BIOLOGIA MĂRII NEGRE

Dr. M.D. Samargiu

REPERE ISTORICE CU PRIVIRE LA CERCETARILE BIOLOGICE LA

MAREA NEAGRA

INTRODUCERE
"Marea are istoria ei lungă şi palpitantă cu înfrângeri şi izbânzi, pe care geologia o
deapănă, ilustrând-o cu documente din cartea sedimentelor. Aceste documente tipărite cu fosile,
atestă că Marea Neagră are o vechime de 8 milioane de ani şi că a aparţinut odinioară Mării
Tethys" - (MANOLELI şi NALBANT, 1976).

La nivelul întregului Pământ, există puţine locuri care să fi avut un trecut atât de tumultos
şi plin de schimbări, precum cel pe care este situat astăzi, Marea Neagră. De-a lungul erelor,
micile bazine din această regiune, care conţineau, la început, ape tipic marine, au fost
transformate în bazine cu apă salmastră, sau chiar dulce, iar fenomenul s-a repetat în mai multe
reprize, până când s-a ajuns la bazinul salmastru de azi, ce are o salinitate de două ori mai mică
decât cea a Mării Mediterane.

De aceea, istoria elementelor faunistice care s-au succedat în acest bazin, mereu variabil
ca întindere şi ca formă, este una dintre cele mai complexe, şi a ridicat deosebite probleme
zoogeografice.

La ora actuală, în Marea Neagră se află un adevărat mozaic de forme - începând cu cele
de tip subarctic şi, până la cele foarte asemănătoare unor specii din Oceanul Indian, ce s-au
stabilit aici, încă de pe vremea străvechii Mări Tethys, ori au fost introduse recent. Amestecul de
specii cu origine imprecisă (mai ales dulcicolă - salmastră, BĂCESCU, 1977, şi de factură mai
mult sau mai puţin autohtonă) cu cele de tip mediteranean sau de altă natură, se datorează, mai
ales, zbuciumatei istorii geologice a acestei mări.

Page 1

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
 Din acele vremuri ancestrale, ce aparţin perioadei terţiare, se găsesc, atât în apele pontice,
cât şi în cele ce aparţin Mării Caspice, multe genuri comune de moluşte, crustacei şi peşti.

Istoricul cercetărilor biologice la Marea Neagră

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au semnalat existenţa mai multor reprezentanţi
faunistici ai Mării Negre, făcând distincţii clare între ei, mai ales, cu ocazia dezvoltării
comerţului cu peşte, chiar din Antichitate.

Aceste afirmaţii se pot dovedi, atât prin rămăşiţele arheologice, cât şi prin denumirile
populare ale peştilor respectivi, denumiri ce au o origine greacă sau latină: chefal, lufar (lüfer),
stavrid (istavrid), scrumbie (uskumru), barbun etc.

Altele provin din forme arhaice, slave (de ex., osetr – pentru nisetru), ori italiene (de ex.,
sardel – pentru sardea, sardină) şi chiar turceşti (de ex., sevriuga).

Această diversitate etimologică demonstrează faptul că între regiunea Mării Negre şi

restul lumii au existat vechi şi strânse legături comerciale. Trebuie reţinut faptul că perioada
cunoaşterii empirice a durat câteva mii de ani.

Dar, perioada care conform criteriilor moderne, ar putea constitui începutul „cercetărilor
ştiinţifice”, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII – lea; aceasta corespunde, totodată,
momentului în care Karl Linné (Carolus Linnaeus) a formulat concepţia biologică a speciilor şi a
pus bazele sistematicii moderne a plantelor şi animalelor, în opera sa, „Systema naturae”.

Încă din Antichitate, prima denumire a Mării Negre este „Pontos axeinos” (Bologa,
1994), provenind de la cuvântul iranian „akseana” (care înseamnă, negru, lipsit de strălucire,
mohorât), deci mare ostilă, neospitalieră.

Ulterior, grecii au denumit-o la polul opus, „Pontos euxeinos” – mare prietenoasă.

Page 2

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
 Istoricii antici greci, Herodot, Polybius şi, mai ales, Strabon fac referiri în lucrările lor la
Marea Neagră, amintind, mai ales, ţărmul vestic, gurile Dunării şi Insula Şerpilor.

Ptolemeu pomeneşte despre Marea Neagră în lucrarea sa „Geographica”, iar Seneca o

numeşte „Pontos Scythicus”.

Martial o numeşte „Mare Sarmaticum”, iar Ovidius scrie pentru prima dată despre
„Pontus euxeinus”, în poemul său „Halieutikon” / Halieutica (în traducere, pescuitul). Marsigli
(1658 – 1730) scrie, în lucrările sale despre sturionii din Dunăre.

Harta schematică a Mării Negre şi a ţărilor riverane

(https://adevarul.ro/locale/constanta/marea-azov-mica-mare-neagra)

Actualmente, în toate ţările riverane se foloseşte numele: „Marea Neagră” – în România,

„Chernoe more” – în Rusia, Ucraina şi Bulgaria, „Kara deniz” – în Turcia şi „Black sea” – în
limba engleză.

Page 3

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
  Cercetările în Rusia şi Ucraina

Primele studii sistematice ale organismelor din Marea Neagră au fost făcute de către
cercetătorii ruşi, membri ai Academiei de Ştiinţe din Sankt Petersburg.

Printre aceştia se numără botaniştii S.C. Gmelin şi C.I. Pallas, precum şi zoologul şi
naturalistul P.S. Pallas („Zoogeographica Rosso – Assiatica, 1881). Aceştia au fost primii care au
descris speciile de plante şi animale, şi din Marea Neagră, conform criteriilor moderne de
clasificare, enunţate de Linné, de la vremea respectivă.

De asemenea, au conceput primul „inventar” al florei şi faunei Mării Negre, care

continuă să fie şi astăzi valabil, completându-se, continuu, de-a lungul timpului.

Academia de Ştiinţe din Sankt Petersburg, Rusia

(http://www.saint-petersburg.com/buildings/academy-of-sciences-building/)

De-a lungul secolului al XIX-lea, au apărut o serie de lucrări referitoare la flora, fauna şi
viaţa în Marea Neagră. În 1858, lucrările lui Kessler despre peştii marini şi cele în care
Page 4

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
subliniază, pentru prima dată aspecte legate de paleozoogeografia Mării Negre şi a Mării
Caspice, merită o atenţie specială.

În 1871, A. O. Kovalevski, E.I. Mechnikov, I. M. Sechenov şi alţi membri ai „Societăţii

Naturaliştilor din Novorosiisk, regiunea Odessa, creează nucleul primei staţiuni de cercetări, sub
conducerea lui V.N. Ulianin. Universitatea din Odessa nu numai că a creat prima staţiune de
cercetare biologică la Marea Neagră, dar, sub egida ei, s-a publicat şi prima monografie cu
desene ale animalelor respective, semnată de S.M. Pereiaslavtseva, „Protozoa şi Turbellaria”,
apărută în Buletinul Ştiinţific al universităţii.

Universitatea Naţională Mechnikov din Odessa

(https://formado.net/odessa-i.-i.-mechnikov-national-university)

În 1878 staţiunea a fost transferată la Sevastopol, unde a fost condusă de Ulianin.

Principalul său obiectiv a fost acela de a realiza o inventariere a florei şi faunei apelor sudice ale
peninsulei Crimeea, realizându-se, cu această ocazie, prima sinteză faunistică ce includea o listă
de 380 de specii şi de consideraţii zoogeografice, care sunt valabile, până în zilele noastre.

Page 5

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
 Institutul de Biologie al Marilor Sudice, A.O. Kovalevsky, Sevastopol

(https://www.google.com/search?q=sevastopol+marine+research+institute)

Prima expediţie de explorare a Mării Negre s-a realizat de către geologul rus N. I.
Andrusov, în 1890-1891, la bordul navei „Atmani”; expediţia s-a desfăşurat de-a lungul coastelor
şi în largul Mării Negre, precum şi în Marea Azov. I.B. Spindler, A.A. Ostroumov şi V.
Karavaeva au luat parte la această expediţie, care a marcat începutul cercetărilor, dincolo de
graniţele Staţiunii Sevastopol, şi, chiar în afara Mării Negre.

În 1892, Staţiunea devine subordonată Academiei de Ştiinţe din Rusia, sub conducerea
lui Kovalevski, apoi a lui Ostroumov. În 1902, conducerea este preluată de S.A. Zernov, care a
lărgit cercetările din domeniul zoologiei, spre cel al ecologiei şi etologiei organismelor marine.
Studiile biocenozelor marine bentale au fost incluse în prima monografie pe această temă, în
1913, unde, în funcţie de natura fundului (substratului) şi de adâncime, au fost stabilite şi
descrise 9 tipuri de biocenoze.

Cercetările de la Staţiunea de la Sevastopol s-au extins în următorii ani, acoperind

următoarele domenii: faună (Ulianin, Pereiaslavtseva), anatomie-morfologie (Kovalevski),
ecologie (Zernov), bio-oceanografie (Zernov, Vodianitskyi).

Page 6

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
 Astfel, cercetătorii staţiunii au făcut descoperiri importante privind circulaţia apei prin
Strâmtoarea Bosfor, regimul hidrologic al Mării Negre, originea florei şi faunei pontice şi
probleme de zoogeografie. S-au publicat monografii, ca de exemplu, „Mollusca” (Milaskevich,
1916), „Nematoda” (Filipiev, 1918), „Polychaeta” (Jakubova, 1913).

 Staţiunea Zoologică Odessa

În 1902, vechiul sediu al Staţiunii de cercetări marine a fost reorganizat ca Staţiune

Zoologică, anexă a Universităţii din Odessa. Dar, în 1922 a fost distrusă, în întregime de un
incendiu, astfel că, în 1949 a fost transferată la Institutul de Zoologie al Universităţii din Odessa.

În 1954, Staţiunea a fost reorganizată şi transformată în Institutul de Hidrobiologie al

Academiei de Ştiinţe din Ukraina, cu sediul la Kiev. Între 1949 şi 1956 directorul acestei
instituţii a fost K.A. Vinogradov. În această perioadă staţiunea a achiziţionat un vas de cercetare
„Akademic Zernov” şi a înfiinţat un jurnal ştiinţific, propriu.

În 1955 s-au realizat mai multe studii la litoralul ukrainian, şi, mai ales, în sectorul nord-
vestic al Mării Negre, unde apele sunt supuse unor puternice influenţe dulcicole, datorită
fluviilor şi râurilor tributare (Dunărea, Nistrul, Niprul, Bugul şi Kubanul). Investigaţiile s-au
realizat de-a lungul coastelor Crimeei, coastelor vestice, până la Strâmtoarea Bosfor şi în Marea
Azov. Acestea au inclus evaluări ale pescuitului comercial şi colectarea unui bogat material
biologic, pentru studii comparative.

Mai apoi, studiile s-au extins şi la macrofitobentos, în special din genul Phyllophora, din
„Câmpul lui Zernov”, la distribuţia fito- şi zooplanctonului în golful Odessa, la ihtiofauna,
inclusiv ihtioplancton, şi la „fouling”.

În anii care au urmat, cercetările s-au realizat şi dincolo de Bosfor, în Marea Marmara,
Marea Mediterană, Marea Roşie şi Marea Caraibelor.

După 1963, staţiunea devine parte integrantă a Institutului de Biologie al Mărilor Sudice
(I.B.S.S.), de la Sevastopol.

Page 7

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
  Staţiunea biologică Karadag

A doua staţiune biologică de pe malurile Peninsulei Crimeea a fost construită sub egida
Academiei de Ştiinţe Ruse, în 1914, şi şi-a început activitatea după 1920. Cercetările relizate
acolo includ harta biocenozelor bentale ale sectorului Karadag, consideraţii asupra biomaselor
vegetale şi animale, precum şi evoluţia lor, în timp şi spaţiu, studii ale ihtiofaunei. În 1963, şi
această staţiune a fost inclusă în I.B.S.S., Sevastopol.

 Staţiunea biologică „V. M. Arnoldi”, Novorosiisk

În 1919, botanistul şi hidrobiologul V. M. Arnoldi a iniţiat o expediţie de cercetare

piscicolă la est de Crimeea. Abundenţa materialului colectat a dat naştere ideii de înfiinţare
a unei staţiuni de cercetări pentru estul Mării Negre. În 1920, staţiunea a fost creată, iar în
1924 a fost denumită „V. M. Arnoldi”. Cercetările au urmărit, încă de la început,
particularităţile hidrologice şi biologice ale golfului Novorosiisk, şi ale florei şi faunei din N-
E Mării Negre. În 1924 conducerea staţiunii este preluată de V.A. Vodianitskyi. Între anii
1924-1931, N. M. Knipovich, preşedinte al consiliului ştiinţific şi promotor principal al
cercetărilor, organizează o expediţie în Marea Neagră şi în Marea Azov, la bordul navei
„Bezstrashnyi”. Cercetările s-au axat pe investigarea algelor macrofite, distribuţia cantitativă
a planctonului şi studiul efectelor deversărilor urbane asupra organismelor marine – acestea
fiind primele studii despre poluare, în acest bazin. De asemenea, s-au făcut şi experimente de
aclimatizare a animalelor acvatice, în apele Mării Caspice.

În 1934, staţiunea a fost asociată Universităţii din Rostov (pe Don), cercetările urmărind
calitatea apelor, din punct de vedere sanogen (sanitar), în nord vestul Mării Negre (la Sochi/Soci,
în Rusia), studiul limanelor marine şi al faunei relicte din Lacul Abrau.

După al doilea Război Mondial, staţiunea a fost mutată într-o clădire nouă, iar în 1946 a
fost dotată cu un vas de cercetare, numit „Naturist”. A fost creat un muzeu al florei şi faunei
Mării Negre. Ulterior, a devenit un important centru universitar.

Page 8

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
  Institutul de Biologie al Mărilor Sudice (I.B.S.S.), de la Sevastopol

Având la bază Staţiunea Biologică de la Sevastopol, nucleul principal al noului institut

s-a înfiinţat, încă din anii 1871. Apoi, toate staţiunile de cercetare importante din Ucraina, cea
din Odessa şi cea din Karadag, s-au afiliat, constituind Institutul de Biologie al Mărilor Sudice,
care a aparţinut, încă din 1963, Academiei de Ştiinţe din Ucraina. În deceniile care au urmat,
institutul s-a dezvoltat permanent, cele mai importante publicaţii ale acestuia, fiind „Catalogul
algelor Marilor Sudice” (în rusă, de A.D. Zinova) – în 1969; apoi,”Catalogul nevertebratelor
Mării Negre şi Mării Azov” (editat de Morduhai – Boltovskoy, cu contribuţia şi a unor specialişti
români), cataloage ale peştilor şi lucrări privind biologia diverselor grupe de animale din Marea
Neagră. Unele dintre aceste lucrări conţin comparaţii cu alte grupe de animale, asemănătoare, din
Marea Adriatică şi Oceanul Indian.

Institutul deţinea două vase de cercetare, „Akademic Kovalevkyi” şi „Profesor

Vodianitskyi”, folosite pentru expediţii, şi cercetări geofizice, hidrografice şi biologice, în
diferite mări ale lumii.

Biblioteca institutului I.B.S.S. include peste 15 000 de volume, diferite periodice,

microfilme şi alte materiale audio-vizuale şi, în ultimele decenii, în format electronic,
computerizat.

Institutul are un acvariu foarte atractiv, atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg.

 Alte institute de cercetare

Alte staţiuni de biologie marină existente de-a lungul ţărmului ex-sovietic al Mării Negre,
ar fi Institutul de Pescuit Oceanic, din Kerch, Institutul de Oceanologie „P. P. Shirshov”, din
Moscova, Laboratorul de pescuit al Staţiunii Sochi/Soci, din estul Mării Negre, în Rusia,
Staţiunea şi Acvariul din Batumi – Georgia, şi altele.

Page 9

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
 În 1992, la Odessa s-a înfiinţat un „Centru ucrainian ştiinţific de ecologia mărilor”,
fondat de Ministerul Mediului, care se ocupă de protecţia, utilizarea raţională şi reabilitarea
resurselor naturale ale Mării Negre şi Mării Azov.

În Bulgaria

 Staţiunea biologică marină de la Varna

Prima staţiune biologică marină a fost fondată de S. Stoianov şi I. Buresch, la Varna, în

1906, dar a început să funcţioneze, propriu-zis, în 1932.

Staţiunea a funcţionat sub egida Universităţii din Sofia, având ca obiective creşterea
cunoştinţelor privind condiţiile de viaţă ale florei şi faunei, la litoralul bulgar şi, mai ales, în
Golful Varna.

În 1932, s-au construit un acvariu şi un mic muzeu al mării, pentru atragerea publicului şi
popularizarea ştiinţelor marine.

 Staţiunea ihtiologică experimentală, Sozopol

Creată în 1932 şi apoi, transferată la Varna în 1945, a avut o revistă de specialitate, cu

caracter periodic.

 Institutul piscicol şi de creşterea peştelui, Varna

În 1954, staţiunile descrise anterior s-au unit în cadrul acestui institut. Cercetările au avut
în vedere studiul chimic şi hidrobiologic al sectorului marin bulgăresc.

După 1973, institutul a fost separat, din nou, în alte trei instituţii:

- Institutul de Oceanologie, singurul care a rămas sub conducerea Academiei de Ştiinţe

Bulgare, cu sediul la Varna

- Institutul pentru Resurse Piscicole, specializat în oceanografie piscicolă

- Institutul pentru Industria Piscicolă, în Burgas.

Page 10

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
 Institutul de Oceanologie din Varna

(https://www.google.com/search?q=institute+of+oceanology+varna

Vas şi instrumente de cercetare, ce aparţin Institutului de Oceanologie, Varna

(https://www.google.com/search?q=institute+of+oceanology+varna)
Page 11

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu
  În Turcia

Începuturile biologiei marine au avut loc la Istanbul, în 1933, la Şcoala Piscicolă. În 1940
şcoala şi-a întrerupt activitatea.

În 1952 a fost creat Institutul de Hidrobiologie al Universităţii din Istanbul, care a făcut
cercetări în Marea Neagră şi în Marea Marmara, până în 1980. De asemenea, ca o ramură a
institutului, a fost creată la Trabzon o Şcoală a Ştiinţelor şi Tehnologiei Marine.

Cercetările specializate, inclusiv cele de biologie marină, au început din 1985, după crearea
Institutului de Ştiinţe Marine al Universităţii Tehnice a Orientului Mijlociu, în Erdemli, în 1975
şi a Institutului de Ştiinţe Marine şi Tehnologie al Universităţii Dokuz Eylül, din Izmir, în 1976.

Institutul de Hidrobiologie al Universităţii Egee, fondat în 1965, a contribuit cu noi

investigaţii şi date biologice despre Marea Neagră.

În 1992, la Bucureşti, cele şase ţări riverane – România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia şi
Ucraina, au semnat Convenţia de la Bucureşti pentru protecţia Mării Negre, împotriva poluării,
constituind, astfel, Comisia pentru protecţia Mării Negre, cunoscută şi sub denumirea de
Comisia Mării Negre – care are secretariatul la Istanbul. Iar coordonarea secretariatului este
preluată, pe rând, de ţările riverane Mării Negre.

La 31 octombrie, 1996, ţările costiere au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru

Reabilitatarea şi Protecţia Mării Negre („Black Sea Action Plan”), plan care defineşte măsurile
politice, acţiunile şi programele cerute pentru realizarea obiectivelor de mediu ale Convenţiei.

Page 12

Biologia Marii Negre – cursul 1/ Biologie, anul III, Dr. M.D. Samargiu