Alunecarile

de teren
Elev: Ionescu Andreea
 Ce sunt alunecarile de
teren?

Definiteie
2
Alunecările de teren sunt o categorie de hazarde exogene și
fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de
deplasare, mişcarea propriu-zisă a rocilor sau depozitelor de
pe versanţi, cât şi forma de relief rezultată.
Cauzele alunecarii
de teren sunt de 2
tipuri:

Cauze
3

Umane
Naturale
Cauze naturale:

 modificarea nivelului apelor

subterane
 ploi torenţiale
 mişcarea seismică 4
 eroziunea se datorează acţiunii apei
sub diferite forme
 alternante inghet-dezghet,
 vanturi puternice,
Cauze generate de om

RESOURCES
 realizarea unor lucrări de investiţii
în apropierea versanţilor. 5

 defrișări forestiere
Procesul de alunecare
incluide 3 fraze:
● faza pregătitoare, de alunecare

Procesele
lentă, incipientă (procese
anteprag) 6

● alunecarea propriu‑zisă (trecerea

peste pragul geomorfologic)

● stabilizarea naturală (echilibrarea,

procese postprag)
 În cazul unor procese clasice, tipice, forma de
relief se definește prin:
-frontul de desprindere (râpa de desprindere),
-suprafața de alunecare
-corpul alunecării
-fruntea alunecării

7
 Zonele specifice alunecărilor
de teren

Zonele afectate de alunecările de teren

În general alunecările se formează în zonele de deal sau poale de munte
unde acestă mișcare gravitațională poate fi resimțită cu ușurință

8
 Alunecările de teren în România
În țara noastră, alunecările de teren sunt destul de răspândite. Suprafaţa totală supusă alunecărilor de teren
este apreciată la 900.000 hectare. Cea mai importantă şi cunoscută alunecare de teren a constituit-o
deplasarea Vârfului Suhardelului care a dus la bararea râului Bicaz şi formarea Lacului Roşu.
In 1971, dezastrul de la Certej a fost provocat de ruperea digului și alunecarea muntelui de steril din iazul de
decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara. Valul de acid de steril a înghițit într-un sfert de oră
și a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente fiecare, un camin cu 30 de
camere, șapte locuinte individuale și 24 de gospodării au fost distruse sau avariate. Dezastrul a provocat
9
89 de morți și 76 de raniți.
Alte alunecări de teren de amploare s-au produs la Malul cu Flori în iunie 1979 şi Vârfuri în februarie 1980 –
ambele în judeţul Dâmboviţa; Zameş (în 1992) în judeţul Bacău şi Izvoarele (august 1993) în judeţul
Galaţi.
Primele 3 cazuri au fost declanşate de precipitaţii puternice. Dacă alunecările de teren de la Malul cu Flori
nu au produs pierderi mari, deplasarea terenului de la Vârfuri a afectat centrul civic al localităţii. Au fost
distruse 110 case, 21 au fost grav avariate, iar 25 hectare de teren şi unele drumuri au fost puternic
degradate.
De asemenea, alunecări de teren s-au produs și în trecutul recent, mai ales ca urmare a unor fenomene
naturale (precipitații atmosferice abundente, aternața îngheț-dezgheț, presiunea apelor subterane, etc),
cea mai recentă, intens mediatizată, s-a produs pe data 10 apilie 2020 în localitatea Azuga (Prahova).
 Cea mai are alunecare de teren din toate
timpurile
Peste 80 de milioane de metri cubi de gheață, zăpadă, noroi și pietre, sub care și-au găsit sfârșitul peste 20.000 de
oameni. Este vorba de alunecarea de teren petrecută pe 31 mai 1970, când tot versantul nordic al masivului
Huascarán s-a prăbușit peste orașele Yungay şi Ranrahica, din Peru.
De anul 1970, peruanii își amintesc și acum cu durere. Din 2000, 31 mai este, în Peru, ”Ziua Educației cu privire la
Dezastrele Naturale”, în memoria victimelor cutremurului Ancash, din 31 mai 1970.
Era 15:29, ora locală, când un cutremur de 7.9 grade pe scara Richter a zguduit coasta de est. În cele 45 de secunde
de cutremur, 70.000 de oameni au pierit, 20.000 numai în alunecarea de teren abătută asupra orașelor Yungay şi
Ranrahica.
Cutremurul, înregistrat în largul coastelor peruane, a provocat desprinderea unei întregi falii terestre. Sub un ghețar 11
de 800 de metri, versantul nordic al masivului, Nevado Huascarán, din lanţul Cordiliera Blanca, a alunecat pe o
distanţă de aproximativ 15 kilometri, cu viteze cuprinse între 280 și 335 km/h, conform Bulletin of the
Seismological Socity of America. Orașul Yungay a fost îngropat 90 de metri sub pietre și zăpadă, numai 92 de
persoane supraviețuind dezastrului, pentru că, la momentul producerii avalanșei, se aflau în zonele înalte ale
orașului (la cimitir sau pe stadion), potrivit articolului ”25,000 People Buried Alive: Yungay, Peru; May 31,
1970”.
Guvernul peruan a interzis escavările și a decis ca fost orașul Yungay, cu tot cu victimele sale, să fie transformat în
cimitir național. Orașul actual a fost refăcut la 1.500 de metri nord de orașul distrus .
 Dezastrul putea fi
întâmpinat
În 1962, doi cercetători americani, David Bernays și Charles
Sawyer, au susținut că, pe versantul nordic al muntelui,
există un ghețar care pune mare presiune pe roci și
există posibilitatea ca, sub greutatea ghețatului,
versantul să se prăbușească. Descoperirea lor a fost
publicată în numărul din 27 septembrie 1962 al ziarului
Espresso.

Însă descoperirea nu a fost pe placul guvernului peruan, care

le-a cerut cercetătorilor să-și retragă declarațiile. În caz 12
contrat, ar fi fost încarcerați. Ca răspuns, cei doi
cercetători americani au fugit din Peru, potrivit scrisorii
”Political landslide”, pe care Charles Sawyer a publicat-
o în New Scientist. Ulterior, locuitorilor din zonele
apropiate masivului li s-a interzis să vorbească despre
posibilitatea producerii unei avalanșe. Din nefericire, opt
ani mai târziu, predicția s-a adeverit.

Avalanșa peruană din mai 1970 a rămas, peste timpuri, cea

mai puternică avalanşă înregistrată vreodată și cu cel
mai mare număr de victime.
 Efectele alunecărilor de teren
 Distrugerea parţială sau totală a construcţiilor de orice fel

 Blocarea parţială sau totală a albiei unui râu şi formarea unor

acumulări de apă cu pericol de inundaţii
13
 Distrugerea parţială sau totală a reţelelor de edilitare (apă, gaze,
canalizare, etc.).

 Blocarea unor căi de comunicaţii (feroviare, rutiere, fluviale, etc.).

 Măsuri de prevenire în cazul
alunecrilor de teren
Măsurile planificate pentru prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor
de teren sunt similare celor aplicate în caz de cutremur.
O particularitate o constituie faptul că evenimentul nu se desfăşoară chiar prin
surprindere.

-realizarea din timp a intervenţiilor necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi

dezvoltare
a lor
-aplicarea procedeelor adecvate de ţinere sub control 14
-preconizarea şi planificarea din timp a măsurilor corespunzătoare de protecţie
-asigurarea unui sistem de drenare a apei din masivul versantului printr-un sistem
de drenuri
-împădurirea şi înierbarea versanţilor
-evitarea amplasării unor obiective industriale sau a altor construcţii în zonele în
care asigurarea stabilităţii stratului nu se mai poate realiza sau este foarte
costisitoare
 Stiaţi că...

Alunecările de teren nu produc pierderi şi distrugeri la fel

de mari ca alte dezastre, ele sunt însă periculoase
putând conduce la distrugerea unor construcţii prin
deplasarea stratului de roci sau prin acoperire.

De asemenea, alunecările de teren pot bara cursul unor

ape curgătoare, creând lacuri de acumulare
temporare sau permanente. 15
Pot produce chiar distrugerea unor baraje prin formarea
unui val puternic, la pătrunderea în lac, în mod brusc
a unui volum mare de rocă.

În timpul alunecarilor de teren rocile se deplaseaza

dealungul pantelor pe distante de pana la 4 km.
 Biblografie
16
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alunecare_de_teren
https://
www.forestdesign.ro/index.php/ro/blog/53-alunecari
le-de-teren