Determinarea Umiditatii Solului

1. Scopul lucrarii
Scopul lucrarii consta in insusirea metodologiei si tehnicii de lucru in vederea determinarii
umiditatii precum si a continutului in substanta uscata din sol.
2. Baze teoretice
Umiditatea sau continutul in apa al solului, este cantitatea de apa care se afla legata in mod
fizic de sol, in momentul cand se face recoltarea probelor. Aceasta apa se evapora la 1050C.
Umiditatea solului depinde de clima, natura si inclinatia solului si de vegetatie. Alaturi de
temperatura, umiditatea solului influenteaza, in mare masura activitatea biologica si deci
posibilitatea de autopurificare.
Cunoasterea umiditatii solului este importanta atat din punct de vedere agrotehnic cat si din
punct de vedere ecologic.
Umiditatea solului se poate determina:
-

in situ, ex. prin conductometrie;

prin observatii directe;

in sol recoltat (analiza in laborator a probelor recoltate).

Analiza in situ implica aparatura, de obicei costisitoare, si este legata de dependenta unor
proprietati ale solului de umiditate. Pentru determinarea umiditatii in situ se pot utiliza:
metode radioactive de masurare care folosesc sonde cu neutroni ce se infig direct in sol;
metode conductometrice ale caror electrozi sunt introdusi in sol, conductivitatea electrica
fiind influentata de umiditate.
Umiditatea solului, determinata prin observatii directe, se poate clasifica astfel:
Gradul 1 sol uscat, ce nu raceste mainile. Nisipul curge, argila este uscata, in graunte
mari. Tinandu-se la soare, aproape ca nu se decoloreaza prin uscare;
Gradul 2 sol cu aspect proaspat, raceste usor mainile si se decoloreaza foarte putin prin
uscare;
Gradul 3 sol umed, produce o racire vizibila a mainilor, prin uscare se decoloreaza. Nisipul
adera putin, argilele si argilo-nisipurile se leaga, dar se crapa usor;
Gradul 4 sol umed ce inca nu luceste, dar la soare se decoloreaza puternic. La pipait este
rece si umed, punandu-se o hartie pe el se uda. Pe mainile prafuite formeaza pete
intunecate;
Gradul 5 sol umed, straluceste datorita acoperirii lui cu o pelicula de apa. Se
caracterizeaza prin fluiditate, nu se leaga, ci mai mult se intinde.
Aceasta metoda poate fi aplicata la toate tipurile de esantioane de sol. Procedeul difera
pentru esantioanele de sol uscate la aer fata de esantioanele de sol a caror grad de

umiditate este cel corespunzator locului de recoltare.

Rezultatele obtinute in urma analizelor de laborator se raporteaza de obicei la solul uscat la
temperatura de 105 5C. Recalcularea rezultatelor la sol uscat la 105 5C este
necesara, intrucat cantitatea de apa retinuta de sol variaza in timp, in raport cu umiditatea
relativa a aerului cu temperatura din incaperile unde sunt pastrate probele de sol si cu
textura lor. De aceea determinarea umiditatii solului se face in acelasi timp cu efectuarea
analizelor.
Determinarea umiditatii higroscopice a solului, se bazeaza pe pierderea apei higroscopice,
aceasta se realizeaza prin uscarea solului intr-o etuva electrica la temperatura de 105 5C
unde se tine pana la masa constanta, 6 - 8 ore.
Principiul metodei: solul se usuca la temperatura de 105oC pana la greutatea constanta si
apoi se cantareste. Diferenta de greutate obtinuta inainte si dupa uscare, reprezinta
umiditatea care se exprima procentual.
3. Aparatura. Materiale. Substante
etuva termoreglabila
balanta analitica
exicator cu clorura de calciu
fiole de cantarire
4. Metoda de lucru
Solul se recolteaza in vase care au inchidere ermetica, pentru a nu se evapora apa in timpul
transportului si se pastreaza la frigider cel mult 24 de ore.
Se cantareste la balanta analitica o fiola de cantarire care se introduce descoperita,
impreuna cu capacul ei, intr-o etuva la temperatura de 105 5C, unde se tine timp de 15
minute, dupa care se lasa sa se raceasca intr-un exicator cu clorura de calciu timp de 30
min. Apoi se cantareste la balanta analitica. Se repeta operatia, pana cand diferenta dintre
doua cantariri succesive nu este mai mare de 0,0002 g (in cele mai multe cazuri sunt
suficiente doua uscari).
Fiola de cantarire astfel adusa la greutate constanta, se introduce imediat, aproximativ 10 g
sol pregatit pentru analiza, dupa care se cantareste la balanta analitica. Diferenta fata de
greutatea fiolei cantarite goala, reprezinta masa solului luat pentru determinarea umiditatii
higroscopice.
Fiola de cantarire cu solul respectiv, se introduce descoperita, impreuna cu capacul ei in
etuva electrica la temperatura de 10550C, unde se tine timp de 4 ore. Se scoate fiola din
etuva, se acopera cu capacul, se introduce intr-un exicator cu clorura de calciu, unde se lasa
sa se raceasca timp de ore si apoi se cantareste la balanta analitica. Operatiunea uscarii
se repeta tinand proba de sol in etuva la temperatura de 105 50C, cate 1 - 2 ore, pana
cand diferenta dintre ultimele doua cantariri succesive este mai mica de 0,0004 g, adica
masa ramane practic constanta. Toate operatiunile de manevre cu fiola de cantarire se fac
cu ajutorul unui cleste de laborator, pentru a evita aderarea impuritatilor de pe degete pe
peretii fiolei.
La aceasta temperatura se poate in general neglija descompunerea substantelor organice.