LACUL SFANTA ANA

Lacul Sfânta Ana (în maghiară Szent-Anna tó) este singurul lac vulcanic
din România. Este situat în masivul Ciomatu din județul Harghita, în stânga râului
Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad. Lacul este așezat pe fundul craterului unui
vulcan stins, denumit Ciomatu Mare (în maghiară Nagy-Csomád), din masivul
vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa
de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum
42.000 ani).

Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape

circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă
de 460 m, o suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 m.
 Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare.
Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale.
Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin
fundul lacului și prin pereții craterului

Pe timp de iarna se poate cobora pana la lac fie pe jos, fie cu sania (se poate
inchiria) sau cu schiuri. Coborarea se face pe drumul care duce pana la lacul
Sfanta Ana.

Iarna lacul este de cele mai multe ori inghetat si va puteti plimba pe el (cel
putin la margine).

Este bine inainte de coborare sa intrebati angajatii care se ocupa de parcare,

care este starea ghetii.

Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor

pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar
exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care
prevestesc vremea. Localnicii știu că "Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas,
atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru
drumeții". Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o
activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când
presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre
suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia.
 Lacul Sfânta Ana este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și
faunistică, fiind legat de Băile Tușnad prin poteci turistice.
Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.
Scăldatul în Lacul Sfânta Ana nu mai este permis din decembrie 2017.

Cercetări recente

Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost încă determinată cu exactitate, diverși

cercetători estimând că ultima erupție a avut loc cu 32.000 de ani în urmă (Juvigne
et al. 1994), cu 10.500 de ani în urmă (Morya et al. 1996) sau chiar 9.800 de ani în
urmă (Magyari et al. 2006).

Studiile palinologice, având ca obiect studiul polenului și al sporilor, au

ajuns la concluzia că istoria lacului Sfânta Ana a început în urmă cu circa 9.800 –
8.800 ani, cu stadiul de turbărie și lac puțin adânc.

A urmat o perioadă de acumulare continuă de apă pluvială și de creștere a

nivelului apei până la valoarea maximă de 12 metri, cu 2.700 – 700 de ani în urmă,
atunci când lacul Sf. Ana a avut un caracter puternic oligotrof.

Ultimele măsurători efectuate în anul 2005 de către o echipă de scafandri

profesioniști împreună cu Organizație GeoEcologica ACCENT au găsit pentru
suprafața lacului o valoare de 19,3 ha și un perimetru de 1617 m, în scădere față de
valorile de 21,3 ha și respectiv 1749 m raportate în anul 1909 de Geley Josef,
pentru o suprafață de retenție a bazinului de colectare de circa 2,15 km². Cota
oglinzii apei variază între 949 și 950 m.

Lacul are o formă ovală, semiaxa mare fiind de 680 m iar cea mică de 470
m.
 Conform măsurătorilor efectuate în anul 2005, adâncimea maximă a lacului
este de 6,4 m. Conform acelorași măsurători, grosimea maximă a sedimentelor este
de circa 4 m. Lacul Sf. Ana este alimentat exclusiv din precipitații, gradul de
mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem de scăzut. Iarna, lacul este
acoperit cu un strat de gheață de până la 1 m.[2]

Legende

Despre acest lac există și unele legende.

 Doi tineri trebuiau să se căsătorească. Fata, pe nume Ana, care urma să

devină soție, nu dorea acest lucru deoarece părinții o obligau să se
căsătorească numai pentru a pune mâna pe averea tânărului, care era destul
de necioplit în ale măritișului. În seara nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat
în acest lac, trupul ei neînsuflețit nefiind găsit nici în ziua de astăzi. Din
această cauză lacul poartă numele acelei fete. În fiecare an, de hramul Sf.
Ana, lacul este sfințit de către mitropolie.

 Odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o
cetate pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul
actualului lac. Stăpânul cetății de pe Puciosul avea o caleașcă minunată,
câștigată la zaruri, fapt ce a stârnit invidia fratelui său, care a pus rămășag că
a doua zi va veni în vizită cu o caleașcă și mai măreață. Pentru a câștiga
rămășagul, tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa opt din cele mai
frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, acestea nu au
putut să o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a început să
le biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel
mârșav. Blestemul fetei s-a împlinit numaidecât: s-a pornit o furtună
îngrozitoare, cu fulgere și tunete, cutremure, iar cetatea, împreună cu tiranul
ei, s-a scufundat în flăcări. În locul cetății de odinioară s-a format un lac
albastru și liniștit, numit de locuitorii din zonă Lacul Sfânta Ana.