Irigarea Culturilor

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA
FACULTATEA DE AGRONOMIE
IRIGAREA CULTURILOR
COORDONATORI PROIECT:
PROF. DR. ING. IOAN RUSU – U.S.A.M.V.B. TIMIŞOARA
CONF. DR. ING. CORNELIU RITT - U.S.A.M.V.B. TIMIŞOARA
1
CAPITOLUL I
DETERMINAREA STĂRII DE UMIDITATE A SOLULUI

PRIN DIFERITE METODE
1.1.Principii generale
Irigarea raţională a culturilor trebuie să aibă la bază cunoaşterea

amănunţită a regimului de apă din sol, spre a-l putea regla astfel încât să
corespundă în mod optim cerinţelor plantelor cultivate, să se evite procesele de
sărăturare şi să se asigure folosirea cu economie maximă a apei de irigare.
Prin regimul de apă al solului se înţelege:
1. Variaţia conţinutului de apă din sol în timp şi pe straturi de
adâncime;
2. Mişcarea apei în sol;
3. Schimbul de apă între sol în timp şi pe straturi în adâncime poartă
denumirea de regim de umiditate al solului.
Cunoaşterea regimului de umiditate a unui sol este posibilă prin
determinarea cantitativă a conţinutului de apă din sol la adâncimea, intervalul
de timp între determinări şi durata observaţiilor dictate de scopul cercetării.
Metodele de determinare a conţinutului de apă din sol sunt numeroase.
Cercetătorii s-au străduit să găsească metoda cea mai bună, adică aceea care să
asigure precizia, rapiditatea, simplitatea, înregistrarea fără întrerupere şi în mod
cât mai economic a observaţiilor, fără a provoca schimbări în punctele de
observaţie prin recoltarea probelor sau prin instalarea părţii active a aparatelor.
Eforturile care s-au depus şi se depun încă în această direcţie sunt motivate de
faptul că determinarea umidităţii actuale (a conţinutului de apă) a solului este
în prezent cea mai răspândită analiză a solului, dat fiind faptul că valorile
umidităţii actuale constituie materialul care stă la baza studiului regimului de
apă din sol.
Actualmente, cea mai răspândită metodă de determinare a conţinutului
de apă din sol, este metoda uscării probelor la etuvă, la temperatura de 1050C.
Această metodă este unanim considerată ca etalon de precizie pentru toate
celelalte metode.
Alegerea celei mai potrivite metode de determinare a conţinutului de
apă din sol se face după criterii ce decurg din condiţiile în care se execută
analize, condiţii care sunt impuse de scopul cercetării, de gradul de precizie
2
necesar, de urgenţa obţinerii rezultatelor, de locul unde se execută analiza
(laborator sau câmp), de utilajul existent, de gradul de calificare al cadrelor.
În condiţii de irigare, alegerea metodei se face în primul rând după
durata determinării, chiar dacă precizia metodei alese este ceva mai mică.
Rapiditatea obţinerii rezultatelor este impusă de marea variabilitate în timp a
conţinutului de apă din sol. Dacă determinarea umidităţii durează mult,
rezultatele nu mai corespund situaţiei reale din câmp şi prin urmare nu pot fi
utilizate. Neputând dispune în timp util de rezultatele determinărilor, se poate
pierde momentul optim de udare, ceea ce duce la stagnări în ritmul de creştere
şi dezvoltare al plantelor urmate de scăderi parţiale sau de pierderea totală a
producţiei.
În continuare sunt prezentate trei metode de determinare a stării de
umiditate a solului:
- metoda uscării probelor în etuvă;
- metoda Kabaev;
- metoda tensiometrică.
1.2. Metoda uscării probelor de sol în etuvă
Utilaje necesare
- sonde pentru recoltarea probelor de sol (sonde – tub, sonde – burghiu,
etc.);
- fiole de aluminiu (numerotate şi tarate);
- balanţe de precizie;
- etuvă electrică.
Modul de lucru
După recoltarea probelor de sol de la adâncimea de lucru se aşează în
fiole solul şi se cântăreşte cel târziu la 24 de ore de la recoltarea probelor,
repetând fiecare cântărire pentru verificare.
Fiolele goale se cântăresc o singură dată, înregistrând valorile într-un
caiet special de unde se extrag ori de câte ori este nevoie. Doar se verifică
greutatea fiolei totale.
Fiolele noi trebuie numerotate prin ştanţarea numărului de pe capac şi
pe peretele lateral al fiolei. După cântărirea probelor de sol umed se introduc
fiolele în etuva rece, cu capacul sub fiolă, în ordinea numerotării.
3
Se ridică temperatura în etuvă până la 1050C şi se notează din acest
moment timpul, lăsând încă 7 ore, după gradul de umezire şi după textură,
fiolele în etuvă.
Se iau la întâmplare 2 – 3 probe şi se cântăresc, lăsându-se încă 2 – 3
ore în etuvă. Se repetă cântăririle până când diferenţa de greutate dintre
ultimele date ale cântăririi este sub 0,003 –0,05 g.
Fiolele se răcesc timp de o oră afară din etuvă, ţinându-le acoperite.
Toate cântăririle se fa la balanţa tehnică cu precizia de 0,01 g. umiditatea
solului se calculează în % faţă de solul uscat cu precizie de 0,01 g după
formula:
Masa .apei. pierdute M − M2
U% = × 100 = 1 × 100
Masa .solului .complet .uscat M2 − M0
de unde:
U – conţinutul de apă al solului în procente (%);
M1 – masa fiolei + proba de sol în g;
M2 – masa fiolei + sol uscat în etuvă în g;
M0 – tara fiolei în g.
Se întocmeşte fişa umidităţii pe culturi la fiecare epocă de determinare
(tabelul 1.1). Datele se controlează, iar cele nesigure se elimină. Se calculează
apoi valorile medii ale umidităţii actuale pentru fiecare strat elementar.
La solurile nisipoase, uscarea se poate executa la 1500C, reducându-se
durata uscării la 2,5 ore.
Avantajele metodei
- precizie mare;
- se lucrează deodată cu multe probe (100 – 200);
- se poate folosi la amplitudine mare de variaţie a umidităţii solului.
Dezavantaje
- necesită un timp mai îndelungat;
- consum ridicat de energie electrică.
4
Tabelul 1.1
Fişa umidităţii solului
Orizontul Fiola Umiditatea actuală
Apa pierdută Sol uscat
şi Repetiţia Goală Cu sol Cu sol Valori Valori
Nr. M1-M2 M2-M0
adâncimea M0 umed M1 uscat M2 parţiale medii
cm - - g g g g g g g
I
A
II
C-10
III
I
A
II
10-20
III
I
A
II
20-30
III
1.3. Metoda Kabaev
Utilaje necesare
- capsulă de porţelan;
- pipetă sau epruvetă tăiată exact tăiată exact la 3 ml capacitate;
- cuţit sau spatulă rotunjită la vârf;
- riglă gradată sa şubler;
- două bucăţi de lemn de forma unor cutii de chibrituri.
Mod de lucru
Se recoltează proba de sol la o adâncime de 30 cm. Într-o capsulă de
circa 150 cm. c. se pun 3 ml apă măsurată cu precizie.
Peste apa din capsulă se pune sol din proba de analizat, amestecând
mereu cu un cuţit sau spatulă până când masa de sol nu mai are luciu şi se
desprinde de pe pereţii capsulei. Se trece masa de sol în palma stângă şi se
rulează între palme, dându-i o formă sferică. Dacă s-a lucrat corect bila va fi
tare, nu va lăsa urme pe palme şi va avea o formă sferică regulată.
Se măsoară diametrul sferei obţinute cu rigla sau şublerul, având grijă
să nu se deformeze afară. Cu ajutorul anexei numărul 1 în funcţie de diametrul
sferei citim direct conţinutul de apă în % din masa de sol corespunzător
capacităţii de câmp pentru apă.
Metoda se bazează pe raportul direct proporţional dintre diametrul
sferei obţinute şi umiditatea solului.
Durata unei determinări este de 5 – 10 minute. Metoda este simplă, nu
necesită utilaj special, având o precizie bună ( ± 1% din masa solului uscat, faţă
5
de metoda prin uscarea la etuvă). Numărul total de probe se stabileşte astfel ca
la o parcelă de irigaţie să se recolteze probe de sol din 3 puncte (la o suprafaţă
de 20 – 25 ha), care se fixează pe diagonala suprafeţei respective la distanţe
egale. Intervalul dintre două determinări succesive trebuie să fie de cel mult 10
zile. Umiditatea se va înregistra într-un carnet de teren de felul următor:
Sectorul de irigaţie …………… Data determinării………..

Cultura……………………….. Executant……………….
Parcela Nr. repetiţii Adâncimea (cm) Umiditatea constantă (%) Observaţii
I
Nr. II
III
Media X x
I
Nr. II
III
Media x x
1.4. Determinarea stării de umiditate a solului prin metode moderne:

tensiometrică, electrică, neutronică
Metoda tensiometrică se bazează pe măsurarea forţei de succţiune sau

a tensiunii de echilibru între umiditatea solului şi apa aflată într-o celulă
poroasă.
Când sonda poroasă a tensiometrului este montată pentru prima dată în
sol, apa din interior are acelaşi potenţial cu al apei libere; în cazul când solul
este uscat, potenţialul apei conţinute fiind mare, apa din sondă trece în sol,
astfel încât apa din tensiometru este supusă unei tensiuni sau secţiuni
crescânde, până ce potenţialul ei ajunge la echilibru cu acela al apei din sol.
Secţiunea citită la aparat, după stabilizare, va indica întotdeauna
tensiunea de echilibru dintre umiditatea solului şi a apei aflate în aparat. Deci,
tensiometrul măsoară condiţia în care se găseşte apa în sol, nu cantitatea de
apă.
Metoda tensiometrică s-a extins mult şi în ţările cu agricultură irigată
avansată, datorită avantajelor pe care le prezintă şi anume:
- măsurarea umidităţii accesibile plantelor, indiferent de textura solului
şi de concentraţia în săruri a soluţiei solului;
- simplitatea aparatului;
- uşurinţa deservirii.
6
Tensiometrul, de orice tip constructiv ar fi, este format din următoarele
părţi:
- sondă poroasă din material ceramic, care constituie elementul sensibil
al aparatului;
- un tub hidraulic rigid din material plastic sau metal, care face legătura
între sonda poroasă şi dispozitivul de măsurare a aparatului;
- dispozitivul de măsurare a aparatului, care de obicei este un
manometru, pe al cărui cadran se află un ac indicator ce se roteşte pe o scală
gradată de la 1 la 100; unele tensiometre sunt lipsite de manometru, în care
tubul hidraulic este gradat în unităţi de presiune.
Tehnica de lucru
- Se amorsează aparatul prin umplerea acestuia cu apă fiartă şi răcită;
- Se asigură etanşeitatea aparatului cu un dop de cauciuc sau cu un
dispozitiv special;
- Se face un foraj în sol până la adâncimea de instalare a sondei
poroase, folosind o bară rotundă de oţel, al cărei diametru este egal cu
diametrul sondei poroase sau un burghiu special;
- Sonda poroasă, după ce se umezeşte bine cu apă, se acoperă cu un
muşuroi care se compactează pentru a împiedica pătrunderea apei din
precipitaţii sau irigaţii în foraj.
După 24 de ore de la instalarea aparatului în sol, se ajunge la un
echilibru între apa din sondă şi apa din sol, cu alte cuvinte, tensiunea apei din
sondă va fi egală cu tensiunea apei din sol. Atunci când acul indicator sau
nivelul lichidului din tubul hidraulic se menţine la aceeaşi gradaţie, se citeşte
forţa cu care este reţinută apa în sol. Gradaţia 0 la manometru indică un sol
lipsit de apă, iar tensiunea maximă pe care o poate măsura este de cca. un bar
(0,987 atmosfere). Acest aparat funcţionează bine la tensiuni scăzute ale apei
din sol, deci la umidităţi ridicate.
Tensiometrul construit în ţara noastră poartă denumirea de
agrotensiometru.
Descrierea aparatului. Agrotensiometrul se compune din următoarele
părţi principale:
- o piesă poroasă din material ceramic, de formă cilindrică, cu diametrul
de 2,5 cm şi lungimea de 12 – 13 cm, care constituie elementul sensibil al
aparatului;
7
Figura 1. Agrotensiometru
- un tub cilindric de lungime diferiră (20, 30, 40, 50, 75, 100 sau 150
cm) rigid, din material plastic, anticorosiv, cu un coeficient mic de
conductivitate termică, care leagă etanş sonda poroasă cu vasul;
- un vas din material plastic transparent ce conţine două capsule
vacumetrice, metalice, care constituie elementul măsurător al aparatului. Vasul
este închis etanş, dar poate fi alimentat cu lichid printr-un tub de umplere,
închis cu dop;
- o cameră a dispozitivului de măsurare şi indicare, având ca element
indicator un ac ce se roteşte pe un cadran cu o scară gradată de la 0 la 100
(figura 2).
8
Figura 2. Dispozitivul de măsurare şi
indicare a agrotensiometrului
Principiul de funcţionare
Pentru a determina valoarea sucţiunii, tensiometrul se introduce cu
piesa poroasă în sol la adâncimea dorită. Apa reţinută în sol vine în echilibru cu
apa din vasul poros şi tot sistemul fiind închis, forţele care se creează sunt
transmise coloanei de apă din tub şi dispozitivul pentru măsurat sucţiunea.
Când tensiometrul este instalat într-un sol umed apa va intra în vasul
poros, iar când este instalat într-un sol uscat, sucţiunea solului va atrage apa din
vasul poros şi astfel se creează un vid parţial înăuntrul tensiometrului, care
poate fi citit la vacumetrul aparatului. Sucţiunea creşte odată cu uscarea solului
şi ca urmare o cantitate din ce în ce mai mare de apă este extrasă din
tensiometru. Când solul se umezeşte, apa intră din nou în tensiometru.
Cele mai multe dispozitive de citire a tensiunii sunt calibrate pentru
citiri de la 0 la 100 de centibari (1 bar = 1 atmosferă).
Într-un sol saturat cu apă (aproape de capacitatea de câmp pentru apă a
solului), citirea va fi egală cu 0, pe când o citire ridicată indică un sol relativ
uscat (aproape de coeficientul de ofilire).
Citirile cuprinse între 10 – 25 reprezintă condiţiile ideale în ceea ce
priveşte raportul dintre apă şi aer. Cele mai multe culturi de câmp cu sistemul
radicular la o adâncime de circa 50 cm încep să sufere din lipsa de apă la citiri
între 40 – 50. În cazul când sistemul radicular este mai dezvoltat (până la 75 –
100 cm) irigaţia este necesară la o citire cu valori mai mari (60 – 70).
Udarea la majoritatea culturilor în funcţie de condiţiile pedoclimatice
începe după cum urmează:
9
Tabelul 1.3
Felul solului Climat uscat şi cald Climat rece şi umed
Citiri la agrotensiometru
Soluri uşoare (luto – 30 – 35 40 – 50
nisipoase şi nisipo-lutoase)
Soluri mijlocii (lutoase) 40 – 50 55 – 60
Soluri grele (argiloase şi 50 - 60 60 – 80
luto – argiloase)
Instalarea agrotensiometrului
Instalarea agrotensiometrelor se va face în punctele caracteristice şi la
adâncimea de răspândire maximă a rădăcinilor. În cazul plantelor prăşitoare se
vor instala pe rândurile de plante, pentru a se asigura protecţia lor.
În condiţiile favorabile, adică acolo unde solul este uniform, cu
suprafaţa plană (câmpie, teren bine nivelat, etc.) unde distribuţia apei este de
asemenea uniformă (ca în cazul irigaţiei prin aspersiune, când irigaţia se face
pe sectoare mari), o staţie agrotensiometrică este suficientă pentru a dirija
irigaţia pe o suprafaţă de 10 -–15 ha, sau chiar mai mult.
Pentru a dirija regimul de irigaţie al unei culturi trebuie format un
staţionar cu două tensiometre (figura 3); unul cu piesa poroasă aşezată la o
adâncime egală cu grosimea stratului de sol considerat activ pentru plantă şi
altul cu piesa poroasă introdusă la jumătatea acestui strat. Primul tensiometru
este folosit la stabilirea momentului aplicării udării, iar celălalt la stabilirea
duratei de udare (se opreşte udarea când acul indicator revine în poziţia iniţială
aproape de zero).
Figura 3. Amplasarea celor două

tensiometre într-o staţie de
tensiometre
10
Instalarea tensiometrelor la adâncimea dorită se face prin efectuarea
unei galerii cu ajutorul unei sonde tubulare, sondă burghiu (cu o vergea
metalică) sau cu o cazma.
Este de dorit ca diametrul galeriei să corespundă cu cel al
tensiometrului pentru ca piesa poroasă să vină în contact intim cu solul. Înainte
de instalarea tensiometrului se scoate învelişul de plastic al piesei poroase. Se
umezeşte bine partea poroasă a aparatului cu apă, se acoperă apoi cu un strat de
pământ fin, umed (ca smântâna) şi se introduce apoi în locul pregătit dinainte.
Acest lucru asigură imediat un contact bun cu solul. După instalare, solul se
tasează bine în jurul tensiometrului cu un baston de lemn, pentru a nu favoriza
infiltrarea apei pe lângă tub.
Lungimea tubului agrotensiometrelor folosite în funcţie de adâncimea
zonei rădăcinilor plantelor rezultă din datele tabelului de mai jos (tabelul 1.4).
Tabelul 1.4
Lungimea tuburilor agrotensiometrelor în funcţie de grosimea
stratului activ al solului
Zona rădăcinilor Lungimea aparatului în cm
Scurt Lung
Până la 45 cm între 20 şi 30 -
Până la 60 cm între 25 – 35 60
Până la 90 cm între 35 – 45 90
Până la 120 cm între 45 - 60 90 – 120
Peste 120 cm 60 120 - 150
După instalare, citirile la agrotensiometru se pot face cu precizie la

aproximativ 24 de ore. Se recomandă ca citirile să se facă de 2 – 3 ori pe
săptămână la aceeaşi oră. Se preferă citirile de dimineaţă, când mişcarea apei în
sol şi în plante este mai redusă. Valoarea erorii relative în procente este ± 2% .
În cazul în care la 2 – 3 citiri consecutive se obţine valoarea zero,
înseamnă că tensiometrul nu mai este în stare de funcţionare. De cele mai
multe ori există o fisură prin care intră aerul, ceea ce face necesară verificarea,
repararea sau înlocuirea lui. Bulele de aer ce se adună în vas se elimină la
instalare şi apoi periodic prin umplerea vasului şi a tubului cu lichid până la
11
refuz (se foloseşte apă distilată sau apă fiartă şi răcită). Acest lucru este bine să
se facă atunci când solul este umed (după ploi sau după udare).
Tensiometrele rămân în sol în acelaşi loc pe întreg sezonul de udare şi
numai pentru iarnă se scot din pământ pentru a se feri de îngheţ. După
scoaterea lor din pământ, partea poroasă a aparatului şi tubul cilindric se spală
cu apă şi se şterg.
Întrucât construcţia agrotensiometrelor este fragilă, protejarea lor în
câmp este obligatorie.
Scopul protejării este:
- să se prevină avarierea accidentală a aparatelor datorită lucrărilor
agricole din câmp (praşile mecanice, irigare);
- să uşureze citirea indicaţiilor aparatelor păstrând curat capacul
transparent prin care se citeşte valoarea de pe scară;
- să împiedice creşterea buruienilor din jurul aparatului, lipsindu-le de
lumina soarelui.
Pentru protecţia la suprafaţă se recomandă manşoane din ţeavă de oţel,
din beton, sau de argilă, cutii de lemn, iar în timpul irigaţiei prin aspersiune
acoperirea aparatelor cu o pungă din material plastic (polietilenă), gura pungii
fiind legată sub vasul aparatului.
Oriunde ar fi instalate agrotensiometrele, se recomandă ca staţiile să fie
vizibil marcate cu jaloane colorate pentru a justifica uşor locul unde se găsesc.
Transformarea datelor de umiditate accesibile plantelor în procente de

umiditate
Transformarea datelor de umiditate accesibile plantelor (citite pe scara

agrotensiometrului) în procente de umiditate din greutatea solului uscat la
1050C, se face cu relaţia:
citire .la.aparat
U % = Co + × ( CC − CO )
100
Exemplu:
CO = 12%
CC = 26%
Citire la aparat = 60
În acest caz
60
U % = 12 + × ( 26 − 12 ) = 12 + 0,6 × 14 = 20,4%
100
12
Transformat în volum de apă
În cazul când H = 100 cm; U = 20,4%; DA = 1,25 t/m3.
Se foloseşte relaţia: P m3/ha = H x U x DA
În acest caz umiditatea solului exprimată în m3/ha va fi:
P m3/ha = 100 x 20,4 x 1,25 = 2550 m3 apă / ha.
Metoda electrometrică - Aparatul MAD – NIR - NIRIM

Aparatul MAD – NIR – NIRIM este un dispozitiv sensibil care poate fi
utilizat pentru:
- determinarea umidităţii accesibile din sol pentru plante;
- determinarea tipului de udare în funcţie de norma de udare care se
cere să se aplice;
- determinarea distribuţiei apei pe terenurile irigate.
Descrierea aparatului
Părţile componente ale aparatului (figura 4) sunt: o tijă de oţel (A) cu
lungimea de până la 100 cm, gradată din 10 în 10 cm; ascuţită în partea de jos
şi prevăzută cu două contacte electrice, iar la partea superioară un contact
electric apărat de o calotă metalică filetată. Pe acest contact se montează prin
simpla apăsare capul măsurător (B), prevăzut cu o scară gradată la 100 cm,
care redă procentual conţinutul de apă accesibilă din sol. Capul înregistrator
este prevăzut cu un buton de reglaj pentru aducerea la “0” şi pentru etalonare,
care se găseşte în spatele indicatorului.
Modul de lucru
Dat fiind faptul că aparatul este foarte sensibil la diferite concentraţii de
săruri din sol, precum şi la diferitele tipuri de sol, pentru determinarea
umidităţii solului, se impune o etalonare prealabilă pentru fiecare solă în parte,
atunci când caracteristicile solului sunt diferite.
Determinarea duratei de udare
Se poate face fără etalonarea prealabilă a aparatului. În acest scop se
acţionează butonul de reglare până se aduce acul indicator la “0”. Se introduce
tija la adâncimea până la care trebuie umezit solul cu apă, iar aceasta se
stabileşte în funcţie de planta care se irigă şi de stadiul de vegetaţie al acesteia.
În timpul irigării se citeşte la dispozitivul de măsurare şi se constată
dacă apa a ajuns la adâncimea cerută, precum şi cantitatea de apă, procentual,
care a ajuns la adâncimea dorită. În momentul în care se constată că această
cantitate este satisfăcătoare, udarea se opreşte.
13
Pentru determinarea gradului de uniformitate al udărilor (la irigarea
prin aspersiune) se fac citiri în timpul irigării la aceeaşi adâncime în diferite
puncte caracteristice ale suprafeţei, care se udă şi anume:
- la o distanţă de 1 – 2 m de la aspersor;
- la o distanţă egală cu media razei de acţiune;
- în locurile de suprapunere;
- în zonele de udare influenţate de intensitatea şi direcţia vântului.
Dacă citirile efectuate indică o uniformitate în jur de 70%, udarea
decurge corect. La uniformităţi sub 70% se acţionează asupra poziţiei
aspersoarelor, modificând schema de lucru.
Figura 4. Aparatul MAD – NIR –
NIRIM
A – tija aparatului; B – capul
înregistrator
Indicaţii privind manevrarea

aparatului
- se va evita lovirea sau
forţarea aparatului;
- la introducerea şi la scoaterea
tijei din sol, contactul superior va fi
protejat de calota metalică, pentru a se
evita deformarea sau deteriorarea lui;
- demontarea capului
măsurător de pe tijă se face trăgând de
inelul superior, montat în acest scop;
- nu se va manevra tija, atâta
timp cât capul măsurător este montat
pe ea;
- se va evita udarea capului
măsurător;
- după fiecare citire se readuce
acul indicator în poziţia “0” cu
ajutorul butonului de reglaj;
14
- pentru obţinerea de rezultate cât mai reale, locurile de determinare a
umidităţii solului se vor alege la distanţe mai mari de 10 m faţă de drumuri;
- distanţa de la puntele de determinare până la liniile de înaltă tensiune
să nu fie mai mică de 50 m, întrucât se obţin valori eronate.
Metoda neutronică sau radiometrică. Metoda radiometrică, folosită
pentru determinarea umidităţii solului, se bazează pe iradierea radioactivă.
Pentru iradiere se preferă unele surse de radiaţii formate din izotopi cu o
perioadă de semidezintegrare (T) cât mai lungă.
Metodele de iradiere se grupează în:
- metode bazate pe moderarea neutronilor rapizi;
- metode bazate pe absorbţia radiaţiei gama;
- metode bazate pe retroîmprăştierea radiaţiei gama.
În figurile 5 şi 6 se prezintă schematic modul de instalare şi de
efectuare a măsurătorilor cu sonda cu neutroni.
Figura 5. Schema de instalare a sondei

cu neutroni
1 – contor cu cadran; 2 – cutie
protectoare; 3 – cablu; 4 – sonda; 5 –
tub de aluminiu; 6 – sfera de
influenţă
Figura 6. Sondă cu neutroni pentru
determinarea umidităţii solului
15
1.5. Evidenţa dinamicii umidităţii din sol prin metoda cronoizopletelor
Una din metodele pentru urmărirea în câmp a mişcării apei din sol este
aceea a cronoizopletelor. Cronoizopletele se întocmesc pe baza datelor obţinute
în urma determinării umidităţii solului la intervale de 10 – 15 zile. Din
umiditatea găsită se scade apa corespunzătoare coeficientului de ofilire,
obţinându-se astfel umiditatea productivă (U.P.) în procente gravimetrice
(tabelul 1.4).
La întocmirea cronoizopletelor se ţine seama de precipitaţiile zilnice
căzute în perioada în care s-a urmărit umiditatea din sol (exemplu tabelul.....).
Se iau două axe, abscisa şi ordonata. Pe abscisă, la o scară potrivită, se
reprezintă anii, lunile şi zilele din perioada în care s-au făcut determinări de
umiditate. Pe ordonată la o scară corespunzătoare, se reprezintă adâncimile de
la care au fost recoltate probele. Exemplu: 0 – 10 cm; 10 – 20 cm; ...60 – 70
cm. Apoi se reprezintă valorile umidităţii productive pentru fiecare adâncime
rezultate în urma fiecărei determinări. Reprezentarea lor se face pe o
perpendiculară ridicată din fiecare punct care marchează data determinării
(notarea se face în intervalul dintre două adâncimi).
Mai departe, valorile UP se separă prin linii sinuoase după cum
urmează:
- valorile negative (sub 0 şi până la 0) indicând solul uscat;
- valorile cuprinse între 1 – 5 (sol puţin umezit);
- valorile cuprinse între 6 – 10 (cele care indică umezirea solului spre
capacitatea de câmp (CC).
Se apreciază că solul, este umezit la CC atunci când valorile UP sunt în
jur de 10%.
- în acelaşi mod se grupează valorile umidităţii productive cuprinse
între 11 – 15%; 16 – 20%; 21 – 25% şi mai mari decât 25%.
Valorile umidităţii productive, care depăşesc 25% reprezintă apa uşor
mobilă, care rămâne puţin timp în sol şi numai în straturile de la suprafaţă.
Pentru a le deosebi mai uşor, pentru fiecare grupă se foloseşte un
anumit semn convenţional (prin haşurare) (figura 7).
După întocmirea cronoizopletei se trece la interpretarea ei.
16
Figura 7. Cronoizopleta umidităţii solului
17
Tabelul 1.5
Precipitaţiile zilnice şi decadale în perioada 1 IV – 1 XII
Ziua Lunile
IV V VI VII VIII IX X XI
1 0,2 0,2 20,0 - - - - -
2 3,2 - 2,7 1,1 - - - -
3 2,3 - 2,6 - - 0,1 - 0,0
4 - 0,0 - - - 5,0 - -
5 - 4,1 - - - - 0,0 -
6 - 107 - - - 5,3 12,7 -
7 - - - - - 6,3 - -
8 - 0,9 0,0 0,0 - - - 2,9
9 4,2 6,1 0,7 16,0 7,9 1,4 1,3 -
10 - - 4,5 - 16,3 0,2 - -
11 - 0,0 3,8 - - 0,2 - -
12 5,8 - 9,0 0,0 - - - -
13 1,2 - - 1,2 - - - 0,3
14 - - 8,4 0,3 - - 0,0 -
15 - 0,0 0,0 - 0,3 - - -
16 0,1 0,0 2,5 - 9,1 - - 0,0
17 - 0,0 - - - - - -
18 - - - - - - 1,6 1,2
19 - 0,0 - 2,7 6,5 - - -
20 - 0,1 1,3 - - - - -
21 - 8,0 0,2 - - - - 2,6
22 - 2,5 - 2,3 0,2 - - -
23 - 2,0 1,8 0,0 - - 0,2 -
24 - 0,0 0,0 - - - 6,4 -
25 - 2,4 2,1 - - - 0,2 -
26 0,0 0,1 10,2 - - 0,5 0,0 -
27 - 0,5 - 21,3 - 1,9 - -
28 0,7 5,0 - - - 0,3 - -
29 0,3 0,4 - 1,2 - - - -
30 - 0,2 1,8 2,0 - - - -
31 - 0,2 - - 0,5 - - -
TOTAL 18,0 43,4 71,6 48,1 40,8 21,2 22,6 7
18
CAPITOLUL II
DETERMINAREA CONSUMULUI DE APĂ AL

CULTURILOR IRIGATE
2.1. Generalităţi
Cunoaşterea consumului de apă al culturilor are o deosebită importanţă

în agricultura irigată, întrucât serveşte atât la stabilirea necesarului de apă în
sistemele de irigaţie, cât şi la stabilirea momentului udării şi a normelor de
irigaţie. Cunoscând consumul şi cantitatea de apă pe care plantele o pot folosi
din precipitaţii şi din rezerva din sol, se poate determina cantitatea de apă ce
trebuie adăugată prin irigaţie.
Plantele în condiţii de producţie, consumă apă atât prin transpiraţie,
denumit consum productiv, cât şi prin evaporaţia la suprafaţa solului, denumit
consum neproductiv.
Consumul total de apă sau evapotranspiraţia unei culturi agricole
reprezintă cantitatea de apă extrasă din sol prin transpiraţia plantelor, la care se
adaugă evapotranspiraţia directă a apei la suprafaţa solului. La cantitatea de apă
consumată prin transpiraţie şi pierdută prin evaporaţie la suprafaţa solului, se
mai adaugă cantitatea de apă ce se pierde prin infiltraţie în straturile mai
profunde ale solului, precum şi apa consumată de buruieni.
Consumul total de apă al unei culturi agricole se exprimă în m3/ha, sau
în mm coloană de apă şi se referă la toată perioada de vegetaţie a plantelor, sau
la intervale mai scurte (24 ore sau diurne, decade, luni sau faze de vegetaţie).
În domeniul evapotranspiraţiei culturilor sau consumului de apă se
utilizează următoarea terminologie:
ET – evapotranspiraţia sau consumul total de apă, reprezentând
cantitatea de apă extrasă din sol prin transpiraţia plantelor, la care se adaugă
evaporaţia directă a apei de la suprafaţa solului (m3/ha);
ETP – evapotranspiraţia potenţială, care sete cantitatea de apă pierdută
în atmosferă de o suprafaţă orizontală a unui câmp acoperit de o vegetaţie
verde, deasă, de talie joasă, în plină dezvoltare şi dispunând de apă din
abundenţă, exprimată în m3/ha; în unele publicaţii se foloseşte noţiunea de ET
de referinţă, notată cu ET0;
19
ETRO – evapotranspiraţia reală optimă sau consumul total de apă
realizat prin transpiraţia plantelor şi prin evaporaţia la suprafaţă a solului a unui
câmp cultivat la o umiditate a solului care asigură o producţie agricolă mare în
condiţii economice (m3/ha).
Pentru determinarea consumului de apă, respectiv a necesarului de apă
a unei culturi agricole sau horticole, se folosesc diferite căi (metode directe şi
indirecte).
Cele mai cunoscute metode se bazează fie pe anumiţi factori climatici,
fie că se determină direct în câmp pe parcele cu regim optim de irigare.
2.2. Metode directe pentru determinarea consumului de apă al plantelor
2.2.1. Determinarea consumului de apă prin metoda bilanţului

de apă din sol
Elementele bilanţului de apă din sol se determină într-o cultură irigată

prin scurgere la suprafaţă sau aspersiune situată pe un teren fără aport freatic.
Metodă de lucru: pentru a determina consumul de apă al plantelor se
stabileşte cu precizie rezerva de apă din sol de la începutul şi sfârşitul perioadei
de vegetaţie şi cantitatea de apă pe care o primeşte solul din precipitaţii şi
udări, urmărindu-se ca prin udări să se completeze apa numai până la
capacitatea de câmp pentru a înlătura pierderile prin percolare.
Bilanţul apei din sol:
Intrări
- se trec toate sursele de aprovizionare cu apă al solului ca: rezerva de
apă din sol la începutul perioadei de vegetaţie, denumită rezerva iniţială (Ri);
- suma precipitaţiilor utile din perioada de vegetaţie a plantei (P);
- cantitatea de apă dată prin irigaţie, adică norma de irigaţie (N);
Ieşiri
- se trec consumurile de apă, precum şi cantităţile de apă rămase în sol,
nefolosite de plante, ca: consumul total al culturii (ETRO);
- rezerva de apă rămasă în sol în momentul recoltării, denumită rezerva
finală (Rf).
Făcând bilanţul de apă al solului, rezultă:
ETRO = Ri + P + M – Rf
Rezerva iniţială a apei din sol reprezintă cantitatea de apă ce se găseşte
primăvara la data de 1 IV, pe adâncimea luată convenţional de 1,5 m sau
20
umiditatea solului în momentul însămânţării, care se determină direct prin
calcularea umidităţii solului după metoda etuvei şi se exprimă în m3/ha de apă.
Probele se recoltează pe orizonturi din 25 în 25 cm, până la 150 cm adâncime.
Precipitaţiile din perioada de vegetaţie se iau în calcul dacă sunt mai
mari de 5 mm şi cele succesive, deoarece precipitaţiile mai mici de 5 mm nu
influenţează practic bilanţul de apă al solului. Însumând numai ploile de la 5
mm în sus şi cele succesive, se ajunge la o reducere a precipitaţiilor faţă de
total cu 20 – 30%.
Norma de irigaţie se consideră numai aceea care s-a dat în cursul
perioadei de vegetaţie, deci nu şi udările de aprovizionare.
Rezerva finală a apei din sol, reprezintă cantitatea de apă rămasă în sol
toamna în momentul recoltării, pe adâncimea luată convenţional de 1,5 m. Se
determină şi se exprimă la fel ca şi rezerva iniţială.
Determinarea consumului de apă al culturilor agricole prin metoda
bilanţului de apă din sol, aşa cum s-a arătat mai sus, se referă la culturile de
primăvară. Pentru culturile de toamnă, metoda este aceeaşi, cu deosebire că
cifra consumului total rezultă din însumarea consumului din perioada de
toamnă cu consumul din perioada de primăvară şi vară. Datele obţinute se
înregistrează într-un tabel (vezi tabelul 2.2). consumul mediu zilnic de apă se
obţine împărţind consumul total de apă la numărul de zile din perioada
considerată.
2.3. Întocmirea graficului dinamicii consumului mediu zilnic de apă al

unei culturi agricole
Pe baza datelor de consum obţinute prin calcul se întocmeşte graficul

dinamicii consumului mediu zilnic de apă (figura 8). Pentru aceasta se iau două
axe. Pe abscisă, la o scară convenabilă se înregistrează lunile şi zilele, iar pe
ordonată valorile consumului mediu zilnic de apă. Prin unirea punctelor se
obţine curba dinamicii consumului de apă.
2.4. Calculul coeficientului de valorificare al apei
Dacă se raportează consumul total de apă al unei culturi agricole la

producţia obţinută (produsul principal) se obţine un indice - coeficientul de
valorificare al apei ce poate servi pentru caracterizarea cantitativă a modului de
utilizare al apei.
21
consumul .total .de .apa − m3 / ha
Coeficient ul .de .valorifica re .al .apei =
productia − kg / ha
Temă de lucru
1. Să se calculeze consumul lunar, zilnic şi total de apă pentru cultura
porumbului boabe, cultivat pe un sol aluvionar. Densitatea aparentă a solului
este de 1,3 t/m3; adâncimea stratului de sol (H) este de 1,5 m. Datele privind
rezerva iniţială de apă din sol, precipitaţiile şi irigaţiile sunt indicate în
tabelul ...... Producţia realizată este de 10000 kg boabe.
2. Să se întocmească graficul dinamicii consumului mediu zilnic de apă
al porumbului.
3. Să se calculeze coeficientul de valorificare al apei la porumb.
Rezolvare
Unitatea_________________ Producţia obţinută: 10000 kg/ha
Anul ____________________
Tabelul 2.1
2.1. Determinarea consumului de apă

Cultura: porumb boabe
Intervalul Intrări Ieşiri Consum Consum
De la Până la Nr. Ri P m Total Rf total e+t zilnic e+t
zile % m3/ha mm m3/ha m3/ha m3/ha % m3/ha m3/ha m3/ha
1.V 31.V 31 26, 5089 97 970 - 6059 26, 5109 590 19,0
1 2
1.VI 30.VI 30 26, 5109 38 380 - 5489 19, 3861 1628 54,2
2 8
1.VII 31.VII 31 19, 3861 35 350 1400 5611 19, 3724 1887 60,8
8 1
1.VIII 31.VIII 31 19, 3724 16 160 1000 4884 19, 3880 1004 32,4
1 9
1.IX 30.IX 30 19, 3880 38 380 400 5660 20, 3958 702 23,4
9 3
Total 153 - - - 2240 2800 - - - 5811 -
22
2. Graficul dinamicii consumului zilnic de apă la porumb boabe
Figura 8. Dinamica consumului zilnic de apă la porumb
5811
3. Coeficientul de valorificare al apei = = 0,58
10000
2.5.Determinarea consumului de apă după metoda lizimetrelor
Cu ajutorul lizimetrelor se determină consumul total optim de apă al

plantelor cultivate în medii izolate, amplasate direct în câmp.
23
Lizimetrul, este un bazin de formă paralelipipedică sau cilindrică, cu
suprafaţa de 1 – 4 m2 şi adâncimea de 0,8 – 1,2 m, construit de obicei din tablă
galvanizată groasă de 3 – 4 mm, iar cadrul de susţinere din fier cornier. Într-un
colţ al lizimetrului şi în partea de jos se aşează o placă perforată. Lizimetrul se
îngroapă într-o parcelă cu suprafaţa de cel puţin 0,5 ha şi cultivată cu plante la
care urmează să se determine consumul de apă.
Pe fundul lizimetrului se aşterne un strat drenant (nisip, pietriş) gros de
0,30 – 0,35 m, peste care se aşează pământ în ordinea în care a fost dislocat (în
ordinea orizonturilor genetice).
Alimentarea cu apă a lizimetrelor se face fie prin udări de suprafaţă, fie
prin menţinerea unui nivel de apă constant la 60 cm adâncime, de unde apa se
ridică prin capilaritate.
Primăvara, înainte de semănatul culturii, se aduce umiditatea din sol la
capacitatea de câmp.
Pe parcursul vegetaţiei se aplică umezirea solului la intervale de 5 – 7
zile, până la capacitatea de câmp. Apa adăugată peste capacitatea de câmp se
colectează într-un vas şi se măsoară. După recoltarea culturii din lizimetru,
umiditatea solului se aduce din nou la valoarea capacităţii de câmp prin
aplicarea unei udări.
Consumul de apă se calculează cu relaţia:
ETRO = I + P + D
unde:
ETRO – valoarea evapotranspiraţiei reale optime a culturii pe intervalul
studiat, în mm;
I – cantitatea de apă aplicată prin irigare (mm);
P – este cantitatea de apă provenită din precipitaţiile căzute în acest
interval (mm);
D – este cantitatea de apă drenată (mm).
Consumul de apă cu ajutorul lizimetrelor poate fi determinat pe
perioade scurte (orar, zilnic, săptămânal, lunar, etc.), putându-se astfel stabili
cu precizie consumul pe diferite faze de vegetaţie.
24
Tabelul 2.2
Consumurile medii zilnice şi necesarul mediu de apă de irigaţie (după datele
I.C.I.T.I.D. Băneasa – Giurgiu pe baza cercetărilor efectuate în câmpurile
experimentale staţionare pe un şir de 10 – 15 ani). După O. Merculiev.
Punctul Cultura Consumul mediu zilnic, lunar Necesarul
de m3/ha/zi mediu anual de
cercetare IV V VI VII VIII IX apă de irigaţie
m3/ha
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Porumb 13 21 34 58 49 21 3842
Lucernă 24 31 42 47 45 25 4377
Valu lui Traian
Sf. Zahăr 16 24 53 56 47 29 4711

Cartofi 16 29 54 54 29 - 3668
Grâu 16/30 48 42 - - - 2691
Porumb siloz c.d. - - - 23 33 54 1791
Soia 15 22 34 53 44 23 3683
Floarea soarelui 17 24 54 62 30 - 2823
Fasole 15 20 39 44 - - 2057
Porumb 16 19 41 58 51 21 3644
Lucernă 29 41 42 57 52 32 5046
Sf. Zahăr 15 23 46 57 49 29 4005
Cartofi 18 25 48 47 33 - 2838
Brăila
Grâu 12/23 42 43 - - - 1909

Porumb siloz c.d. - - - 32 37 30 1876
Soia 15 20 38 54 44 32 3514
Fasole 15 17 37 54 36 - 2480
Mărculeşti
Porumb 14 22 40 61 54 28 3777
Lucernă 25 38 43 57 52 34 4687
Sf. Zahăr 14 25 48 62 50 29 4047
Cartofi 12 24 49 48 52 - 2458
Grâu 16/28 44 38 - - - 2608
Porumb siloz c.d. - - - 26 40 32 1744
Soia 14 26 47 59 47 28 3832
25
Fasole - 23 44 55 32 - 2923
26
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Porumb 22 28 43 58 43 27 3420
Lucernă 27 35 46 59 50 34 4354
Băneasa - Giurgiu
Sf. Zahăr 20 28 49 56 51 25 3666

Cartofi 20 27 48 56 37 - 3875
Grâu 26/38 41 44 - - - 2515
Porumb siloz c.d. - - - 40 42 36 2054
Soia 19 32 45 64 43 28 3730
Fasole 14 24 43 52 - - 1641
Porumb 20 28 43 55 45 29 3476
Lucernă 25 35 43 48 45 33 3746
Sf. Zahăr 19 35 45 55 43 35 3841
Drăgăneşti
Cartofi 19 33 47 39 29 - 2304
Grâu 17/31 41 37 - - - 1801
Porumb siloz c.d. - - - 32 39 31 1610
Soia 21 24 46 54 45 29 3441
Fasole 16 28 43 42 24 - 1677
Porumb 18 26 39 59 42 24 3180
Lucernă 29 35 39 55 49 33 4152
Sf. Zahăr 18 28 49 55 44 28 3600
Cartofi 18 29 43 43 23 - 1984
Caracal
Grâu 17/29 41 37 - - - 1674

Porumb siloz c.d. - - - 27 39 28 1423
Soia 16 24 41 60 36 25 3993
Fasole 15 24 46 51 31 - 2325
Porumb 18 28 45 61 47 22 3646
Lucernă 26 33 46 53 45 28 3941
Sf. Zahăr 22 32 46 56 40 25 3658
Cartofi 24 28 41 49 31 - 2547
Arad
Grâu 15/25 45 38 - - - 1688

Porumb siloz c.d. - - - 34 44 30 1966
Soia 21 35 47 56 38 19 3489
Fasole 15 31 44 45 26 - 2181
27
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Porumb 15 25 39 51 38 19 2218
Lucernă 29 38 43 50 36 20 3098
Sf. Zahăr 19 25 45 51 38 29 2818
Podul Iloaiei
Cartofi 19 27 48 43 30 17 2114
Grâu 17/29 43 47 - - - 2150
Porumb siloz c.d. - - - 26 32 26 837
Soia 22 23 39 51 38 19 2366
Fasole 23 25 40 45 33 - 1940
Porumb 17 25 40 52 42 22 2555
Lucernă 22 30 46 50 45 36 3491
Băneasa - Bucureşti
Sf. Zahăr 19 26 42 58 46 28 3196

Cartofi 17 27 40 50 40 - 2178
Grâu 11/22 33 38 - - - 1718
Porumb siloz c.d. - - - 33 35 30 835
Soia 16 24 36 53 39 28 2492
Fasole 15 24 41 45 34 - 1714
Porumb 15 26 35 39 34 21 1078
Lucernă 23 27 37 39 24 19 1644
Cluj - Napoca
Sf. Zahăr 18 26 38 44 34 21 1152

Cartofi 17 26 39 44 33 18 1475
Porumb siloz c.d. - - - 33 33 29 965
Soia 21 29 38 41 35 27 1559
Grâu 23 38 37 35 23 - 1369
Dovleac furajer 21 31 38 39 36 23 1400
Porumb 16 23 37 48 34 17 2407
Malu Mare - Craiova
Lucernă 24 33 41 44 31 21 2975
Cartofi 15 24 40 33 - - 1506
Grâu 16/25 38 35 - - - 1473
Porumb siloz c.d. - - - 27 36 32 1663
Soia 18 21 40 44 30 20 2331
Fasole 13 26 42 34 - - 1288
Arahide 15 24 36 50 38 25 2798
28
2.6. Metode indirecte pentru determinarea consumului de apă
2.6.1. Determinarea consumului de apă după metoda Thornthwaite
Rezultatele obţinute pe baza formulelor în care intră ca element climatic

temperatura, se apropie în mod satisfăcător de rezultatele obţinute în câmpurile
de cercetare. O formulă frecvent folosită în acest scop este elaborată de
Thornthwaite. Formula generală de calcul a evapotranspiraţiei potenţiale este:
a
10 × t 
ETP = 160   × KL × KP
 I 
în care:
ETP – evapotranspiraţia potenţială lunară, în mm;
t – temperatura medie (în 0C) a fiecărei luni pentru care se calculează
consumul de apă;
KL – coeficient de corecţie al ETP în funcţie de latitudine (coeficient de
luminozitate) corespunzător aşezării geografice a zonei studiate, stabilit în
funcţie de numărul mediu de ore – lumină – al zilelor din fiecare lună, valorile
respective fiind redate în tabelul 2.4;
KP - coeficient de corecţie al ETP în funcţie de plantă tabelele 2.5 şi
2.6);
I – indicele termic anual al locului în care este situat terenul irigat unde
se determină consumul de apă, adică suma celor 12 indici termici lunari,
rezultaţi din relaţia:
12 1, 514
I = ∑i unde i =  n 
t
n =1 5
în care:
tn – temperatura medie multianuală (normală) a fiecărei luni din an (în
0
C), tabelul.......;
i – indicele termic lunar ale cărei valori în funcţie de t se dau direct din
tabelul 2.3. Prin însumarea indicelui termic lunar (i) al celor 12 luni se obţine
indicele termic I al zonei respective;
a – coeficient empiric determinat prin relaţiile:
1,6
a= × I + 0,5 pentru I  80
108
a = x 3 + x 2 + 2 x + 0,5 pentru I  80
29
8,8
x= ×I
100
Întrucât calculul ETP prin formula Thornthwaite este laborios, din
tabelul 2.3 se pot lua valorile ETP calculate în funcţie de indicele termic al
zonei (I) şi de temperatura medie (t) a fiecărei luni.
Tabelul 2.3
Temperatura medie lunară şi valorile indicelui termic lunar (i)
1977 Lunile Total
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
0
C -2,3 1,0 2,6 9,0 14,2 16,7 18,2 19,6 16,9 8,2 0,9 -4,3 -
i* 0 0,09 0,37 2,44 4,86 6,2 7,07 7,91 6,32 2,12 0,09 0 37,48
* - Pentru temperaturi mai mici de 0C, indicele termic lunar are valoarea 0
Tabelul 2.4
Coeficienţii de corecţie ai evapotranspiraţiei potenţiale în funcţie
de latitudine (KL)
Lunile Latitudine nordică
420 430 440 450 460 470 480 490 500
I 0,83 0,81 0,81 0,80 0,79 0,77 0,76 0,75 0,74
II 0,83 0,82 0,82 0,81 0,81 0,80 0,80 0,79 0,78
III 1,03 1,02 1,02 1,02 1,02 1,02 1,02 1,02 1,02
IV 1,12 1,12 1,13 1,13 1,13 1,14 1,14 1,14 1,15
V 1,26 1,26 1,27 1,28 1,29 1,30 1,31 1,32 1,33
VI 1,27 1,28 1,29 1,29 1,31 1,32 1,33 1,34 1,36
VII 1,28 1,29 1,30 1,31 1,32 1,33 1,34 1,35 1,37
VIII 1,19 1,20 1,20 1,21 1,22 1,22 1,23 1,24 1,25
IX 1,04 1,04 1,04 1,04 1,04 1,04 1,05 1,25 1,06
X 0,95 0,95 0,95 0,94 0,94 0,93 0,93 0,93 0,92
XI 0,82 0,81 0,80 0,79 0,79 0,78 0,77 0,76 0,76
XII 0,79 0,77 0,76 0,75 0,74 0,73 0,72 0,71 0,70
30
Tabelul 2.7
Tabelul pentru calculul indicelui termic lunar
 tn 
i =   ×1,514
5
t 0,00 0,10 0,20 0,30 0,40 0,50 0,60 0,70 0,80 0,90
00 0,00 0,00 0,01 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,07
10 0,09 0,10 0,12 0,13 0,15 0,16 0,18 0,20 0,21 0,23
20 0,25 0,27 0,29 0,31 0,33 0,33 0,37 0,39 0,42 0,44
30 0,46 0,49 0,51 0,53 0,55 0,57 0,60 0,63 0,66 0,69
40 0,71 0,74 0,77 0,80 0,82 0,85 0,88 0,91 0,94 0,97
50 1,00 1,03 1,06 1,09 1,12 1,16 1,19 1,22 1,25 1,29
60 1,32 1,35 1,39 1,42 1,45 1,49 1,52 1,56 1,59 1,63
70 1,66 1,70 1,74 1,77 1,81 1,85 1,89 1,92 1,96 2,00
80 2,04 2,08 2,12 2,15 2,19 2,23 2,27 2,31 2,35 2,39
90 2,44 2,48 2,52 2,56 2,60 2,64 2,69 2,73 2,77 2,81
100 2,86 2,90 2,94 2,99 3,03 3,08 3,12 3,16 3,21 3,26
110 3,30 3,34 3,39 3,44 3,48 3,53 3,58 3,62 3,67 3,72
120 3,76 3,81 3,86 3,91 3,96 4,00 4,05 4,10 4,15 4,20
130 4,25 4,30 4,35 4,40 4,45 4,50 4,55 4,60 4,65 4,70
140 4,75 4,81 4,86 4,91 4,96 5,01 5,07 5,12 5,17 5,22
150 5,28 5,33 5,38 5,44 5,49 5,55 5,60 5,65 5,71 5,76
160 5,82 5,87 5,93 5,98 6,04 6,10 6,15 6,21 6,25 6,32
170 6,38 6,44 6,49 6,55 6,61 6,66 6,72 6,78 6,84 6,90
180 6,95 7,01 7,07 7,13 7,19 7,25 7,31 7,37 7,43 7,49
190 7,55 7,61 7,67 7,73 7,79 7,85 7,91 7,97 8,03 8,10
200 8,16 8,22 8,28 8,34 8,41 8,47 8,53 8,59 8,66 8,72
210 8,78 8,85 8,91 8,97 9,04 9,10 9,17 9,23 9,29 9,36
220 9,42 9,49 9,55 9,62 9,68 9,75 9,82 9,88 9,92 10,01
230 10,08 10,15 10,21 10,28 10,35 10,41 10,48 10,55 10,62 10,68
240 10,75 10,82 10,89 10,95 11,02 11,09 11,16 11,23 11,30 11,37
250 11,44 11,50 11,57 11,64 11,71 11,78 11,85 11,92 11,95 12,05
260 12,13 12,21 12,28 12,35 12,42 12,49 12,56 12,63 12,70 12,78
270 12,85 12,92 12,99 13,07 13,14 13,21 13,28 13,36 13,43 13,50
31
Exemplu numeric pentru determinarea consumului de apă după metoda
Thornthwaite
Se cere să se calculeze consumul de apă a culturii porumbului boabe

pentru luna iulie, cunoscând că:
- temperatura medie a acestei luni este de 18,20C;
- valoarea temperaturii normale este egală cu aceea a temperaturii medii
lunare din tabelul 2.3;
unitatea agricolă este situată la 47,00 latitudine nordică, în zona de
silvostepă.
Rezolvare
1. În primul rând se calculează valoarea indicelui termic anual (I), prin

însumarea valorilor indicilor termici lunari (i), care se iau din tabelul 2.7.
Valorile acestor indici sunt stabilite în funcţie de temperaturile medii lunare.
12
I = ∑i
1
I = 0,09 + 0,37 + 2,44 + 4,86 + 6,21 + 7,07 + 7,91 + 6,32 + 2,21 + 2,09
= 37,48
I = 37,48
2. Mai departe, din tabelul 2.7 se ia valoarea indicelui termic al lunii
pentru care se determină consumul de apă (i pentru 18,20C =7,07).
În lipsa tabelului 2.7, indicele termic lunar se calculează după cum
urmează:
1, 514
 tn 
i = 
5
1, 514
 18 ,2 
i =  = 7,07
 5 
3. În continuare se calculează valoarea parametrului „a” după relaţia:
1,6
a= × I + 0,5
108
1,6
a= × 37 ,48 + 0,5 = 1,0552593 ≅ 1,055
108
4. Valoarea coeficientului de corecţie a evapotranspiraţiei potenţiale
(ETP) în funcţie de latitudinea locului (localităţii) (KL) se ia din tabelul ....
32
KL =1,33
5. Din tabelul 2.5 se extrage valoarea coeficientului de corecţie
(factorului de corecţie) în funcţie de planta cultivată şi zona pedoclimatică
(Kp).
Kp =1,24
6. Mai departe se procedează la calculul consumului lunar de apă:
1, 055
10 ×18 ,2 
ETP = 160 ×  ×1,33 ×1,21 = 1398 m 3 / ha
 37 ,48 
În mod asemănător se calculează consumul de apă pentru fiecare lună
din perioada de vegetaţie a culturii respective.
Din însumarea consumurilor lunare, rezultă în final consumul total de
apă pentru întreaga perioadă de vegetaţie.
Consumurile lunare, raportate la numărul de zile calendaristice, dau
posibilitatea consumurilor diurne de apă.
În exemplul numeric dat, consumul diurn de apă pentru luna iulie este
de 45 m3/ha (1398 :31 = 45).
Determinarea consumului prin metoda Thornthwaite, cu abacă
Mărimea consumurilor lunare se poate determina şi cu ajutorul

abacelor.
Pentru determinarea consumului de apă prin această metodă se
foloseşte o abacă (figura 9), care reprezintă corelaţia între temperatura aerului
şi evapotranspiraţia potenţială.
Etapele de calcul sunt:
a). Determinarea indicelui termic anual, prin însumarea indicilor termici
lunari (tabelul 2.7);
b) Determinarea valorilor ETP lunare, pentru care se ridică o
perpendiculară de pe abscisă din dreptul valorii temperaturii medii a lunii
respective, pentru care se determină ETP şi se urmăreşte aceasta până când
intersectează curba indicelui termic anual, apoi se citeşte valoarea acestui punct
pe ordonată;
c) Se face corectarea valorilor ETP lunare aflate prin citiri, cu
coeficienţii de corecţie în funcţie de latitudine, tabelul 2.4;
33
Figura 9 . Abacă pentru determinarea evapotranspiraţiei potenţiale, după
metoda Thornthwaite
34
d) Apoi valorile ETP lunare corectate se înmulţesc cu coeficienţii de
corecţie în funcţie de plantă şi zona de cultură (tabelul 2.5 ).
Pentru calculul consumului de apă pe perioade mai scurte (5 sau 10
zile) se consideră temperatura medie a perioadei expirate ca temperatură medie
lunară.
2.6.2. Determinarea consumului de apă cu ajutorul evaporimetrului

BAC clasa A
Cu ajutorul evaporimetrului BAC clasa A se măsoară potenţialul de

evaporare la suprafaţa liberă a apei.
Evaporimetrul BAC clasa A se compune dintr-un vas cilindric
confecţionat din tablă galvanizată (corpul propriu-zis), micrometrul pentru
măsurat nivelul apei şi cilindrul liniştitor de valuri. Diametrul interior al
vasului este de 120,65 cm şi înălţimea de 25,40 (figura 10).
Figura 10. Evaporimetrul

BAC clasa A
a – vasul de evaporaţie;
vedere profil; b – grătar
suport; c - vasul de
evaporaţie; vedere
generală; d - cilindrul
liniştitor; e – dispozitiv
pentru citirea nivelurilor
Evaporimetrul BAC clasa A se instalează într-un spaţiu împrejmuit cu

dimensiunile de 16/20 m în afara oricăror influenţe de natură să producă
perturbări în climatul local. La staţiile de avertizare se folosesc 3 evaporimetre
35
de tip BAC clasa A, iar la un punct de avertizare se utilizează două bucăţi
(figurile 11 şi 12).
Evaporimetrele se instalează pe o platformă de nisip de 5 cm grosime,
pe care se pune o foaie de placaj de formă circulară impregnată cu bitum şi un
grătar de lemn, pe care se fixează evaporimetrul.
Suprafaţa de 16/20 m din jurul evaporimetrelor se cultivă cu ierburi
perene, în permanenţă verzi şi se cosesc periodic la o înălţime egală cu a
evaporimetrului.
Se toarnă apă în aparat la circa 23 cm înălţime şi se citeşte la
micrometru pe care îl introducem în cilindrul liniştitor de valuri. Nivelul apei
în aparat nu trebuie să scadă sub 17 cm.
Citirile se înregistrează zilnic la ora 8. diferenţa dintre două citiri
consecutive reprezintă apa evaporată în mm în 24 de ore. Paralel cu citirile
stratului evaporat se mai determină şi precipitaţiile.
Figura 11. Punct de avertizare
Figura 12. Staţie de avertizare

36
Tabelul 2.8.
Observaţii zilnice la evaporimetrul BAC clasa A pe luna
___________anul________
Data Citiri zilnice Evap. Evap. Viteza Precipitaţii Observaţii

80,35 80,40 80,30 80,35 zilnică însumată vântului (mm)
(mm) (mm) pe
parcelă
(m/s)
0
1 77,15 77,30 77,00 77,15 3,20 3,20 -
2 75,85 75,80 75,90 75,85 1,30 4,50 2,5
3 76,55 76,52 76,58 76,55 1,80 6,30 -
4 73,45 73,42 73,48 73,45 3,10 9,40 -
5 70,95 70,90 71,00 70,95 2,50 11,90 -
6 68,25 68,00 68,50 68,25 2,70 14,60 6,4
7 71,45 71,30 71,60 71,45 3,20 17,80 0,5
8 68,35 68,20 68,50 68,35 3,60 21,40 -
9 64,60 64,70 64,65 64,65 3,70 25,10 -
10 62,40 62,40 62,55 62,45 2,20 27,30 -
11 59,60 59,60 59,75 59,65 2,80 30,10 5,9
12 61,40 61,47 61,48 61,45 4,10 34,20 10,3
13 66,90 66,90 67,05 66,95 4,80 39,00 -
14 63,30 63,40 63,35 63,35 3,60 42,60 -
15 62,10 62,20 62,15 62,15 1,30 43,80 -
16 60,90 60,80 61,15 60,95 1,20 45,00 -
17 59,82 69,70 59,94 59,82 1,13 46,13 8,0
18 65,30 65,20 65,46 65,32 2,50 48,63 5,3
19 69,90 69,90 69,96 69,92 0,70 49,93 4,2
20 71,50 71,60 71,46 71,52 2,60 51,93 -
21 67,90 67,80 68,04 67,92 3,60 55,93 -
22 66,10 66,00 66,26 66,12 1,80 57,53 -
23 62,70 62,80 62,66 62,72 3,40 60,73 -
24 61,10 61,10 61,16 61,12 1,60 62,33 -
25 58,60 58,60 58,66 58,62 2,50 64,83 1,5
26 57,40 56,30 57,56 57,42 2,70 67,53 5,5
27 60,27 60,30 60,24 60,27 2,65 70,18 10,3
28 67,70 67,70 67,91 67,77 2,80 72,98 -
29 64,50 66,60 64,61 64,57 3,20 76,18 -
30 61,10 61,20 61,21 61,17 3,40 79,58 -
31 57,50 57,60 57,61 57,57 3,60 83,18 -
Total 83,18 60,4
37
Dacă se înregistrează precipitaţii, apare o creştere a nivelului apei în
evaporimetru, datele de consum pentru ziua respectivă rezultă din următorul
procedeu de calcul: la citirea în evaporimetru, înainte de ploaie, se adaugă
precipitaţiile căzute (mm) din care se scade valoarea citirii de după ploaie.
Periodic, apa din evaporimetru se înlocuieşte. Momentul reumplerii
corespunde cu scăderea nivelului apei la limita de utilizare a dispozitivului de
măsurare. Paralele cu reumplerea, vasul se spală bine.
În cazul în care apa este impurificată cu praf sau alte substanţe care
conduc la schimbarea culorii apei, golirea, spălarea şi reumplerea bacului se
face la intervale scurte de timp.
Datele înregistrate cu evaporimetrul BAC clasa A se înscriu într-un
carnet de observaţie, după modelul din tabelul 3.2.
Valorile obţinute se ajustează cu coeficienţii de corecţie în funcţie de
plantă (tabelul 2.9).
Tabelul 2.9.
Coeficienţii de corecţie ai ETP calculaţi după metoda evaporimetrului BAC
clasa A la Cluj - Napoca (media 1962 – 1990)
Cultura Lunile
IV V VI VII VIII IX
Porumb boabe 0,60 1,30 1,00 1,00 0,94 0,87
Sfeclă zahăr 0,72 0,76 1,08 1,12 0,94 0,87
Cartof 0,68 0,76 1,11 1,12 0,91 0,75
Grâu 0,92 1,12 1,05 0,89 0,64 -
Soia 0,84 0,85 1,08 1,05 0,97 1,12
Lucernă 0,92 0,79 1,05 1,00 0,66 0,75
Porumb siloz (c.s.) - - - 0,91 0,91 1,20
Dovleac furajer 0,84 0,91 1,08 1,00 1,00 0,96
Determinarea consumului de apă, cu ajutorul evaporimetrului Piche
Evaporimetrul Piche constă dintr-o epruvetă gradată, prevăzută la capăt

cu un dispozitiv pentru susţinerea unei rondele de hârtie de filtru, cu diametrul
de 3 cm (figura 13).
38
Figura 13. Evaporimetrul Piche
Epruveta se umple cu apă, se fixează

hârtia de filtru şi se aşează cu gura în jos,
într-un adăpost meteorologic obişnuit.
Cantitatea de apă evaporată prin
intermediul hârtiei de filtru se citeşte
direct pe epruvetă, zilnic la ora 8 şi se
înregistrează într-un carnet de observaţie
(model tabelul 2.11). După evaporarea
întregii cantităţi de apă, epruveta se umple
din nou. Această metodă, de obicei dă
valori excesive în perioadele aride şi mai
mici în cele umede.
Valorile obţinute se ajustează cu
coeficienţii de corelaţie, în funcţie de
plantă (Kp), pentru convertirea evaporaţiei
în consum de apă.
În cadrul I.C.I.T.I.D. Băneasa – Giurgiu se fac observaţii îndelungate în
diferite zone ale ţării, urmând ca în scurt timp să se definitiveze coeficienţii
respectivi pentru condiţiile climatice din ţara noastră şi pentru culturile de bază.
Tabelul 2.10
Coeficienţii de corecţie ai ETP calculaţi după metoda evaporimetrului Piche
(media 1962 – 1990)
Cultura Lunile
IV V VI VII VIII IX
Porumb boabe 0,48 0,74 1,03 1,08 0,94 0,75
Sfeclă zahăr 0,58 0,74 1,11 1,22 0,94 0,75
Cartof 0,55 0,74 1,14 1,22 0,92 0,64
Grâu 0,74 1,08 1,08 0,97 0,64 -
Soia 0,68 0,82 1,11 1,13 0,97 0,96
Lucernă 0,74 0,77 1,19 1,08 0,66 0,64
Porumb siloz (c.s.) - - - 0,89 0,91 1,00
Dovleac furajer 0,67 0,88 1,11 1,08 1,00 0,82
39
Tabelul 2.11
Observaţii zilnice la evaporimetrul Piche pe luna ________
anul________
Data Citiri zilnice Evaporaţia zilnică Media Evaporaţia
1 2 3 1 2 3 însumată
0 0,8 0,9 1,2
1 4,2 4,4 4,3 3,4 3,5 3,1 3,33 3,33
2 5,2 5,8 5,6 1,0 1,4 1,3 1,23 4,56
3 7,0 7,4 7,6 1,8 1,6 2,0 1,80 6,36
4 10,0 10,8 10,2 3,0 3,4 2,6 3,00 9,36
5 12,2 13,4 13,2 2,2 2,6 3,0 2,60 11,96
6 15,6 15,7 15,8 3,4 2,3 2,6 2,76 14,72
7 18,7 18,8 18,9 3,1 3,1 3,1 3,10 17,82
8 22,4 22,6 22,6 3,7 3,8 3,7 3,73 21,55
9 26,0 26,3 26,1 3,6 3,7 3,5 3,60 25,15
10 27,4 27,3 27,5 1,4 1,0 1,4 1,26 26,41
11 30,0 30,1 30,6 2,6 2,8 3,1 2,83 29,24
12 34,8 34,6 34,5 4,8 3,5 3,9 4,06 33,30
13 39,6 39,5 39,6 4,8 4,9 5,1 4,93 38,23
14 43,0 42,8 43,2 3,4 3,3 3,6 3,43 41,66
15 43,9 44,0 43,8 0,9 1,2 0,6 0,90 42,56
16 44,6 45,0 44,8 0,7 1,0 1,0 0,90 43,46
17 45,8/1,0 46,1/1,2 45,9/1,2 1,2 1,1 1,0 1,13 44,59
18 3,5 3,7 3,6 2,5 2,5 2,4 2,46 47,05
19 4,3 4,5 4,4 0,8 0,8 0,8 0,80 47,85
20 7,0 7,1 7,2 2,7 2,6 2,8 2,70 50,55
21 10,0 10,7 10,8 3,5 3,6 3,6 3,56 54,11
22 12,3 12,5 12,6 1,8 1,8 1,8 1,80 55,91
23 14,7 14,9 15,1 2,4 2,4 2,5 2,43 58,34
24 16,4 16,3 16,7 1,7 1,4 1,6 1,56 59,90
25 18,8 18,9 18,9 2,4 2,6 2,2 2,40 62,30
26 21,5 22,0 21,7 2,7 3,1 2,8 2,86 65,16
27 24,3 24,6 24,5 2,8 2,6 2,8 2,73 67,89
28 27,4 27,7 27,3 3,1 3,1 2,8 3,00 70,89
29 30,6 30,5 31,0 3,2 2,8 3,7 3,23 74,12
30 33,8 34,0 34,1 3,2 3,5 3,1 3,26 77,38
31 37,4 37,9 37,6 3,6 3,9 3,5 3,66 81,04
Total 81,04 mm =
mc/ha
40
Prognoza şi avertizarea udărilor
Scopul principal al acestei operaţii este stabilirea momentului udării în

vederea satisfacerii în cele mai bune condiţii a consumului de apă al plantelor
şi realizării unei eficienţe maxime a culturilor irigate. Evident aceasta
presupune şi o coroborare a acţiunii de avertizare a măsurilor agrotehnice. Pe
de altă parte, prognoza şi avertizarea udărilor trebuie să se coreleze cu
capacitatea sistemului de irigaţie, cu distribuirea apei pe canale, cu schemele de
lucru ale instalaţiilor de udare. Toate cele arătate îşi găsesc rezolvarea prin
folosirea evaporimetrelor pentru determinarea consumului de apă, care prezintă
avantajul furnizării unor date suficient de exacte, în mod expeditiv. Practic,
într-un centru de avertizare activitatea se desfăşoară astfel: primăvara se
stabileşte rezerva de umiditate pentru toate culturile cu ajutorul metodei
gravimetrice (Ri), eventual folosind sonda cu neutroni sau alt aparat utilizat
pentru investigaţii direct în sol. Apoi, pentru fiecare cultură deservită de un
punct de avertizare se întocmeşte câte o fişă lunară de bilanţ, în care se înscriu
ca elemente constante: luna, cultura, capacitatea de câmp (CC), coeficientul de
ofilire (CO), densitatea aparentă (DA), plafonul minim (P. min.), norma de
udare (m) şi coeficientul de transformare al consumului în funcţie de plantă (K t
= Kp). În continuare, pe aceeaşi fişă se întocmeşte un tabel cu intrările de apă,
cuprinzând următoarele coloane: data, precipitaţiile, udările aplicate, aportul
freatic (dacă este cazul), evaporaţia, consumul de apă, coeficienţii de
transformare (Kt) şi bilanţul propriu-zis. Acest bilanţ porneşte de la o rezervă
de apă cunoscută (rezerva iniţială), din care se scad consumurile zilnice de apă
şi se adaugă precipitaţiile căzute mai mari de 5 mm. Consumurile zilnice
rezultă, la rândul lor, din corectarea evaporaţiei cu coeficientul de transformare
determinat pentru fiecare zonă în cauză pe cale experimentală pentru fiecare
cultură în parte. Data aplicării udării coincide cu momentul în care umiditatea
din sol corespunde unei rezerve de apă echivalente cu diferenţa dintre
capacitatea de câmp şi norma de udare, ambele exprimate în m3/ha. Această
rezervă trebuie să fie totodată echivalentă sau superioară plafonului minim al
umidităţii solului admise pentru zona în cauză la cultura respectivă. După
înscrierea udării în tabel, umiditatea la rubrica privind bilanţul atinge valoarea
capacităţii de câmp. În continuare, operaţia se reia asemănător fazei
precedente. Avertizarea udării se face cu 2 – 3 zile mai devreme faţă de
plafonul minim, având în vedere timpul necesar anunţării din vreme a unităţilor
41
beneficiare, luând în considerare consumul din ultimele zile sau valorile medii
înregistrate în zona respectivă.
Tema de lucru
Să se facă prognoza şi avertizarea udării pe luna iulie pentru cultura

porumbului cultivat pe un sol mijlociu, având CC = 26%; CO = 14,2; iar
densitatea aparentă de 1,25 t/m3.
Precipitaţiile căzute: 4.VII = 22 m3/ha; 5.VII = 27 m3/ha; 21.VII = 101
m /ha; 25. VII = 130 m3/ha; 29. VII = 96 m3/ha.
3
Rezerva iniţială de apă din sol la data de 1. VII este egală cu valoarea
CC în m3/ha. Consumul de apă diurn se găseşte în fişa model
Rezolvare
Vezi fişa model
Fişa model
Pentru stabilirea momentului udării, folosind metoda bazată pe relaţia

dintre consumul de apă al plantelor şi evaporaţia din evaporimetre
Luna iulie
Cultura: porumb boabe
Capacitatea de câmp pentru apă a solului: 26%; H = 50 cm
CC = 1625 m3/ha; CO = 888
CO = 14,2 H = 50
DA = 1,25
Plafonul minim = CO + ½(CC-CO) = 14,2 + ½(26-14,2) =20,1% =1256 m3/ha
Norma de udare (m3/ha) m = 110 x 0,5 x 1,25 (26-201,) = 405,6 400 m3/ha
Coeficientul de transformare (Kt-Kp) = 1,20
42
Tabelul 2.12
Data Intrări Ieşiri Coef. de Bilanţul
Precipitaţii Udări Aport Evaporaţia Consumul transf. (Kt
(mc/ha) (mc/ha) freatic din de apă = Kp)
(mc/ha) evaporimetru (mc/ha)
(mc/ha)
1 - - - 28 34 1,20 1591
2 - - - 24 29 1562
3 - - - 36 43 1519
4 22 - - 37 44 1585
5 27 - - 29 35 1577
6 - - - 31 37 1540
7 - - - 33 40 1500
8 - - - 31 37 1463
9 - - - 44 53 1410
10 - - - 48 58 1352
11 - - - 30 36 1316
12 - - - 34 41 1275
13 - - - 45 54 1221
14 - 400 - 32 38 1583
15 - - - 20 24 1559
16 - - - 35 42 1517
17 - - - 37 44 1473
18 - - - 43 52 1421
19 - - - 41 49 1372
20 - - - 42 50 1322
21 101 - - 30 36 1387
22 - - - 37 44 1343
23 - - - 33 40 1303
24 - - - 30 36 1267
25 130 - - 37 44 1353
26 - - - 42 50 1303
27 - 400 - 39 47 1256
28 - - - 39 47 1609
29 96 - - 43 52 1653
30 - - - 31 37 1616
31 - - - 35 42 1574
Total 376 800 - - - 31 VII Rf =1574
1 VIII Rf =1574
43
CAPITOLUL III
CALCULUL NORMEI DE UDARE
Prin normă de udare se înţelege cantitatea de apă exprimată în m3 la

hectar, care se dă solului la o singură udare, pentru a completa umiditatea
conform cerinţelor plantei cultivate. Norma de udare se calculează cu relaţia:
m = 110 · H · DA · (CC – PM)
în care:
m – este norma de udare în m3 la hectar;
H – reprezintă grosimea stratului activ de sol care trebuie udat, în metri;
DA – densitatea aparentă a stratului activ în t/m3;
CC – capacitatea de câmp pentru apă a solului exprimată în procente din masa
solului uscat, în stratul activ;
PM – plafonul minim;
110 – constanta relaţiei.
Exemplu numeric
Să se calculeze norma de udare ce urmează a se aplica la cultura
porumbului în faza de diferenţiere a organelor de reproducere. Porumbul este
cultivat pe un sol mijlociu. Provizia momentană de apă a solului este egală cu
19%.
Elementele de calcul:
Adâncimea stratului activ = 0,50 m;
DA = 1,30 t/m3;
CC = 25%;
P = 19%;
m = 110 · 0,50 · 1,30 · (25 – 19) = 429 m3 ≈ 450 m3 apă/ha.
Adâncimea de udare pe culturi şi zone climatice se stabileşte

experimental pentru perioada caldă a anului, datele cele mai des folosite sunt
cuprinse în tabelul 3.1.
44
Tabelul 3.1.
Adâncimea de udare pe culturi şi zone climatice (m)
Zona secetoasă (Dobrogea Restul
Culturile
şi Bărăganul de nord) zonelor
Fasole, grâu, legume, porumb, cultură
0,75 0,50
dublă după grâu (între 15 şi 31 iulie)
Lucernă anul I, floarea soarelui, soia,
porumb, sfeclă, cartof, viţă de vie,
1,00 0,75
porumb cultură dublă după grâu (din
luna august)
Lucernă anul II şi III. 1,25 1,00
3.1. Calculul plafonului minim (PM) de umiditate
Umiditatea din sol nu trebuie să scadă sub un anumit plafon minim,

adică nu trebuie aşteptat ca umiditatea solului să ajungă până la coeficientul de
ofilire.
Plafonul minim (PM) este situat pe solurile mijlocii, în general la
jumătatea intervalului de umiditate activă, pe cele uşoare la 1/3 din I.U.A., iar
pe cele grele la 2/3 din I.U.A. Prin urmare, PM se calculează cu relaţiile:
1
PM = CO + (CC – CO) pe solurile uşoare;
3
1
PM = CO + (CC – CO) pe solurile mijlocii;
2
2
PM = CO + (CC – CO) pe solurile grele.
3
Exemplu:
CO = 12;
CC = 26;
1
PM = 12 + (26 – 12) = 12 + 7 = 19%
2
Tema de lucru
Să se calculeze plafonul minim pentru porumb, cultivat pe un sol la
care capacitatea de câmp este egală cu 24%, iar coeficientul de ofilire cu 12%.
45
CC − CO 24 − 12 12
PM = CO + = 12 + = 12 + = 12 + 6 = 18%
2 2 2
PM = 18%
Din exemplu, rezultă că în acest caz, umiditatea din sol nu
trebuie să scadă sub 18%. Când se apropie de această valoare, trebuie pregătită
parcela pentru irigare şi începută udarea.
Notă: echipele de studenţi calculează plafonul minim pe baza
rezultatelor obţinute anterior.
3.2. Calculul normei de aprovizionare
Irigaţia de aprovizionare se aplică cu scopul de a asigura în sol

umiditatea necesară răsăritului uniform al plantelor şi de acrea o rezervă de apă
pe care plantele o vor folosi în fazele următoare de dezvoltare.
Pentru aplicarea corectă a lucrărilor de aprovizionare, trebuie avute în
vedere precipitaţiile căzute în perioada rece (1 X – 31 III) şi numai dacă nu
asigură cantitatea de apă necesară dezvoltării plantelor, aceasta se va completa
prin udări corespunzătoare.
Pentru calculul normei udărilor de aprovizionare, se foloseşte formula:
a = 110 x H x DA x (CC - Rf) – cPi
în care:
a – este norma udării de aprovizionare în m3/ha;
H – adâncimea de aplicare a udării în m (1,5 m pentru solurile mijlocii
şi grele şi 1 m pentru solurile uşoare);
DA – densitatea aparentă a solului în t/m3;
CC – capacitatea de câmp pentru apă a solului pe adâncimea
considerată în % din masa solului uscat;
Rf – rezerva finală a apei în sol la 1 X în % din masa solului uscat;
c – coeficientul de înmagazinare a precipitaţiilor de iarnă;
c = 0,7 – pentru stepa uscată;
c = 0,6 – pentru stepa moderată;
c = 0,5 – pentru silvostepă;
Pi – suma precipitaţiilor din perioada rece în m3/ha (media pe mai mulţi
ani).
Temă de lucru
Să se calculeze norma udării de aprovizionare pe un sol cu textură
mijlocie, având pe grosimea de 1,5 m densitatea aparentă de 1,3 t/m3,
46
capacitatea de câmp pentru apă a solului 24%, rezerva finală 12,5%, solul este
situat în zona de stepă uscată; precipitaţiile din perioada rece au fost de 150
mm. Aplicând formula de mai sus avem:
a = 110 x H x DA x (CC – Rf) – c xPi = 100 x 1,5 x 1,3 x (24 – 12,5) –
0,7 x 1500 = 100 x 1,5 x 1,3 x 11,5 – 1050 = 1200 m3/ha.
Norma udării de aprovizionare variază între limitele 600 – 1200 m3/ha
în funcţie de zona climatică, însuşirile solului şi provizia de apă în momentul
aplicării udării.
Notă: studenţii împărţiţi pe echipe calculează normele de udare pentru
diferite zone climatice şi pentru diferite culturi.
3.3. Întocmirea nomogramelor pentru calculul normelor de udare
3.3.1. Determinarea normei de udare cu ajutorul nomogramei
Norma de udare se poate determina cu foarte mare uşurinţă, dacă se

construieşte o nomogramă (asemănătoare cu cea redată în figura .......).
Pentru construirea nomogramei se foloseşte o hârtie milimetrică. Pe
abscisă (la o scară convenabilă) se notează provizia momentană de apă (P),
plecând de la coeficientul de ofilire şi până la capacitatea de câmp pentru apă,
iar pe ordonată (la o scară corespunzătoare), norma de udare (m) în m3/ha din
100 în 100 m3. din punctele marcate pe abscisă, se duc paralele la ordonată, iar
din cele notate pe ordonată se ridică perpendiculare, obţinându-se astfel o reţea
de pătrate sau carouri.
Se calculează norme de udare pentru diferite adâncimi ale stratului activ
(0,5 m; 0,6 m; 0,7 m; 0,8 m; 0,9 m şi 1 m) şi pentru cel puţin două valori ale
proviziei momentane de apă, una apropiată de capacitatea de câmp a solului
pentru apă, iar alta de coeficientul de ofilire.
În calculele efectuate pentru întocmirea nomogramei prezentate în
figura ...., valorile proviziilor momentane de apă stabilite au fost: P = 23% şi P
= 15%. Valoarea capacităţii de câmp pentru apă 26% din masa solului uscat;
CO = 12,7%, iar masa volumetrică 1,3 t/m3 până la adâncimea de 0,7 m şi 1,4
t/m3 pentru adâncimile de 0,8; 0,9 şi 1 m.
S-au calculat normele de udare pentru adâncimile de 0,5 m; 0,6 m; 0,7
m; 0,8 m; 0,9 m şi 1 m.
47
a) Calcului normei de udare pentru adâncimea de 0,5 m
Pentru P 23%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,5 x 1,3 x (26 – 23) = 71,5 x 3
= 214, 5 ≈ 200 m3/ha.
Pentru P = 15%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,5 x 1,3 x (26 – 15) = 71,5 x 11
= 786,5 ≈ 800 m3/ha.
b) Calcului normei de udare pentru adâncimea de 0,6 m
Pentru P 23%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,6 x 1,3 x (26 – 23) = 85,8 x 3
= 257,4 ≈ 250 m3/ha.
Pentru P = 15%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,6 x 1,3 x (26 – 15) = 85,8 x 11
= 943,8 ≈ 950 m3/ha.
c) Calcului normei de udare pentru adâncimea de 0,7 m
Pentru P 23%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,7 x 1,3 x (26 – 23) = 110 x 1,3
= 300,3 ≈ 300 m3/ha.
Pentru P = 15%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,7 x 1,3 x (26 – 15) = 110,1 x
11 = 1101 ≈ 1100 m3/ha.
d) Calcului normei de udare pentru adâncimea de 0,8 m
Pentru P 23%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,8 x 1,4 x (26 – 23) = 123,2 x 3
= 369,6 ≈ 350 m3/ha.
Pentru P = 15%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,8 x 1,4 x (26 – 15) = 123,2 x
11 = 1353,2 ≈ 1350 m3/ha.
e) Calcului normei de udare pentru adâncimea de 0,9 m
Pentru P 23%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,9 x 1,4 x (26 – 23) = 138,6 x 3
= 415,8 ≈ 400 m3/ha.
Pentru P = 15%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 0,9 x 1,4 x (26 – 15) = 1138,6 x
11 = 1524,6 ≈ 1500 m3/ha.
f) Calcului normei de udare pentru adâncimea de 1 m
Pentru P 23%
48
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 1 x 1,4 x (26 – 23) = 154,0 x 3 =
462 ≈ 450 m3/ha.
Pentru P = 15%
m = 110 x H x DA x (CC – P) = 110 x 1 x 1,4 x (26 – 15) = 154 x 11 =
1694 ≈ 1700 m3/ha.
Valorile obţinute pentru normele de udare calculate se notează pe
dreptele ce pleacă din punctele care marchează valorile proviziilor momentane
folosite în calcul, obţinându-se pentru fiecare adâncime câte două puncte care
se unesc printr-o dreaptă.
Exemplu: pe ordonată, din punctul care marchează valoarea normei de
udare pentru P = 23% şi H = 0,5 m, punctul a, se ridică o perpendiculară care
va intersecta dreapta dusă din punctul ce marchează pe abscisă valoarea
proviziei momentane de 23%. Astfel, se găseşte primul punct căutat. La fel se
procedează pentru găsirea celui de-al doilea punct (punctul b). Prin unirea
acestor puncte se obţine o linie oblică pentru fiecare adâncime.
Determinarea mărimii normei de udare se face coborând o
perpendiculară de la provizia momentană de apă, până la intersecţia cu dreapta
corespunzătoare adâncimii de aplicare a udării, punct în care se duce o paralelă
la abscisă şi pe ordonată se citeşte mărimea normei de udare. Exemplu: în cazul
când provizia momentană pe adâncimea de 0,6 m reprezintă 18,2% din masa
solului uscat, se coboară o perpendiculară din punctul care marchează pe
abscisă valoarea proviziei momentane până la intersecţia cu dreapta
corespunzătoare a adâncimii, iar din acest punct, se duce o linie orizontală spre
dreapta şi se citeşte pe ordonată valoarea normei de udare (600 m3/ha).
Notă: studenţii întocmesc nomograme pentru determinarea normei de
udare şi fac exerciţii de folosire a nomogramelor.
Temă de lucru.
Întocmirea nomogramei pentru calculul normei de udare.
49
Figura 14. Nomogramă pentru determinarea normei de udare
50
CAPITOLUL IV
DETERMINAREA ELEMENTELOR TEHNICE ALE

IRIGAŢIEI PRIN SCURGERE LA SUPRAFAŢĂ.
APRECIEREA CALITĂŢII UDĂRILOR
4.1. Elemente tehnice ale brazdelor
Aceste elemente sunt condiţionate de o serie de factori ca:

- microrelieful şi panta terenului;
- permeabilitatea solului;
- rezistenţa solului la eroziune;
- felul culturii şi valoarea normei de udare.
Elementele tehnice trebuie determinate în teren, respectând următoarele
condiţii:
- brazdele şi fâşiile alese trebuie să reprezinte media condiţiilor de
teren, în ceea ce priveşte factorii menţionaţi mai sus;
- brazdele şi fâşiile să aibă o pantă uniformă;
- umiditatea solului să reprezinte condiţia dinaintea udării, adică să fie
la plafonul minim de umiditate;
- să nu producă întreruperi ale procesului de udare în timpul
determinărilor.
Aparatura necesară:
- nivele topografice cu accesorii;
- panglice gradate;
- picheţi (ţăruşi) numerotaţi;
- dispozitive pentru măsurarea debitului (apometre);
- cronometru;
- vase gradate;
- flotor.
I. La udarea prin brazde
Principalele elemente sunt:
1. Secţiunea brazdelor;
2. Panta brazdelor;
3. Distanţa dintre brazde;
4. Debitul de alimentare;
51
5. Lungimea brazdelor;
6. Durata de udare.
1. Secţiunea brazdelor
- adâncime 10 – 30 cm;
- lăţime 25 – 60 cm.
Notă:
- pe solurile grele, brazde mai înguste şi adânci;
- pe solurile mijlocii şi uşoare, brazde mai late şi mai la suprafaţă.
2. Panta brazdelor
- Panta maximă este de 2%
- Panta optimă este de 0,2 – 0,5%.
Modul de determinare
- se alimentează cu apă o brazdă de udare până se aplică norma de
udare, m;
- se determină după 24 de ore (pe solul nisipos), sau după 48 de ore (pe
solul argilos) de la udare, a lăţimii conturului de umezire (lc).
3. Distanţa între brazde rezultă din relaţia:

d = 0,8 x lc
Indirect
- după textura solului
d = 0,50 – 1,20 m.
Textura d în m
N 0,50
LN 0,60 – 0,70
L 0,80
LA 0,80 – 1,00
A 1,00 – 1,20
- după tehnologia culturii f:

d dr – se deschid brazde mai late;
d dr – se consideră d = dr;
d 2dr – se deschid brazdele la al doilea rând în care:
d – distanţa dintre brazdele de udare;
52
dr – distanţa dintre rândurile de plante.
4. Debitul de alimentare
- debitul maxim neeroziv (qmn)
0,67
pe terenurile grele q mn =
I
0,63
pe terenurile mijlocii şi uşoare q mn =
I
în care f I este panta brazdelor în %;
- debitul maxim neeroziv l/s;
- debitul de alimentare qb….qmn;
- debitul iniţial qi…..qmn;
1
- debitul de regie ( q iq mn ) (la prima udare
2
1 2
sau qi =  ,  (la celelalte udări).
4 4
5. Lungimea brazdelor
- de obicei lungimea este de 200 – 600 m (corugate de 50 – 200 m)
3600 × qb
Lmax =
d × VI
în care:
qb – este debitul de alimentare al brazdelor, în l/s;
d – distanţa între brazde în m;
VI – viteza de infiltraţie în regim dinamic, în mm/h.
6. Durata de udare
- când se foloseşte un singur debit:
m × L ×d
T =
600 × qb
- când se folosesc două debite:
m × L × d qi
T = − − 1/ t
600 × qr qr
în care:
T – durata de udare în minute;
m – norma de udare în m3/ha;
L – lungimea brazdelor în m;
53
qb – debitul de alimentare în l/s;
qi – debitul iniţial;
qr – debitul de regim;
t – timpul de ajungere al apei la capătul aval al brazdei (cu debitul qi în
minute).
Date de calcul
Să se determine elementele tehnice ale brazdelor de udare, cunoscându-
se:
Cultura: porumb pentru boabe
dr = 0,70 m
Panta terenului – 1%
Solul are o textură uşoară (LV), VI = 16 mm/h
Norma de udare – 600 m3/ha.
La fâşiile de udare
Principalele elemente sunt:
1. Lăţimea fâşiilor
2. Panta longitudinală
4. Lungimea fâşiilor
5. Durata de udare
1. Lăţimea fâşiilor
După pantă:
- la panta de 1% - 7 – 12 m
- la panta de 1% - max. 4 m
După lăţimea de lucru a maşinii de semănat: un multiplu
Mărimea diguleţelor
- pentru cereale păioase, leguminoase, fâneţe
1 = 0,10 – 0,25 m;
1 = 0,60 – 2,40 m
- pentru păşuni
1 = 0,20 – 0,25 m;
1 = 0,50 – 0,60 m
2. Panta fâşiilor
- panta longitudinală optimă – 0,2 – 0,5%
- panta transversală – max. 0,2%
54
q f = qu × d
în care:
qu – este debitul unitar (debitul pentru 1 m lăţime de fâşie, în l/s)
d – lăţimea fâşiei în m
A
qu =
I f × 0,75
A – 0,50 – 0,70 (mai mici pe solurile uşoare şi mai mari pe solurile
grele şi mijlocii)
If – panta longitudinală a fâşiei, în %
4. Lungimea fâşiei
3600 × qu
Lf =
VI
în care:
qu – este debitul unitar al fâşiei, în l/s, m
VI – viteza medie de infiltraţie, în mm/h
5. Durata de udare
m × Lf ×d
T =
600 × q f
în care:
T – durata de udare în minute
m – norma de udare, în m3/ha
d – lăţimea fâşiei, în m
qf – debitul fâşiei, în l/s
Date de calcul
Să se calculeze elementele tehnice ale unei fâşii de udare cunoscându-
se
Cultura: grâu de toamnă
- semănat cu SUP 29 (1 – 3,6)
- panta longitudinală a fâşiei – 0,4%
- norma de udare – 700 m3/ha
- sol mijlociu
VI – 14 mm/h
Aplicaţie
Să se determine elementele (de calcul) tehnice ale brazdelor,
cunoscându-se:
55
Cultura: porumb pentru boabe
dr – 0,70 m = 70 cm
Panta terenului – 1%
Solul are o textură uşoară (LN) VI – 16 mm/h
Norma de udare – 600 m3/ha
Rezolvare
1. Secţiunea brazdelor
- lăţimea – 40 cm
- adâncimea - 20 cm
2. Panta brazdelor – 1%
3. Distanţa dintre brazde – 70 cm = 0,7 m d = 0,7 m
0,63 0,63
4. Debitul de alimentare qmn = = = 0,63 .l / s
I 1
q iniţial = 0,63 l/s
q regim = 0,32 l/s
5. Lungimea brazdelor
3600 × qb 3600 × 0,63 2268
Lmax = = = = 202 ,5 ≈ 200 .m
d × VI 0,7 ×16 11,2
Lmax = 200 m
6. Durata de udare
Când se foloseşte un singur debit:
m × L × d 600 × 200 × 0,7
T = = = 222 . min ≈ 4ore
600 × qb 600 × 0,63
4.2. Aprecierea calităţii udărilor prin scurgere la suprafaţă
Calitatea udării prin brazdă se apreciază după două criterii şi anume:

- uniformitatea de distribuire a apei pe teren;
- randamentul udării.
Uniformitatea de distribuire a apei se poate aprecia în trei moduri:
- prin determinarea adâncimii de umezire a solului;
- urmărirea modului de repartizare a umidităţii solului;
- după producţii.
56
Adâncimea de umezire a solului se determină, după rezistenţa opusă la
penetrare, a unei vergele de oţel de 5 – 6 mm şi lungimea de 1,5 m, care se
introduce în sol din 25 în 25 sau din 50 în 50 m de-a lungul brazdelor.
Determinările se fac după 1 – 2 zile de la aplicarea udărilor.
Rezultatele obţinute permit să se ia măsuri pentru udările următoare.
Uniformitatea se apreciază după coeficientul de uniformitate:
  H − H − 
  
  n −1  
Cu = 100 × 1 −  
− 
 H 
 
 
în care:
Cu – coeficientul de uniformitate a udării în %;
H – adâncimea de umezire după aplicarea udării, în m;
−
H - adâncimea de umezire propusă a se realiza, în m;
n – numărul de observaţii.
Uniformitatea se poate aprecia de asemenea după modul de repartizare
a umidităţii solului. Se procedează astfel: la 1 – 2 zile după aplicarea udării se
determină umiditatea solului prin probe recoltate din 25 în 25 sau din 50 în 50
m de-a lungul brazdelor.
Umiditatea ar trebui să fie aproximativ constantă şi la nivelul capacităţii
de câmp.
Se determină cu aceeaşi formulă:
  U −U −  
  
  n −1  
Cu = 100 ×1 −  
− 
 U 
 
 
în care:
U – umiditatea solului după udare;
−
U - umiditatea propusă a se realiza (CA) în %;
n - numărul de observaţii.
Când Cu = 80% se consideră o uniformitate corespunzătoare,
uniformitatea de udare se mai poate aprecia după producţiile obţinute de pe
suprafeţe egale, delimitate de-a lungul brazdelor.
Randamentul de udare, reprezintă un alt criteriu de apreciere a calităţii
udării. Se determină cu relaţia
57
Vi
c=
Vd
în care:
c – randamentul udării în câmp;
Vi – volumul de apă înmagazinat în stratul activ de sol în m3/ha;
Vd - volumul de apă distribuit în m3/ha.
Volumul de apă înmagazinat se determină prin diferenţa între rezerva
de apă din sol după aplicarea udării pe adâncimea H şi rezerva de apă înainte
de udare.
Volumul de apă înmagazinat (Vi) este mai mic decât volumul distribuit
(Vd), deoarece pe durata udării au loc pierderi de apă prin evaporaţie, prin
scurgere în afara zonei irigate şi prin infiltrarea în straturile adânci ale solului
(Vp). Deci ............
Dar Vi = Vd – Vp
De unde f
Vd − V p Vp
η= =1−
Vd Vd
Mărimea randamentului de udare este în funcţie de o serie de factori,
dintre care cel mai important este modul cum se aplică tehnica de udare. La o
udare de bună calitate, randamentul este de 0,80 –0,90.
CAPITOLUL V
DETERMINAREA ELEMENTELOR TEHNICE ŞI DE

ORGANIZARE LA IRIGAŢIA PRIN SUBMERSIUNE
58
5.1. Generalităţi
Tehnologia irigaţiei prin submersiune este proprie culturii orezului.

Constă în menţinerea pe terenul cultivat a unui start de apă de mărime
variabilă în funcţie de cerinţele plantelor.
Spre deosebire de alte tehnici de irigaţie, impune un anumit sistem de
amenajare:
- împărţirea terenului în parcele delimitate de diguleţe;
- nivelarea perfectă a terenului;
- asigurarea alimentării cu apă a parcelelor;
- asigurarea evacuării apei din parcele.
Un sistem de irigaţii prin submersiune destinat culturii orezului, este
alcătuit din următoarele elemente principale:
- priza de apă;
- reţeaua de alimentare formată din canale deschise;
- reţeaua de evacuare din orezărie şi de a menţine nivelul freatic la o
adâncime corespunzătoare prevenirii înmlăştinirii şi salinizării secundare.
Principalele elemente tehnice la irigaţia prin submersiune sunt
următoarele:
1. Grosimea stratului de inundare (h) – variază în funcţie de etapa în
care se găseşte cultura orezului. În mod obişnuit. În mod obişnuit este de 10 –
15 cm; cu variaţii între 3 – 25 cm.
2. Debitul de alimentare pentru realizarea unei anumite grosimi a
stratului de inundare (qa).
Se mai numeşte şi debit de umplere al sectorului şi se calculează cu
relaţia:
h
qa = 1,16 × + p1 + p2
tp
în care:
qa – debitul de alimentare , în l/s/ha
h – stratul de inundare, în cm
tp – timpul de umplere a parcelei, în zile (1 – 3 zile)
p1 – pierderile de apă prin evaporaţie (de obicei 0,20 – 0,40 l/s/ha, în
funcţie de condiţiile climatice)
p2 – pierderile de apă prin filtrare (0,10 – 1,00 l/s/ha, în funcţie de
permeabilitatea solului).
59
3. Debitul de primenire sau debitul de menţinere a stratului de
inundare (qp)
Se calculează cu formula:
h2 − h1
qp = + p1 + p2
tp
h2 – stratul de apă care trebuie realizat, în cm
h1 – stratul de apă existent, în cm
qp – debitul de primire, în l/s/ha.
Valorile medii orientative sunt de 1,5 – 2,5 l/s/ha pentru solurile cu
permeabilitate redusă şi de 2,5 – 5 l/s/ha pentru solurile cu permeabilitate
mijlocie şi mare.
4. Debitul de evacuare (qev)
Se calculează cu ajutorul formulei:
h
qev = 1,16 ×
tev
în care:
qev – debitul de evacuare a stratului de apă, în l/s/ha
h – grosimea stratului de apă din parcelă în momentul evacuării, în cm
tev – durata de evacuare în zile (de obicei 1 – 4 zile). Debitul de
evacuare variază între 10 – 30 l/s/ha.
5. Durata de umplere a unui sector de orezărie.
Un element tehnic cu valoare dinainte stabilită (nu se calculează), fiind
de 24 – 28 de ore, în funcţie de debitul sursei.
6. Durata de umplere a unei parcele de orezărie.
Este necesară pentru dimensionarea variantelor de alimentare, nu se
calculează şi este de 10 – 24 de ore, în funcţie de mărimea parcelei.
7. Durata de evacuare a unei parcele din orezărie.
Nu se calculează, variază între 10 – 24 de ore, în funcţie de mărimea
parcelei. Pentru scopuri practice legate de dimensionarea debitului de
alimentare sau a debitului de evacuare, se pot folosi nomograme.
În figura 15 se prezintă schema generală de amenajare a unei orezării.
60
Figura 15. Schema generală a unei orezării
Cunoscând grosimea stratului de apă ce trebuie realizat sau evacuat din

parcele, precum şi durata de evacuare sau de alimentare, se poate afla debitul
astfel: se ridică o perpendiculară de pe abscisă din dreptul duratei de alimentare
sau de evacuare până la intersecţia cu mărimea stratului de apă ce trebuie
realizat sau evacuat; din punctul de intersecţie se trasează o linie orizontală şi
ase citeşte pe ordonată mărimea debitului, valoarea obţinută trebuie ajustată cu
mărimea pierderilor prin evaporaţie şi infiltraţie.
61
Aplicaţie
Să se calculeze elementele tehnice ale udării prin submersiune pentru

un sector de orezărie de 48 de ha, împărţit în 12 parcele, pentru două etape din
perioada de irigare a orezului şi anume pentru prima etapă (de la semănat la
răsărit) şi pentru ultima etapă (evacuarea finală).
- Grosimea stratului de inundare ce trebuie evacuat după semănat
trebuie să fie de 10 cm , iar grosimea stratului de evacuare la maturitatea în
ceară, de 5 cm;
- Prin proiectarea amenajării, s-a fixat ca umplerea cu apă a sectorului
din orezărie să se facă în 24 de ore, iar evacuarea apei dintr-o parcelă în 10 ore;
- Pierderile de apă prin evapotranspiraţie se consideră de0,4 l/s/ha, iar
pierderile de apă prin infiltraţie de 0,5 l/s/ha.
Rezolvare
Elementele tehnice ale udării vor fi diferite în cele două etape, după
cum urmează:
Prima etapă – de la semănat la răsărit
1. Grosimea stratului de inundare ce trebuie realizat va fi de 10 cm.
2. Durata de umplere a sectorului – 24 de ore – o zi.
3. Debitul de alimentare pentru realizarea stratului de inundare, 10 cm.
10
qa = 1,16 × + 0,4 + 0,5 = 12 ,5.l / s / ha
1
Ultima etapă – evacuarea finală
1. Debitul de evacuare a stratului de apă, 5 cm.
5
qev = 1,16 × = 13 ,8 ≈ 14 .l / s / ha
0,42
2. Durata de evacuare a unei parcele de orezărie - 10 ore.
62
CAPITOLUL VI
DETERMINAREA ELEMENTELOR TEHNICE ŞI DE

ORGANIZARE LA IRIGAŢIA PRIN ASPERSIUNE
6.1. Aprecierea calităţii udărilor prin aspersiune
Calitatea ploii se apreciază cu ajutorul următorilor indici:

- uniformitatea de udare;
- fineţea ploii;
- intensitatea ploii.
Uniformitatea de udare constituie un indice deosebit de important,
deoarece modul de repartizare a apei pe teren determină în cea mai mare
măsură calitatea aspersiunii, randamentul udării în câmp, uniformitatea şi
sporul producţiei agricole.
Acest indice se poate măsura prin măsurarea volumelor de apă colectate
în cutii pluviometrice, care se aşează într-o anumită ordine pe suprafaţa stropită
de aspersor. Ca pluviometre se folosesc, de regulă, cutii cubice cu latura de
10cm; în lipsa acestora se pot folosi cutii de orice fel, cu singura condiţie ca
toate să aibă aceeaşi suprafaţă de colectare a apei.
Ordinea de aşezare a pluviometrelor pe teren depinde de modul de
funcţionare a aspersoarelor (izolat sau într-o anumită schemă) şi de condiţiile
de vânt.
Pentru un aspersor izolat, în condiţii de calm atmosferic, cutiile
pluviometrice se aşează la distanţe de 1 – 2 m, în lungul unei raze de acţiune a
aspersorului.
În condiţii de vânt, pluviometrele se aşează în lungul a patru raze
perpendiculare.
Pentru aspersoarele situate într-o anumită schemă, pluviometrele se
aşează în caroiaj cu latura de 3 – 5 m. Pentru determinarea uniformităţii de
udare, aspersoarele trebuie să funcţioneze fără întrerupere 0,5 – 1 oră, după
care se măsoară cantităţile de apă din fiecare pluviometru.
În funcţie de datele obţinute, se calculează indicii de uniformitate şi
anume:
- gradul de uniformitate;
- coeficientul de uniformitate;
- intensitatea medie orară;
63
- randamentul ploii;
- intensitatea instantanee;
- indicele pedologic,
- coeficientul de intensitate;
- coeficientul de pulverizare;
- eficienţa udării.
Aplicaţie
Determinarea elementelor calităţii ploii la aspersiune
Să se determine elementele calităţii ploii la aspersiune cunoscând că

instalaţia este de tip IATL, dotată cu aspersoare ASJ – 1M (cu diametrul duzei
de 6 mm) aşezate în pătrat după schema 18 x 18 m.
Terenul neacoperit cu vegetaţie, are o textură lutoasă cu VI med. = 6
mm/h.
Utilaje, aparatură şi materiale necesare:
- o instalaţie de aspersiune IATL;
- cutii pluviometrice cu latura de 10 cm;
- cilindru gradat;
- manometru;
- apometru;
- panglică;
- ţăruşi.
Modul de lucru
Instalaţia de aspersiune se aşează după schema recomandată;
- pe suprafaţa dintre patru aspersoare de pe două aripi vecine se
pichetează un caroiaj cu latura de 3 m folosind panglica şi ţăruşi (conform
figurii);
- lângă fiecare ţăruş se aşează câte o cutie pluviometrică (ţinând seama
de schemă şi de latura caroiajului, sunt necesare 36 de cutii);
- se porneşte instalaţia de aspersiune şi se lasă să funcţioneze 30
minute;
- în timpul funcţionării se fac următoarele observaţii: se măsoară cu
apometrul debitul la aspersoare (în cazul de faţă Q = 0,6 l/s); se măsoară
presiunea apei la aspersoare (3,5 daN/cm2); se cronometrează durata unei rotiri
64
a aspersorului (105 secunde); se fac observaţii asupra direcţiei şi vitezei
vântului (în cazul de faţă calm atmosferic).
După trecerea timpului afectat determinărilor se măsoară cu cilindrul
gradat volumele de apă colectate în cutiile pluviometrice. Datele obţinute sunt
prezentate mai jos.
Tabelul 6.1
Nr. Volumul de apă Nr. cutiei Volumul de apă
cutiei Măsurat VI în Măsurat VI în cm3
cm3
1 20,5 8,2 19 25,2 3,5
2 25,0 3,7 20 30,3 1,6
3 25,3 3,4 21 38,3 9,6
4 25,9 2,8 22 37,6 8,9
5 28,4 0,3 23 35,5 6,8
6 21,6 7,6 24 26,2 2,5
7 25,0 3,7 25 23,6 5,1
8 30,5 1,8 26 31,5 2,8
9 26,8 1,9 27 30,3 1,6
10 26,9 1,8 28 33,3 4,6
11 32,2 3,5 29 34,0 5,3
12 28,8 0,1 30 25,6 3,1
13 26,7 2,0 31 22,2 6,5
14 27,5 1,2 32 21,8 6,9
15 36,5 7,8 33 24,6 4,1
16 37,2 8,5 34 26,0 2,7
17 39,6 10,9 35 28,2 0,5
18 30,2 1,5 36 23,9 4,8
6.1.1. Calculul şi interpretarea elementelor de calitate
Uniformitatea de udare
Se apreciază după următorii indici: gradul de uniformitate (Gu) şi

coeficientul de uniformitate (Cu).
65
Gradul de uniformitate
Se calculează volumul mediu de apă (V med.) colectat în pluviometre,
folosind relaţia:
n ×v
Vmed . = 1 i
n
în care:
Vi – volumul de apă din fiecare pluviometru
n – numărul pluviometrelor.
Gradul de uniformitate se determină astfel:
V
Gu = med .
Vmax .
Interpretare
Se consideră o uniformitate corespunzătoare când Gu = 0,5.
Coeficientul de uniformitate
După CHRISTIANSEN coeficientul de uniformitate (Cu) se calculează
cu relaţia:
 a 
Cu = 100 × 
1 − V 

 med . × n 
în care:
a – suma abaterilor observaţiilor din pluviometre;
Vi – faţă de volumul mediu (Vmed.);
n – numărul pluviometrelor.
Calculul coeficientului de uniformitate după CHRISTIANSEN

Nr. pluv. Vi în cm3 a Nr. pluv. Vi în cm3 a
Interpretare
Se consideră o uniformitate corespunzătoare dacă Cu = 80%
66
6.1.2. Intensitatea ploii
Intensitatea medie reală

Se calculează intensitatea medie reală, folosind relaţia:
V 60
I mr = 10 × med . ×
S t
în care:
S – suprafaţa de colectare a pluviometrului, în cm2;
t – durata observaţiilor în minute.
Se calculează intensitatea medie teoretică:
1000 × Q
I mt =
d1 × d 2
în care:
Q – debitul aspersorului, în m3/h;
d1 – distanţa dintre aspersoarele de pe aripă, în m;
d2 – distanţa dintre aripi, în m.
Se calculează randamentul ploii:
I
Randamentu l = mr
I mt
Interpretare
Randamentul de peste 0,80 arată o calitate bună a ploii.
Intensitatea instantanee
Se calculează cu formula:
I
I S = mr
nr
nr. - numărul de rotaţii ale jetului de apă într-o oră.
Calculul acestor elemente privind intensitatea ploii

Indicele pedologic
i p = I mr × I s
Apreciere
Valorile mici (subunitare) arată o calitate bună a udării
Coeficientul de intensitate
67
VI med .
Ci =
Is
în care:
Vimed. – viteza medie a infiltraţiei apei în sol, în mm/min.
Interpretarea
Ci = 0,20 – 0,40 – intensitate corespunzătoare a infiltraţiei, udare fără
băltire sau scurgeri de apă;
Ci – peste 0,40 – intensitate prea mică, ploaie lentă
Fineţea ploii
Se apreciază după coeficientul de pulverizare
d
Kp =
10 P
în care:
d – este diametrul duzei, în mm;
p – presiunea apei la aspersor, în daN/cm2.
Interpretare
Kp = 0,10 – 0,30 – ploaie fină;
Kp = 0,30 – 0,50 – ploaie mijlocie;
Kp = peste 0,50 – ploaie grosieră.
Eficienţa udării
Se calculează astfel:
Eu =
în care:
- este randamentul ploii;
Cu – coeficientul de uniformitate după Christiansen
Interpretare
- sub 60% - udare slabă;
- 60 – 65% - udare acceptabilă;
- 65 – 70% - udare bună;
- peste 70% - udare foarte bună.
Rezolvare
IATL ASJ – 1 M 6 mm 18 x 18 m
L VI med. = 6 mm/h
68
36 cutii 30 min – timpul de funcţionare
Q aspersoare = 0,6 l/s = 2,16 m3/h
P = 3,5 daN/cm3.
105 secunde – durata unei rotiri 3410 t/h
Uniformitatea de udare
V 1032 ,7
Vmed . = i = = 28,68
n 36
Vmed 28,7
Gradul de uniformitate Gv = = = 0,72
Vmax 39,6
Uniformitatea este corespunzătoare (Gv – 0,5)
Coeficientul de uniformitate (CHRISTIANSEN)
 a   151 ,6 
Cu = 100 × 
1 − V 
 = 100 × 1 −  = 100 × (1 − 0,146 )
 med . × n   28 ,7 × 36 
Cu = 85,3%
Uniformitatea este corespunzătoare (Cu – 80%)
Intensitatea ploii
V 60 28,7 60
I mr = 10 × med . × = 10 × × = 5,74 mm / h
S t 100 30
1000 × Q 1000 × 2,16 2160
I mr = = = = 6,66 mm / h
d1 × d 2 18 ×18 324
I mr 5,74
Randamentul ploii η p = = = 0,86 calitate bună a ploii
I mt 6,66
Intensitatea instantanee
I 5,74
I S = mr = = 0,169
nr 34
Indicele pedologic
i p = I mr × I S = 5,74 × 0,169 = 0,97
(calitate bună a ploii)
Coeficientul de intensitate
VI 0,10
Ci = med . = = 0,59 intensitate corespunzătoare infiltraţiei
IS 0,169
Fineţea ploii
Coeficientul de pulverizare
69
d 6
Kp = = = 0,17 ploaie fină
10 P 10 ×3,5
Eficienţa udării
Eu = ηp × Cu = 0,86 ×85 ,3 = 73 ,3% udare foarte bună
6.2. Principiile udării prin aspersiune
Aspersiunea este metoda de udare prin care apa de irigaţie pulverizată

în aer de către aspersoare, cade pe plantă şi pe sol asemenea unei ploi naturale.
Pentru asigurarea unei udări prin aspersiune trebuie realizate două
probleme majore: uniformitatea distribuirii apei la suprafaţa solului; corelarea
perfectă a intensităţii ploii cu permeabilitatea solului.
Acestea pot fi realizate printr-un calcul corect al elementelor tehnice ale
udării.
Prin elemente tehnice la udarea prin aspersiune se înţelege elementele
necesare amplasării în teren a instalaţiei echipate corespunzător şi durata
staţionării pentru aplicarea normei de udare. Aceste elemente sunt:
- alegerea tipului de aspersor şi a poziţiei reciproce a aspersoarelor pe
aripi de udare vecine;
- distanţa dintre aspersoare şi dintre aripile de aspersiune;
- lungimea aripii de udare şi a conductei de legătură;
- durata udării.
Pe lângă acestea, pentru organizarea udării este necesar stabilirea şi a
altor elemente, cum sunt:
- organizarea solelor, amplasarea culturilor, deschiderea culoarelor;
- stabilirea poziţiei de start şi deplasarea aripilor de aspersiune;
- stabilirea numărului de piese componente ale aripilor de aspersiune
pentru condiţiile concrete de lucru;
- numărul de lucrători necesari deplasării aripilor;
- graficul de funcţionare a echipamentului de aspersiune.
6.2.1. Alegerea tipului de aspersor şi modul de aşezare a aspersoarelor
Se alege tipul de aspersor aflat în dotarea instalaţiei şi la care indicii

funcţionali (în special intensitatea ploii) corespund caracteristicilor tipului de
sol.
70
Poziţia corelativă a aspersorului pe două aripi de udare vecine poate fi
triunghiulară sau rectangulară (pătrat sau dreptunghi), în funcţie de intensitate
şi direcţia vântului.
Schema în triunghi a aspersoarelor asigură o suprapunere minimă a
suprafeţelor udate; se folosesc în condiţii de calm atmosferic, sau la viteze
reduse ale vântului (1 – 1,5 m/s).
Schema în pătrat a aspersoarelor asigură o suprapunere mai mare a
suprafeţelor udate, se foloseşte în condiţii de vânt, fără o direcţie dominantă şi
cu intensitate mai mare de 2 m/s.
Schema în dreptunghi a aspersoarelor asigură suprapuneri mari ale
suprafeţelor udate, se foloseşte în condiţii de vânt cu direcţie constantă, cu
viteza mai mare de 2 m/s.
6.2.2. Calcularea distanţei dintre aspersoare
Distanţa dintre aspersoare (d1) depinde de:

- raza de stropire a aspersorului;
- schema de aşezare a aspersoarelor;
- viteza vântului.
Tabelul 6.2
Calcularea distanţei dintre aspersoare
Viteza vântului Amplasarea aspersoarelor
Triunghiular Rectangular
R % D.U. R % D.U.
Calm 1,5 75 1,3 65
2 m/s 1,4 70 1,2 60
2 – 3,5 m/s 1,2 60 1,0 50
3,5 m/s 0,7 35 0,6 30
D.U. – diametrul udat;
R – raza cercului udat;
Valorile din tabel sunt recomandate în practică
6.2.3. Stabilirea distanţei dintre aripile de aspersiune
Distanţa dintre aripile de aspersiune (d.z.) se stabileşte în funcţie de

pluviometria ce trebuie realizată pe solul respectiv. Se folosesc datele din
71
tabelele cu caracteristicile tehnico – funcţionale ale aspersoarelor aşezate la
diferite distanţe.
Condiţia: distanţa dintre aripile de aspersiune în timpul funcţionării
trebuie să realizeze o pluviometrie corespunzătoare vitezei de infiltraţie a apei
în solul respectiv.
6.2.4. Stabilirea lungimii aripii de aspersiune
Aripa de aspersiune în timpul funcţionării trebuie să acopere jumătatea

distanţei dintre antene sau canale de alimentare. Lungimea ei se calculează cu
formula:
d
l f = la − 1
2
în care:
lf – lungimea fizică a aripii (m);
la – lungimea activă a aripii, adică ½ distanţa dintre antene sau canale
(m);
d1 – distanţa dintre aspersoare (m).
Dacă cifra rezultată nu este multiplu de 6, lungimea fizică se rotunjeşte
la cea mai apropiată cifră divizibilă cu 6.
Calcularea lungimii conductei de legătură
Pentru calcularea lungimii conductei de legătură trebuie stabilit

numărul de poziţii ale aripii de hidrant şi modul de funcţionare a acestora.
Numărul de poziţii ale aripii de hidrant se calculează împărţind distanţa
dintre hidranţi la distanţa dintre aripi.
Aripile pot funcţiona pe antenă dispersat (câte una la hidrant), sau
grupat (în baterie de câte două sau mai multe la hidrant). Primul mod de
funcţionare se practică mai ales când aripile sunt mutate manual, iar al doilea
când aripile sunt mutate mecanizate.
Lungimea conductei de legătură de la hidrant la aripi este în funcţie de:
- distanţa dintre aripi;
- numărul de poziţii ale aripilor de hidrant;
- modul de funcţionare al aripilor pe antenă;
- distanţa dintre hidranţi.
72
Tabelul 6.3
Calcularea lungimii conductei de legătură dintre aripile de aspersiune
Distanţa Distanţa Nr. poz. Lungimea conductei de legătură
dintre hidranţi dintre aripi aripi la Aripi dispersate Aripi grupate
(m) (dr) (m) hidrant Toate Câte două
72 18 4 1,5. dr. 3.dr 1,5.dr
24 3 dr. 2.dr -
36 2 ½. dr. dr dr
96 24 4 1,5 .d2 3.d2 1,5.d2
6.2.5. Calcularea duratei de udare
Durata de udare sau timpul de staţionare într-o poziţie de lucru pentru

aplicarea normei de udare, depinde de:
- mărimea normei de udare;
- pluviometria aspersorului;
- schema de aşezare aleasă.
m
t=
Ir
10 ×m × Sef
t+
q ×n
în care:
t – durata de udare (în ore);
m – norma de udare (în mm);
Ir – intensitatea medie orară a aspersorului în schemă (mm/oră);
Sef – suprafaţa efectiv udată de aripă
( ha ) = la × dr
10000
q – debitul aripii, în m3/oră;
n – randamentul ploii (zecimi).
6.3. Organizarea suprafeţei amenajată pentru irigat în vederea aplicării

udărilor prin aspersiune cu aripile I.I.A. şi I.A.T.L.
În organizarea suprafeţei amenajate pentru irigaţia prin aspersiune se

porneşte de la felul mutării echipamentului de udare.
Mutarea aripilor de aspersiune. Se poate executa:
73
- manual, folosind lucrătorii care demontează aripa şi o montează în
noua poziţie de udare;
- semimecanizat, prin transportul aripii demontate, cu ajutorul unor
remorci – stelaje trase de tractor;
- mecanizat prin:
- tractarea aripii nedemontate în noua poziţie de udare cu
ajutorul unui tractor (I.I.A., echipată special, I.A.T.L./330);
- autodeplasarea aripii instalate pe roţi cu ajutorul unui motoraş
(I.A.T. – 300).
Condiţii necesare pentru mutarea mecanizată a aripilor de aspersiune:
- terenul să fie amenajat în sole de formă rectangulară, fără denivelări,
obstacole sau pante exagerate;
- amenajarea să fie de tipul cu conducte sub presiune, îngropate;
- utilajul pentru irigaţie să fie de bună calitate, echipat corespunzător
tractării;
- existenţa mijloacelor de tractare şi a unor lucrători bine instruiţi;
- însămânţarea culturilor în rânduri drepte, aliniate perpendicular pe
direcţia antenelor;
- deschiderea unor culoare perpendiculare pe direcţia antenelor, cu
lăţime suficientă pentru deplasarea tractorului care tractează aripa de
aspersiune.
Organizarea solelor şi amplasarea culturilor. În cazul mutării manuale a
aripilor de aspersiune solele se organizează cu latura lungă paralel cu antenele.
La amplasarea culturilor se ar în vedere principiul de respectare a zonei
de influenţă a antenelor (solele în lungul antenelor până la jumătatea distanţei
dintre două antene).
Pentru mutarea mecanizată a aripilor de aspersiune, latura lungă a solei
se va întinde pe mai multe antene paralele (minimum 3, maxim 12, de obicei 5)
şi va fi perpendiculară pe acestea; se are în vedere reducerea numărului de
mutări manuale la capetele solei. Se va semăna o singură cultură pe toată sola,
sau două culturi cu regim de irigaţie apropiat (ex. porumb şi soia).
Deschiderea culoarelor. La mutarea manuală a aripilor de aspersiune se
mănatul culturilor prăşitoare se face cu rândurile paralel cu antenele, ulterior
urmând a se deschide culoare perpendiculare pe rândurile de plante, respectiv
pe antene.; Distanţa dintre culoare va fi egală cu distanţa dintre aripile de
aspersiune. Mutarea aripilor se face transversal, udătorii purtând tronsoanele de
la o poziţie de udare la alta, pe intervalul dintre două rânduri de plante.
74
La mutarea mecanizată a aripilor, semănatul culturilor se realizează fie
cu rândurile paralele cu antenele, fie perpendicular pe antene. Deschiderea
culoarelor în primul caz se execută după răsăritul culturii, cu discul de vie tip
D.P.V. – 1,5 sau cu freza.
Când rândurile de plante sunt semănate perpendicular pe antenă,
culoarele se deschid prin suprimarea a 1 – 2 rânduri de plante, la distanţa egală
cu distanţa dintre aripile de aspersiune. Deplasarea aripilor de la o poziţie de
udare la alta se face longitudinal prin tractare pe culoarele trasate anterior.
6.4. Stabilirea poziţiei de start şi deplasarea aripilor de aspersiune
La stabilirea acestor elemente se au în vedere următoarele aspecte mai

importante:
- pe aceeaşi antenă să nu fie alimentate simultan un număr mai mare de
aripi, decât cel prevăzut în regulamentul de exploatare;
- o aripă de aspersiune sau o baterie de aripi să ocupe după 12 – 14 zile
(numărul de zile corespunzător intervalului dintre udări) poziţia iniţială (de
start), a altei aripi sau baterii sau a ei înşişi.
În cazul mutării mecanizate, aripile de aspersiune (care pot funcţiona
câte una la hidrant, sau în baterie de câte două), sunt tractate perpendicular pe
antenă.
În figurile 16, 17 şi 18 se prezintă poziţia de start şi schema de tractare
a aripilor de aspersiune pe 3,4,5 antene.
Aripile de aspersiune (bateriile de aripi) se aşează pentru start în poziţia
1/1 (ziua 1, poziţia 1); mutarea aripilor făcându-se de două ori pe zi, din poziţia
1/1 se tractează în poziţia 1/2; a doua zi aripile vor ocupa poziţiile 2/1 şi 2/2
ş.a.m.d.
Când aripile de udare ajung la capătul solei, se desfac şi se mută manual
pe culoarul următor conform săgeţilor din scheme.
6.5. Calculul numărului de piese componente ale aripilor de aspersiune

I.I.A. şi I.A.T.L. care lucrează în amenajări cu conducte sub presiune
Un branşament pentru o aripă sau pentru toate aripile care lucrează

grupat la hidrant.
75
Figura 16. Schema deplasării mecanizate a aripilor de aspersiune pe 3 antene
76
77
78
O ramificare simplă (ten) – pentru legătura dintre branşament şi
conducta de legătură (când aripile lucrează grăpat de o parte şi de alta a
hidrantului).
Număr coturi, unul pentru legătura branşament - conductă de legătură
şi câte unul pentru fiecare aripă de aspersiune care se cuplează la conducta de
legătură.
Număr tronsoane pentru conducta de legătură
dr
trCL =
6
Număr tronsoane pentru aripa de udare
lf
- total tronsoane = +1
6
- tronsoane cu priză pentru aspersor – 1/3, 1/4, 1/5, 1/6, din numărul
total de tronsoane, după cum d1 este de 18, 24, 30 sau 36 m;
- tronsoane simple (fără priză) – 2/3 – 5/6 din numărul total de
tronsoane + 1 (după valoarea d1).
Număr de tronsoane speciale, pentru aripile mutate mecanizat
- o conductă telescopică de tip dublu cap, sau 3 m (1 m), conductă
simplă de tip dublu cap (pentru conducta de legătură);
- o conductă simplă de tip dublu mufă (pentru ca aripa de udare să poată
fi alimentată cu apă de la un capăt sau de la celălalt, în raport de poziţia faţă de
antenă).
Număr aspersoare – egal cu numărul de tronsoane cu priza de aripi, sau:
lf
Mas + (dacă este cazul se rotunjeşte în plus).
d1
Număr trepiede, bipiede, tije prelungitoare, este egal cu numărul de
aspersoare.
Număr cărucioare şi stabilizatoare folosite la aripile mutate mecanizat
- este în funcţie de tipul de aripă şi lungimea fizică a aripii;
- pentru aripa I.I.A. – numărul de cărucioare este egal cu numărul
aspersoarelor + 1, iar numărul de stabilizatoare este egal cu numărul
aspersoarelor;
- pentru aripa I.A.T.L. – 330 - numărul de cărucioare este egal cu
numărul tronsoanelor simple, iar numărul de stabilizatoare este egal cu
numărul de aspersoare.
79
Numărul dopurilor de capăt – câte unul pentru fiecare aripă de
aspersiune.
6.6. Alte elemente necesare organizării udărilor prin aspersiune
Durata unui ciclu de udare şi numărul zilnic de cicluri

C.U. = t + + t2
C.U. – este durata unui ciclu de udare (ore)
t – durata de udare într-o poziţie
t1 – timpul de zvântare (pregătire a aripii pentru mutare), ore
t2 – timpul de mutare, în ore.
24 − ti
C.U . / zi =
C.U .
în care: ti – timpul de interdicţie
Suprafaţa udată de o aripă într-o poziţie şi într-o zi
la × d 2
Sef =
104
în care:
S.ef – suprafaţa efectiv udată de o aripă într-o poziţie (ha)
la – lungimea activă a aripii (m)
d2 – distanţa dintre aripile de aspersiune (m)
S.ef./zi = Sef x C.U./zi
Suprafaţa udată simultan şi zilnic de la o antenă
la × d 2
SefA = S .ef . × Ma = × Ma
104
Ma – numărul de aripi cu funcţionare simultană pe antenă
Sef.A/zi = Sef.A.C.U./zi
Timpul necesar udării sectorului de irigaţie
S
T = ( zile )
Sef . A / zi
în care:
S – suprafaţa sectorului de irigaţie (ha)
Suprafaţa udată de o aripă într-un sezon de irigaţie
S.ef/sez.= S.ef/zi x T
80
Aplicaţie
Să se calculeze elementele tehnice şi de organizare ale udării într-o

fermă de culturi irigate cu suprafaţa de 750 ha, în cazul folosirii aripilor de
aspersiune I.I.A. deplasate manual şi mecanizat şi a aripii I.A.T.L. – 300.
- norma de udare ce trebuie aplicată – 70 mm;
- distanţa dintre antene – 612 m;
- distanţa între hidranţi pe antenă – 96 m;
- pe o antenă pot lucra simultan 4 aripi de udare;
- suprafaţa sectorului de irigaţie – 65 ha;
- o solă se întinde pe 5 antene de udare;
- se lucrează în condiţii de vânt cu viteza de 1 – 2 m/s, pe sol cu viteza
de infiltraţie de 7 mm/oră şi la o presiune în conducte de 3,5 atmosfere.
Rezolvare
1.Tipul de aspersor şi modul de aşezare al aspersoarelor

- schema în dreptunghi
2. Distanţa dintre aspersoare
d1 = 1,2 x R = 1,2 x 17 m = 20,4 m 18 m
3. Distanţa dintre aripile de aspersiune
Φ duză 7 mm; 3,5 atm. presiunea de lucru, pluviometrică 7,1 mm/oră
d2 = 24 m
4. Lungimea aripii de aspersiune
d1 612 18
l f = la −= − = 297 ≈ 300m
2 2 2
5. Lungimea conductei de legătură
lCL = 1,5 × d 2 = 1,5 × 24 = 36 m
6. Durata de udare
m 70
t= = = 9,8M 10 h
Ir 7,1
7. Organizarea suprafeţei amenajate în vederea aplicării udărilor
- mutarea aripilor
- manual – transversal;
- mecanizat – longitudinal.
81
Deschiderea culoarelor: La mutarea manuală, rândurile paralele cu
antene – se execută culoare la 24 m pe antenă, iar la mutarea mecanizată,
rândurile perpendiculare pe antenă – culoarele se execută prin suprimarea a
două rânduri de plante.
8. Numărul de piese componente ale unei aripi de aspersiune:
- Branşament 1 bucată
- Coturi 2 bucăţi
CL 36
- Tronsoane C.L. = = =6
6 6
- Tronsoane pentru o aripă
lf 300
- total = +1 = + 1 = 51
6 6
- cu priză 51 : 3 = 17 (1/3 total)
2 × 51
- simple = = 34 (2/3 total)
3
- Tronsoane speciale
- pentru mutarea mecanizată 3m, tronson C – C pentru C.L.
- 1 tronson M – M pentru aripă
- Aspersoare
- Rf : d1 = 300 : 18 = 16,5 = 17
- Trepiede, bipiede, tije prelungitoare = nr. aspersoare

- 17 – trepiede (bipiede la mutarea mecanizată)
- 17 - prelungitoare
- Cărucioare, stabilizatoare
- 18 cărucioare (34)
- 17 stabilizatoare (numai la mutarea mecanizată)
- Dopuri de capăt
- 1 bucată
- 2 bucăţi (la mecanizat)
9. Tipul de întrerupere a udării şi numărul de lucrători necesari mutării
aripilor de aspersiune
I.I.A. man. t1 + t2 = 30’ + 90’ = 120’ = 20 ore
I.A.A. mec. t1 + t2 = 35’ + (2 x 25’) = 85’ 90’ pentru 2 aripi
I.A.T.L. 330. t1 + t2 = 35’ + (2 x 10’) = 55’ 60’ pentru 2 aripi
Numărul de lucrători necesar mutării aripilor de aspersiune
I.I.A. man. 3 lucrători pentru cele 4 aripi de pe antenă
82
I.I.A. mec. 1 mecanic agricol şi 2 lucrători pentru mutarea a 9 aripi
I.A.T.L.mec. 1 mecanic agricol şi 2 lucrători pentru mutarea a 9 aripi
10. Alte elemente necesare organizării udărilor
C.U. = t + t1 + t2 = 10 + 0,5 + 1,5 = 124 la I.I.A. man.
C.U. = t + t1 + t2 = 10 + 0,5 + 1,5 = 124 la I.I.A.mec.
C.U. = t + t1 + t2 = 10 + 0,5 + 0,17 = 10 h 40 min. la I.A.T L
24 − ti 24
C.U . / zi = = = 2cicluri / zi
C.U . 12
la × d 2 306 × 24
Sef = = = 0,73ha
104 104
Sef / zi = Sef ×C .U . / zi = 0,73 × 2 = 1,46 ha
Sef . A = SefMA = 0,73 × 4 = 2,92 ha
SefA / zi = SefA .C.U . / zi = 2,92 ×2 = 5,84 ha
T = S × SefA / zi = 65 ÷ 5,84 = 11,1zile ≅ 12 zile
Sef / sez = Sef / zi ×T = 1,46 ×12 = 17 ,5ha
83
CAPITOLUL VII
DETERMINAREA ELEMENTELOR TEHNICE LA

IRIGAŢIA PRIN PICURARE
Avantajele metodei se evidenţiază mai bine în zonele cu precipitaţii

reduse, temperaturi ridicate, vânturi frecvente, iar sursa de apă pentru irigat
este redusă.
Metoda constă în distribuirea unor cantităţi de reduse de apă în mod
uniform într-o perioadă îndelungată de timp, din „surse punct” fără presiune,
cu debite mici şi în apropierea plantelor. Astfel, apa fiind dirijată în zona în
care planta o consumă cel mai uşor şi fiind dozată în raport cu necesităţile
plantei, rezultă o mare economie de apă, reducându-se total pierderile prin
infiltraţie şi foarte mult pierderile prin evaporaţie la suprafaţa solului. Metoda
permite introducerea localizată a îngrăşămintelor solubile, permite irigarea
unor soluri inaccesibile altor metode şi cere forţă de muncă redusă.
Dezavantaje: cost ridicat al investiţiilor iniţiale şi dificultăţi în
exploatare datorită înfundării conductelor şi picurătoarelor cu impurităţile apei
de irigaţie.
Amenajările de irigare prin picurare, fac parte din categoria celor fixe;
conductele de udare pot rămâne pe poziţie mai mulţi ani (pomi fructiferi, viţă
de vie), sau sunt strânse şi aşezate în poziţia de udare de 1 – 2 ori pe an (culturi
legumicole).
7.1. Părţile componente ale instalaţiei de irigare prin picurare
Ansamblul de componente frontale (capul). Deserveşte întreaga

instalaţie şi este constituit din: filtru, aparatură automată de măsurat apa şi
controlat presiunea şi furtunul de legătură cu rezervorul de îngrăşământ (figura
19).
Conducte de transport. Confecţionate din tuburi de material plastic, cu
diametrul de 30 – 60 mm, se îngroapă în sol şi servesc la conducerea apei la
presiune medie.
Conducta de udare. Din tuburi de material plastic (polietilenă, P.V.C.
plastificat) cu diametre exterioare de: 10, 12, 16, 20, 25, 32 mm, sunt întinse la
suprafaţa solului pe rândul de plante, conducând apa la presiune medie şi joasă
84
Picurătoarele. Sunt dispozitive care reduc presiunea apei la 10 m.c.a., la
fenomenul de picurare. Se cunosc mai multe tipuri, la noi în ţară, fiind
răspândite picurătoarele:
- cu pierdere de sarcină pe traseu: microtubulare cu diametrul interior
de 0,8 mm şi cel exterior de 2,2 mm;
- turbionare: cu mai multe ieşiri: diametrul interior 1 – 1,5 mm
Figura 19. Ansamblul componentelor frontale la o instalaţie de irigare prin

picurare
1 – conductă de aducţiune; 2 – robinete; 3 – conductă de legătură; 4 –
regulator de presiune; 5 – fertilizator; 6 – filtru; 7 – debitmetru; 8 – conductă
de alimentare; 9 – piesă de distribuţie; 10 – conductă de udare; 11 – tuburi de
picurare (picurătoare).
.
În străinătate sunt răspândite picurătoarele cu pierdere de sarcină la
orificii (filet interior care dirijează apa înainte de ieşire pe un drum lung în
spirală).
Anexe. Dispozitivul pentru aplicarea îngrăşămintelor, care este un bazin
care se cuplează la cap şi prin care trece25 – 30% din apa conductei de
transport.
Calcularea elementelor regimului de irigare. Elementele regimului de
irigare trebuie să ţină seama de posibilităţile metodei de irigare prin picurare,
care umezeşte numai solul în jurul plantei.
Norma de udare (mp). La irigarea prin picurare udările pot fi aplicate
zilnic (ceea ce urmăreşte costul exploatării), sau la un anumit interval de zile,
sub forma normelor de udare.
Pentru calculul normei de udare, poate fi folosită formula de mai jos:
mp = 100 x H x DA (CC – PM) x Y
85
H – este stratul de sol umezit, în m (mult mai redus la metodele clasice
de udare);
DA – densitatea aparentă a solului, în t/m3;
Y – fracţiunea de sol efectiv umezit; depinde de textura solului, distanţa
între conductele de udare, distanţa între picurătoare şi de debitul de picurare.
Cu cât debitul picurătorului este mai mare, textura mai fină şi distanţele
între conductele de udare şi între picurătoare sunt mai mici, cu atât se apropie
de 1. De obicei are valori cuprinse între 0,20 – 0,40. De aceea norma de udare
prin picurare este 100 – 300 m3/ha (mai mare la culturile semănate în rânduri
dese şi mai mică la pomi şi viţă de vie).
Norma de irigaţie. Se calculează de obicei lunar, folosind ecuaţia
bilanţului apei din sol, având în vedere ca:
- consumul de apă al culturii să fie specific metodei de udare prin
picurare;
- precipitaţiile să fie introduse în calcul cu o asigurare de 80%.
7.2. Principalele elemente tehnice
Distanţa dintre conductele de udare (DCU) este egală de obicei cu

distanţa dintre rândurile de plante; în cazul unor aşezări speciale, distanţa dintre
conductele de udare corespunde acestora (1,2 – 1,8 m la lungime, câţiva metri
la pomi fructiferi şi viţă de vie).
Lungimea conductei de udare (LCU). Se stabileşte în teren, având în
vedere ca diferenţa dintre debitul primului şi ultimului picurător, să nu
depăşească 20% (de obicei sub 100 m).
Distanţa între picurătoare (d). Este variabilă în funcţie de textura solului
şi de felul cum trebuie realizată umezirea:
- pentru umectarea la plante (pomi fructiferi şi viţă de vie) distanţa
dintre picurătoare trebuie să fie egală cu distanţa dintre plante pe rând;
- pentru umectarea unei fâşii continue pe direcţia rândurilor (legume
semănate în rânduri) distanţa dintre picurătoare trebuie să fie de 0,5 m pe soluri
luto – nisipoase şi de 0,3 m pe soluri nisipoase, la pomi şi viţă de vie această
distanţă trebuie să oscileze în jur de 1 m (după textura solului).
Numărul de picurătoare pentru o plantă (Mp). Se stabileşte în funcţie de
consumul de apă al culturii şi densitatea plantelor. Orientativ se consideră:
- 2 – 4 picurătoare la fiecare butuc de viţă de vie;
- 3 – 6 picurătoare la fiecare pom fructifer.
86
Debitul unui picurător variază între 2 – 10 l/h, în funcţie de tipul
picurătorului, presiunea apei în conductă, durata udării, etc.
Numărul de conducte la ha. Se calculează împărţind debitul orar
necesar pentru irigarea unui hectar, la debitul orar al unei conducte de udare.
10000
- numărul de picurătoare la ha =
DCU × d
- debitul orar necesar pentru irigarea unui ha = nr.pic/ha x qpic
L
- debitul orar necesar pentru o conductă de udare = CU × q pic
d
Lungimea conductei de transport (lungimea conductei de legătură LCL).
Corespunde cu lungimea frontului de udare al unui hectar.
Durata udării. Timpul necesar pentru administrarea normei de udare se
calculează cu relaţia:
m × DCU × d
t=
q pic
în care:
m – norma de udare (mm);
qpic – debitul picurătorului (l/h);
DCU – distanţa dintre conductele de udare (m);
d – distanţa dintre picurătoare.
În amenajările cu instalaţii fixe, udarea poate dura mai mult, în schimb,
la instalaţiile cu conducte mobile, se urmăreşte ca udarea să se aplice într-un
timp cât mai scurt, pentru a se muta conductele în poziţia următoare.
Aplicaţie
Să se calculeze elementele necesare organizării udării prin picurare

pentru o plantaţie de viţă de vie cultivată pe un sol nisipo-lutos, caracterizat pe
următorii indici medii, pe adâncimea de 1 m:
CA – 19,5 cm;
CO – 4,9%;
DA – 1,31 t/m3.
Consumul mediu zilnic prin evapotranspiraţie în luna de consum
maxim, specific metodei prin picurare se consideră 40 m3/ha, iar valoarea
medii a precipitaţiilor 0,7 mm/zi.
87
Distanţa între rândurile de plante este de 2,5 m; udarea se face pe fâşii
continui (distanţa între picurătoare 0,7 m) cu un debit la picurare de 2 l/h.
Rezolvare
1. Norma de udare ce trebuie aplicată la un procent de sol umezit este

de 32%.
m = 100 x 1,00 x 1,31 x (19,5 – 12,2) x 0,28 = 270 m3/ha
2. Intervalul dintre udări în luna de consum maxim
270
Ti = = 8,2 8 zile
40 − 7
3. Norma de irigaţie în norma de consum maxim:
31
m= × 270 = 1080 m3 / ha
8
4. Distanţa dintre conductele de udare: 2,5 m, stabilită prin distanţa
dintre rândurile de plante.
5. Lungimea conductei de udare: 80 m, rezultată din încercări anterioare
în teren.
6. Numărul de conducte de udare la ha:
10000
- numărul de picurătoare la ha: 2,5 ×0,7 = 5714 buc .
- debitul orar necesar pentru irigarea unui ha
= 5714 x 2 = 11428 l/oră = 11,43 m3/oră
- debitul orar necesar pentru o conductă de udare
80
= × 2 = 228 ,6l / ora = 0,23 m3 / ora
0,7
11 ,43
- numărul de conducte de udare la ha = 0,23 = 49 ,7 50 buc.
7. Lungimea conductei de transport (conducta de legătură):
10000
LCL = = 125 m
80
8. Durata udării:
27 × 2,5 × 0,7
t= = 23,6ore ≅ 24 ore
2
88
BIBLIOGRAFIE
1. BLIDARU V., PRICOP GH., WEHRY A. – Irigaţii şi drenaje, Ed.

Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
2. BOTEZAN M. – Bilanţul apei în solurile irigate, Ed. Academiei Române,
1972.
3. CAZACU E., DOROBANŢU M. – Amenajări de irigaţii, Ed. Ceres,
Bucureşti, 1982.
4. CAZACU E., DOBRE V şi colab. – Irigaţii, Ed. Ceres, Bucureşti, 1989.
5. GRUMEZA N., KLEPS C. – Programarea şi avertizarea udărilor în
sistemele de irigaţii, Ed. Ceres, Bucureşti, 1988.
6. JINGA I., TEODOROIU AL., VÂJIALĂ M. – Irigarea culturilor –
Îndrumător pentru lucrări practice, I.A.N.B., 1979.
7. MUREŞAN D., PLEŞA I., ONU N. – Irigaţii, desecări şi combaterea
eroziunii solului, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1992.
8. NAGY Z., LUCA E. – Irigarea culturilor, Lucrări practice, Tipo.
Agronomia Cluj Napoca, 1995.
9. NICOLAESCU I. – Irigaţii prin scurgere la suprafaţă, Ed. Ceres, Bucureşti,
1981.
10. ONU N. – curs de irigarea culturilor, Lito. Inst. Agronomic Timişoara,
1988.
11. PLEŞA I., BURGHIU V. – Exploatarea amenajărilor de îmbunătăţiri
funciare, Ed. Ceres, Bucureşti, 1986.
12. SISEŞTI V. I. şi colab. – Irigarea culturilor, Ed. Ceres, Bucureşti, 1982.
89

Irigarea Culturilor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Irigarea Culturilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA

DETERMINAREA STĂRII DE UMIDITATE A SOLULUI

Irigarea raţională a culturilor trebuie să aibă la bază cunoaşterea

1.2. Metoda uscării probelor de sol în etuvă

1.3. Metoda Kabaev

Sectorul de irigaţie …………… Data determinării………..

1.4. Determinarea stării de umiditate a solului prin metode moderne:

Metoda tensiometrică se bazează pe măsurarea forţei de succţiune sau

Figura 3. Amplasarea celor două

După instalare, citirile la agrotensiometru se pot face cu precizie la

Transformarea datelor de umiditate accesibile plantelor în procente de

Transformarea datelor de umiditate accesibile plantelor (citite pe scara

Metoda electrometrică - Aparatul MAD – NIR - NIRIM

Indicaţii privind manevrarea

Figura 5. Schema de instalare a sondei

DETERMINAREA CONSUMULUI DE APĂ AL

Cunoaşterea consumului de apă al culturilor are o deosebită importanţă

2.2. Metode directe pentru determinarea consumului de apă al plantelor

2.2.1. Determinarea consumului de apă prin metoda bilanţului

Elementele bilanţului de apă din sol se determină într-o cultură irigată

2.3. Întocmirea graficului dinamicii consumului mediu zilnic de apă al

Pe baza datelor de consum obţinute prin calcul se întocmeşte graficul

2.4. Calculul coeficientului de valorificare al apei

Dacă se raportează consumul total de apă al unei culturi agricole la

2.1. Determinarea consumului de apă

Figura 8. Dinamica consumului zilnic de apă la porumb

2.5.Determinarea consumului de apă după metoda lizimetrelor

Cu ajutorul lizimetrelor se determină consumul total optim de apă al

Sf. Zahăr 16 24 53 56 47 29 4711

Grâu 12/23 42 43 - - - 1909

Sf. Zahăr 20 28 49 56 51 25 3666

Grâu 17/29 41 37 - - - 1674

Grâu 15/25 45 38 - - - 1688

Sf. Zahăr 19 26 42 58 46 28 3196

Sf. Zahăr 18 26 38 44 34 21 1152

2.6.1. Determinarea consumului de apă după metoda Thornthwaite

Rezultatele obţinute pe baza formulelor în care intră ca element climatic

Se cere să se calculeze consumul de apă a culturii porumbului boabe

1. În primul rând se calculează valoarea indicelui termic anual (I), prin

Determinarea consumului prin metoda Thornthwaite, cu abacă

Mărimea consumurilor lunare se poate determina şi cu ajutorul

2.6.2. Determinarea consumului de apă cu ajutorul evaporimetrului

Cu ajutorul evaporimetrului BAC clasa A se măsoară potenţialul de

Figura 10. Evaporimetrul

Evaporimetrul BAC clasa A se instalează într-un spaţiu împrejmuit cu

Figura 11. Punct de avertizare

Figura 12. Staţie de avertizare

Data Citiri zilnice Evap. Evap. Viteza Precipitaţii Observaţii

Determinarea consumului de apă, cu ajutorul evaporimetrului Piche

Evaporimetrul Piche constă dintr-o epruvetă gradată, prevăzută la capăt

Epruveta se umple cu apă, se fixează

Scopul principal al acestei operaţii este stabilirea momentului udării în

Să se facă prognoza şi avertizarea udării pe luna iulie pentru cultura

Vezi fişa model

Pentru stabilirea momentului udării, folosind metoda bazată pe relaţia

CALCULUL NORMEI DE UDARE

Prin normă de udare se înţelege cantitatea de apă exprimată în m3 la

m = 110 · 0,50 · 1,30 · (25 – 19) = 429 m3 ≈ 450 m3 apă/ha.

Adâncimea de udare pe culturi şi zone climatice se stabileşte

3.1. Calculul plafonului minim (PM) de umiditate

Umiditatea din sol nu trebuie să scadă sub un anumit plafon minim,

3.2. Calculul normei de aprovizionare

Irigaţia de aprovizionare se aplică cu scopul de a asigura în sol