Determinarea rezervei de seminţe de buruieni din sol

În vederea aplicării diferenţiate a măsurilor de combatere a buruienilor, este necesar să se cunoască

rezerva de seminţe de buruieni din sol, precum şi distribuţia acestora pe adâncime.
Numărul seminţelor din sol variază în mod considerabil în fucţie de sezon. Cel mai mare număr se
observă după scuturarea seminţelor coapte la suprafaţa solului, iar cel mai mic număr, înainte de începerea
scuturării lor, când există posibilitatea să se cunoască numărul de seminţe care s-au scuturat în anul curent
şi să se ia măsurile pentru curăţirea terenului de buruieni chiar în aceeaşi toamnă.
Pentru recoltarea probelor de sol în vederea determinării rezervei de seminţe de buruieni, se
foloseşte sonda Kalentiev (fig.1). Se mai poate folosi în locul sondelor, monoliţi de sol având secţiunea de
5 x 5 cm, 10 x 10, 20 x 20 cm.
În ce priveşte adâncimea, pe terenurile arabile se recoltează de obicei pe întreaga grosime a
stratului arabil şi uneori chiar şi din subarabil. Cea mai mare cantitate de seminţe se găseşte în sol în
stratul superior de 10 cm.
Pentru cercetări obişnuite, probele se iau la următoarele adâncimi: 0-2 cm; 2-6 cm; 6-10 cm; 10-20
cm; 20-30 cm. Când se fac cercetări mai amănunţite, se iau probe până la adâncimi mai mari (40-50) cm.

1. Separarea seminţelor de buruieni din probele de sol

Pentru separarea seminţelor de buruieni din probele de sol se folosesc mai multe metode, în funcţie
de compoziţia mecanică a solului.
Pentru solurile argiloase, lutoase şi luto-nisipoase care au un conţinut mic de particule de nisip
şi o compoziţie mecanică grea, se foloseşte procedeul de spălare cu apă a probelor de sol, pe site. În cazul
în care se face evaluarea seminţelor din sol la o anumită specie de buruieni, se aleg site cu diametrul
ochiurilor apropiate de mărimea seminţelor, dar fără să lase să treacă seminţele prin ele. Când se studiază
întraga cantitate de seminţe din sol, se folosesc de obicei site cu diametrul ochiurilor de 0,25 mm.
Proba de sol se înmoaie, în prealabil, într-o tavă metalică cu apă, după care proba sau porţiuni mici
din probă (în cazul când volumul de sol este mare) se trece pe sita cu orificii de 0,25 mm şi se spală sub un
curent de apă. În timpul spălării, conţinutul din sită se amestecă în permanenţă. Operaţia se consideră
încheiată când apa trecută prin sită este curată.
Conţinutul sitei se trece cu ajutorul unei pisete într-o pâlnie cu hârtie de filtru. Pe hârtia de filtru
vor rămăne seminţele de buruieni, resturile organice şi particulele de nisip. Materialul rezultat pe hârtia de
filtru se usucă la aer.
După separarea seminţelor de resturi organice şi minerale cu ajutorul unei pensete, se trece la
identificarea lor, gruparea pe specii şi grupe biologice, aprecierea lor cantitativă şi calcularea la m2 şi la
hectar.
Pentru solurile nisipoase şi nisipo-lutoase, separarea seminţelor de buruieni se face prin cernerea
probei uscate la aer, după ce a fost bine mărunţit, fără ca seminţele de buruieni să fie vătămate. În urma
cernerii pe o garnitură de site cu ochiuri de diferite mărimi, conţinutul sitelor cu ochiuri de 1 mm şi mai
mari, se examinează cu ajutorul unei lupe şi se aleg cu o pensetă, de o parte seminţele de buruieni şi de
cealaltă parte pietrele şi particulele de cuarţ, care se îndepărtează.
Conţinutul sitei cu orificii de 0,25 mm, în care se găsesc seminţele mici şi particulele de sol care au
greutatea specifică mai mare, se izolează cu ajutorul unui lichid greu.
Un lichid greu dintr cele mai ieftine şi des întrebuinţate este soluţia de carbonat de potasiu. Pentru
preparare se iau 2 kg carbonat de potasiu la 1,8 litri apă distilată. Greutatea specifică a soluţiei de 53 % va
fi egală cu 1,56g/cm3.
Fracţiunea de sol cu seminţe mici se introduce în această soluţie şi se amestecă treptat. Seminţele
şi resturile organice care s-au ridicat la suprafaţa lichidului se scot, operaţia continuându-se până ce toate
seminţele s-au ridicat la suprafaţă.
Seminţele de buruieni împreună cu resturile organice se spală cu apă, se usucă la aer şi se
procedează apoi la alegerea seminţelor ca şi la spălarea pe site.
 2. Calcularea numărului de seminţe de buruieni pe m2

Infestarea solului cu seminţe de buruieni se exprimă prin numărul de seminţe la m2. Calculul se
efectuează atât pentru întreg stratul arabil cât şi pentru adâncimi mai mici, cum ar fi: 0-2 cm; 2-6 cm; 6-10
cm; 10-20 cm etc.
Pentru efectuarea calculelor este necesar în primul rând să se cunoască suprafaţa părţii active a
sondei Kalentiev cu care s-au recoltat probele de sol. Laboratorul nostru foloseşte sonda cu diametrul
interior de 8 cm. În acest caz suprafaţa va fi de 50,24 cm2. Această suprafaţă se multiplică cu numărul de
repetiţii din care a fost alcătuită proba de sol analizată. De exemplu, 3 repetiţii x 50,24 cm2 = 150,72 cm2.
Pentru uşurinţa calculelor, se află un coeficient de transformare K, rezultat din raportul dintre
suprafaţa de 1 m2 şi suprafaţa probei de sol.
Astfel, dacă proba medie a fost alcătuită din 3 repetiţii şi suprafaţa acesteia este de 150,72 cm2,
atunci coeficientul
10.000 cm 2
K= = 66,34
150,72 cm 2

Dacă în proba analizată s-au găsit 364 seminţe, acest număr se înmulţeşte cu coeficientul de transformare
K şi astfel se determină numărul de seminţe de buruieni la m2.
364 x 66,34 = 24.147 seminţe de buruieni la 1 m2

Prezentarea datelor

Prezentarea rezultatelor la evaluarea numărului de seminţe de buruieni din sol se face sub formă de
tabel, în care se trec principalele specii de buruieni, adâncimile de la care s-au recoltat probele, numărul de
seminţe de buruieni (tabelul 16).
Tabelul 16
Numărul de seminţe de buruieni la m2 în funcţie de adâncimea în stratul arabil

Nr. crt. Denumirea speciei Nr. seminţe din proba Nr. seminte/m2