GEOGRAFIA MĂRILOR ȘI OCEANELOR

Anul 1, semestrul 1
Lect.dr. Florin Tătui
GEOGRAFIA MĂRILOR ȘI OCEANELOR
Anul 1, semestrul 1
Lect.dr. Florin Tătui

Sursa: cuvintecelebre.ro
 CUPRINSUL CURSULUI
 Ramurile Oceanografiei. Istoricul Oceanografiei
Noţiuni generale, definiţia Oceanului Planetar, componente
 Încadrarea reliefului oceanic în relieful Terrei
Relieful marginii continentale
Ţărmurile Terrei – tipologie, dinamică, procese, evoluție și tendinţe
Relieful fundurilor oceanice
Valurile
Mareele
Oscilațiile de nivel
Temperatura apei și alte proprietăţi fizice
Elemente de oceanografie chimică. Salinitatea apei
Circulaţia oceanică şi Masele de apă
BIBLIOGRAFIE
 Alfred Vespremeanu-Stroe, Luminita Preoteasa, Florin Tatui, Oceanografie fizică, 2014
https://www.researchgate.net/publication/292047323_Oceanografie_Fizica
 Ștefan Constantinescu, Geografia mărilor și oceanelor din perspectiva geomaticii, 2014
Emil Vespremeanu, Oceanografie, 1992
 H.V. Thurman şi A.P. Trujillo, Introductory Oceanography, 2004, 2002, 2001, 1999, 1996,
Pearson Prentice Hall
 A.P. Trujillo şi H.V. Thurman, Essentials of Oceanography, 2011, 2008, 2005, Pearson
Prentice Hall
 Gross, G., Oceanography
 Ross, D., Introducere în Oceanografie, 1976
 R.H. Stewart, Introduction to Physical Oceanography, 2007
http://www.colorado.edu/oclab/sites/default/files/attached-files/stewart_textbook.pdf
 Regional Oceanography: an introduction
http://www.mt-oceanography.info/regoc/pdfversion.html
 http://oceanclass.blogspot.com/
 http://www.coastalwiki.org/coastalwiki/Main_Page
 http://www.sciencedirect.com/
 CURS 1

OCEANOGRAFIA – ŞTIINŢA OCEANULUI

OBIECTIVELE CURSULUI
Definirea obiectului de studiu şi a ramurilor oceanografiei
Evoluția oceanografiei ca știință
Definirea şi componentele Oceanului Planetar

CUPRINSUL CURSULUI
 Definirea oceanografiei
 Ramurile oceanografiei
 Istoricul oceanografiei
 Definirea Oceanului Planetar
 Subunităţile Oceanului Planetar
 Ce este Oceanografia?
 Disciplină
în cadrul Ştiinţelor Pământului care
studiază Oceanul Planetar
 Ştiinţa nelimitată despre ocean (UNESCO)

 Ştiinţa care studiază toate aspectele mediului

marin
 Maieste denumită oceanologie sau ştiinţă
marină

Oceanografie = ocean (mediu marin) + graphos (descriere)

Okeanos: fiul cel mai mare dintre titani,
fiul lui Uranus şi al Gaiei.
Oceanologie = ........................... + logos (cunoaştere)
 Ramurile Oceanografiei
• Ştiinţă
multi şi interdisciplinară
• Ramuri/discipline principale (majore):

 Oceanografie fizică (fizica mării)

 Oceanografie chimică (chimia mării)
 Geologia şi geofizica marină
(oceanografia geologică)
 Biologia marină (oceanografia
biologică)
• Alte
ramuri secundare derivate, multidisciplinare:
 Paleo-oceanografia
 Geomorfologia marină (geomorfologie costieră/litorală şi
geomorfologie submarină)
 Ingineria marină/oceanografică, Oceanografie satelitară,
Meteorologie marină, Arheologie marină etc.
Istoricul Oceanografiei
 Începuturile Oceanografiei (5000 B.C. – 800 A.D.)

• Cârlige pescărești - 5000 B.C.

• Egiptenii
- Prima călătorie maritimă înregistrată – aprox. 3200 B.C.
- Comerț maritim în Oceanul Indian – 2300 B.C.

http://search.eb.com.ezproxy.uhd.edu/eb/article-22787
• Fenicienii
- Călătorie în jurul Africii – 590 B.C.

http://www.barca.fsnet.co.uk/phoenecian-ships.htm
• Polinezienii (2000 – 500 B.C.)
- Exploratorii Oceanului Pacific

Hurles et al 2003
• Grecii
- Folosesc principii matematice
- Dezvoltă hărți sofisticate de navigație
- Pytheas – informații despre mareele din Atlantic pe baza fazelor Lunii
- Eratostene (264 – 194 B.C.) calculează circumferința Pamântului (~40.000 km) și
elaborează primul sistem latitudine/longitudine
• Grecii și Romanii
- Ptolemeu (100 – 168 A.D.) – harta Pământului ca o sferă transpusă pe hărtie;
primul atlas al lumii și îmbunătățește sistemul de poziționare latitudine/longitudine
(folosit și în prezent)
 Evul Mediu (800 – 1400 A.D.)
• Vikingii (700 – 1066 A.D.)
- Leif Erickson descoperă America de Nord cu 500 ani înaintea lui Columb
• Dinastia Ming – China (1405 – 1433)
- În 1405 au trimis 62 nave pentru explorarea Oceanelor Indian și Pacific
• Epoca Marilor Descoperiri (1480 – 1610)
- Prima școală de navigație (1420) – Prințul Henry, Navigatorul Portugaliei
- Cristofor Columb ajunge în 1490 în Bahamas
- Ferdinand Magellan (1519) conduce prima expediție în jurul lumii
Începuturile științei oceanului (sec. 18)
- Marina Regală Britanică – expediții de explorare și cartare
- Expedițiile lui James Cook
- Benjamin Franklin – Harta Gulf Stream (1713)

Harta Gulf Stream (1860)

Ce se află pe fundul oceanului?!
Începuturile științei oceanului (sec. 19)
- Naturaliștii colectează, descriu și clasifică organismele (plancton)
- Teoria formării atolilor (Charles Darwin)
- Interes științific în slujba navigației, predicției mareelor, siguranței populației.
- H.M.S. Beagle (1831 – 1836)
Părintele Oceanografiei – Matthew F. Maury
- 1847 – realizează prima hartă batimetrică și a distribuției vânturilor și curenților din
Atlanticul de Nord
- 1855 – datele sunt publicate în primul Tratat de Oceanografie
Oceanul ca laborator – Expediția CHALLENGER
- Prima expediție științifică comprehensivă (1872 – 1876): Charles Wyville Thomson
și John Murray
- 361 puncte de măsurare (probe de apă de adâncime, temperatura apei, curenți,
probe biologice și sedimente de pe fundul oceanului)
- Începuturile Oceanografiei ca știință modernă
- Oceanografia polară – expediția Fram – Fridjtof Nansen (1895)
- Victor Hensen (1800s): studiază planctonul
- Alexander Agassiz (1800s): studiul coralilor la bordul navei Albatross
- Walfrid Ekman (1900s): studiază oceanografia fizică
- 1909 – Robert Peary ajunge la Polul Nord
- 1911 – Roald Amundsen ajunge la Polul Sud
- 1915 – Alfred Wegener: Teoria derivei continentelor
Oceanografia în secolul 20
- Primele institute de oceanografie (SIO și WHOI în SUA)
- Programul Deep Sea Drilling: Glomar Challenger (1968-1983), apoi JOIDES
Resolution and Chikyu (“Planeta Pământ”)
- Nava Meteor (Germania) studiază curenții din Atlanticul de Sud și folosește tehnica
ecosondării (1925) pentru topografia fundului oceanic
- SONAR, GPS
- Sateliții: SEASAT (1978), TOPEX/Poseidon (1992-2006)
SEASAT A
TOPEX / POSEIDON
Oceanografia în România
- 1716: Harta Principatului Moldovei (Dimitrie Cantemir)
- Comisia Europeană a Dunării (1856 – 1925)
- 1895: primul maregraf la Constanța (Institutul Geografic al Armatei)
- Măsurători batimetrice și hărți ale Serviciului Hidrografic al Marinei Române:
„Harta Cătuneanu” (1898-1899 la scara 1:200.000)
- 1893: expediția lui Grigore Antipa în Marea Neagră
- 1911: Harta Deltei Dunării (ing. Vidrașcu, la scara 1:50.000)
- 1926: prima stațiune de cercetări marine (Stațiunea Zoologică Agigea) – I. Borcea
- 1932: Institutul Biooceanografic din Constanța – Gr. Antipa
- 1937: Stațiunea Piscicolă Mamaia Sat – Z. Popovici
- 1932 – 1937: R. Ciocârdel – prima hartă a curenților din bazinul vestic al Mării
Negre
- 1942: Monografia Mării Negre (Gr. Antipa)
- 1970: Institutul Român de Cercetări Marine
- Ecologie Marină (după 1965) sub îndrumarea M. Băcescu
- Monografia hidrologică ”Marea Neagră în zona litoralului românesc” (INMH,
coordonator C. Bondar, 1973)
- Atlasul Oceanografic (Gh. Șerpoianu, 1982)
 Oceanul Planetar
 Totalitatea
mărilor (mediterane şi marginale) şi
oceanelor de pe Terra

Distribuţia apelor şi uscatului:

-În Emisfera Nordică: uscat 39 %,
oceane 61%;
- În Emisfera Sudică: uscat 24%,
oceane 76 %
 Oceanele

- sunt bazine de mari dimensiuni

- care despart continentele
- au fundul dezvoltat pe crustă de tip oceanic
- au margine continentală
- prezintă o circulaţie organizată a maselor de apă
sub forma curenţilor (circulaţie de profunzime şi de
suprafaţă)
- au relaţii strânse cu circulaţia generală a
atmosferei
 Mările mediterane
- sunt bazine marine de dimensiuni mici
- situate între/în continente
- comunică cu oceanele prin strâmtori
- fundul cuvetei este dezvoltat atât pe
crustă oceanică, cât şi continentală
- cuveta prezintă o tectonică activă
- circulaţia apelor este generată de vânt
sau are caracter geostrofic

Mediterane intercontinentale: Arctică?, Europeană, Americană, Austral-Asiatică,

Marea Roşie
Mediterane intracontinentale: Marea Baltică, G. Persic, G. Hudson
 Mările marginale
-sunt mări deschise
- nu comunică prin strâmtori, ci au deschideri largi către ocean
- cu mai multe compartimente care se alătură oceanului
- fundul acestor mări se dezvoltă pe crustă continentală
- sunt continuu sub influenţa oceanului alăturat

Exemple: M. Nordului, M. Mânecii, M. Irlandei, M. Bering, M. Japoniei,

M. Chinei de Est, G. Californiei, G. Sf. Laurenţiu
 Marea Neagră?
- mare semi-închisă
- componentă a Mării Mediterane, de al cărei bazin principal se
leagă prin mai multe strâmtori şi bazine
De citit:
http://oceanclass.blogspot.com/2010/11/istoricul-oceanografiei_03.html