Realizator: Vlad Diana Simona

Clasa a IX-a A
Profesor coordonator: Holbea Adriana
 Umiditatea sau continutul în apa al solului, este
cantitatea de apa care se afla legata în mod fizic de
pamânt, în momentul când se face recoltarea si care se
evapora la 105 grade celsius . Umiditatea solului depinde
de clima, natura si înclinatia solului si de vegetatie.
Alaturi de temperatura, umiditatea solului influenteaza, în
mare masura activitatea biologica si deci posibilitatea de
autopurificare.
Umiditatea solului se poate determina „in situ”, în sol
recoltat si prin observatii directe, în functie de apa
existenta.
 Pentru determinarea umiditatii „ in situ” se utilizeaza:
- metode radioactive de masurare care folosesc sonde cu
neutroni ce se înfig direct în sol;
- metode conductometrice ale caror electrozi sunt introdu
si în sol, conductivitatea electrica fiind influentata de
umiditate.
Din cauza dificultatii de obtinere a aparatelor
necesare, în practica se foloseste metoda gravimetrica din
sol recoltat.
Determinarea umiditatii solului prin metoda gravimetrica

 Principiul metodei: solul se usucă la temperatura de 105°C până la

greutatea constantă şi apoi se cântăreşte. Diferenţa de greutate
obţinută înainte şi după uscare, reprezintă umiditatea care se exprimă
procentual.

 Reactivii şi materialele necesare:

 - etuvă termoreglabilă;
 - balanţă de precizie;
 - fiole de cântărire din aluminiu sau din sticla pentru cantarire;
 - exicator.
 Pentru determinarea umidităţii, solul se recoltează în vase care au închidere
ermetică, pentru a nu se evapora apa în timpul transportului şi se păstrează la
frigider cel mult 24 de ore.
 Fiola se cantreste la balanta de precizie cu exactitate de 0,01g;

 Se cântăresc circa 10 g sol într-o fiolă de cântărire în prealabil tratată

 Se introduce în etuvă şi se răceşte în exicator ½ oră, după care se

cântăreşte.
 Se introduce din nou în etuvă şi se lasă încă 4 ore la temperatura de 105°C,
iar după răcirea în exicator timp de ½ oră se cântăreşte din nou.
 Dacă diferenţa dintre ultimele două cântăriri nu este mai mare de 4 unităţi la a
patra zecimală (adică 0,4 mg), se consideră că proba a ajuns la greutate
constantă.
 În cazul când diferenţa între ultimele două cântăriri este mai mare, fiola care
conţine proba de sol se introduce din nou în etuvă şi se mai ţine încă 4 ore la
temperatura de 105°C.
 Se repetă operaţiunea de cântărire şi menţinere la etuvă, până se obţine
greutatea constantă.
Calcul:
Umiditatea %=(A- B)x100 / g

Unde: A – greutatea solului înainte de uscare în g;

B – greutatea solului după uscare la 105°C în g;
g – greutatea solului luat în lucru, în g.
Observaţii: pentru unele determinări chimice care se
lucrează din sol uscat la aer, paralel cu efectuarea
analizei se determină şi umiditatea solului uscat la aer
după metoda gravimetrică şi care intervine la calcul
ca factor de corecţie.

Factorul de corecţie pentru umiditate se calculează

după formula:

 K= 100/ 100- u

Unde u= umiditatea %
Instalatie pentru masurarea evaporatiei. Cu balanta
electronica se masoara masa solului din cele doua vase. Se
compara rezultatele pentru doua situatii: solul afânat, cu
structura neuniforma si solul neafânat .
Permeametru cu nivel variabil pentru determinarea
conductivitatii hidraulice la saturatie (stanga).
Balanta electronica de mare precizie (dreapta).
Capsule de evaporatie:
Plita pentru uscarea probelor
Bibliografie:

www.hydrop.pub.ro/DeterminareUmiditateSol
www.referat.ro/c_umiditatea_solului_si_calitatea

Va multumesc!