt provocate, de regulă, de curenți de aer aflați în interiorul
cavităților Pământului.[1] Exista însă și ideea conform căreia cutremurele
apăreau ca urmare a tensiunilor existente în scoarță între apă și pământ, idee
avansată de filosoful grec Thales din Milet, în secolul al VI-lea î.Hr.[1] Mai
târziu, în primul secol al erei noastre, Plinius cel Bătrân vorbea despre seisme
ca fiind „furtuni subpământene”.
Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:

1. Naturale:
• Deplasarea plăcilor tectonice
• Erupții vulcanice
• Impactul cu meteoriți
2. Antropice ( non-seismice)
• Mijloacele de transport(produc minicutremure)
• Explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
• Edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)
Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele
pot provoca pagube.
Urmări ale mișcărilor seismice: energia eliberată declanșează avalanșe și valuri
seismice, produce modificări ale mediului natural și antropic în funcție de
intensitatea și de modul de propagare a undelor, cu pierderi umane și
economice.
Cutremurul din 1977 (Cutremurul din ’77) a fost un cutremur puternic care s-a
produs la ora 21:22:22[1] în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare
asupra României. A avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter[2] și o
durată de circa 56 de secunde (55 conform altor surse[3]), 1.570 (1.578
conform altor surse[3]) de victime, din care 1.391 (1.424 conform altor
surse[3]) numai în București.[4] La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de
răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor
materiale s-au concentrat in București unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit.
Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit
până în Moscova și Sankt Petersburg. În nord-estul Munteniei, sudul Moldovei,
cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și
fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de
teren.[1]
Deși cutremurul a fost foarte puternic (unda de șoc simțindu-se aproape în toți
Balcanii), replicile sale au avut o magnitudine mică pe scara Richter. Astfel, cea
mai puternică replică s-a produs pe data de 5 martie la ora 02:00, la adâncimea
de 109 km. Această replică a avut magnitudinea 4,9 grade pe scara Richter,
fiind urmată de alte replici cu magnitudini între 4,3 respectiv 4,5 grade pe scara
Richter.
Cutremurul a afectat și Severinul unde au fost 2000 de răniți. Au fost afectate
și monumente de arhitectură. Regimul a folosit pretextul cutremurului pentru
a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul, erau „incomode”
pentru el. Astfel, Biserica Enei aflată în stânga blocului „Dunărea”, în dreptul
Institutului de Arhitectură Ion Mincu și vis-à-vis de hotelul Intercontinental și
Teatrul National, a fost pur și simplu demolată pentru că prezența ei „deranja”.
În cadrul lucrărilor de demolare ale blocului „Dunărea”, turla bisericii a fost
lovită cu utilajul de demolare. Din acest moment a început o cursă în care, pe
de o parte oamenii de cultură (arhitecți, artiști plastici, etc.) încercau să
oprească lucrările de demolare, iar pe de altă parte armata (direct implicată în
acțiunea de înlăturare a urmelor cutremurului) se străduia să facă să dispară
cât mai repede acest monument și lăcaș de cult. Din nefericire, monumentul
nu a fost salvat, odată cu el dispărînd și picturile murale făcute de către
Gheorghe Tattarescu, ca și cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare
artistică.
De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici (Casa arhitect Grigore
Cerchez) aflat pe strada Sevastopol a căzut victimă aceleiași acțiuni.
Odată pornită, acțiunea de înlăturare a cât mai multor monumente de
arhitectură și lăcașe de cult s-a extins și asupra colecțiilor și colecționarilor de
artă. Sub pretextul „punerii la adăpost” a operelor de artă, colecțiile
particulare și casele memoriale au fost deposedate de lucrările de artă aflate în
patrimoniul lor, apărând ideea care s-a finalizat mai târziu a Muzeului
Colecțiilor. Este cazul casei memoriale Muzeul Gheorghe Tattarescu din care au
fost luate lucrările de artă și depozitate „în siguranță”. După multe presiuni
făcute de Georgeta Wertheimer, nepoata pictorului, lucrările s-au reîntors în
casa memorială.