Curs 1

Asezarea geografica a Marii Negre

Marea Neagra este situate in partea estica a Europei, intre 40 grade, 55 min, si 46 grade, 32 min,
lat N, si 27 grade, 27 min, 41 grade si 21 min long E, intr-o zona in care se realizeaza contactul
dintre muntii de varsta alpine si platformele continentale vechi. La nord se dezvolta o serie de
campii si podisuri ce apartin Europei Orientale si platformei Scitice: Pod. Volino-Podolic, Pod.
Donetului, pod. Privolgia, Campia Marii Negre si Campia Pericaspica. La sud sunt prezenti
muntii Pontici cu altitudini cuprinse intre 1500-2000 m. La est Caucazul Mare si Caucazul Mic,
despartiti de depresiunea Kolkhida.
La vest este situate zona joasa de podisuri dezvoltata pe platform Moesica si platform Scitica, la
care se adauga oraogenul Nord-Dobrogean.
Datorita asezarii geografice a marii, apar o serie de consecinte de ordin climatic, biotic, etc,
astfel datorita asezarii latitudinale, si anume paralela de 43 gr. N, Marea Neagra se situeaza in
plina zona temperate, iar de aici apar doua implicatii importante:
1. Prezenta sezoanelor, marcate de succesiunea solstitiilor si echinoctiilor
2. Receptia unei radiatii solare de aproximativ 130.000, pana la 150.000 cal./cmp.
Asezarea longitudinal plaseaza Marea Neagra in calea maselor de aer afectate de centrii barici:
anticiclonul subtropical al Azorelor, anticiclonul continental euro-asiatic, ciclonii nord-atlantici
si din bazinul mediteraneean. Prezenta barierelor orografice, muntii Carpati, muntii Balcani,
muntii Pontici, precum si Caucazul, modifica circulatia majora a atmosferei deasupra Marii
Negre, impunand diferentieri climatic locale.
Deschiderea larga spre stepele pontice permite patrunderea maselor de aer continentale reci si
uscate, influentand procesele din bazinul Vestic. Barajul muntilor Caucaz, fata de masele
continentale determina aparitia unor conditii climatic subtropical umede in regiunea costiera sud-
estica.
Dimensiuni
Suprafata: 466.200 kmp
Suprafata bazinului hidrografic aferent: 1.874.904 kmp
Lungimea bazinului: intre Burgas si Poti: 1200 km
Latimea : 610 km intre Oceacov si Capul Eregli
Adancimea maxima: 2245 m, dupa datele primelor expeditii rusesti si 2212 dupa masuratori mai
recente.
Adancimea medie: 1197 m
Analiza partii batrimetrice realizata mai recent pe baza ultimelor ridicari acustice se observa ca
50% din suprafata bazinului este ocupata de campia Abisala situate sub -2000 m, 25% reprezinta
suprafata selfurilor continentale, si 25% versanti continentali si glacisuri continentale.
Volumul total al apelor este de 530.000 kmc. Din aceasta valoare 50.000 kmc reprezinta ape
costiere si 480.000 kmc reprezinta apele adanci. Volumul total al apelor saturate cu oxigen este
de 54.000 kmc, iar al apelor cu hidrogen sulfurat de 470.000 kmc.
Scurt istoric al cunoasterii Marii Negre
Numele de Marea Neagra este de origine recenta, se pare ca din secolul al XIV-lea si nu are nicio
legatura cu numele din antichitate. Expicatia stiintifica a originii numelui este inca departe de a fi
solutionata din cauza dificultatilor de ordin etimologic si hidronimic.
Triburile de origine Indiana care locuiau in stepele din nordul Marii Negre cu 850 pana la 800 de
ani inainte de Hristos, o numeau Mare Ternarum. In antichitatea greaca, marea Neagra a fost
numita Pontus Axeinus- mare neospitaliera, iar mai tarziu Pontus Euxinus- mare ospitaliera.
Se mai foloseau si alte nume Pontus Scyticum, Pontus Sarmatycus etc.
In Evul Mediu, de asemenea se utilizau mai multe nume: Mare Majus ( Maius), Mare Maggiore,
Cara Deniz, iar din 1883 apare pentru prima data numele latin Mare Nigrum, lansat si de
Dimitrie Cantemir in scrierile sale latine din secolul al 18 lea. Controversele in ceea ce priveste
originea numelui raman deschise. Oricum explicatia nu trebuie cautata in trasaturile fizice ale
acvatoriului, ci probabil in modul in care a fost perceputa de catre populatia care locuia in jurul
Marii Negre.
Primele cercetari asupra bazinului Marii Negre au fost facute dupa 1850 in urma expeditiilor
rusesti care au dus la dezvoltarea centrelor de cercetare situate in porturile principale. Cel mai
important aspect al acestor expeditii este descoperirea apelor anoxice, descrierea principalelor
tipuri de sediment,a structurii pe verticala dar sip e orizontala a salinitatii si temperaturilor, si nu
in ultimul rand descoperiri in ceea ce priveste viata in Marea Neagra.
Dintre cercetatorii romani, contributiile cele mai importante au fost realizate de catre Grigore
Antipa care a organizat prima expeditie romaneasca in Marea Neagra, unde a efectuat masuratori
chimice, determinari asupra curentilor si a colectat un important material zoologic. Mai tarziu in
1942, publica primul volum al monografiei Marea Neagra. Alti cercetatori: Ion Borcea, Popovici,
Balcescu si altii, care au efectuat o serie de cercetari in statiunile de la Constanta, Sulina, Agigea,
iar rezultatele au fost publicate in volumele “ Ecologie marina”.

Importanta Marii Negre

Coasta romaneasca a Marii Negre ofera tarii noastre iesire libera la Oceanul Planetar prin
intermediul stramtorilor turcesti, apoi prin Marea Egee si Mediterana, prin str. Gibraltar la
Oceanul Atlantic. Principalele consecinte sunt: accesul spre resursele oceanului Planetar, pozitia
geostrategica, posibila dezvoltare a oraselor costiere cu o populatie din ce in ce mai mare,
posibilitatea dezvoltarii unei retele de transport facile si ieftine, dezvoltarea unui turism variat si
complex.