CUTREMURELE – sunt mişcări bruşte ale scoarţei care produc unde elastice

reflectate în trepidaţii cu un impact puternic asupra aşezărilor umane. Anual se produc pe

Glob peste un milion de cutremure, dar numai o mică parte dintre acestea sunt suficient
de puternice pentru a fi considerate hazarde naturale.
Cele mai numeroase şi mai puternice cutremure sunt generate de dinamica internă a
Terrei, fiind numite cutremure tectonice. Acestea se produc în lungul contactului dintre
plăcile tectonice.
Catastrofele seismice cele mai frecvente şi mai violente se petrec în cele 2 mari
centuri ale globului: Centura Alpină Europeană şi sud-asiatică şi Centura Circumpacifică,
unde gradul de seismicitate este cel mai ridicat. Dintre cutremurele cele mai grave, putem
aminti: Pe cel din 1716 când oraşul Alger a fost aproape distrus. În Portugalia – la 1
noiembrie 1755, a avut loc cea mai distrugătoare zguduire, cu magnitudinea aproape de
8,6 (epicentrul în regiunea arhipelagului Azore). Zguduirile s-au simţit pe o suprafaţă de
2,5 milioane km2, cuprinzând o bună parte din Europa şi Africa de Nord. În noiembrie
1980, în Italia, la Locerno a avut loc un cutremur de 7 grade pe scara Richter. Forţa a
echivalat cu explozia a 35 milioane tone trinitrotoluen. Bilanţul a fost: 179 localităţi
sinistrate. S-au înregistrat 4800 de morţi, 1875 dispăruţi, 7772 răniţi şi 250 de mii de
sinistraţi. Iranul a suportat numeroase cutremure grave. Turcia, începând din anul 1939, a
fost aproape an de an supusă unor mari catastrofe seismice. Cel mai mare seism a avut
loc în China în 24 ianuarie 1556, când au fost ucise 830 de mii de persoane. Japonia este
afectată anual de 7500 de cutremure, din care 6000 fiind înregistrate numai de aparate, iar
restul simţite de oameni. Dintre acestea, 30-40 sunt mai puternice.
Seismul, de magnitudine 8,9 pe scara Richter, din data de 26 decembrie 2004 a
provocat apariţia unor valuri uriaşe, întinse de-a lungul câtorva mii de kilometri şi care au
lovit zonele de coastă a cel putin şapte ţări - Sri Lanka, India, Thailanda, Indonezia,
Bangladesh, Maldive si Malaiezia.
În ţara noastră cele mai puternice cutremure, care produc mari
pagube materiale, se înregistrează în regiunea seismică Vrancea, situată
în regiunea de curbură a Carpaţilor. Astfel de cutremure, care au
determinat şi numeroase pierderi de vieţi omeneşti s-au înregistrat la 26
noiembrie 1802, 10 noiembrie 1940 şi 4 martie 1977. În ţara noastră
mai sunt cunoscute şi alte regiuni seismice: Aria Făgărăşană, Aria
Banatică (Danubiană), Aria de Nord-Vest, Aria Transilvană şi Aria
Pontică, unde cutremurele sunt rare şi au o intensitate redusă.
Cutremurul din 1977

Cutremurul din 1977 (Cutremurul din '77) a fost un puternic cutremur care s-a produs
la ora 21:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o
magnitudine de 7,3 grade pe Scara Richter şi a făcut în timp de circa 55 de secunde,
1.578 de victime, din care 1.424 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost circa
11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor
materiale s-au concentrat la Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au
prăbuşit.

Cutremurul a afectat de asemenea si Bulgaria. În orasul Sviştov, trei blocuri de locuinte

au fost distruse şi peste 100 de oameni au fost ucişi.

Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din
ţară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de şoc s-a simţit aproape în toţi Balcanii.

Clădire distrusă de cutremurul din '77

Reacţia oficială

În seara zilei de 4 martie, preşedintele Nicolae Ceauşescu, împreună cu consoarta sa,

participau la banchetul oficial oferit de preşedintele Nigeriei în cinstea oaspeţilor. După
toastul şefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală şi l-a informat pe
Ceauşescu de situaţia din ţară. Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, preşedintele român
s-a aşezat şi l-a anunţat în particular de dezastrul survenit în România. Banchetului i s-a
pus capăt câteva minute mai târziu.

La început, ştirile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbind despre un cutremur de
gradul 10, deci despre distrugerea totală a Bucureştiului. Pana de curent de la Bucureşti
făcea imposibilă orice comunicaţie. În plus, autorităţile locale erau confuze, neluând pe
moment nici o măsură concretă. După restabilirea legăturii cu ţara, Ceauşescu a cerut un
raport sumar al situaţiei din ţară şi a dat primele ordine de acţiune, o dată cu un apel către
populaţie. S-a instituit, prin decret prezidenţial, starea de necesitate pe întreg teritoriul
României.

În timpul nopţii, o aeronavă a adus delegaţia română înapoi în ţară. Pe parcursul zilelor ce
au urmat, Nicolae Ceauşescu, uneori însoţit de Elena, a făcut vizite în Bucureşti pentru a
evalua pagubele şi a calma populaţia. A dat ordine ferme de a se continua salvarea
victimelor chiar şi peste termenul considerat limită de supravieţuire.

Cu ajutoare de la Crucea Roşie (mai ales câini dresaţi special pentru astfel de cazuri),
cascadorii, şi pompierii români au făcut eforturi supraomeneşti pentru a salva cât mai
multe vieţi.
Reacţiile cetăţenilor loviţi de cutremur

Mulţi cetăţeni au intrat în panică, majoritatea ieşind în stradă. Iată mărturia soldatului
Mircea Nemigean din Bucureşti: „Eram santinelă pe acoperişul unui important obiectiv
militar; adică, deasupra etajului şapte. Noaptea era destul de luminoasă şi de văzut,
puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simţit acoperişul sub
picioare. M-am apucat însă bine de ceva şi cu ochii numai primprejur, să văd ce se
întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se
clătinau. Şi toate clădirile se înclinau de-o parte şi de cealaltă ca şi copacii pe furtună.
Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracţiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi
a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am
auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se
auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar
apoi s-a şi întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Şi p-ormă s-au stins toate
luminile... pe cer era un uriaş arc de foc, ca şi cum s-a produs un scurtcircuit în tot
oraşul... Şi atunci am zis: «Gata, cred că-i gata oraşul!».

Deşi reacţia autorităţilor a fost slabă în primele ore, foarte mulţi oameni au ajutat din
proprie iniţiativă la îndepărtarea dărâmăturilor şi la salvarea victimelor. Ulterior apelului
prezidenţial s-a trecut la sporirea producţiei de alimente primare, pentru a asigura
necesarul populaţiei, la restabilirea reţelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, curent). Mulţi
au lucrat ore în şir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise
ajutoare din toată ţara către zonele afectate.
Monumente de arhitectură dispărute după cutremur

Biserica Ienei - 1977 fotografie facuta din Institutul de arhitectura Ion Mincu

Cutremurul a afectat şi monumente de arhitectură. Din păcate, regimul trecut a folosit

pretextul „cutremurului” pentru a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul,
erau „incomode” pentru el. Astfel, Biserica Ienei aflată în stânga blocului „Dunărea” , în
dreptul Institutului de Arhitectură Ion Mincu şi vis a vis de hotelul Intercontinental şi
Teatrul National, a fost pur şi simplu demolată pentru că prezenţa ei „deranja”. În cadrul
lucrărilor de demolare ale blocului „Dunărea”, turla bisericii a fost lovită cu utilajul de
demolare. Din acest moment a început o cursă în care, pe de o parte oamenii de cultură
(arhitecţi, artişti plastici, etc.) încercau să oprească lucrările de demolare, iar pe de altă
parte armata (direct implicată în acţiunea de înlaturare a urmelor cutremurului) se
străduia sa facă să dispară cât mai repede acest monument şi lăcaş de cult. Din nefericire,
monumentul nu a fost salvat, odată cu el dispărînd şi picturile murale făcute de către
Gheorghe Tattarescu, ca şi cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare artistică.

De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez)
aflat pe strada Sevastopol, a căzut victimă aceleiaşi acţiuni.
Odată pornită, acţiunea de înlăturare a cât mai multe monumente de arhitectură şi lăcaşe
de cult s-a extins şi asupra colecţiilor şi colecţionarilor de artă. Sub pretextul „punerii la
adăpost” a operelor de artă, colecţiile particulare şi casele memoriale au fost deposedate
de lucrările de artă aflate în patrimoniul lor, apărând ideea care s-a finalizat mai târziu a
Muzeului Colecţiilor. Este cazul casei memoriale Muzeul Gheorghe Tattarescu din care
au fost luate lucrările de artă şi depozitate „în siguranţă”. După multe presiuni făcute de
Georgeta Wertheimer, nepoata pictorului, lucrările s-au reîntors în casa memorială.
Victime

Printre victimele cutremurului s-au numărat şi câteva personalităţi marcante:

• Toma Caragiu
• A. E. Baconski
• Alexandru Ivasiuc
• Mihai Gafiţa
• Corneliu M. Popescu
• Alexandru Bocăneţ
• Doina Badea
• Savin Bratu
• Daniela Caurea
• Mihail Petroveanu
• Veronica Porumbacu
• Eliza Petrăchescu
• Tudor Dumitrescu
• Ioan Siadbei
• Mihaela Mărăcineanu
• Nicolae Vatamanu
• Liviu Popa
• Tudor Stavru
• Viorica Vizante
• Florin Ciorăscu
• Filofteia Lăcătuşu
• Despina Ghinokastra Istrati
• Corina Nicolescu
CUPRINS:
Cutremure-Aspecte generale………………………………………………………..pag.1
Cutremurul din 1977-Introducere………………………………………………….. pag.2
Reactia oficiala…………………………………………………………………… pag.3
Reactiile cetatenilor loviti de cutremur…………………………………………… pag.4
Monumente de arhitectura disparate dupa cutremur ……………………………….pag.5-6
Victime ……………………………………………………………………………..pag.7
Surse:
• www.referate.ro
• www.clopotel.ro
• www.referat.net
~CUTREMURUL DIN 1977~

Mănescu Mădălina
Clasa a XI-a G