UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ALE NATURII SI STIINTE AGRICOLE

SPECIALIZARE: GEOGRAFIE

DOSAR DE LUCRARI PRACTICE

GEOLOGIA ROMANIEI

PROFESOR:Conf.dr. Lungu M. STUDENTE:Filip Iuliana

Vedea Stefana
ANUL I
GRUPA I
 CUPRINS

CAPITOLUL I. ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1 ASPECTE GENERALE
1.2 ISTORICUL CERCETARILOR GEOLOGICE IN DOMENIU
1.3 STRUCTURA PROIECTULUI
1.4 SCOPUL PROIECTULUI
1.5 MATERIALE SI METODE FOLOSITE
CAPITOLUL II. CARACTERIZARE GEOLOGICA GENERALA
CAPITOLUL III ANALIZA PARTICULARITATILOR GEOLOGICE
CAPITOLUL IV. CONCLUZII
CAPITOLUL V. BIBLIOGRAFII
CAPITOLUL VI. ANEXE

DOBROGEA-GEOLOGIE SI TECTONICA
 CAPITOLUL I. ASPECTE INTRODUCTIVE
1.1 ASPECTE GENERALE
Dobrogea este situata in sud- estul tarii (orasul Sulina, localizat la 2904124, longitudine
estica, este cea mai estica localitate a Romaniei), intre Dunare si Marea Neagra, fiind
inconjurata din trei parti de apa. Dunarea o limiteaza la vest de Campia Romanan si Baltile
Ialomitei si Brailei (judetele Calarasi, Ialomita, Braila si Galati), iar spre nord constituie
granita cu Ucraina. In sud, o linie terestra conventionala formeaza granita cu Bulgaria la vest
si sud de Ostrov si sud de Vama Veche. Dobrogea are o suprafata de 15 485 km2 (teritoriile
judetelor Constanta si Tulcea) ceea ce reprezinta 6, 52 % din teritoriul tarii.
Regiunea reprezinta o zona de dealuri joase, cu pante domoale, care abia depasesc 200m
altitudine, separate de putine vai.
Podisul Dobrogei constituie o unitate de platforma care a evoluat in cadrul unui
geosinclinal ce a functionat din cele mai vechi timpuri geologice pana la inceputul
cretacicului.
Evolutia relifului s-a desfasurat in cadrul unei faze mai timpurii in nord si centru, si mai
tarzii in sud ce pot fi grupate in etapa precuaternara si etapa cuaternara.
In etapa precuaternara, faza prejurasica, in perimetrul dobrogean se impun ca procese
majore miscarile orogenice (incepand cu cele caledoniene si terminand cu cele mezozoice) si
procesele de sedimentare in geosinclinal. In acest cadru general se detaseaza Dobrogea
Centrala ca o unitate care se va dezvolta policiclic, ulterior nefiind afectata decat de miscari
pozitive si negative care se separa oarecum prin linii de fractura de unitatile marginase.
Forajele analizate au pus in evidenta inaintea transgresiunii doggeriene si existenta unui
refief colinar. Daca in Dobrogea Centrala si de Sud exista un relief colinar, in zonele Tulcea si
Macin se gaseste un relief montan, rezultat in urma orogenezei hercinice. Posterior orogenezei
hercinice, Muntii Macinului, Podisul Casimncei si Dobrogea de Sud inregistreaza un
indelungat proces de netezire, trecand spre stadiul de platforma.
In faza Kimmerica veche au loc inaltari ale Muntilor Macinului, inclusiv zonele Tulcea si
Babadag, aceste sectoare ramanand astfel pana in timpul triasicului, cand are loc o coborare
care a generat o regresiune maritima, insotita de sedimentare, fapt repetat si in jurasic. A
rezultat peneplena policiclica prejurasica existenta in toata Dobrogea care apare insa
fracturata in blocuri, ridicate si coborate in urma miscarilor kimmerice noi, austrice si
laramice.
Ulterior jurasicului se impun ca momente importante in modelarea reliefului, sculptarea
suprafetelor fosilizate (uneori partial exhumate) si a celor de la zi: suprafata eroziv-
acumulativa aptian- albiana, suprafata fosila danian- paleocena, suprafata fosila oligocen-
helvetiana si suprafata (la zi) pleocena.
Formarea suprafetei eroziv- acumulative aptian- albiene, in cea mai mare parte distrusa, a
avut loc in conditiile modelarii unui piemont la poalele inaltimilor Dobrogei de Nord. Ea se
desfasoara pana in sudul Dobrogei. Modelarea celei de-a doua suprafete s-a desfasurat
aproximativ intre danian-paleogen; ea apare exhumata in Dobrogea de Sud sau fosilizata de o
cuvertura eocen- miocena, avand tot un caracter piemontan.
In continuarea fazei policiclice prejurasice in Dobrogea de Nord, s-au putut identifica
fazele: postjurasica- albiana si policiclica postdaniana. In faza postjurasica- albiana se
continua modelarea suprafetei morfologice prejurasice din perimetrele de la Macin, Tulcea,
Babadag, Casimcea, iar in cea policiclica postdaniana este caracteristica o mare complexitate
a conditiilor de modelare endo- si exogena a regiunii. Desigur, partile centrala si nordica ale
Dobrogei are un relief format cu mult timp inainte, fapt exprimat si bine conservat in formele
sale. In intervalul oligocen- helvetian, ca urmare a miscarilor epirogene posteogene, Dobrogea
de Sud a fost exondata pana in tortonian imprimandu-se suprafetei sale un caracter altimetric
inegal.
In sfarsit in pliocen se modeleaza suprafata levantina (Dobrogea de Sud), formandu-se
glacisuri. Suprafata levantina apare incrisa cu circa 40- 60 m mai jos decat nivelul podisului.
Exista insa si o inclinare generata epirogenic (postpliocen) cel putin a bazei pliocenului din
partea sud- vestica a Dobrogei, de la est la vest si de la sud la nord circa 2 .
Etapa cuaternara se caracterizeaza mai intai prin existenta unor miscari pozitive si
negative exprimate diferentia ( inaltarea depozitelor pliocenului, adancirea vailor, dezvoltarea
diferitelor tipuri de depresiuni, a formelor carstice, a unor puternice acumulari de materiale de
albie etc.) si formarea Deltei Dunarii.
Dobrogea reprezinta deci, in cea mai mare parte a sa (Podisul Dobrogei), o unitate
morfostructurala veche, numita si peneplena dobrogeana, cutata in regiunile hercinica si
triasica ale Macinului si Tulcei si relativ plana in zona sisturilor verzi ale Podisului Casimcei.
Ea a fost modelata diferentiar pe compartimente inca din paleozoic, relieful prezentandu-se
astazi cu o structura de tip bloc. Modelarea subaeriana s-a desfasurat pe intreaga suprafata a
Dobrogei Centrale si de Nord, incepand cu daniana, iar in Dobrogea de Sud la sfarsitul
pliocenului.

1.2 ISTORICUL CERCETARILOR IN DOMENIU

 Denumirea geografic de Podiul Dobrogei a aprut n secolul XX, mai ales n lucrrile
lui C.Brtescu. Pentru subuniti, V. Mihilescu folosete denumirea de platforme
(Platforma Dobrogei de Nord; Platforma Dobrogei de Sud).
Preocupari privind elaborarea unor sinteze geologice despre teritoriul Romaniei apar inca din
prima jumatate a secolului XX, dar mai ales sub forma de cursuri universitare, unul dintre acestea fiind
cel predat de D. M. Preda la Universitatea din Bucuresti, utilizat ca model de N. Oncescu in elaborarea
primului tratat referitor la Geologia Romaniei, publicat in trei editii, ultima in anul 1965.
Evolutia cunoasterii geologice a teritoriului tarii a impus elaborarea unei noi sinteze, realizata de
V. Mutihac si L. Ionesi (1974), cu titlul Geologia Romaniei. M. Sandulescu (1984) publica
Geotectonica Romaniei, in care unitatile geotectonice sunt prezentatein contextul geostructural
european si privite prin prisma conceptului tectonicii globale.
Dobrogea este pamantul romanesc intrat foarte devreme in lumina istoriei si, ca atare, una
din zonele geografice ale tarii despre care detinem informatii ample si pentru vremuri
indepartate. Scrierile antice ale lui Herodot, Tucidide, Strabon, Ptolemeu, Dioscoride si altii,
orientate prioritar spre zona de varsare a Dunarii, ofera primele informatii despre geografia
regiunii, continuate in Evul Mediu de relatarile unor invatati si calatori bizantini (Constantin
al VII- lea Porfirogenetul), arabi (Idrisi, Ibn Batutah, Abdul Feda ) s.a, la care se adauga carti
numeroase care consemneazarealitati geografice si demografice ale acestui tinut romanesc.
In primele decenii ale secolului nostru Dobrogea este cuprinsa in cerecetarea stiintifica
moderna, inclusiv in profil geografic, prin studiile intreprinse de Gr. Antipa, C. Bratescu si
altii. Lor li se vor alatura intre cele doua razboaie mondiale, numerosi geografi romani: M.
Ionescu-Dobrogeanu, V. Mihailescu, Gh. Munteanu Murgoci, Gh. I. Nastase, G. Valsan, etc,
care vor largi literatura de profil prin studiile lor prioritare de paleogeografie, geomorfologie,
geografie istorica, geografia populatiei.
Ultimele decenii inscriu consacrarea deplina a Dobrogei in literatura geografica
romaneasca, fapt datorat, in parte, numeroaselor studii urmarite in cadrul activitatii de
doctorat, elaborandu-se teze cu profil complex (I.Popovici, Delta Dunarii), sau de geografie
fizica (I. Gh. Petrescu si A. C. Banu, Delta Dunarii; I. Radulescu, Podisul Casimcei; Sofia
Iana, sudul Dobrogei; I. Marin, Podisul Babadagului s.a) de geografia populatiei si asezarilor
(Athena Herbst- Radoi, populatia Dobrogei; B. Zotta, Municipiul Constanta, etc.). Tot acum
se intocmeste studiul monografic Dobrogea maritima (1966), ca si primele sinteze
geografice despre judetele Tulcea (P. Cotet, I. Popovici, 1972) si Constanta (I. Radulescu si
Athena Herbst- Radoi, 1974), organizandu-se totodata (Constanta, 5-6 octombrie 1968)
primul simpozion de geografie a Dobrogei, comunicarile prezentate fiind reunite intr-un bogat
si util volum (Studii de geografie asupra Dobrogei, Bucuresti, 1969).

1.3 STRUCTURA PROIECTULUI

Proiectul intitulat Dobrogea- Geologie si Tectonica descrie particularitatile
geologice ale acestei zone, si este alcatuit din sase capitole, care cuprind cateva aspecte
introductive, cateva notiuni legate de istoricul cercetarilor in domeniu, structura
proiectului, precum si scopul, metodele si materialele folosite in realizarea acestuia
proiect, caracterizarea geologica generala, particularitatile geologice, concluzii,
bibliografie si anexe.
1.4 SCOPUL PROIECTULUI
Motivul pentru care am optat pentru acest subiect este imbogatirea cunostintelor in
domeniul geologiei. De asemenea trebuie mentionata si afinitatea pe care o simtim pentru
acest subiect. Scopul proiectului este de a ne informa si de a pune la punct cele mai
importante aspecte ale structurii geologice ale Podisului Dobrogei prin explicarea succinta a
principalelor caractersitici.
Un alt scop al acestui proiect il reprezinta dorinta de a afla cat mai multe informatii si
date despre spatiul in care locuim, Dobrogea fiind o zona cu un bogat trecut istoric si o
multitudine de particularitati unice in tara.
1.5 METODE SI MATERIALE FOLOSITE
In vederea realizarii acestui proiect am utilizat si consultat o serie de surse bibliografice,
de la site-uri web pana la diverse carti de specialitate, folosind metoda documentarii si
studierii. Dintre acestea putem aminti: 1. Barbulescu A., Stratigrafia Jurasicului din
Vestul Dobrogei Centrale, Editura Academiei Republicii Socialiste, Bucuresti, 1976, 171
pag.
2. Mutihac V., Structura Geologica a Teritoriului Romaniei, Editura Tehnica, Bucuresti,
1990, 418 pag.
3. Popovici I., Grigore M., Marin I., Velcea I., Podisul Dobrogei si Delta Dunarii, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984, 301 pag.
4. Sandulescu M., Geotectonica Romaniei, Editura Tehnica, Bucuresti, 1984, 336 pag.
5. Ticleanu N., Csiki Z., Introducere in Geologia Romaniei, Editura Credits, Bucuresti,
2004, 114 pag.
6. www.wikipedia.org
7. www.unibuc.ro
 CAPITOLUL II. CARACTERIZARE GEOLOGICA GENERALA
Podiul Dobrogei se prezint ca un podi relativ rigid, format pe roci vechi
(isturi verzi, granite), depozite sedimentare mezozoice i neozoice, puternic erodat de
aciunea ndelungat a factorilor exogeni, cu un relief domol, uor ondulat i cu altitudini
relativ reduse (200-300m). Partea de nord este mai nalt, ajungnd pe alocuri la 350-400 m
dar i la 467 m n vrful cel mai nalt (Vf. Greci din Munii Mcinului). Partea de sud are sub
200 m (altitudinea maxim este de 204 m n Podiul Deliorman). Din punct de vedere
tectonic, Podiul Dobrogei aparine unor microplci diferite: n nord, microplaca Mrii Negre
aflat ntr-un proces de subducie (n lungul unui plan Benioff) sub Carpaii de Curbur, iar n
sud microplaca Moesica (cuprinznd fundamentul Cmpiei Romne i Dobrogea de Sud).
Asociat acestora exist forme de relief influenate de petrografie i structura: un relief
"granitic", cu trene de grohotiuri i abrupturi n Munii Mcinului, vechi peneplene
conservate pe suprafaa erodat a isturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice,
suprafee structurale adaptate ondularilor largi ale formaiunilor neozoice din Dobrogea de
Sud. Exist de asemenea, n nord (Munii Mcinului, Dealurile Tulceii Podiul Babadagului),
un ansamblu de forme de sedimentaie (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul
loessoid forme de tasare i sufoziune.
Dobrogea cuprinde urmatoarele unitati morfotectonice: Dobrogea de Nord, Dobrogea
Centrala, Dobrogea de Sud (alcatuind impreuna Podisul sau Platforma Dobrogei) si Delta
Dunarii. (Fig. 1)
Dobrogea de Nord (Fig. 2), considerata si orogenul nord- dobrogean se caracterizeaza
printr-un relief muntos si deluros de geosinclinal hercinic, kimmeric vechi, liasic, la care se
alatura Bazinul Babadagului. Formatiunile geosinclinale sunt partial metamorfozate si
strabatute de intruziuni granitice. Spre sud este delimitata de falia Peceneaga- Camena, iar
spre nord limita este data de falia Galati- Sf. Gheorghe, care urmareste aproximativ cursul
Dunarii.
Din punct de vedere morfologic, Dobrogea de Nord prezinta trasaturi de regiune ajunsa in
stadiul de peneplena cu inaltimi reduse. Partea nordica constituie unitatea morfologica,
Dealurile Tulcei, in care se deosebesc mai multe noduri colinare separate intre ele prin vai
largi, colmatate. In centru sunt dealurile Redi si Uzum Bair, care se prelungesc spre nord- vest
in Dealurile Somovei. Spre est, paralel cu Bratul Sf. Gheorghe se insira un lant de dealuri care
culmineaza in Colinele Mahmudiei. Spre sud- est pana la Lacul Babadag si Valea Telita sunt
Dealurile Zebilului si Dealurile Agighiolului. La vest de Dealurile Tulcei, se deosebeste
Platoul Niculitel (la nord) si Dealurile Nalbant (la sud).
 Partea Nord Vestica a Dobrogei de Nord constituie unitatea Muntilor Macin. Acestia au
aspectul ruiniform, alcatuind 2 culmi paralele, orientate NV- SE: Culmea Tutuiatu spre est si
Culmea Pricopan- Megina spre vest, altitudinea maxima fiind in Varful Tutuiatu (467 m.). in
partile periferice ale zonei Macin sunt munti insulari inecati in aluviuni recente, cum sunt
inaltimile Iacobdeal si Piatra Rosie.
Partea Sud- Estica a Dobrogei de Nord, din punct de vedere morfologic, constituie Podisul
Babadag, separat de celelalte unitati morfologice printr-o zona mai joasa care constituie
Depresiunea Traian- Cerna- Babadag. Podisul Babadag are altitudini modeste care scad de la
NV spre SE, atingand 30 m in zona litorala.
Reteaua hidrografica este saraca. Raul Telita isi aduna apele din Platoul Niculitel si se
varsa in Lacul Babadag, iar raul Taita izvoraste din Muntii Macin si curge prin zona
depresionara Traian- Babadag, inainte de a se varsa in Lacul Babadag. Raul Slava curge in
lungul Podisului Babadag, si se varsa in Lacul Sinoe.
Pe langa unitatile mentionate, care contituie Orogenul Nord Dobrogean propriu- zis, in
spatiul Nord Dobrogean se mai delimiteaza culoarul Babadag, care include formatiuni de
cuvertura si Depresiunea Predobrogeana.
1. Unitatea Macin este situata in partea vestica a Dobrogei de Nord si se intinde intre
Dunare si falia Luncavita- Consul si este acoperita in mare parte de depozite cretacice
ale Culoarului Babadag.
a. Stratigrafia
In alcatuirea geologica a unitatii Macin se dinstinge un fundament constituit din sisturi
cristaline si masive de granitoide, un invelis sedimentar paleozoic implicat in cutarile
hercinice si strabatut de granitoide tardicinematice, si un invelis sedimentar posthercinic.
b. Tectonica
Aranjamentul teconic al unitatii Macin este efectul insumat al mai multor tectogeneze,
rolul definitoriu revenind tectogenezei sudete.
Tectogeneza bretona, pe langa metamorfismul de tip incipient pe care l-a produs asupra
formatiunilor siluriene si devoriene, a determinat o exondare generala si a dus la stabilirea
unor raporturi intre zona Macin si restul ariei Nord- Dobrogene.
Tectogeneza sudeta a condus la aranjamentul tectonic major al unitatii Macin, care se
caracterizeaza prin structuri in cute-solzi in care stratele au fost redresate la verticala, iar
flancurile sunt faliate.
Tectogeneza paleochimmerica, care s-a manifestat in jumatatea estica a Dobrogei de Nord,
a influentat si unitatea Macin si a constat in primul rand in reactivarea liniei tectonice din fata
solzului Boclugea- Bugeac si stabilirea unor raporturi de incalecare cu unitatea Niculitel de la
est.
In partea sudica, unitatea Macin a fost afectata de miscarile alpine din Neojurasic care au
activat falia Pecineaga- Camena si au condus la regenerarea maginii unitatii Macin si la
declansarea unei acvtivitati vulcanice.
2. Unitatea Niculitel se individualizeaza in partea de mijloc a Dobrogei de Nord, fiind
delimitata de linia Luncavita- Consul spre vest de o falie ce urmareste directia Isaccea-
Posta- Nalbant spre est. Aceasta a rezultat din evolutia uneio zone de rift intracratonic
care s-a schitat in aria hercinica nord-dobrogeana, spre sfarsitul Mezo- triasicului si
inceputul Neotriasic.
a. Stratigrafia
In alcatuirea unitatii Niculitel participa vulcanite bazice si acide, o formatiune mixta
(sedimentara si magmatogena) si o formatiune flisoida de varsta neotriasica. De asemenea se
intalnesc si elemente alohtone, cum ar fi sisturile cristaline si calcarele din varful Trestinic
(Cara Asan), granitoidele de la Cilic sau depozitele devoniene din Dealurile Isaccei.
b. Tectonica
Unitatea Niculitel isi datoreaza aranjamentul tectonic miscarilor paleochimmerice si
aceasta in mod firesc, dat fiind ca spatiul in care a evoluat, s-a creat ulterior ciclului hercinic.
Relicte hercinice se gasesc doar ca elemente exotice.
Incalecata dinspre vest de unitatea Macin, care a fost influentata in bloc de tectogeneza
paleochimmerica, unitatea Nicutel a fost cutata si faliata capatand o structura de cute solzi.
Formatiunea flisoida, la randul ei, avand in baza formatiunea mixta de tip wildflis,
incaleca spre est peste unitatea Tulcea, prinzand sub planul de incalecare depozitele liasice de
la Posta.
3. Unitatea Tulcea se suprapune jumatatii estice a Dobrogei de Nord. In structura
actuala este delimitata spre NE de falia Galati- Sf. Gheorghe, mascata de depozitele
Deltei Dunarii; spre vest si sud- vest se intinde pana la falia Posta- Nalbant. Aceasta
ese caracterizeaza prin prezenta unei platforme carbonatice larg dezvoltata si prin
suprapunerea evidenta a unei tectonici alpine peste o tectonica de varsta hercinica.
a. Stratigrafia
In alcatuirea unitatii Tulcea se deosebeste un fundament prealpin si un invelis sedimentar
alpin format din depozite triasice si jurasice larg cutate in tectogenezele kimmerice.
Fundamentul prealpin este constituit din formatiuni cristalofiliene (sisturi cristaline
epimetamorfice constituite dintr-o alternanta de metagraywacke cu sisturi sericito-cloritoase,
urmate de un complex filitic- cuartitic grafitos) si din formatiuni sedimentare paleozoice (care
apartin unui ciclu de sedimentare corespunzator intervalului Silurian- Devonian. Silurianului
ii revine un complex de cuartite negre si calcare, iar Devonianului gresiile calcaroase si
sisturile argiloase cu conodonte.).
Invelisul sedimentar alpin include depozite sedimentare predominant calcaroase care
apartin, in cea mai mare parte, Triasicului si intr-o mai mica masura Jurasicului.
Triasicul inferior debuteaza prin conglomerate care trec prin verticala la gresii cuartoase,
albe sau rosii, cu intercalatiin de argile sistoase rosii. Triasicul mediu este reprezentat prin
calcarele, iar triasicul superior este reprezentat prin calcare rosii noduloase, urmate de calcare
stratificate, uneori noduloase, cu silexite.
Jurasicul a capatat in primele epoci, in zonele marginale o oarecare mobilitate incat s-au
acumulat depozite cu caracter turbiditic, adesea prezentand caractere tipice de flis.
Liasicul afloreaza in relatii directe cu depozitele triasice, si releva o pozitie
netransgresiva. Depozite de varsta liasica se intalnesc la Cataloi, fiind reprezentate prin gresii
grosiere si gresii argiloase rosii, din care se cunosc fragmente de amoniti, Valea Nucarilor, sau
in perimetrul localitatii Mineri.
Doggerul este foarte slab si incomplet reprezentat.
Malmul include depozitele carbonatice de la Dunavat, formand inaltimea Carabair.
b. Tectonica
Aranjamentul tectonic de ansamblul al unitatii Tulcea este rezultatul asumat al mai multor
faze tectogenetice apartinand ciclurilor hercinic si alpin. Efectele acestora sunt distincte in
structura actuala.
Primele deformari sunt rezultatul miscarilor caledoniene, cand zona Tulcea evolua unitar
in cadrul ariei nord- dobrogene. A doua generatie de deformari este consecinta tectogenezei
bretone cand zona Tulcea continua sa evolueze in cadrul structural nord- dobrogean.
4. Culoarul Babadag
In timpul Cretacicului, Orogenul nord- dobrogean a evoluat ca arie cratonizata sau in curs
de cratonizare, care nu a mai fost afectata decat de miscari pe verticala. Aceste basculari
au atins de multe ori cote negative, astfel ca Dobrogea de Nord a putut fi acoperita de ape
devenind arie de acumulare, fundament stabilizat. In aceste conditii depozitele ce s-au
format alcatuiesc un invelis cvasiorizontal constituind o cuvertura. Aceasta s-a conservat
in partea sudica a Dobrogei de Nord, constituind Culoarul sau Bazinul Babadag.
 a. Stratigrafia
Procesul de acumulare postorogena in aria nord nobrogeana incepe cu depozite continentale
reprezentate prin prundisuri.
Albianul include unele calcarele albe, recifale, care apar pe o suprafata foarte restransa
pe marginea nordica a Culoarului Babadag, la est de satul Enisala, pe inaltimea care poarta
numele Cetatii Heracleea.
Cenomanianul este reprezentat prin conglomerate cu ciment calcaros care, local, trec
la calcare lumaselice cu ostreide si exogyre.
Turonianul este contituit in principal din calcare grezoase galbui, in jumatatea
inferioara, iar jumatatea superioara include calcare grezoase albe.
Senonianul este reprezentat prin calcare si marno- calcare in centrul Culoarului
Babadag si prin calcare grezoase cu silexuri si microconglomerate in zonele de margine.
b. Tectonica
Culoarul Babadag s-a format si evoluat intr-o zona depresionara care a fost supusa unei
subsidente moderate. Avand fundament consolidat, depozitele Culoarului propriu zis practic
nu au fost cutate ci descriu ondulatii largi, caracteristice cuverturilor de platforma.
5. Depresiunea Predobrogeana este situata in fata Orogenului nord dobrogean, de care
este separata prin falia Galati- Sf. Gheorghe. Aceasta include doua sectoare: unul estic
sau Sectorul Predobrogean, si altul vestic, sectorul moldav sau Depresiunea
Barladului, separate printr-un prag situat in regiunea Pritului Inferior. Din punct de
vedere morfologic, Depresiunii Barladului ii corespund Colinele Tutovei, iar
sectorului predobrogean ii corespunde Delta Dunarii.
a. Stratigrafia
Depresiunea Predobrogeana a luat nastere prin afundarea unui sector din partea nordica a
Orogenului nord dobrogean la inceputul Mezojurasicului si prin fracturarea si coborarea unei
zone de la marginea sudica a platformei est-europene. Asadar Depresiunea Predobrogeana are
un fundament mixt; unul stabil de origine est- europeana, si altul cutat, de origine nord
dobrogeana.
Evolutia Depresiunii Predobrogene a inceput in Mezojurasic, astfel ca suita sedimentara
incepe cu depozite de aceasta varsta si se incheie cu depozite cuaternare.
Doggerul debuteaza prin marne de culoare inchisa cu intercalatii subordonate de gresii,
urmate de marno-calcare.
Malnul este reprezentat prin depozite lagunare incluzand calcare,dolomite si marno-
calcare, urmate de gresii, argile rosii si marne brun-rosietice cu intercalatii de anhidrite.
 Cretacicul este reprezentat prin marne cu intercalatii subtiri de gresii.
Paleogenul este reprrezentat prin nisipuri, marne cenusii-verzui, marno-calcare si calcare
grezoase glauconitice
Badenianul superior este intalnit in partea vestica a Depresiunii Barladului unde este
dezvoltat in facies argilos-marnos cu anhidrite.
Basarabianul este reprezentat prin marne si marno-calcare, gresii, calcare si marne
nisipoase grezoase cu foraminifere.
Kersonianul include marne si nisipuri iar spre sud are caracter transgresiv si contine si
strate cu carbuni.
b. Tectonica
Depresiunea Predobrogeana s-a format prin fracturarea si afundarea marginii nordice a
Orogenului nord-dobrogean si a marginii sudice a Platformei Moldovenesti respectiv a
Platformei est-europene. Cele doua falii in lungul carora s-au desprins compartimentele
afundate sunt falia Galati-Sf. Gheorghe si falia Falciu-Targu Plopana. Lor li se adauga o a
treia fractura, profunda, care marcheaza contactul dintre cele doua domenii (nord-dobrogean
si est-european) este falia Trotusului. Incepand din cretacic Depresiunea Predobrogeana a
evoluat impreuna cu Platforma Moldoveneasca.

Masivul Central Dobrogean

Masivul Central Dobrogean (Fig. 3) ocupa treimea mijlocie a Dobrogei si este
delimitat spre sud de falia Palazu care il separa de Platforma sud-dobrogeana, iar la nord de
falia Peceneaga-Camena care il delimiteaza de Orogenul nord-dobrogean. Astfel conturat,
Masivul central-dobrogean se individualizeaza net ca unitate geologica distincta, trasatura
particulara constituind-o natura si varsta soclului precambrian si faptul ca ecesta afloreaza pe
suprafete foarte intinse.
Din punct de vedere morfologic, Dobrogea centrala este o regiune peneplenizata cu
aspect colinar si altitudini reduse. Inaltimea maxima este la Altin- Tepe (200m).
Dobrogea centrala, ca unitate geologica majora, a rezultat din evolutia unei arii labile
care s-a creat ca atare in Neoproterozoic, fie prin subtierea crustei unei anumite portiuni dintr-
o arie continentala foarte intinsa, fie prin spargerea acesteia si aparitia unei zone de rifting.
Stratigrafia
Cea mai larga suprafata din Dobrogea centrala este ocupata de formatiunile soclului,
iar cuvertura ocupa suprafete restranse.
a. Soclul
 In alcatuirea soclului se deosebesc doua unitati cu caractere petrofaciale bine distincte.
a.1. Grupa sisturilor cristaline mezometamorfice se intalneste in partea nordica a
Masivului central-dobrogean, intr-o zona de ridicare si este reprezentata prin micasisturi cu
muscovit, biotit, granat, uneori si staurolit, prin cuartite si prin amfibolite, totul fiind strabatut
de filoane de pegmatite.
a.2. Formatiunile sisturilor verzi este alcatuita din sisturi sericito-cloritoase, pelite, gresii
de tip graywacke, arcoze si conglomerate marunte si se dispun discordant si transgresiv peste
sisturile cristaline de la Altin Tepe.
b. Cuvertura
In cuvertura din Dobrogea centrala se recunoaste un singur ciclu de sedimentare Dogger-
Malm. Depozite cretacice se intalnesc doar ca petice protejate de eroziune depuse in timpul
unor ingresiuni dinspre sud sau dinspre nord.
Jurasicul
In Dobrogea centrala, depozitele jurasice afloreaza pe suprafete intinse si include
depozite predominant carbonatice, in grosime de 600 m, avand in baza o secventa detritica.
Bathonianul include conglomerate si gresii calcaroase in alternanta cu marne grezoase.si
este reprezentativ pentru zonele Harsova si Casimcea.
Callovianul se caracterizeaza prin predominarea calcarelor spatice; subordonat se
intalnesc calcare grezoase iar spre partea superioara apar silicolitele.
Oxfordian- Kimmeridgianul are cea mai larga dezvoltare atat in zona Harsova cat si in
zona Casimcea si ii corespunde un complex litofacial si care include calcare bioconstruite sau
bioclastice , la care se adauga subordonat calcare micritice lagunare si dolomite.
Cretacicul
Incepand din Neojurasic, Dobrogea centrala a evoluat ca arie exondata. Numai pentru
scurta durata au avut loc ingresiuni iar urmarile acestora se recunosc in unele iviri de depozite
cretacice. Acestea apartin fie Aptianului, reprezentat prin faciesuri continentale (pietrisuri si
nisipuri) fie Albianului, reprezentat prin nisipuri si gresii glauconitice.
Neogenul nu este reprezentat decat prin iviri foarte restranse de depozite sarmatiene
alcatuite din pietrisuri si nisipuri cu microfauna. Asemenea depozite se intalnesc la Navodari.
Tectonica
Spatiul central-dobrogean in Proterozoicul terminal si la inceputul Paleozoicului, a evoluat
ca arie labila intracratonica. Aceasta a luat fiinta prin fracurarea si regenerarea unei
portiunidin domeniul continental consultat est-european. Consolidarea Dobrogei centrale a
avut loc in urma orogenezei baikaliene, cand a suferit principalele deformari si a devenit un
sistem cutat, in structura actuala constituind Masivul central-dobrogean. In alcatuirea acestuia,
pe langa formatiunile sisturilor verzi sunt incluse si nuclee mai vechi, reprezentate prin
mezometamorfitele de la Altin Tepe.
In evolutia Dobrogei centrale, pe langa deformarile mentionate se recunosc si efectele
unei tectonici mai noi. Acestea constau in culminatii si afundari cu aspect de largi ondulatii
care au o dispozitie oblica pana la transversala fata de structurile preexistente.
Platforma sud-dobrogeana
Platforma sud-dobrogeana (Fig. 4) este situata la est de Dunare , suprapunandu-se treimii
sudice a Dobrogei. Spre nord se intinde pana la o linie ce ar uni localitatile Palazu Mare din
zona litoralului si localitatea Dunarea situatea pe fluviul cu acelasi nume. Aceasta apare ca o
zona mai ridicata incat pe intinsul ei afloreaza cuvertura mezozoica.
Stratigrafia
Datorita in primul rand forajelor sapate in regiunea Palazu Mare, s-au obtinut date si
asupra soclului incat la ora actuala cele doua etaje structurale (soclul si cuvertura) sunt relativ
bine cunoscute.
a. Soclul
A fost deschis prin mai multe foraje in zona localitatilor Cocosu si Palazu Mare. Acesta
este reprezentat printr-un complex inferior alcatuit din gnaise granitice si migmatice strabatute
de filoane pegmatitice si un complex superior constituit din sisturi cristaline
mezometamorfice (descrise drept cristalinul de Palazu reprezentate prin micasisturi intre care
se intercaleaza un complex feruginos alcatuit din: cuartite, cuartite cu magnetit, micasisturi cu
almandin, micasisturi cu almandin si magnetit la care se adauga subordonat intercalatii de
calcare cristaline.
In lucrari recente se admite ca la alcatuirea soclului Platformei sud-dobrogene ar participa
si sisturile verzi de varsta Neoproterozoica terminal.
b. Cuvertura
In Platforma sud-dobrogeana, care a evoluat in anumite epoci cu Platforma
Valaha,formatiunile de cuvertura au multe trasaturi comune cu ale acesteia din urma insa se
constata si unele deosebiri distinctive. De pilda si in Dobrogea de Sud se deosebeste un ciclu
de sedimentare paleozoic dar spre deosebire de acela din domeniul valah in Dobrogea de Sud
s-au incheiat mai devreme.
Silurianul a fost interceptat prin forajul de la Tuzla, unde, sub depozite cretacice, s-au
intalnit sisturi argiloase negre cu graptoliti si intercalatii de calcare. In regiunea orasului
Mangalia sub depozite argiloase cu graptoliti forajele au strabatut o suita formata din gresii
cuartitice albe si cenusii si din argile negre si sisturi calcaroase cu fragmente de brahiopode,
graptoliti si chitinozoare spre partea superioara.
Devonianul
Tot in forajele de la Mangalia, peste depozitele siluriene, se dispune o suita reprezentata
prin argilite,gresii cuartoase si marno-calcare foarte fosilifere, care indica Mezo- si
Neodevonianul.
Carboniferul
Se atribuie o atare varsta unor depozite argiloase intalnite in foraje pe aliniamentul
localitatilor Comana- Independenta.
Triasicul
In acest interval s-au acumulat gresiii feldspatice, argile, argile nisipoase si calcare, totul
avand o tenta feruginoasa.
Jurasicul
Pe intinsul Platformei sud-dobrogene depozitele jurasice nu afloreaza, insa au fost
intalnite prin foraje in partea nordica si sudica a Dobrogei de Sud; lipsesc in partea centrala.
Aproape in totalitate acestea au o dezvoltare litofaciala si sunt reprezentate prin depozite
carbonatice.
Cretacicul
La inceputul Cretacicului, pe intreaga arie a Platformei sud-dobrogene s-a instalat un
regim favorabil acumularii depozitelor calcaroase, iar in Neocrretacic se dezvolta cu
precadere depozite cretoase.
Eocenul
Cea mai larga extindere a depozitelor eocene se cunoaste in partea sudica a Platformei
sud-dodobrogene unde au fost intalnite prin foraje la Costinesi, Albesti, Limanu, Mangalia,
etc. Forajele au aratat ca direct peste depozite neocretacice cretoase se dispune o secventa de
nisipuri glauconitice a caror grosime poate atinge 70 m.
Oligocenul
La zi nu se cunosc depozite de aceasta varsta insa, prin foraje, in zona de la sud de
Mangalia s-au intalnit sisturi argiloase bituminoase, disodilice de varsta ologocena.
Miocenul
In Eomiocen spatiul sud-dobrogean a evoluat ca uscat. Procesul de sedimentare s-a reluat
n Badenian si a durat pana la sfarsitul Sarmatianului.
Badenianul este reprezentat prin depozite argiloase si grezoase, nisipuri si marno-calcare.
Depozite badeniene afloreaza pe zone inguste pe toate vaile dirijate spre Dunare.
 Sarmatianul
Depozitele sarmatiene formeaza o adevarata placa ce acopera intreaga Platforma sud-
dobrogeana. Suita depozitelor sarmatiene incepe prinrt-un pachet de marne, argile, nisipuri si
bentonite in grosime de 15 m. In continuitate de sedimentare urmeaza argile verzui, calcare
lumaselice, calcare cu nubecularii, nisipuri, argile si diatomite. Suita sarmatiana se incheie
printr-un pachet de marne, calcare eolitice si lumasele cu mactre mici. Asemenea depozite se
intalnesc in zona litorala.
Pliocenul
Depozite pliocene se intalnesc pe o zona foarte ingusta in lungul Dunarii, de la Ostrov
spre nord si sunt reprezentate prin marne, argile, nisipuri si gresii. Suita pliocena se incheie
prin calcare lacustre cu intercalatii de argile bogate in helicide si limneide.
Tectonica
Aranjamentul tectonic al Platformei sud-dobrogene (Fig. 5) nu prezinta complicatii.
Principalul element tectonic este falia Palazu care separa Platforma sud-dobrogeana de
Masivul central dobrogean. Planul de falie cel putin superficial, are vergenta sudica caci a fost
traversat de forajele de la Cocosu si Palazu, care arata ca formatiunea sisturilor verzi (de
Cocosu) este suprapusa sisturilor cristaline de Palazu.
Faliile care compartimenteaza soclul Platformei sud-dobrogene nu afecteaza cuvertura
mezozoica si probabil nici cea paleozoica, ceea ce arata ca ele au varsta faliei Palazu.
Ridicarea Platformei sud-dobrogene fata de Platforma Valaha s-a produs incepand din
Sarmatian si s-a facut in lungul faliei Dunarii. La inceputul Pliocenului Dobrogea sudica se
contura ca arie emersa si acontinuat sa evolueze ca atare.

DELTA DUNARII
Delta Dunarii a parcurs in procesul genezei si evolutiei sale cateva etape distincte in urma
carora au rezultat trasaturile de baza ale acestei unitati fizico- geografice.
Etapa predeltaica a constituit ansamblul conditiilor premergatoare genezei Deltei. In faza
de uscat au fost erodata o parte din sedimentele lacustre anterioare, dupa care a urmat
depunerea loessului.
In etapa deltaica, al carei inceput se plaseaza in halocenul inferior cand nivelulo Marii
Negre era cu circa 3- -4 m mai jos in comparatie cu cel actual, are loc o transformare treptata
a golfului intr-o delta, a carei evolutie a trecut printr-o faza intermediara de liman sau catre
stadiul de delta, fara o barare prealabila a golfului printr-un cordon litoral. Datorita
particularitatilor morfogenetice se deosebesc 2 sectoare: Delta fluviala si Delta fluvio-
maritima.
Delta fluviala s-a putut forma prin 2 imprejuraru distincte: un cordon litoral marin care
trecea pe la Letea si Caraorman a inchis golful, rezultand un liman, care ulterior a fost
colmatat cu aluviuni transformate de fluviul Dunarea; un al doilea mod de constituire al Deltei
fluviale a fost acela de trecere directa din faza de golf la faza de delta.
Delta fluvio-maritima este alcatuita din cordoane litorale, care la nord de Sulina se
desfasoara catre sud- est, racordandu-se oblic pe acel brat, iar la sud se orienteaza aproximativ
perpendicular pe bratul Sf. Gheorghe. Delta fluvio- maritima a aparut intr-o faza mult mai
noua decat delta fluviala, ea strabatand succesiv fazele de liman, delta de tip Mississipi, delta
barata, delta maritima.
Delta Dunarii s-a instalat si a evoluat in zona de contact dintre aria predobrogeana, in
nord, si regiunea kimmera- hercinica, in sud.
In fundamentul Deltei Dunarii au fost intalnite formatiuni devoniene, triasice, jurasice si
intrusive. Peste fundament, se afla cuvertura neogena (sarmatian, neotian, pontian, dacian si
levantin) si cuaternara.
In ceea ce priveste evolutia sectorului predeltaic de litoral acesta este subordonat
acumularilor de materiale provenite de pe continent sub directa influenta a bratelor Dunarii.

CAPITOLUL 3.ANALIZA PARTICULARITATILOR GEOLOGICE

Din punct de vedere geologic, rocile componente ale Podisului Dobrogei confer
apelativul de Munii Dobrogei. Acesta are nlimi maxime de doar 467 m n vrful Greci
(uuiatul). Orogeneza ce a generat Munii Dobrogei este cea hercinica n nord i Caledonian
(Cambrian/Silurian) n zona central. nlimea sczut este n general datorat proceselor
exogene care au acionat prin erodarea materialului constituent al rocilor, expunnd agenilor
atmosferici n prezent (la suprafa) roci care erau n momentul formrii catenei muntoase la
baza sa (graniele de Greci). Din punct de vedere geografic intervalul de nlimi n care sunt
cantonai Munii Dobrogei face clasificarea acestora din punct de vedere geografic ca podi,
acesta fiind situat ntre valea Dunrii n vest i nord i Marea Neagr n est, constituind
singura mare unitate extra-carpatic, avnd aflorate cele mai vechi structuri
geologice i morfologice din Romnia.
In zona Dobrogei fundamentul este reprezentat prin seria sisturilor verzi (proterozoic
superior), cu o vrst de peste 600 milioane ani, iar cuvertura, slab cutata, este formata din
depozite jurasice, cretacice si cuaternare dispuse discordant peste sisturile verzi care au o
vrst mult mai mare (1,6 miliarde ani).
a. Fundamentul de sisturi verzi
Sisturile verzi apar la zi, in perimetrul dezvoltat, numai in doua zone. Cele mai intinse si
mai continui aparitii sunt in extremitatea sud- estica a regiunii, in imprejurimile comunei
Baltagesti. Ivirile de sisturi verzi se pot prelungi aproape continuu in partea de sud- est a
satului, pe malul drept al Vaii Baltagestilor, pana in apropiere de satul Galbiori, unde
formeaza baza ambilor versanti ai Dealului Vest Galbiori (Saragea Bair). Sisturile verzi mai
sunt bine deschise pe Valea Crucea, precum si pe versantii de sud, nord-est si nord-vest ai
Dealului Alah Bair, stand la baza calcarelor jurasice care formeaza culmea dealului. A doua
zona de aparitie a sisturilor verzi este versantul stang al Vaii Tichilestilor. De la confluenta cu
valea Cichirgeaua, unde sisturile verzi se pot urmari pana aproape de culmea dealului, ele se
continua pana la 2500 m in amonte de confluenta. In restul regiunii fundamentul este acoperit
de jurasic sau de o cuvertura de loess de grosimi variabile.
Sisturile verzi sunt reprezentate predominant prin roci pelitice si siltitice, compacte,
verzui, mai rar violacee, cu rare pete rosietice, in stare proaspata, brune, cand sunt alterate.
Subornat se intalnesc rare intercalatii de conglomerate si microconglomerate care contin
fragmente de roci eruptive cu feldspat rosu, grauwacke si calcare. In valea Tichilestilor si in
cateva puncte din Valea Baltagestilor se intalnesc filoane lenticulare de cuart dispuse in
general paralel cu stratificatia.
Varsta sisturilor verzi a constituit un subiect de indelungata disputa. Ele au fost
considerate paleozoice de Gr. Stefanescu sau precambriene de Gh. Murgoci.
Peste sisturile verzi care formeaza un paleorelief, in regiune se dispune, transgresiv si cu
discordanta unghiulara, jurasicul, incepand cu partea lui medie.
Suprafata de contact dintre sisturile verzi si jurasic nu este intotdeauna la fel de erodata si
alterata. In Valea Tichilestilor se poate observa in unele puncte, ca suprafata sisturilor verzi
alterata pe o grasime apreciabila, prezinta culori brune pana la visiniu. Jurasicul care se
asterne pe aceasta suprafata incepe cu un conglomerat bazal urmat de marne grezoase si
calcare detritice in care se gasesc din abundentra blocuri rulate de cuart, precum si blocuri
rulate sau colturoase de sisturi verzi. In alte puncte, situate surprinzator de aproape de
primele, suprafata sisturilor verzi este foarte putin alterata; doar pe 5- 15 cm acestea sunt ceva
mai friabile si au o culoare galbuie; ele suporta direct calcarele slab grezoase ale
callovianului. Lipsa materialului detritic grosier din partea bazala a jurasicului din aceste
puncte, ca si prospetimea suprafetei sisturilor verzi ar putea sugera o inaintare lenta a pelor
care au acoperit pe acest sector, suprafata sisturilor verzi.
b. Cuvertura sedimentara
Formatiunile sedimentare sunt alcatuite din depozite mezozoice sau cuaternare.
Mezozoicul este reprezentat preponderent prin jurasic (Mezo- si Neojurasic) si cu totul
subordonat, prin cretacic (aptian in facies continental- lacustru si albian in facies marin.).
Cuaternarul care ocupa cele mai intinse suprafete, este reprezentat printr-o cuvertura de loess
de grosimi variabile, dispusa peste jurasic, cretacic, sau direct pe sisturile verzi.
Orogenul nord dobrogean
Se situeaz la nord de falia Peceneaga Camena, fr a depi falia Sf. Gheorghe. Spre NV,
dincolo de Dunre, acest sector apare ngropat sub o cuvertur de platform,cunoscut fiind
sub numele de Promontoriul nord dobrogean.O poziie aparte o are Orogenul nord -
dobrogean deoarece a evoluat ca o arie labil n orogeneze prealpine i a cunoscut o reactivare
n orogenezele eo- i neochimmeric aparinnd ciclului alpin. Se poate considera c
Orogenul nord - dobrogean este alctuitdin Pnza Mcin, Pnza Niculiel i Pnza Tulcea,
Podiul Babadag i Promontoriul nord- dobrogean ngropat .
Pnza Mcin.
.n alctuirea acestei pnze intr formaiuni prealpine. n timpul orogenezei alpine
activitatea n zon s-a concretizat doar prin consolidarea unor roci eruptive pe
filoane.Fundamentul cristalin este alctuit din isturi cristaline care se mpart n grupa
isturilor cristaline mezometamorfice (se cunosc din aflorimente deoarece alctuiesc dealurile
Orliga i Srrica i intr n alctuirea dealului Medgina i sunt reprezentate prin amfibolite,
gnaise, micaisturi, calcare cristaline provenite prin metamorfozarea n facies amfibolitic a
unor formaiuni epiclastice i a unor magmatite bazice n aliniamentul Priopcea Piatra
Cernei, n culmile Boclugea i Colugea i a rezultat n urma unui metamorfism n faciesul
isturilor verzi care a afectat formaiuni epiclastice).
nveliul sedimentar paleozoic se dezvolt pe o arie destul de mare n cuprinsul pnzei
Mcin i este reprezentat prin depozite siluriene, devoniene i carbonifere.
Corpuri magmatice prehercinice strbat isturile cristaline i aceste depozite
sedimentare,formnd aureole de contact termic cu corneene. Magmatismul se manifest destul
de pregnant n timpul orogenezei hercinice (granite calcoalcaline se gsesc n
alctuireaMasivului Greci, granite alcaline se situeaz pe un aliniament situat la vest de
primul i intr n alctuirea Masivului Iacobdeal).
 Formaiuni sedimentare alpine
n fundamentul bazinului Babadag apar, sub cuvertura cretacic, depozite jurasice
(ntre localitile Crjelari i Camena, n vecintatea faliei Peceneaga Camena).
Individualizarea unitii Mcin ca pnz s-a fcut primele faze de orogenez alpine..
Resurse minerale:argile caolinoase (n partea nordic a masivului Priopcea), calcare (la vest
de Crjelari), cuarite (n culmea Priopcea), granite (a vest de satul Atmangea,culmile
Iacobdeal i Dealul lui Manole), porfire cuarifere (la vest de Turcoaia), isturi verzi (la sud i
vest de localitatea Peceneaga).
Pnza Niculiel.
Se situeaz la NE de pnza Mcin, dincolo de falia Luncavia - Consul.Extinderea
acestei pnze se face pn la falia Sarica dincolo de care se afl pnza Tulcea.
Magmatitele triasice sunt rezultatul unei activiti magmatice efuzive att bazic ct
iacid.
Vulcanitele bazice se situeaz mai ales n sectorul nordic al digitaiei (ntre Luncavia
i Niculiel). Sunt reprezentate prin bazalte ce formeaz curgeri submarine.
Vulcanitele acideau o dezvoltare mai mare n digitaia Consul dar apar i n digitaia
Sarica.
Resurse minerale:calcare (la sud de Niculiel), porfire cuarifere (pe culmea Consul).
Pnza Tulcea.
Se delimiteaz de pnza Niculiel prin falia Sarica i de Platforma Scitic, prin falia Sf.
Gheorghe.
n alctuirea pnzei Tulcea intr formaiuni prealpine, formaiuni alpine idepozite
cuaternare care acoper n mare parte depozitele mai vechi.
Resurse minerale:baritina (filoane i chiar corp cilindric n Dealul Cortelu),
calcare(exploatarea de la Mahmudia, Zebil, Mineri, Somova), dolomite (n perimetrul
localitiiMahmudia), gresii (n dealul Carierei - Tulcea, n dealul Denis Tepe), sulfuri
polimetalice (ntre Somova i Mineri)
 CAPITOLUL IV. CONCLUZII
Dobrogea este situata in sud- estul tarii intre Dunare si Marea Neagra, fiind inconjurata
din trei parti de apa. Regiunea reprezinta o zona de dealuri joase, cu pante domoale, care abia
depasesc 200m altitudine, separate de putine vai.
Podisul Dobrogei constituie o unitate de platforma care a evoluat in cadrul unui
geosinclinal ce a functionat din cele mai vechi timpuri geologice pana la inceputul
cretacicului.
Denumirea geografic de Podiul Dobrogei a aprut n secolul XX, mai ales n lucrrile
lui C.Brtescu. Pentru subuniti, V. Mihilescu folosete denumirea de platforme
(Platforma Dobrogei de Nord; Platforma Dobrogei de Sud).
Podiul Dobrogei se prezint ca un podi relativ rigid, format pe roci vechi
(isturi verzi, granite), depozite sedimentare mezozoice i neozoice, puternic erodat de
aciunea ndelungat a factorilor exogeni.
Dobrogea cuprinde urmatoarele unitati morfotectonice: Dobrogea de Nord, Dobrogea
Centrala, Dobrogea de Sud (alcatuind impreuna Podisul sau Platforma Dobrogei) si Delta
Dunarii.
In zona Dobrogei fundamentul este reprezentat prin seria sisturilor verzi (proterozoic
superior), cu o vrst de peste 600 milioane ani, iar cuvertura, slab cutata, este formata din
depozite jurasice, cretacice si cuaternare dispuse discordant peste sisturile verzi care au o
vrst mult mai mare (1,6 miliarde ani).
O poziie aparte o are Orogenul nord - dobrogean deoarece a evoluat ca o arie labil n
orogeneze prealpine i a cunoscut o reactivare n orogenezele eo- i neochimmeric
aparinnd ciclului alpin. Se poate considera c Orogenul nord - dobrogean este alctuitdin
Pnza Mcin, Pnza Niculiel i Pnza Tulcea, Podiul Babadag i Promontoriul nord-
dobrogean ngropat .
 BIBLIOGRAFIE

1. Barbulescu A., Stratigrafia Jurasicului din Vestul Dobrogei Centrale,

Editura Academiei Republicii Socialiste, Bucuresti, 1976, 171 pag.
2. Mutihac V., Structura Geologica a Teritoriului Romaniei, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1990, 418 pag.
3. Popovici I., Grigore M., Marin I., Velcea I., Podisul Dobrogei si Delta
Dunarii, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984, 301 pag.
4. Sandulescu M., Geotectonica Romaniei, Editura Tehnica, Bucuresti, 1984,
336 pag.
5. Ticleanu N., Csiki Z., Introducere in Geologia Romaniei, Editura Credits,
Bucuresti, 2004, 114 pag.
6. www.wikipedia.org
7. www.unibuc.ro

CAPITOLUL VI. ANEXE

 Fig. 1 Unitatile Morfostructurale ale Dobrogei (dupa: Structura Geologica a Teritoriului Romaniei, Mutihac V., 1990)

Fig. 2 Coloane Stratigrafice in dobrogea de Nord (dupa: Structura Geologica a Teritoriului Romaniei, Mutihac V., 1990)
Fig. 3 Coloana Stratigrafica a Dobrogei Centrale (dupa: Structura Geologica a Teritoriului Romaniei, Mutihac V., 1990)

Fig. 4 Coloana Stratigrafica Sintetica a Platformei Sud- Dobrogene (dupa: Structura Geologica a Teritoriului Romaniei, Mutihac V., 1990)
Fig. 5 Schita Geologica a Dobrogei de Sud (dupa: Structura Geologica a Teritoriului Romaniei, Mutihac V., 1990)