INDICATORII FIZICI AI

CEREALELOR
 Masa de cereale se caracterizează printr-un număr de
indicatori fizici, a căror cunoaştere este utilizată la
depozitarea cerealelor, la curăţirea lor de impurităţi, la
uscare.

1.Unghiul de taluz natural

Unghiul de taluz natural sau de frecare internă, este

unghiul pe care îl face masa de cereale în cădere liberă
sau curgere, pe o suprafaţă orizontală.
Unghiul de taluz natural este influenţat de forma şi
mărimea boabelor, conţinutul de impurităţi, starea
suprafeţei boabelor şi de umiditatea cerealelor.
 Modalităţi de determinare

Un recipient paralelipipedic din sticlă, în care se află cereala, se răstoarnă uşor pe

una din feţele longitudinale. Cerealele se vor aşeza sub un unghi care poate fi măsurat
(figura 1. a).
Un alt mod de deteminare este cel care foloseşte un vas în formă de L, cu una din
feţele laterale din sticlă pentru a putea urmări modul de aşezare al cerealelor. Prin
ridicarea clapetei, cerealele curg formând cu planul orizontal unghiul de taluz natural
α (figura 1. b).
În (figura 1.c) este prezentat cel de-al treilea mod de determinare a unghiului de
taluz natural. Cerealele din pâlnia cu gură largă la partea inferioară, situată la o
înălţime mică vor cădea pe planul orizontal aşezându-se sub unghiul de taluz natural.
• Interpretarea rezultatelor:
Cerealele cu formă sferică, sau care se apropie de
forma sferică, au un unghi de taluz mai mic în comparaţie
cu cerealele cu boabe lungi. Cu cât suprafaţa cerealelor
este mai rugoasă, cu atât unghiul de taluz natural este
mai mare.
Umiditatea cerealelor influenţează valoarea unghiului
de taluz natural, prin modificare coeficientului de frecare
al boabelor. Creşterea umidităţii cerealelor, determină
creşterea coeficientului de frecare al boabelor şi în
consecinţă, creşterea unghiului de taluz natural.
 2. Unghiul de frecare externă

Unghiul de frecare externă reprezintă unghiul limită de înclinaţie, a

unei suprafeţe plane, consituită dintr-un anumit material, la care începe
alunecarea sau rostogolirea cerealelor. Valorile acestui unghi depind de:
natura materialului, rugozitatea acestuia, starea suprafeţei boabelor de
cereale, forma boabelor şi umiditatea acestora.
Unghiul poate fi determinat prin măsurare directă, la instalaţia
formată dintr-un plan înclinat, articulat la partea inferioară (figura 2)
 Pe acest plan se fixează plăci din diverse
materiale similare celor de curgere a cerealelor în
silozuri şi unităţile de prelucrare, cum ar fi: beton,
tablă de oţel, răşini sintetice, etc.
Cunoaşterea unghiurilor de frecare externă,
pentru cereale şi produsele rezultate din
mărunţirea lor, produsele intermediare şi finite,
rezultate din prelucrarea cerealelor, are o
importanţă deosebită la alegerea înclinaţiei
maxime, la care mai are loc curgerea lor prin
conductele de transport gravitaţional şi permite
proiectarea funcţională a evacuărilor din celule sau
buncăre de depozitare a acestor produse.
3. Coeficientul de frecare externă

Coeficientul de frecare externă reprezintă

tangenta unghiului de frecare externă

f2 = tg φ0

Valoarea lui este influenţată de aceeaşi factori

care influenţează valorile unghiului de frecare
externă.
 4. Porozitatea

Porozitatea este proprietatea cerealelor de a lăsa la

aşezare, un anumit spaţiu intergranular. Ea se exprimă prin
raportul dintre volumul spaţiului intergranular şi volumul total
ocupat de cereale
V v
P 100
V %,
unde:

V – este volumul total al masei de seminţe,

v – volumul ocupat de substanta solidă a seminţelor.
 Porozitatea cerealelor prezintă importanţă în lucrările de
tratare şi conservare a cerealelor, cum ar fi aerarea activă şi
uscarea lor.
Porozitatea cerealelor este influenţată de următorii factori:
 forma şi mărimea boabelor de cereale,
 starea suprafeţei exterioare a cerealelor,
 conţinutul şi natura impurităţilor,
 umiditatea cerealelor,
 gradul de tasare.
Forma şi mărimea boabelor de cereale influenţează în cea
mai mare măsură porozitatea acestora. Atunci când există o
uniformitate dimensională a cerealelor, porozitatea lor este
mai mare decât atunci când seminţele nu au o dimensiune
uniformă. Boabele mici ocupă spaţiile rămase între cele mari,
porozitatea fiind mai mică.
 Cu cât suprafaţa seminţelor este mai lucioasă, cu atât
porozitatea este mai mică. Cu cât rugozitatea suprafeţei
exterioare este mai mare, cu atât spaţiul intergranular creşte,
deci creşte porozitatea.
Umiditatea cerealelor influenţează porozitatea acestora prin
modificare coeficientului de frecare internă. Creşterea umidităţii
cerealelor are ca rezultat creşterea porozităţii acestora.
Un procent ridicat de impurităţi de dimensiuni mici, cum ar fi
seminţele de buruieni sau spărturile de cereale, ocupă foarte
bine spaţiile libere rămase între boabele de cereale, micşorând
porozitatea acestora. Un procent ridicat de impurităţi de
dimensiuni mari şi masa mică, cum ar fi fragmentele de spice
sau paie, determină creşterea porozităţii cerealelor care le
conţin.
Tasarea cerealelor conduce la scăderea porozităţii acestora.
Astfel, cerealele depozitate în magazii plane, într-un strat
subţire, au o porozitate mai mare decât aceleaşi cereale
depozitate în celule înalte de siloz.
 5. Parametrii dimensionali ai cerealelor

Cerealele sunt caracterizate în funcţie de tip,

specie şi varietate de anumite dimensiuni. Unele
cereale ca grâul, secara, orzul, ovăzul, porumbul,
sunt caracterizate prin trei dimensiuni: lungime a,
lăţime b şi grosime c. Altele, cum ar fi lintea, sunt
caracterizate prin două dimensiuni: grosimea c şi
diametru d. O serie de seminţe de cereale a căror
formă se apropie foarte mult de cea sferică, sunt
caracterizate printr-o singură dimensiune, diametru
d ( figura 3)
Figura 3 Caracteristici dimensionale ale cerealelor
 Cunoaşterea parametrilor dimensionali ai cerealelor prezintă o
importanţă deosebită la curăţirea acestora de impurităţi, pe baza
diferenţei de mărime dintre acestea şi cereale. În funcţie de parametrii
dimensionali ai cerealei supusă curăţirii se aleg dimensiunile optime
ale orificiilor suprafeţelor de separare. Variaţia unui parametru
dimensional al unei cereale este relevantă prin curba granulometrică.
Curba granulometrică (figura 4) reprezintă variaţia frecvenţei
procentuale a parametrului ales, între limita dimensională inferioară şi
limita dimensională superioară. Pentru trasarea curbei granulometrice
al unui parametru dimensional al unei cereale, se măsoară acest
parametru la 300-500 de boabe.
• Aparatură.
• Pentru măsurare, în funcţie de precizia de măsurare, se pot folosi:
– şublere, cu o precizie de 0,1 mm,
– micrometre, cu o precizie de 0.01 mm,
– ceasuri comparatoare, cu o precizie de 0,001 mm.
•
• Calculul şi exprimarea rezultatelor:
• În urma măsurătorilor se obţine valoarea minimă x şi valoarea maximă X a
parametrului măsurat.
• Se alege un număr de clase de mărime k, în funcţie de valorile x şi X, 6-12
clase.
• Intervalul de clasa λ se calculează cu relaţia:
• 
X x

• k

• Numărul total de boabe măsurate N va fi distribuit în fiecare clasă de

mărime astfel:
• clasa I - n1 boabe cu dimensiuni între x şi x+ λ
• clasa a II-a - n2 boabe cu dimensiuni între x+ λ şi x+ 2λ
• clasa k - nk boabe cu dimensiuni între X- λ şi X
 Curba granulometrică se obţine unind mijloacele laturii superioare a
dreptunghiurilor reprezentând frecvenţa procentuală a fiecarei clase.
Pentru evidentţierea diferenţelor de formă între diferite cereale se
utilizează caracteristicile granulometrice:
indicele dimensiunii medii, pentru grâu şi secară
q  abc
criteriul de sfericitate:
F100
ks 
de
unde de este diametrul echivalent:

6V
de 


unde V este volumul bobului: după Kazakov, V abc
6
sau, după Egorov. 4
V abc
25
aria suprafeţei bobului de grâu:

. S (bc  ab  ac)
3
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIA
ACORDATĂ!!!