Lacul Sfânta Ana 

(în maghiară Szent Anna-tó) este singurul lac vulcanic din România. Este situat

în masivul Ciomatu din județul Harghita, în stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad. Lacul
este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu Mare (în maghiară Nagy-
Csomád), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în
Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000
ani).
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de
pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o suprafață de 19,50 ha și o adâncime
maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei
se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Capacitatea trofică redusă a apei
lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții craterului.
Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi
vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două
fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că "Dacă emanațiile din fisuri pișcă
la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții".
Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică,
sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele,
precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător,
semn că vine ploaia.
Lacul Sfânta Ana este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică, fiind legat
de Băile Tușnad prin poteci turistice.
Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.
Scăldatul în Lacul Sfânta Ana nu mai este permis din decembrie 2017.[1]

Cuprins

 1Cercetări recente
 2Legende
 3Note
 4Legături externe
 5Vezi și
Cercetări recente[modificare | modificare sursă]
Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost încă determinată cu exactitate, diverși cercetători estimând că
ultima erupție a avut loc cu 32.000 de ani în urmă (Juvigne et al. 1994), cu 10.500 de ani în urmă
(Morya et al. 1996) sau chiar 9.800 de ani în urmă (Magyari et al. 2006).
Studiile palinologice, având ca obiect studiul polenului și al sporilor, au ajuns la concluzia că istoria
lacului Sfânta Ana a început în urmă cu circa 9.800 – 8.800 ani, cu stadiul de turbărie și lac puțin
adânc.
A urmat o perioadă de acumulare continuă de apă pluvială și de creștere a nivelului apei până la
valoarea maximă de 12 metri, cu 2.700 – 700 de ani în urmă, atunci când lacul Sf. Ana a avut un
caracter puternic oligotrof.
Ultimele măsurători efectuate în anul 2005 de către o echipă de scafandri profesioniști împreună cu
Organizație GeoEcologica ACCENT au găsit pentru suprafața lacului o valoare de 19,3 ha și un
perimetru de 1617 m, în scădere față de valorile de 21,3 ha și respectiv 1749 m raportate în anul
1909 de Geley Josef, pentru o suprafață de retenție a bazinului de colectare de circa 2,15 km². Cota
oglinzii apei variază între 949 și 950 m.
Lacul are o formă ovală, semiaxa mare fiind de 680 m iar cea mică de 470 m.
Conform măsurătorilor efectuate în anul 2005, adâncimea maximă a lacului este de 6,4 m. Conform
acelorași măsurători, grosimea maximă a sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sf. Ana este
alimentat exclusiv din precipitații, gradul de mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem de
scăzut. Iarna, lacul este acoperit cu un strat de gheață de până la 1 m.[2]
Deși vulcanul în craterul căruia este lacul este în prezent aparent inactiv, un studiu din anul 2019 a
indicat însă faptul că există totuși un potențial de reactivare, în viitor.[3]

   Vezi și articolul:  Masivul Ciomatu - Puturosu.