Tornada reprezinta o coloana de aer de natura termo-dinamica care se invarte cu violenta

avand de regula forma de palnie de condensare cu un diametru foarte mic provenind dintr-un nor
instabil de tip cumulus sau cumulonimbus ce atinge suprafata terestra. Tornadele se caracterizeaza
prin forta lor deosebit de distructiva care se extercita deasupra unui mediu limitat de cateva zeci
sau sute de kmp. Tornada provine din spaniolul „tornada” cu semnificatie de fortuna sau
latinnescul „tornare” cu semnificatia de tunet.

Rotatia tornadelor. In mod normal datorita miscarii de rotatie a pamantului si a fortei

Coriolis tornadele se rotesc in directie ciclonica (invers acelor de ceasornic in emisfera nordica si
invers in cea sudica). Aceasta directie poate fi perturbata local si de o serie de factori, cum ar fi
prezenta unui obstacol natural.

Formarea tornadelor. Tornada deriva cel mai frecvent din furtuni violente cunoscute sub
numele de supercelule care contin precipitatii abundente, ele fiind insotite de grindina sau de
fenomene orajoase. Pe parcursul existentei ei, tornadele sufera numeroase transformari, atat in
ceea ce priveste dimensiunea dar si in ceea ce priveste forma sau comportamentul. Atunci cand o
supercelula se apropie de sol apare si o palnie de condensare care coboara de la baza norului de
fortuna si cel mai adesea dintr-un nor care se roteste. Pe masura ce aceata coboara spre pamant,
iau nastere rafale distructive iar palnia se transforma intr-o tornada propriu-zisa care daca
substratul si aerul sunt deosebit de calde si umede, tornada se poate dezvolta accelerat si poate
atinge stadiul maxim de maturitate. In general se pot distinge 5 faze de evolutie ale unei tornade:

1. Norul – in forma de palnie, in aceasta faza coloana de aer in rotatie, se dezvolta in

interiorul norului cumulonimbus dirijandu-se apoi spre sol. In timpul acestei faze, norul
in forma de palnie (tuba) coboara in vartej pana in apropierea solului.
2. Tornada propriu-zisa – cand coloana in rotatie atinge suprafata solului devenind astfel
tornada prin definitie. Atingerea solului de catre palnia noroasa devine vizibila prin
intermediul efectelor create. Cel mai adesea se poate observa praf sau se pot observa
ramasite de obiecte antrenate in vartej deasupra solului.
3. Faza de maturitate – in timpul careia tuba atinge cel mai mare diametru, fiind aproape
intotdeauna verticala si in cea mai mare parte a timpului atingand solul chiar daca pe
traiectoria urmata face o serie de salturi in special atunci cand traiectoria este mai lunga.
In aceasta faza tornada este cea mai periculoasa. In zonele climatice uscate si calde tuba
nu este decat un con mic ce depaseste baza norului iar coloana de aer in rotatie devine
vizibila numai atunci cand se umple cu praf sau ramasite de obiecte.
4. Faza de slabire – este o faza de disipare in care tuba devine din ce in ce mai putin
vizibila, intrucat se ingusteaza si se inclina foarte mult in raport cu pozitia sa verticala
avuta initial.
5. Faza de declin – in care tornada se transforma intr-o coloana de aer caracterizata rintr-
o intensitate din ce in ce mai mica a vantului. Intr-o astfel de faza tornada devine din
ce in ce mai putin vizibila intrucat antreneaza cantitati mult mai mici de praf si aproape
deloc ramasite de obiecte.
 In concluzie, norul in forma de palnie (tuba) este principalul fenomen ce caracterizeaza
tornada. Acesta este de fapt o coloana de aer de regula in forma de con invers cu baza in sus care
devine din ce in ce mai stramt cu cat distanta fata de sol este mai mica. Norii care genereaza cele
mai frecvente tornade sunt cei cu mare dezvoltare pe verticala (cumulus si cumulonimbus), intrucat
in interiorul acestora apa se intalneste in toate starile de agregare.

Originea tornadelor. Mecanismul exact de formare a tornadei (geneza tornadei) a devenit

in ultimul timp subiectul unor cercetari ample intrucat genreaza pagube materiale din ce in ce mai
mari si pierderi umane din ce in ce mai numeroase ca urmare a extinderii spatiilor locuite. Uneori
tornada provine dintr-o circulatie ciclonica de talie medie (mezociclon) situat intr-un ansamblu
orajos sau cumuliform mult mai vast. Un mezociclon are un diametru mediu de apr 15 km si
contine curenti de aer calzi si reci care interactioneaza pentru a forma tuba. Formarea tornadelor
este favorizata in general de anumite sitatii meteorologice. Una din ele presupune advectia de aer
cald si instabil venind dinspre sud-sud-vestul Europei in timp ce in troposfera superioara exista un
flux de aer vestic mult mai rece si mult mai rapid ce vine dinspre Oceanul Atlantic. In felul acesta,
in straturile atmosferice de baza se produce o puternica forfecare a vantului datorita unui „curent-
jet” care contribuie la formarea tornadei propriu-zise. Constractia mezociclonului intr-un cerc mai
stramt genereaza o intensificare a vantului in conditiile unei presiuni din ce in ce mai scazute din
centrul mezociclonului si a unor curenti convectivi ascendenti din ce in ce mai puternici. Acest
proces (conservarea momentului angular) poate genera vanturi deosebit de violente ce pot depasi
in timpul rafalelor 320-350-400 km/h. O alta situatie ce favorizeaza formarea tornadelor poate fi
observata iarna in statele vestice ale Europei acolo unde este caracteristica trecerea de la est la vest
a unor fronturi reci si prezenta unor depresiuni foarte adanci in sectoarele nordice ale Europei.
Aceasta depresiune este insotita de o serie de efecte locale, de particularitati orografice care
genereaza instabilitatea necesara producerii fenomenului de tornada. In ceea ce priveste directia
tornadelor de remarca diferentieri la nivel planetar, astfel in vestul Europei fiind de le SE la NV,
in Australia de la NV la SE iar in America de Nord de la N la S, de-a lungul culoarului tornadelor,
cea mai importanta zona tornadica de pe Glob. In general, tornadele se deplaseaza cu viteze relativ
mici de 10-70 km/h. Cu cat viteza de deplasare este mai mare, cu atat tornada are o forta distructiva
mai mica si invers.

Clasificarea tornadelor. In clasificarea intensitatii tornadelor se utilizeaza cel mai frecvent

Scara Fujita, ce are in vedere 3 parametii (viteza vantului, lungimea si largimea traiectoriei). O
alta scara este utlizata in Europa de Vest, scara Torro, o continuare a Scari Beauffort. Ea are ca
treapta inferioara T0, ce indica tornadele foarte slabe si T11, treapta maxima ce indica cele mai
puternice tornade. Conform Scarii Fujita se pot separa:

1. EF0 = tornada slaba, 60-100 km/h, pagube slabe

2. EF1 = tornada slaba, 110-170 km/h, smulgerea tiglelor de pe acopersuri, deplasarea
usoara a masinilor, rasturnarea rulotelor si smulgerea arbirilor de mici dimensiuni
3. EF2 = tornada puternica, 170-240 km/h, pagube importante in special la nivelul
constructiilor
4. EF3 = tornada puternica, 240-320 km/h, pagube grave ca smulgerea peretilor, ruperea
arborilor sau deplasarea masinilor
5. EF4 = tornada violenta, 320-410 km/h, pagube devastatoare ce constau in distrugerea
cladirilor sau smulgerea arborilor de mari dimensiuni
6. EF5 = tornada violenta, peste 420 km/h (maxim 500 km/h), pagube incredibile ce
constau in transportul obiectelor de mari dimensiuni in aer, distrugerea fundatiilor
cladirilor si deformarea zgarie-norilor.