Sunteți pe pagina 1din 304
HIDROENERGETIC Ă CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA
HIDROENERGETIC Ă CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

HIDROENERGETICĂ

CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

HIDROENERGETIC Ă CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA
HIDROENERGETIC Ă CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Bazinul hidrografic sau
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Bazinul hidrografic sau

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Bazinul hidrografic sau bazinul de recep ţ ie al

Bazinul hidrografic sau bazinul de recepţie al unui curs de apă, este suprafaţa de pe care este colectat debitul de apă al acelui curs de apă. Linia care delimitează bazinul hidrografic se numeşte cumpăna apelor (figura

1.1.).

hidrografic se nume ş te cump ă na apelor (figura 1.1.). Fig. 1.2. Cump ă na

Fig. 1.2. Cumpăna apelor într-un bazin hidrografic.

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Se pot diferen
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Se pot diferen

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Se pot diferen ţ ia dou ă feluri de

Se pot diferenţia două feluri de bazine hidrografice:

bazinul hidrografic deschis, de suprafaţă este acela de pe care este colectată apa scursă din precipitaţii şi care e delimitat de o linie de cotă maximă, astfel încât precipitaţiile care cad de o parte sau de alta a acestei linii se scurg în râuri diferite; cumpăna apelor pentru bazinul hidrografic de suprafaţă se determină cu ajutorul planurilor topografice (fig. 1.2);

bazinul hidrografic închis, cu drenaj subteran corespunde alimentării subterane a cursului de apă; cumpăna apelor subterane este mai greu de precizat, aşa încât de cele mai multe ori în calculele hidrologice se ia în considerare bazinul hidrografic superficial, erorile de obicei compensându-se în cazul bazinelor mari.

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Fig. 1.2. Bazin
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Fig. 1.2. Bazin

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Fig. 1.2. Bazin hi drografic de suprafa
ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Fig. 1.2. Bazin hi drografic de suprafa

Fig. 1.2. Bazin hidrografic de suprafaţă.

B =

S bh

L

B = S bh L
B = S bh L 1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE.

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. M ă rimile caracteristice ale unui bazin hidrografic sunt:

Mărimile caracteristice ale unui bazin hidrografic sunt:

suprafaţa şi forma bazinului hidrografic - este determinată ca proiecţie orizontală prin planimetrarea teritoriului determinat de cumpăna apelor fiind notată prin F sau Sbh şi exprimată în ha sau în km2. Forma bazinului hidrografic prezintă o mare diversitate influenţând procesele de scurgere din bazin;

lungimea bazinului hidrografic L (km) care este distanţa de la capătul amonte, din zona izvoarelor, până la vărsarea măsurată pe linia mediană a bazinului hidrografic;

lăţimea medie a bazinului hidrografic, B (km),

B=S bh /L

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. coeficientul de form
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. coeficientul de form

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. coeficientul de form ă a bazinului hidrografic , unde

coeficientul de formă a bazinului hidrografic, unde Pbh. reprezintă perimetrul bazinului hidrografic (lungimea cumpenei apelor), coeficientul ϕ obţinându-se prin raportarea suprafeţei bazinului hidrografic la suprafaţa unui cerc având acelaşi perimetru cu acesta şi valori subunitare, cu atât mai mari cu cât bazinul este mai „compact”;

ϕ

=

4 ⋅ ⋅S

π

bh

2

P

bh

coeficientul de asimetrie a bazinului hidrografic, exprimat prin raportul:

(

S

st

dr

)

a = 2

S

S bh

unde Sst este suprafaţa versantului stâng, iar Sdr – suprafaţa versantului drept;

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. altitudinea medie a
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. altitudinea medie a

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. altitudinea medie a bazinului hidrografic , definit ă ca

altitudinea medie a bazinului hidrografic, definită ca o medie ponderată în raport cu suprafaţa sa; unde variabila independentă s reprezintă suprafaţa în sensul dezvoltării bazinului hidrografic, iar H este altitudinea secţiunii de închidere a subbazinului de suprafaţă s. Practic altitudinea medie se determină prin împărţirea suprafeţei bazinului hidrografic, cu ajutorul curbelor de nivel, de cote Hi [mdM], i = 0, 1, 2,…, n, unde H0 este cota maximă de pe cumpăna apelor (zona izvoarelor), iar Hn este cota minimă din secţiunea de închidere a bazinului hidrografic (fig. 1.3.).

H

med

=

1

S bh

S

0

bh

()

s

H

d

s

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Fig. 1.3. Curbe
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Fig. 1.3. Curbe

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Fig. 1.3. Curbe de nivel într-un bazin
ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Fig. 1.3. Curbe de nivel într-un bazin

Fig. 1.3. Curbe de nivel într-un bazin hidrografic

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Dup ă altitudinea
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Dup ă altitudinea

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. Dup ă altitudinea medie, bazinele hidrografice se pot

După altitudinea medie, bazinele hidrografice se pot clasifica în:

bazinele hidrografice de munte, Hmed > 600 mdM, bazinele hidrografice de deal 200 mdM < Hmed < 600 mdM) şi bazinele hidrografice de câmpie Hmed < 200 mdM.

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. – Panta medie
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. – Panta medie

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. – Panta medie a bazinului hidrografic , în [m/km]

Panta medie a bazinului hidrografic, în [m/km] sau [0/00],

I

i

,

i +

1

=

H

i

H

i + 1

=

L i 1

, i +

(

2 s

i

+ 1

s

i

unde L i,i+1 este lungimea corespunzătoare a bazinului hidrografic, calculată cu relaţia unde l i este lungimea liniei de nivel H i , delimitată în interiorul bazinului hidrografic cu l 0 =l n =0.

)

L

i

,

i +

1

l

i

+ l

i + 1

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. - Panta medie
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. - Panta medie

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. - Panta medie a bazinului hidrografic se calculeaz ă

- Panta medie a bazinului hidrografic se calculează ca o medie ponderată a valorilor I i,i+1 în raport cu suprafaţa.

I

med

=

1

S

bh

n 1

i = 0

I

i

,

i +

1

(

s

i +

1

)

s

i

l

i

Introducând în relaţia de mai calculul lungimii, se obţine:

1

2 S

bh

i

n 1

(

H

i

)(

I

med

H

+ l

=

i + 1

= 0

i + 1

)

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. iar dac ă
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. iar dac ă

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINIŢIE. CARACTERISTICI.

1.1. BAZINUL HIDROGRAFIC. DEFINI Ţ IE. CARACTERISTICI. iar dac ă liniile de nivel sunt la intervale

iar dacă liniile de nivel sunt la intervale egale, ΔH=Hi-Hi+1, relaţia de calcul a pantei medii devine:

I

med

=

Δ H

S

bh

n 1

i

= 0

l

i

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Re ţ eaua hidrografic ă
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Re ţ eaua hidrografic ă

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Re ţ eaua hidrografic ă , pe teritoriul ţă

Reţeaua hidrografică, pe teritoriul ţării noastre, este dispusă radial faţă de coroana muntoasă. Lungimea totală a râurilor (exceptând cursurile cu scurgere temporară) este de circa 66.000 km, densitatea medie a reţelei hidrografice fiind de 0,5 km/km 2 . Densitatea reţelei hidrografice prezintă zonalitate verticală, variind de la 0 km/km 2 în zona de şes, până la 1,4 km/km2 în zona de munte. În limitele de 237.500 km ale teritoriului României se individualizează mai mult de 4000 de râuri care au suprafaţa bazinului de recepţie mai mare de 10 km 2 . Lungimea totală a acestor cursuri de apă este de peste 60.000 km. În totalitatea sa, reţeaua hidrografică a României este tributară Mării Negre prin intermediul Dunării pentru cea mai mare parte a teritoriului ţării şi direct pentru zona estică a Dobrogei. Dispoziţia concentrică a principalelor forme de relief faţă de Munţii Carpaţi face din aceştia cumpăna principală a apelor, compartimentată, datorită tectonicii, prin trei culoare importante : Someş, Mureş şi Olt, care drenează cuveta internă a bazinului Transilvaniei spre zonele exterioare ale munţilor.

, Mure ş ş i Olt, care dreneaz ă cuveta intern ă a bazinului Transilvaniei spre
, Mure ş ş i Olt, care dreneaz ă cuveta intern ă a bazinului Transilvaniei spre
, Mure ş ş i Olt, care dreneaz ă cuveta intern ă a bazinului Transilvaniei spre
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Referitor la elementele re ţ
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Referitor la elementele re ţ

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Referitor la elementele re ţ elei hidrografice se constat

Referitor la elementele reţelei hidrografice se constată că, în ţara noastră, predomină lungimea redusă a râurilor.

Predominarea râurilor scurte este consecinţa directă a etajării verticale a reliefului, a climatului, a diferenţierilor petrografice evidente şi, îndeosebi, a configuraţiei radiar – divergente a reţelei hidrografice. Astfel, pentru zonele montane şi submontane, cu energie mare de relief, roci cu permeabilitate redusă şi precipitaţii bogate, este caracteristică prezenţa unui număr mare de râuleţe cu bazine reduse, spre deosebire de zonele de şes unde există condiţii minime de formare a unor râuri cu lungimi mai mari. După lungimea pe teritoriul României, cele mai mari cursuri de apă sunt : Prutul şi Mureşul (716 km), Oltul (698 km), Siretul (592 km),

(348 km), Argeşul (339

Ialomiţa (414 km), Someşul (345 km), Jiul km).

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Din punct de vedere hidroenergetic
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Din punct de vedere hidroenergetic

1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. Din punct de vedere hidroenergetic , teritoriul României a

Din punct de vedere hidroenergetic, teritoriul României a fost împărţit în 9 bazine hidrografice, aşa cum este ilustrat în figura de mai jos:

, teritoriul României a fost împ ă r ţ it în 9 bazine hidrografice, a ş
1. BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului
1.
1.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dunărea

1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun ă rea 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun ă rea

1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dunărea Dunărea este cel mai mare fluviu al Europei Centrale şi de Sud - Est, făcând parte din bazinul de recepţie al Mării Negre. Are un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 817.000 km2, lungimea de 2.912 km şi cu un debit mediu la vărsare de 6.300 mc/s. Căderea totală a Dunării, de la izvoare la vărsare este de 678 m, ceea ce conduce la o pantă medie de 24 cm/km.

Arges Siret Olt DUNAREA Chilia Izmail BRAILA Macin Isaccea TULCEA CARAS-SEVERIN TULCEA Orsova Moldova Harsova
Arges
Siret
Olt
DUNAREA
Chilia
Izmail
BRAILA
Macin Isaccea
TULCEA
CARAS-SEVERIN
TULCEA
Orsova
Moldova
Harsova
DROBETA-TURNU-SEVERIN
Tekija
Noua
Kladovo
MEHEDINTI
Fetesti
Vanju
Cernavoda
Mare
O L T
Medgidia
Negotin
DOLJ
GIURGIU
CALARASI
DUNAREA
Oltenita
SILISTRA
VIDIN
TELEORMAN
Tutrakan
Calafat
GIURGIU
(Turtucaia)
Turnu
Corabia
RUSE
Lom
Magurele
Kozlodui
Oriahovo
Nikopol
Zimnicea
Jiu
DUNAREA
areN
BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun
BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dunărea

ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun ă rea Dun ă rea se formeaz ă la

Dunărea se formează la Donaueschingen (678 m), din unirea a doi afluenţi de dimensiuni reduse - Brege şi Brigach - ce-şi au izvoarele sub Vârful Kandel (1.125 m). Bazinul hidrografic ocupă 8% din suprafaţa Europei, extindându-se pe teritoriul a zece ţări - Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, România, Moldova, Croaţia, Bulgaria şi Ucraina şi trece prin patru capitale - Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad. În cursul superior (de la izvoare la Bratislava) primeşte afluenţi năvalnici, bogaţi în debite din Alpi: Isarul, Innul şi Ennsul pe dreapta, iar pe stânga Morava, Valiul şi Hronul. În cursul mijlociu, străbătând C. Panonică, Dunărea primeşte pe teritoriul iugoslav unii din cei mai mari afluenţi ai săi: Drava, Sava, Morava (sârbească), pe dreapta şi Tisa, pe stânga.

lav unii din cei mai mari afluen ţ i ai s ă i: Drava, Sava, Morava
lav unii din cei mai mari afluen ţ i ai s ă i: Drava, Sava, Morava
BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun
BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dunărea

1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun ă rea Cursul superior reprezint ă Dun ă rea româneasc

Cursul superior reprezintă Dunărea românească pe 1.075 km (38%) de la Baziaş, unde fluviul intră în ţară şi până la Sulina, prezentându-se în mai multe sectoare:

1. Sectorul Baziaş-Porţile de Fier (până aproape de Drobeta Turnu Severin), denumit şi sectorul “defileului”, deoarece Dunărea a tăiat M-ţii Banatului şi munţii din Serbia şi Muntenegru, formând cel mai lung defileu din Europa pe 144 km. Acest sector este o asociere de bazinete depresionare, săpate acolo unde roca a fost mai moale şi “clisuri”, unde roca a fost mai dură. 2. Sectorul Porţile de Fier-Călăraşi (sectorul “luncii”), unde fluviul scăpat de strânsoarea munţilor îşi domoleşte cursul, albia se lăţeşte (800 m lăţimea medie), formându-şi o luncă largă pe malul românesc. 3. Sectorul Călăraşi-Brăila, denumit şi sectorul “bălţilor”, deoarece Dunărea se desparte şi formează Balta Ialomiţei, între braţul Borcea şi Dunărea Veche, iar mai apoi Balta Brăilei între Dunărea Nouă şi Dunărea Veche. Lunca are lăţime maximă de până la 20 - 25 km. Terenurile cu mlaştini, bălţi, gârle, canale prin desecări şi îndiguiri au devenit câmpuri fertile cultivate cu cereale şi plante tehnice. De aceea, Balta Brăilei a devenit “Insula Mare a Brăilei”.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun
BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA 1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dunărea

ROMÂNIA. 1.2.1. Bazinul hidrografic al fluviului Dun ă rea 4. Sectorul Dun ă rii maritime ,

4. Sectorul Dunării maritime, între Brăila şi Sulina. Pe acest sector, Dunărea are adâncimea de până la 12 m şi lăţimea albiei mai mare de 1 km. Dunărea ocoleşte Podişul Dobrogei de Nord, iar de la Pătlăgeanca se bifurcă în 2 braţe:

Chilia (60% din debit) şi Tulcea (40% din debit). În aval de Tulcea, braţul Tulcea se bifurcă în braţele Sulina (18,8% din debit) şi Sf. Gheorghe (21,2%), acesta fiind cel mai meandrat. Cel mai nou pământ românesc, Delta Dunării s-

a format prin închiderea unui fost golf al M. Negre de cordoane de litorale şi transformarea sa în liman şi mai apoi în deltă în holocen.

Dunărea colectează aproape întreaga reţea de ape curgătoare din ţara noastră:

- grupa de vest a râurilor interioare, având colector râul Tisa, cuprinde Vişeul şi Iza, principalele râuri ale Maramureşului, Someşul (format prin unirea Someşului Mare cu Someşul Mic), Barcăul, Crişul Alb, Crişul Negru, Crişul Repede, Mureşul (care este şi cel mai mare râu al Transilvaniei ce primeşte Târnava Mare, Târnava Mica, Arieşul, Sebeşul) şi Bega;

- grupa de sud a râurilor interioare constituie afluenţii direcţi ai Dunării:

Timişul, Bârzava, Caraşul, Nera, Cerna, Jiul, Oltul, Argeşul, Ialomiţa;

- grupa estică a râurilor interne ce cuprinde 2 râuri principale: Siretul cu afluenţii (Trotuş, Bistriţa, Moldova, Buzău) şi Prutul.

HIDROENERGETIC Ă CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA (continuare)

HIDROENERGETICĂ

CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA (continuare)

HIDROENERGETIC Ă CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA (continuare)
HIDROENERGETIC Ă CAP.1 BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA (continuare)

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt

HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt Pozi ţ ionarea pe hart ă a
HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt Pozi ţ ionarea pe hart ă a

Poziţionarea pe hartă a bazinului râului Olt:

HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt Pozi ţ ionarea pe hart ă a

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt

ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt Oltul dreneaz ă , pe cei peste 700
ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt Oltul dreneaz ă , pe cei peste 700

Oltul drenează, pe cei peste 700 km ai cursului său de la izvoare până la vărsarea în Dunăre, unităţi de relief cu condiţii fizico – geografice diferite, mai ales că şi suprafaţa bazinului e apreciabilă (24.900 km 2 ). Are izvoarele la circa 1.800 m altitudine, în nodul orohidrografic Hăşmaş.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt

ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt a) Oltul superior: Râul se formeaz ă la
ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt a) Oltul superior: Râul se formeaz ă la

a) Oltul superior:

Râul se formează la contactul dintre masivul calcaros al Hăşmaşului Mare (1793 m), cu

cristalinul masivului Şipotului (1366 m) , de la altitudine de 1280 m. La început, în Depresiunea Ciucului, e un râu liniştit, urmând după aceea să străbată zona

defileului, în care sunt cantonate câteva staţiuni balneoclimaterice valoroase ( Tuşnad, Bixad, Malnaş), ocoleşte apoi, pe trei părţi, masivul Baraoltului, rătăcind leneş, cu bucle largi, prin şesul plan al Depresiunii intercarpatice a Braşovului, unde îi vin în sprjin: Râul Negru (L = 88 km, F = 2.349 km2), Ghimbăşelul (L = 6 km, F = 8 km2), Bârsa (L = 73 km, F = 937 km2) etc. Un nou masiv îi iese în cale, acela al Perşanilor, pe care-l străbate prin defileul de la Racoş

(12 Km lungime), mai puţin impunător decât primul. În Ţara Oltului (depresiunea Făgăraşului), râul capătă iarăşi caracter de şes, meandrând printre malurile joase, împins permanent spre dreapta de numeroşi afluenţi făgărăşeni (aproximativ 20 mai importanţi) scurţi, dar viguroşi, revărsându-se frecvent în punctele de întâlnire cu Oltul. Cibinul (L = 82 km, F = 2.194 km2), Hârtibaciul (L = 110 km, F = 1.025 km2) şi Sadu (L = 60 km, F = 278 km2), acesta de pe urmă cu amenajări complexe, îi aduc ultimele cantităţi de apă pe teritoriul Transilvaniei, căci, după unirea cu acesta, Oltul traversează Carpaţii Meridionali, ajunge în pitorescul defileu Turnu Roşu – Cozia, întrerupt doar de Depresiunea largă a Loviştei, în cuprinsul căreia primeşte Lotrul, ale cărui izvoare pornesc de sub masivul Parângului.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt

ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt b) Oltul mijlociu Aval de Lotru sunt întâlnite
ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt b) Oltul mijlociu Aval de Lotru sunt întâlnite

b) Oltul mijlociu

Aval de Lotru sunt întâlnite depozite cretacice, eocene, oligocene, miocene şi pliocene.

La Călimăneşti, Oltul iese din munţi şi traversează, mai departe formaţiunile miocene ale

Subcarpaţilor Getici, apoi podişul Getic şi Câmpia Română, lărgindu-şi treptat valea cu terase etajate lateral şi reducându-si panta, astfel că, începând de la Drăgăşani, meandrează puternic, se desface în nenumărate braţe, iar de la Drăgăneşti - Olt îşi croieşte chiar şi un curs secundar paralel, prin care îşi evacuează surplusul de ape din timpul marilor viituri. Odată cu pătrunderea sa în depresiunea Brezoi valea se lărgeşte iar versanţii au pante mai domoale şi se îngustează din nou la trecerea printre munţii Căpăţânii (1.890 – 2.138 m) şi Cozia (1.677 m). Afluenţii principali ai Oltului în această regiune sunt: Lotrioara (L = 25 km, F = 120 km2),

Vadu (L = 12 km, F = 46 km2), Uria (L = 16 km, F = 6 km2), Lotru (L = 83 km, F = 990 km2) - pe dreapta, Strâmba (L = 8 km, F = 12 km2), Curpănul (L = 10 km, F = 26 km2), Boia (L =

23 km, F = 158 km2) - pe stânga. În aval de Gura Lotrului, în cuprinsul defileului, Oltul primeşte afluenţi mai mici: Lotrişoru (L = 7 km, F = 16 km2), Muiereasca (L = 19 km, F = 50 km2) - dreapta, Păuşa (L = 7 km, F = 13 km2), Sălătrucelu (L = 15 km, F = 99 km2) - stânga. În partea superioară a defileului între Turnu Roşu şi Brezoi, Valea Oltului are o cădere de

1,38 m/km, iar în aval de gura Lotrului căderi mai accentuate – 1,90 m/km . Cantitatea de precipitaţii anuale este cuprinsă între 800 ÷ 1.000 mm pe sectorul Râmnicu Vâlcea, iar în regiunile înalte (pe munţi) între 1.200 ÷ 1.400 mm.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt

ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt c) Oltul inferior Sectorul de râu, cuprins între
ÎN ROMÂNIA. 1.2.2. Bazinul hidrografic al râului Olt c) Oltul inferior Sectorul de râu, cuprins între

c) Oltul inferior Sectorul de râu, cuprins între Slatina şi fluviul Dunărea, constituie bazinul hidrografic al Oltului inferior. În această zonă, Oltul străbate zona de contact a piemontului Getic, ca în final să pătrundă în câmpia propriu zisă, sector în care albia Oltului se lărgeşte mult, prezintă multe meandre şi braţe părăsite, pantele scăzând chiar sub valori de 1 ÷ 2 m/km. În bazinul inferior, Oltul primeşte ca afluenţi mai importanţi de pe versantul drept: Bistriţa (L = 50 km; F = 416 km2); Olteţul (L = 175 km, F = 2.460 km2); Tealuiul (L = 94 km; F = 604 km2), iar pe versantul stâng Topologul (L = 95 Km, F = 604 km2). Principalul afluent mal drept este Olteţul, care, împreună cu afluentul său Cerna, colectează apele din versantul sudic al munţilor Căpăţânii, străbate apoi o zonă carstică cu influenţă puternică asupra regimului scurgerii şi intră în câmpia Olteniei, unde confluează cu Oltul. Sunt râuri cu pante repezi în cursurile superioare care se diminuează treptat spre zona de confluenţă. Topologul, râu cu obârşia în versantul sudic al munţilor Făgăraş, străbate în continuare o zonă subcarpatică şi colinară. În afara acestor afluenţi, Oltul mai primeşte în zona de câmpie o serie de afluenţi mici cu o scurgere temporară fără aport de debit. Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt în jur de 600 mm. Străbătând unităţi fizico-geografice diverse, Oltul îşi schimbă mereu regimul nivelurilor şi al debitelor, înregistrând contrastele cele mai puternice în bazinul mijlociu. Este unul dintre râurile mari ale ţării, cu însemnate resurse energetice şi cu un debit apreciabil, în măsură să permită chiar amenajarea sa pentru navigaţie cu vase mici.

ş i cu un debit apreciabil, în m ă sur ă s ă permit ă chiar
ş i cu un debit apreciabil, în m ă sur ă s ă permit ă chiar
ş i cu un debit apreciabil, în m ă sur ă s ă permit ă chiar
ş i cu un debit apreciabil, în m ă sur ă s ă permit ă chiar
ş i cu un debit apreciabil, în m ă sur ă s ă permit ă chiar
ş i cu un debit apreciabil, în m ă sur ă s ă permit ă chiar

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mureş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Pozi ţ ionarea pe hart ă a
ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Pozi ţ ionarea pe hart ă a

Poziţionarea pe hartă a bazinului râului Mureş:

ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Pozi ţ ionarea pe hart ă a

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mureş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Bazinul hidrografic al râului Mure ş ,
ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Bazinul hidrografic al râului Mure ş ,

Bazinul hidrografic al râului Mureş, situat în partea centrală şi de vest a României, este cuprins între Carpaţii Orientali, Meridionali şi Apuseni, iar sectorul său inferior este amplasat în centrul câmpiei Tisei. Izvoarele Mureşului se situează pe versantul de sud-vest al munţilor Hămaş, la o altitudine de aproximativ 850 m. Râul Mureş, afluent al Tisei, îşi colectează principalele ape din lanţul vulcanic al Carpaţilor Orientali, din Podişul Transilvaniei, din estul şi sudul Carpaţilor Apuseni şi din versantul nordic al ramurii Carpaţilor Meridionali de la vest de Olt. Cumpăna apelor bazinului traversează mai multe unităţi şi subunităţi de relief cu caractere fizico - geografice specifice, despărţindu-l de numeroase bazine hidrografice importante.

i de relief cu caractere fizico - geografice specifice, desp ă r ţ indu-l de numeroase
i de relief cu caractere fizico - geografice specifice, desp ă r ţ indu-l de numeroase

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mureş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Bazinul hidrografic al Mure ş ului are
ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Bazinul hidrografic al Mure ş ului are

Bazinul hidrografic al Mureşului are o suprafaţă de aproximativ 29.500 km2, iar râul Mureş are o lungime totală de 749 km, din care pe teritoriul României 27.920 km2 şi respectiv 718 km lungime, fiind în acest fel al treilea ca mărime între râurile şi bazinele hidrografice din România (fig.1.10.). Străbate regiuni de munte (25%), de podiş (55%) si de câmpie (25%). Are o direcţie de curgere S-E, N-V, apoi spre V, S-S-V, E-V pe tot parcursul sau. Formează un spectaculos defileu între Topliţa şi Deda lung de 50 km şi lat de 100 - 80 m. Panta reliefului variază de la 2,7 ‰ în depresiunea Giurgeu, 20-25 ‰ în munţii vulcanici, 0,5 ‰ în podişul Transilvaniei, la 0,3 ‰ în câmpie.

depresiunea Giurgeu, 20-25 ‰ în mun ţ ii vulcanici, 0,5 ‰ în podi ş ul Transilvaniei,

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mureş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Principalii afluen ţ i sunt: Comlod, Ludu
ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş Principalii afluen ţ i sunt: Comlod, Ludu

Principalii afluenţi sunt: Comlod, Luduş, Arieş, Târnava, Ampoi,

Sebeş, Cugir, Strei. 1. Mureşul superior – ce cuprinde Depresiunea Giurgeului si

Defileul Topliţa-Deda (110 km); 2. Mureşul mijlociu – axat pe zona centrală a Podişului

Transilvaniei, între Deda si Alba Iulia

(266 km);

3. Culoarul Mureşului inferior – cuprins între Munţii Apuseni,

Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului, între Alba Iulia şi Lipova (225 km). 4. Muresul inferior din Câmpia de Vest, între Lipova şi Ungaria (graniţa), 117 km.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mureş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş El str ă bate câmpia Tisei de
ÎN ROMÂNIA. 1.2.3. Bazinul hidrografic al râului Mure ş El str ă bate câmpia Tisei de

El străbate câmpia Tisei de est, centrul Munţilor Bihor, Podişul Bistriţei Ardelene, Munţii Hăşmaş, Munţii Harghita, Dealurile Odorheiului, Podişul Târnavelor, Munţii Cibin, Vestul Munţilor Lotru, Munţii Sebeşului, Munţii Retezat, Munţii Godeanu, Munţii Ţarcului, Munţii Poiana Ruscă, Dealurile Lipovei, Câmpia Tisei de Est. Bilanţul hidrologic este variat. Luna cu scurgere maximă este aprilie, iar scurgerea cea mai redusă este iarna. Scurgerea minimă se realizează iarna, în cursul superior, şi vara-toamna, în cursul inferior. Mureşul primeşte numeroşi afluenţi, dintre care, cei mai importanţi au suprafeţe de bazin de 100 – 1.900 km2. Aceşti afluenţi sunt: Topliţa, Răstoliţa, Gurghiu, Arieş, Pârâul de Câmpie, Târnava, Sebeş, Cugir, Râul Mare, Strei, Cerna.

Topli ţ a, R ă stoli ţ a, Gurghiu, Arie ş , Pârâul de Câmpie, Târnava,
Topli ţ a, R ă stoli ţ a, Gurghiu, Arie ş , Pârâul de Câmpie, Târnava,

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Someş

HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Pozi ţ ionarea pe hart ă a bazinului
HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Pozi ţ ionarea pe hart ă a bazinului

Poziţionarea pe hartă a bazinului Tisa-Someş:

HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Pozi ţ ionarea pe hart ă a bazinului

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Someş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Descriere bazin hidrografic Tisa Afluent al fluviului Dun
ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Descriere bazin hidrografic Tisa Afluent al fluviului Dun

Descriere bazin hidrografic Tisa Afluent al fluviului Dunărea, Tisa superioară drenează toţi afluenţii care îşi culeg izvoarele de pe versanţii vestici ai Carpaţilor Păduroşi (Ucraina) şi ai Munţilor Maramureş, din nordul Munţilor Rodnei şi Lăpuşului, precum şi numeroasele pâraie nordice şi estice care sosesc din eruptivul Oaş – Gutâi -

Tibleş (fig.1.11.). Toate râurile din vest gravitează spre depresiunea tectonică a

Maramureşului, considerată ca o adevărată piaţă de adunare a

apelor.

Tisa se formează din unirea a doi afluenţi –Tisa Neagră şi Tisa Alba – din

Afluenţii Tisei superioare străbat în cursul lor una dintre cele mai pitoreşti

Carpaţii Păduroşi. La ieşirea din munţi, râul primeşte din stânga afluent, râul Vişeu. De aici, Tisa formează, pe o distanţă de 62 km, graniţa naturală între ţara noastră şi Ucraina. În privinţa regimului hidrologic, Tisa reprezintă tipul de regim carpatic, având

volumul maxim de scurgeri în luna aprilie şi minime în timpul iernii.

regiuni ale ţării – Depresiunea Maramureşului. Vişeul si Iza, râuri surori, care curg aproape paralel, având direcţia SE-NV, drenează prin bazinele lor întreaga depresiune. Clima vestică a Munţilor Maramureşului şi nordul Rodnei îi aparţine în întregime Vişeului, iar clima nord-estică a munţilor Oaş – Gutâi – Tibleş este drenată de Săpânţa şi Iza cu afluenţii din stânga ei.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Someş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Afluen ţ ii principaliai Tisei sunt: a) Vi ş
ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Afluen ţ ii principaliai Tisei sunt: a) Vi ş

Afluenţii principaliai Tisei sunt:

a) Vişeu

Vaser, Ruscova, Frumuşana, iar pe stânga Repedea, Pietrosu, Izvoru Negru

Bazinul hidrografic al râului Vişeu este străjuit în est şi sud de Munţii

Maramureşului şi Munţii Rodnei. Între cele doua masive se întinde de la vest la est culoarul tectonic Vişeu – Bistriţa, ce se îngustează rapid spre obârşiile râului. Cursul superior este dezvoltat simetric din ambele părţi, iar în aval de Moisei devine asimetric. Vişeul izvorăşte din Munţii Rodnei şi, după un parcurs de 80 km, se varsă în

Tisa, în dreptul comunei Valea Vişeului. Vişeul propriu-zis se formează în dreptul comunei Borşa, prin unirea pâraielor Cisla şi Borşa. Curge pe direcţia est-vest, apoi îşi schimbă cursul spre nord-vest. Suprafaţa bazinului este de 1.606 km2 , cu o lungime de 80 km. Regiunile de munte ocupă 67% din suprafaţa bazinului. Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de aproximativ 32 m3/s. Râul

traversează staţiunea climatica Borşa, după care pătrunde în depresiunea Maramureş, unde îşi croieşte o vale largă. Principalii afluenţi pe dreapta sunt:

etc.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Someş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş b) Iza Iza izvor ăş te de pe versantul
ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş b) Iza Iza izvor ăş te de pe versantul

b) Iza

Iza izvorăşte de pe versantul vestic al Pietrosului Rodnei, de la altitudinea de 1200 m. Suprafaţa bazinului este de 1.303 km, iar lungimea de 83 km şi străbate depresiunea Maramureş pe direcţia SE- NV, formând în aval de comuna Strâmtura, defileul Surduc (1,8 km), săpat în depozite eocene. Suprafaţa totală a bazinului e repartizată în trei unităţi de relief: munte (27%), deal (70%) şi câmpie (3%). Principalii afluenţi sunt: Baicu, Ieud, Slătioara, Mara.

c) Săpânţa

Râul Săpânţa se dezvoltă îndeosebi în partea nordică a masivului Gutâi. Izvorăşte din partea nordică a grupului vulcanic al Rotunzilor de la 1.241 m altitudine. Suprafaţa bazinului este de 135 km2, iar lungimea de 20 km. În zona de vărsare panta este de 20 m/km, iar în zona de izvoare este de 80 - 90 m/ km. Formează un con de dejecţie, încadrat în piemontul pliocenic. Primeşte trei afluenţi mai importanţi :

Runcul, Săpânţa , Belmezeul şi Hotaru.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Someş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş d) Turu Turul se dezvolt ă în Depresiunea Oa
ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş d) Turu Turul se dezvolt ă în Depresiunea Oa

d) Turu Turul se dezvoltă în Depresiunea Oaş şi Câmpia Tisei. Izvorăşte la circa 950 m altitudine, din munţii Oaşului. Străbate mai întâi versantul de vest al Munţilor Gutâi prin intermediul unei pante accentuate, 20 ‰, intră apoi în Depresiunea Oaş, iar în Câmpia Someşului panta este de 0,1 ‰. Traversează zona de la est la vest. În cursul inferior, albia devine instabilă, se despleteşte şi meandrează puternic. Suprafaţa bazinului este de 1.200 km2, iar lungimea de 66 km. Afluentul său principal este Tâlna.

Principalele caracteristici hidrologice ale bazinului Tisa sunt:

Precipitaţiile medii pe bazine hidrografice depăşesc valoarea de 1.000 mm, iar scurgerea

medie, pe cea de 500 mm. Regimul hidrologic montan se manifestă prin topiri târzii şi ape mari primăvara şi vara (de

tip carpatic oriental), în cazul Vişeului superior. Restul râurilor (Cisla, Vaser, Ruscana) au ape mari primăvară, de regim carpatic transilvan. Debitele maxime se formează îndeosebi în timpul verii, datorită ploilor intense şi de lungă

durată. Scurgerea maximă specifică, cu asigurare 1%, este ridicată. La o suprafaţă bazinală de 408 km2, scurgerea cu asigurare 1% atinge 1.000 de l/ s* km2. Râurile au o scurgere neîntreruptă, iar debitele minime specifice (lunare si zilnice) sunt dintre cele mai ridicate.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Someş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Descriere bazin hidrografic Some ş Râul Some ş î
ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Descriere bazin hidrografic Some ş Râul Some ş î

Descriere bazin hidrografic Someş Râul Someş îşi are izvoarele în România, străbate România (376 km) şi Ungaria (51 km) şi se varsă în râul Tisa, în Ungaria. Râul Someş are două izvoare în Carpaţii Orientali şi anume Someşul Mare, care izvorăşte din Munţii Rodnei şi curge spre sud-vest, şi Someşul Mic, care izvorăşte din Munţii Apuseni (pârâurile Someşul Cald şi Someşul Rece) şi curge spre nord-est. Lungimea râului Someş, incluzând Someşul Mare, este de 376 km şi suprafaţa totală a bazinului de 15.217 km2 pe teritoriul ţării noastre (fig.1.12.). Lungimea râului Someşul Mare este de 130 km şi suprafaţa totală a bazinului de 5.033 km2. Lungimea râului Someşul Mic este de 178 km şi suprafaţa totală a bazinului de 3.773 km2. Someşul Mic străbate (în regim canalizat) oraşul Cluj-Napoca şi este denumit Someşul Cald până la confluenţa cu Someşul Rece în acumularea Gilău. Someşul Mare şi Someşul Mic străbat rapid zona montană pentru a se întâlni în vecinătatea micului oraş Dej. De aici, Someşul urmează un curs în zigzag în direcţie nord-vest, străbătând Câmpia Someş şi primind câţiva afluenţi mici şi câteva pâraie. Reţeaua hidrografică a râului Someş include un număr de 403 cursuri de apă codificate, cu o lungime totala de 5.528 km, (reprezentând 7% din lungimea totală a râurilor interioare). Scurgerea maximă se înregistrează în perioada de primăvară (30 – 50 %) şi vară (25 – 40 %).

Scurgerea maxim ă se înregistreaz ă în perioada de prim ă var ă (30 – 50

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Someş

ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Some ş ul prime ş te ca afluen ţ
ÎN ROMÂNIA. 1.2.4. Bazinul hidrografic Tisa-Some ş Some ş ul prime ş te ca afluen ţ

Someşul primeşte ca afluenţi principali:

Someşul Mare (L = 130 km, F = 5.033 km 2 ), Lăpuş (L = 119 km, F = 1.875 km 2 ), Şieu (L = 71 km, F = 1.818 km 2 ), Almaş (L = 68 km, F = 813 km 2 ), Someşul Mic (L = 178 km, F = 3.773 km 2 ).

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomiţa

ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a Pozi ţ ionarea pe hart ă a
ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a Pozi ţ ionarea pe hart ă a

Poziţionarea pe hartă a bazinului râului Ialomiţa

ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a Pozi ţ ionarea pe hart ă a

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomiţa

ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a Lungimea râului Ialomi ţ a, de la
ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a Lungimea râului Ialomi ţ a, de la

Lungimea râului Ialomiţa, de la izvoare până la vărsarea în Dunăre este de 400 km, cu o suprafaţă de bazin hidrografic de 10.430 km2 (fig.1.13.). Morfologia bazinului hidrografic este caracterizată prin prezenţa unei mari varietăţi a formelor de relief, începând cu înălţimile Bucegilor (Vârful Omul) şi terminând cu Câmpia Română, unde, în zona de vărsare în Dunăre, altitudinea este de 8 m. Raportată în procente, această varietate a formelor de relief ocupă din suprafaţă 15% zonă de munte, 25% zonă de deal, iar restul de 60% zonă de câmpie.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomiţa

ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a Bazinul Ialomi ţ ei superioare are o
ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a Bazinul Ialomi ţ ei superioare are o

Bazinul Ialomiţei superioare are o formă alungită pe direcţia nord – sud, încadrat pe dreapta de masivul Leaota şi pe stânga de masivul Bucegi. El este mărginit la est de culoarul Prahovei şi valea inferioară a Cerbului, la nord de bazinul Ghimbavului şi platforma Branului, la vest de văile Grohotiş – Poarta şi valea Brăteiului, iar la sud de versanţii munţilor Lespezi şi Păduchiosul (fig.1.14.). Râul Ialomiţa, izvorând din Colţii Obârşiei, curge aproape după direcţia nord – sud. Până la intrarea în Cheile Tătarului, ca afluenţi pe dreapta primeşte pe Padina, Colţii, iar pe stânga Lăptici, Blana. În acumularea Bolboci intră pe dreapta:

Tătarului, Mircii, Bolboci (Furdales). În aval, Oboarele, Dichiu, Şapte Izvoare, Scropoasa (pe stânga), Brătiei, Răteiul şi Raciu (pe dreapta), completează reţeaua hidrografică până la CHE Moroieni.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomiţa

ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a În zona înalt ă , scurgerea medie
ROMÂNIA. 1.2.5. Bazinul hidrografic al râului Ialomi ţ a În zona înalt ă , scurgerea medie

În zona înaltă, scurgerea medie anuală este de 700 – 800 mm,

predominând scurgerea de primăvară (38 – 48 %), cu viiturile caracteristice în luna mai. Menţionăm pentru perioada de vară realizarea a 30 – 35 % din totalul scurgerii superficiale, în timp ce iarna şi toamna acestea rămân reduse (10 – 15%). Particularităţile reliefului impun o varietate mare a distribuţiilor

precipitaţiilor, evaporaţiei şi factorilor determinanţi ai scurgerii superficiale. Reţeaua hidrografică este dispusă divergent pe cursurile

munţilor. Ialomiţa primeşte ca afluenţi principali pe partea stângă râurile:

Cricov (L = 69 km; F = 577 km 2 ); Prahova (L = 176 km; F = 3.740 Km 2 ), Sărata (L = 63 km; F = 1.334 km 2 ).

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Pozi ţ ionarea pe hart ă a
HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Pozi ţ ionarea pe hart ă a

Poziţionarea pe hartă a bazinului Crişurilor

HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Pozi ţ ionarea pe hart ă a

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Situat în partea de vest a României, bazinul
ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Situat în partea de vest a României, bazinul

Situat în partea de vest a României, bazinul hidrografic al Crişurilor este mărginit la nord şi nord- est de bazinul Someşului, la est şi sud de bazinul Mureşului, iar la vest de frontiera ungară (fig.1.15.). Bazinul Crişurilor este încadrat între 47°06' si 47°47' latitudine nordică şi 20°04' si 23°09' longitudine estică incluzând următoarele râuri principale:

Barcăul, Crişul Repede, Crişul Negru şi Crişul Alb, care se unesc două cate două pe teritoriul Ungariei, formând un singur curs care confluează cu Tisa.Poziţionarea pe hartă a bazinului Crişurilor

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Suprafa ţ a total ă a bazinului este
ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Suprafa ţ a total ă a bazinului este

Suprafaţa totală a bazinului este de 25.537 km 2 din care 14.860

km 2 pe teritoriul României (6,3% din suprafaţa ţării), repartizaţi astfel pe bazine hidrografice: Ier 1392 km 2 , Barcău 2025 km 2 , Crişul Repede 2973 km 2 , Crişul Negru 4230 km 2 , Crişul Alb

3911

km 2 .

Bazinul hidrografic Crişuri cuprinde suprafeţe din judeţele Satu- Mare, Sălaj, Cluj, Hunedoara, Arad şi Bihor.

Bazinul hidrografic Crişuri cuprinde un număr de 365 cursuri de apă codificate, lungimea reţelei hidrografice fiind de 5785 km (7,3% din lungimea totală a reţelei hidrografice a ţării şi o densitate de 0,39 km/km²). În cuprinsul bazinului se disting 3 zone geomorfologice: munţi (în proporţie de 38%), dealuri (20%), câmpie ( 42%), eşalonate în ordine de la est la vest.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Zona de munte se încadreaz ă în marea
ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Zona de munte se încadreaz ă în marea

Zona de munte se încadrează în marea unitate a Carpaţilor Apuseni şi este reprezentată prin munţi înalţi de 1600 - 1800 m (Munţii Bihorului), mijlocii de 800-1200 m (Munţii Metaliferi) şi mărunţi de 600-800 m (Munţii Zarand, Codru, Pădurea Craiului, Plopiş), despărţiţi prin depresiuni (Brad, Halmagiu, Huedin, Gurahonţ, Beius, Borod) şi teritorii joase colinare ce pătrund adânc în munţi ca niste golfuri de câmpie. Relieful acestei zone apare fragmentat fie de văi adânci şi înguste cu versanţi împăduriţi (Munţii Bihorului, Zarand), fie de văi în formă de chei cu pereţi abrupţi în regiunile calcaroase (Munţii Metaliferi, Pădurea Craiului), fie de văi largi în zona munţilor mărunţi.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Zona dealurilor formeaz ă o treapt ă mai
ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Zona dealurilor formeaz ă o treapt ă mai

Zona dealurilor formează o treaptă mai joasă şi îngustă la poalele munţilor, cu înalţimi de 250 - 650 m, cu văi largi şi terase. Astfel sunt dealurile Pădurii Craiului între Crişul Negru şi Crişul Repede, dealurile Ghepeşilui între Crişul Repede şi marginea muntilor Plopiş, zona dealurilor cu aspect de platformă străbătută de râul Barcău. Zona de câmpie face parte din marea unitate a campiei Tisa. Este o arie de aluvionare intensă, străbătută de ape curgătoare cu direcţia est - vest. Râurile cu albii abia schiţate fac meandre, unele dintre ele părăsite. Din punct de vedere climatic bazinul Crişurilor se încadrează în tipul de climat panonic, caracterizat prin întâlnirea mai multor influenţe - mediterană, baltică şi continentală - cu temperatura medie de 10° C (mai ridicată decat media ţării), cu precipitaţii bogate şi bine distribuite. Se remarcă diferenţieri de climat din cauza etajării pe zone de altitudine a

ii bogate ş i bine distribuite. Se remarc ă diferen ţ ieri de climat din cauza

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Ier este ultimul afluent de dreapta a Barc
ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Ier este ultimul afluent de dreapta a Barc

Ier este ultimul afluent de dreapta a Barcăului în care se varsă, pe teritoriul Ungariei la 9 km de graniţă. Drenează depresiunea cu acelaşi nume din direcţia Carei spre sud-vest. Afluenţii principali sunt :

Chechet, Santău, Zimoiaş, Rat şi Salcia.

Barcău drenează partea sud-vestică a depresiunii Şimleului. Îsi are obarşia în platoul calcaros de sub Ponor (977 m) din apropierea satului Tusa. Dupa ce străbate depresiunea de eroziune a Nusfalaului intră în defileul de la Marca şi dupa un cot brusc spre nord işi reia cursul general spre vest. Se remarcă o deplasare treptată spre nord. Afluenţii săi principali sunt Inot, Bistra, Fanatelor, Fancica, Fâneaţa Mare şi Ier.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Cri ş ul Repede izvor ă ste din
ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Cri ş ul Repede izvor ă ste din

Crişul Repede izvorăste din Munţii Apuseni în sud-estul Depresiunii Huiedinului la altitudinea de 710 m. El curge spre nord-vest până la Ciucea de unde se îndreaptă apoi spre vest. În porţiunea de izvoare are debitul mic şi caracter de râu mic colinar cu panta domoală. După primirea afluenţilor săi Calata, Secuieu, Drăgan, Iad, şi Brătcuţa şi alte câteva văi mai mici, capătă caracterul unui rău de munte cu debit bogat. Crişul Repede este un râu cu asimetrie accentuată, primind majoritatea afluenţilor săi principali pe stânga. Afluenţii săi Drăgan şi Iad care coboară de pe pantele vestice ale Bihorului, au o curgere bogată iar potenţialul lor hidroenergetic este valorificat printr-un complex de lucrări de acumulare, derivaţii de debite şi centrale hidroelectrice subterane.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Cri ş ul Negru izvor ăş te din
ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Cri ş ul Negru izvor ăş te din

Crişul Negru izvorăşte din Munţii Bihorului de la altitudinea de 1460 m. Îsi colectează apele de pe pantele vestice ale Bihorului şi de pe cele ce se concentrează în depresiunea Beiuş-Vascău. Curge spre nord - nord-vest până la Beiuş, se îndreaptă apoi spre vest până la Tinca şi după aceea spre vest - nord-vest. De la izvoare până la Vascau râul are un caracter toreţial, albie îngustă cu profil de V. În continuare valea se lărgeşte şi face numeroase meandre provocând inundaţii. Primeşte numeroşi afluenţi dintre care cei mai importanţi sunt: Crişul Băiţa, Crişul Pietros, Tărcăiţa, Finis, Roşia şi Holod. În aval de confluenţa cu Valea Nouă, Crişul Negru mai primeşte apele de pe Canalul Cemei - Tăut, Canalul Colector şi sistemul Teuzului. Amonte de localitatea Tăut se află priza de apa a Canalului Culiser. După traversarea frontierei Crişul Negru se uneşte cu Crişul Alb formând Crişul Dublu.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA

1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.6. Bazinul hidrografic Crişuri

ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Cri ş ul Alb izvor ăş te de
ÎN ROMÂNIA. 1.2.6. Bazinul hidrografic Cri ş uri Cri ş ul Alb izvor ăş te de

Crişul Alb izvorăşte de pe pantele estice ale Bihorului, de la o altitudine de 980 m. El are o direcţie generală de scurgere de la est către vest până la confluenţa sa cu Cigherul după care îşi schimbă orientarea catre nord-vest. De la izvoare până în zona oraşului Brad are un curs torenţial cu albie majoră îngustă. În continuare până la Sebiş valea se lărgeşte şi prezintă numeroase meandre cu excepţia zonei de chei dintre Halmagiu şi Gurahonţ. Panta râului scade în continuare până la Chişinău Criş la 0,07 % iar de aici spre frontieră până la 0,03 %. Crişul Alb colectează o serie de afluenţi atât pe stânga cât şi pe dreapta, pe sectoarele superior şi mijlociu, cum sunt:

Bucuresci, Luncoiu, Ribita, Baldovin, Sighi