CURS 2- Prof DIMA

ANALIZA DIMENSIONALA. SIMILITUDINE. MODELARE ECUATII

DIMENSIONALE. DESCRIEREA FENOMENELOR FIZICE CE CONTIN MARIMI
PRIMARE SI SECUNDARE.

Pentru fiecare domeniu marimile primare sunt stabilite iar marimile secundare se
exprima, prin relatiile de definitie functie de marimile primare.
Corelarea intre marimile derivate si fundamentale, conform teoremei fundamentale a
analizei dimensionale se face pe baza unei relatii de tip monom. De exemplu o marime fizica B
se poate exprima prin marimile fundamentale: lungime L; masa M; si timp T.
Notand cu b, valoarea marimii B si cu l, m, t valorile marimilor fundamentale si simultan
ale unitatilor de masura fundamentale se poate scrie:
b  f ( m, l , t )
Conform teoremei fundamentale a analizei dimensionale rezulta;
b  l nl  m nm  t nt
care reprezinta ecuatie dimensionala a unitatii de masura derivate b, functie de unitatile
fundamentale, unde: nl; nm; nt sunt exponenti de dimensiune.
Deci ecuatie dimensionala reprezinta relatia intre o marime fizica si marimile
fundamentale ale sistemului de unitati de masura ales. De exemplu ecuatie dimensionala a
marimii de forta F are formula:
F  L  M  T 2 unde nl=1; nm=1; nt=-2
Dimensiunile fortei sunt:masa·lungime/timp2 si unitatea de masura kg·m/s 2(1
kg·m/s2=1Newton)

TEOREMA π
Criteriile de similitudine(grupuri adimensionale) se obtin prin analiza dimensionala dintr-un
numar dat de variabile fizice si constante dimensionale. Cu ajutorul grupurilor adimensionale se
obtin ecuatii criteriale. Fie de exemplu, un fenomen fizic descris de n variabile si constante
dimensionale: A, B, C,...... pe baza acestora rezulta o relatie de forma generala:
f ( A, B, C ,...)  0
TEOREMA π in forma cea mai practica se poate enunta astfel(1890 Vaschy):
o Solutia unei ecuatii fizice, dimensional omogene, poate fi redusa la un numar mai mic de
produse intre grupuri adimensionale.
o O ecuatie formata din n variabile si constante dimensionale exprimate prin m unitati
fundamentale independente are ca solutie o ecuatie criteriala formata din n-m grupuri
adimensionale independente.
Se considera un fenomen fizic descris de 6 variabile si constante dimensionale, exprimate
prin 3 unitati fundamentale :
f ( A, B, C , D, E , F )  0
Solutia se reduce la o functie intre grupuri adimensionale:
f ( 1 ,  2 ,  3 )  0 sau  3  f ( 1 ,  2 ) in care  3 este nr. adimensional principal.
Grupurile adimensionale se mai numesc si criterii de similitudine sau numere π.

MODELE
Notiunea de model are numeroase sensuri: se poate referi la un utilaj; un concept; o
persoana; o ecuatie etc. In sensul cel mai general modelul este o constructie materiala sau
spirituala care functie de scopul urmarit are o asemanare sau comportare similara cu a obiectului
modelat.
Modelul este de cele mai multe ori o simplificare a originalului, pastrand din acesta
numai elementele esentiale semnificative.

Page 1 of 7
CURS 2- Prof DIMA

Reducerea originalului la o forma simplificata si eficient operabila, sau cuprinderea

acesteia in expresii matematice in scopul studierii, se numeste modelare.
In ingineria chimica instalatiile la scara mica sunt utilizate in doua scopuri:
o Instalatii pilot – precursori ai viitoare instalatiei industriale
o Modele de scara – comportarea unei instalatii existente in scopul perfectionarii
tehnologiilor.
Intre original si model trebuie sa existe analogii si acestea sunt structurale si functionale.
Analogia structurala: se caracterizeaza prin aceea ca elementele originalului se regasesc in
model prin analogie geometrica
Analogia functionala: corespunde unor modele simplificate care reproduc din prototip numai
relatiile intrare – iesire.
Originalul este modelat ca o “ cutie neagra”, omitindu-se structura si fenomenele interioare. Un
astfel de model este schema bloc a proceselor tehnologice.

SIMILITUDINEA

Aceasta se ocupa cu relatiile dintre sistemele fizice de diverse marimi in scopul

transpunerii la scara mai mare sau mai mica a proceselor fizice si chimice. Sistemele fizice pot
fi caracterizate cu ajutorul a trei calitati independente: marime; forma si compozitie.
Doua sisteme pot avea marimi diferite dar cu aceeasi compozitie si forma. In acest caz
ele pot fi similare din punct de vedere geometric.

1
l3 l3
P( x1 , y 1 , z 1 ) P ( x, y , z )
1
l 2 l2

l 11 l1

Similitudinea cu acest caz se defineste cu ajutorul factorilor de forma:

l1 l '1 0
  l 1, 2
l2 l ' 2

l2 l ' 2 0
  l 2,3
l3 l ' 3

l3 l ' 3 0
  l 3,1
l1 l1'
Sau cu ajutorul rapoartelor de scara:

l1 l 2 l3
'
 '  '  l0
l 1 l2 l 3

Criteriile de similitudine deduse pe baza factorilor de scara se numesc criterii comune. Criteriile
de similitudine principale(Reynolds, Euler, Froude) se obtin din ecuatiile diferntiale(ale
curgerii) a legilor generale care descriu fenomenologia proceselor principale studiate.

Page 2 of 7
CURS 2- Prof DIMA

DEDUCEREA CRITERIILOR DE SIMILITUDINE

Procesele fizice din ingineria chimica sunt descrise de un set de ecuatii diferentiale cu
derivate partiale. Simplificarea si integrarea lor este posibila in cazul unor procese singulare, de
factura simpla. Printr-o simplificare mai putin grosiera cu ajutorul calculatoarelor se obtin
solutii numerice. Cand solutionarea nu este posibila, pentru modelare sunt necesare, in primul
rand criteriile de similitudine principale. Ele se obtin:
o Din ecuatii diferentiale ce descriu fenomenul studiat
o Prin analiza dimensionala a variabilelor si constantelor dimensionale ce influenteaza
procesul
o Cu ajutorul schemei flux, pe baza celor mai generale legi ale fizicii
Transpunerea la scara a unui proces impune cunoasterea criteriilor de similitudine,
compatibilitatea sau incompatibilitatea criteriilor precizeaza daca transpunerea se poate face in
raport cu mai multe criterii sau in raport cu un singur criteriu.
Criteriile de similitudine se exprima sub forma unor functii. Functiile in care varialbilele si
constantele sunt inlocuite cu criterii de similitudine se numesc functii criteriale
f ( 1 ,  2 ,... n)  0

DEDUCEREA CRITERIILOR DE SIMILITUDINE CU AJUTORUL SCHEMEI FLUX

Principalul criteriu al curgerii se obtine considerand ca procesul este influentat de fortele

inertiale si fortele de frecare(vascozitate). Conform legii lui Newton
F  M a
Iar modelul reologic al lichidului Newtonian supus la frecare simpla este dat de relatia;

τ
τ
dv
  
dl
In care F este fort; M masa; a acceleratia; δ tensiunea de frecare; η vascozitatea si dv/dl
gradientul de viteza.
Cu ajutorul acestor legi se intocmeste schema de flux (Δ sau ≡)

m  l 3 F
Fma  F  l 2  v 2   1  
a
v   l 2  v2
t
l 2  l v
t   Re  
v 1 

v F
    F  l  v   2  
l  l v
F
  
l2

Page 3 of 7
CURS 2- Prof DIMA

s-a obtinut criteriul Reynolds a carei valoare precizeaza regimul de curgere. El este o masura a
raportului intre fortele inertiale si fortele de frecare.

DEDUCEREA CRITERIILOR DE SIMILITUDINE DIN ECUATIILE DIFERENTIALE

O ecuatie diferentiala completa dimensional omogena se poate pune sub forma adimensionala in
scopul obtinerii criteriilor de similitudine. De exemplu Navier-Stokes pentru transferul de
impuls( valabila la curgerea izoterma a unui fluid newtonian incompresibil). Cele trei
componente ale ecuatiei(ptr.x,y,z) au aceeasi forma si este suficienta numai una singura pentru
deducerea criteriilor
Pentru x de exemplu avem:

Din ecuatii se omit semnele diferentiale si constanta numerica 1/3 de la termenul v. Apoi se
scrie ecuatia dimensionala generalizata:

in care l este o lungime caracteristica.

Prin impartirea unui termen la un alt termen se obtin criteriile de similitudine.

  v2 l 2  v l
II / V →    Re (reprezinta raportul dintre fortele inertiale si de vascozitate)
l  v 
  v2 1 v2
II /III →    Fr ( reprezinta raportul dintre fortele inertiale si gravitationele)
l g lg
P l P
IV / II → l    v 2    v 2  Eu ( reprezinta raportul dintre fortele de presiune si fortele
inertiale)
Ecuatia criteriala( exceptand criteriul Fr obtinem raportul II / I standard.
Eu  k  Re n1  Fr n2
Are importante aplicatii in operatia de amestecare a mediilor lichide. Coeficientul k si
exponentii n1 si n2 sunt determinati experimental pentru diverse tipuri de agitatoare. Criteriile de
similitudine obtinute din ecuatiile criteriale prezinta dezavantajul neglijarii unor variabile ce nu
sunt incluse in aceste ecuatii; in schimb rezulta cu suficienta claritate semnificatia fiecarui
numar ca o masura a rapoartelor intre doua forte.

Page 4 of 7
CURS 2- Prof DIMA

TRANSFERUL DE CALDURA, prin convectie fortata este descris de ecuatia diferentiala a

transfecrului de impuls si de ecuatia diferentiala a energiei.
Ecuatia simplificata este:
T T T  2T  2 T  2 T T
c p (v n  vy  vz )  ( 2   )  c p 0
x y z x y 2
z 2
t
I II III

Sau in forma dimensionala generalizata:

c p vT T c p T
[ ][ 2 ][ ]0
l l t
I II III
Termenul III exprimat in J/m3·s, se poate substitui cu Q/l3·t. Caldura schimbata Q se
poate exprima functie de coeficientul individual de transfer de caldura α; in forma α·l2·T·t;
Ecuatia devine:
c p vT T T
[ ][ 2 ][ ]  0
l l l
I II III
Din aceasta ecuatie rezulta doua grupuri adimensionale:
c p vT l 2 c p vl
I / II →    Pe ' ; Peclet reprezinta un raport intre caldura transferata prin
l T 
convectie si caldura transferata prin conductivitate.
T l 2  l
III / II →    Nu ; Nusselt reprezinta raportul intre caldura transferata prin toate
l T 
mecanismele si caldura transferata prin conductivitate.
Functia criteriala a transferului de caldura convectiv va contine criteriile deduse de
ecuatiile de conservare a inpulsului si energiei.
f(Nu, Re, Pe’,Fr, Eu)=0
Cu ajutorul ecuatiilor criteriale obtinute din ultima ecuatie se calculeaza coeficienti individuali
de transfer de caldura α.

TRANSFERUL DE MASA, prin convectie fortata este descris de ecuatiile diferentiale ale
difuziunii:
c c c  2c  2c  2c c
(v x   vy   v z  )  D( 2  2  2 )  0
x y z x y z t
Transcrierea in forma dimensionala generalizata duce la:
cv cD c
[ ][ 2 ][ ]  0
l l t
I II III
Termenul III reprezinta cantitatea de component acumulat in unitatea de volum de fluid
in unitatea de timp,N/l3t. Cantitatea N transferata se exprima functie de coeficientul individual
β, de transfer de masa N=β·l2·c·t; Dupa inlocuire ecuatia devine:
cv cD c
[ ][ 2 ][ ]  0
l l l
Din care se obtin doua criterii de similitudine:
c l 2 l
III /II →    Sh ; Sherwood este o masura a raportului intre cantitatea de masa
l cD D
transferata prin toate mecanismele si masa transferata prin mecanism molecular.

Page 5 of 7
CURS 2- Prof DIMA

cv l 2 lv
I / II →    Pe' ; Peclet reprezinta raportul intre masa transferata prin mecanism
l Dc D
convectiv si masa transferata prin mecanism molecular.
Functia criteriala a transferului de masa va contine si criteriile curgerii:
f(Sh,Pe’,Re, Fr, Eu)=0
ecuatiile criteriale rezulta dupa simplificarea ultimeii functii sevind la calculul coeficientului
individual de transfer de masa, β.

Cele mai utilizate criterii de similitudine

Denumire Simbol Ecuatia de definitie Formule echivalente

Reynolds Re vl


Page 6 of 7
CURS 2- Prof DIMA

Froude Fr v2
lg
Euler Eu sp
v 2
Pėclet Pe’ lv
D
Sherwood Sh  l v l   cp
D 
Arhimede Ar   l D
3

v2 
Galilei Ga g l2
v
Grashoff Gr  l 3
   t
v2
Lewis Le  x
D  cp  D
Prundtl Pr   cp


Schmidt Sc  
D D
Weber We   v2 l

Newton Ne F
  v2  l 2
Nusselt Nu  l


Page 7 of 7