Determinarea masei hectolitrice a cerealelor.

Principiul metodei masurarea unui volum de cereale (1/4 l sau l 1), cintarirea probei masurate cu
precizie de 0,01 g si calcularea greutatii corespunzatoare in kg/hl.

Aparatura necesara:

— balanta hectolitrica.

Partile componente si modul de deservire a balantei hectolitrice se prezinta in figura alaturata .

Calcul :   

Masa hectolitrica = kg/hl.

In care:

m = este masa cerealelor (g) ;

= cifra de transformare de. la 1/4 l la l hl

Partile componente si modul de deservire a balantei hectolitrice :

l — cilindru ; 2 — cilindru cu fund mobil ; 3 — cilindru cu rol de pilnie ; 4 — greutate cilindrica

(disc cazator) ; 5 — cutit ; 6 — taler pentru greutati ; 7 — cutie de greutati ;

1-a — se ia o proba de cereale in cilindrul Z ;

11-a — se trec boabele din cilindru 2 in 3. prin apasare pe clapeta ; b — se trage cutitul 5, care
deschide accesul boabelor in cilindrul l : c — se da drumul la greutatea cilindrici 4, care
antreneaza boabele, aslgurind tasarea lor uniforma ; d — se delimiteaza nivelul boabelor in
cilindrul I prin reintroducerea cutitului 5 ; e — se indeparteaza excesul de boabe din cilindrul 3 ;

III a — se monteaza cilindrul l cu cereale la balanta : b — se echilibreaza balanta prin asezarea

greutatilor pe celalalt taler ; c — se noteaza masa cerealelor, m, in grame

b) Determinarea sticlozitatii.
Principiul metodei : sectionarea boabelor de cereale si numararea boabelor cu aspect sticlos (cu
nuanta cenusie, lucioase) care au un continut bogat in proteine, a boabelor scmisticloase si a
boabelor fainoase cu aspect, alb-fainos, mat.

Determinarea se face in succesiunea demonstrata in figura 124. cu aparatul numit farinotom.

Calcul :

Sticlozitate % = 2(n+ (),75n1 + 0,5n2 + 0.25n3),

Modul de

determinare a sticlozitatii cerealelor cu aparatul furinotom :

I — Se suprapune discul l peste discul 3, iar cutitul 2 este scos in afara. Se introduc boabele in
orificiile discului in pozitie verticala ;

II — Se comprima boabele prin intermediul discului de lemn 4. Se sectioneaza transversal

boabele prin deplasarea discului taietor 2.

III — se deplaseaza discul 3, se numara boabele sticloase, semisticloase si fainoase

Determinarea umiditatii

Continutul de apa constituie o caracteristica importanta a produselor alimentare deoarece:

— determina valoarea nutritiva a produsului (cu cat continutul de apa este mai mare, valoarea
nutritiva este mai redusa);

— determina puterea de conservare a produsului (cu cat umiditatea este mai scazuta, puterea de
conservare este mai buna, verifica respectarea retetei de fabricatie etc.).

Metodele de determinare a continutului de apa pot fi grupate in:

directe - se determina continutul de apa propriu-zis,

indirecte -se determina substanta uscata, iar continutul in umiditate este calculat prin diferenta
dintre proba de produs cintarita inainte de uscare si masa substantei uscate.

a.Determinarea umiditatii prin uscare

Dintre metodele indirecte cea mai folosita este metoda de eliminare a umiditatii prin uscare.

Principiul metodei consta in mentinerea probei luata in analiza la o sursa de incalzire, pina la
masa constanta, iar pierderea in greutate se calculeaza procentual, reprezentand continutul de apa
evaporat adica umiditatea.

Aparatura folosita pentru determinarea umiditatii prin uscare este urmatoarea:

— balanta analitica cu precizie de cintarire de 0,0001 g;

— fiole de cantarire cu capac, din sticla sau aluminiu;

— se determina continutul de apa propriu-zis, exsicator cu capac si substanta higro-absorbanta

(clorura de calciu) pentru pastrarea fiolelor si pentru racirea lor;

— etuva electrica termoreglabila;

— lingurite, spatule, cleste metalic;

— nisip de mare pentru analiza de laborator.

Se fac determinari duble pentru fiecare proba de produs

Mod de lucru

In fiolele cantarite (tarate) in prealabil la balanta analitica, se introduc proba de analizat, dupa
care se usuca la etuva, timpul de expunere si temperatura fiind conditionate de continutul
probabil de apa si de natura produsulu. Dupa epuizarea timpului de uscare, fiolele se scot, din
etuva, se racesc in exsicator si se cintaresc. Se introduc din nou fiolele in etuva si se mentin 1/2
ora, dupa care se scot, se racesc si se cantaresc. Se repeta aceasta operatie pana la greutatea
constanta, respectiv pana cand intre doua cintariri succesive nu se obtine o diferenta mai
mare de 0,005 g.

Calcul

Umiditatea probei se calculeaza cu formula:

% apa =

in care:

m -reprezinta tara fiolei + produsul inainte de uscare (g);

m1 — tara fiolei + produsul dupa uscare (g); i

m2 — cantitatea de produs luata in analiza (g).

Aceasta metoda este considerata metoda de referinta, avand o precizie buna.

Pentru a reduce durata determinarii umiditatii se folosesc o serie de variante ale acestei metode,
care sint prezentate in continuare.

a.1. Metoda de uscare intensiva la etuva.

Determinarea umiditatii prin uscare intensiva la etuva este o metoda rapida, deoarece la
temperaturi 130 — 150°C durata uscarii se reduce mult, astfel ca si durata determinarii este mai
mica. Prin aceasta metoda nu se urmareste sa se ajunga la greutate constanta, timpul de uscare
fiind stabilit experimental pentru fiecare produs astfel ca sa se elimine intreaga cantitate de apa.

Calculul umiditatii se face cu formula de mai sus.

. Determinarea umiditatii prin metode electrometrice.

P rincipiul metodei –

Continutul de apa a unor produse se poate determina prin masurarea conductibilitatii electrice,
deoarece rezistenta electrica a materialelor solide depinde de umiditatea lor, fiind invers
proportionala cu aceasta.

Este un mijloc rapid de analiza si se aplica in special la determinarea umiditatii cerealelor, a

pastelor fainoase, a fainii, tutunului, produselor vegetale deshidratate. Se utilizeaza diferite tipuri
de umidometre ca: „Weiss Hygrorekord' „Vlagorner V.P.4.', „Electronica' etc.

Umidometrul „Electronica tip T. 1.' este folosit pentru determinarea umiditatii cerealelor, pentru
mazare, linte, floarea-soarelui etc. Aparatul este prevazut cu mai multe semidiscuri, pentru
diferite produse, pe cere sunt inscrise si cantitatile de proba, care se analizeaza in functie de
umiditate. Determinarea umiditatii se face prin o serie de operatii, care sunt prezentate in
continuare.

Mod de lucru

a. Verificarea dozatorului: — cupela + greutatea de 100 g asezata in centru si o greutate de 40

g, atirnata de cirlig, trebuie sa echilibreze dozatorul. Reglarea se face cu ajutorul contrapiesei si
contragreutatii.

b. Verificarea tensiunii: — conectarea aparatului la sursa electrica.;se apasa pe butonul de

control, iar acul indicator al aparatului de masurat trebuie sa devieze spre zona marcata cu rosu
(spre stinga).
c. Verificarea nulului aparatului: — se fixeaza scara corespunzatoare pe opritoare. Se aduce
acul indicator cu butonul central in dreptul reperului reglare, de pe scara. Se apasa pe butonul
masurare si, cu butonul reglare, se aduce acul indicator al aparatului la zero.

d. Cintarirea probei: — se iau greutatile de pe dozator si se echilibreaza dozatorul introducind

orz in cupela (140 g).

e. Introducerea orzului in aparat se face cu ajutorul butonului de alimentare.

f. Masurarea umiditatii: — se apasa pe butonul masurare si, cu butonul central, se aduce acul
aparatului de masura la zero. Se citeste umiditatea la 20°C, pe scara, in dreptul liniei indicatoare
de pe acul indicator.

g. Evacuarea boabelor din aparat se face cu ajutorul butonului de evacuare.

h. Corectia de temperatura: — daca temperatura cerealelor este diferita de 20°C se face

corectura adaugand 0,1%„ pentru fiecare °C, daca temperatura este mai mica; in caz contrar, se
scade 0,1 % pentru fiecare grad, cind temperatura este mai mare de 20°C.

Exprimarea rezultatelor.

Se face media aritmetica a 3 - 5 – 7 determinari. Determinarile se fac la temperatura de 20°C.

Daca temperatura difera, se aplica o corectie de ±0, 1% pentru fiecare grad in minus sau in plus
fata de 20°C.

Exemplu: temperatura este 250C si se determina o umiditate de 18%:

U30°C=18-(5x0,1)= 17,5%.
UMIDOMETRU a. – vedere fata ; b. –vedere din spate

1 – buton de incarcare; 2 – palnie; 3 – dozator; 4 – buton de evacuare; 5 – cupela; 6 –

butonul de reglat la zero; 7 – sertar evacuare; 8 – indicator; 9 – butonul central; 10 –
opritoare; 11 – butonul „masurare”; 12 – reper reglare; 13 – reglare; 14 – instrumentul de
masurare; 14 – butonul control al intensitatii; 16 – contrapiesa; 17 – contragreutate; 18 -
capacul locasului bateriei; 19 – baterii de alimentare 4,5 V.