UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINĂ “ION IONESCU

DE LA BRAD” DIN IAŞI, FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

SPECIALIZAREA: CONTROLUL ŞI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

Intoxicația cu produse stupefiante

Prof. univ. dr.,

Vasile Maciuc
Studentă:
Andreea-Simona HODOROGEANU
Cuprins
 Droguri, stupefiante, narcotice sunt numai cateva dintre cele mai cunoscute
denumiri ale perfidului mesager al morții albe, flagelul demonic ce terorizează
deopotrivă femei si bărbați, tineri si adulti, albi si negri, săraci si bogați, cu
pentrabilitate in toate mediile sociale.
Stupefiantele sunt substanțe care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de
inerție fizică și psihică și care, folosite mult timp, duc la obișnuință și la necesitatea
unor doze crescânde[1]. Sunt cunoscute în limbajul popular sub denumirea de
droguri. Ca mecanism de acțiune, stupefiantele acționează la
nivelul neurotransmițătorilor din sistemul nervos, inhibând sau stimulând
activitatea acestora. Pot altera starea de conștiență, iar unele stupefiante au efect
halucinogen.

Unele stupefiante (morfina, codeina, cocaina, atropina etc.) sunt folosite în

medicină în diverse situații: pentru tratamentul durerii de mare intensitate (de
exemplu durerea din cancer), pentru efectul antispastic etc. În afara uzului medical,
există și folosirea ilegală a stupefiantelor, pentru efectul euforizant și halucinogen
(opiul, heroina, cocaina etc.). Regimul juridic al stupefiantelor, de la cultivarea
plantelor de origine și până la consum, este supus unor reglementări legale foarte
stricte.
In sens larg prin noțiunea de drog este definita orice substanță solidă, lichidă,m sau
gazoasă, naturală (vegetală, animală, minerală) ori artificială, care prin acțiunile
sale determină alterarea funcționalității organismului cu care a venit in contact.
In sens restrâns drogul semnifică substanța care provoacă toleranță si dependență,
făcându-se referire mai alea la substanțele psihoactive considerate ilegale.

Clasificare:
I. Funcţie de calea de administrare:
- injectate (ex. heroina, morfina);
- ingerate - băuturi (de ex. cannabisul)
- opiofagia- dulciuri, amestecate cu diverse mirodenii (ţările
orientale);
- fumate (opiul, heroina, cannabisul)- ierburi sau pudră amestecate cu tutunul, rulate
sub formă de ţigări (“joint” sau “petarde”)
- mestecate (ex. frunzele de coca, tutunul);
- inhalate (ex. solvenţii volatili);
- intrarectal (ex. barbiturice).
II. Funcţie de efectul farmacodinamic principal (Ludwig Lewin, “Phantastica”,
1924)
- Euphorica (euforice sau utopiacee)- stare de euforie- opiul şi derivaţii săi; cocaina.
- Phantastica (fantastice, psihodisleptice, “agenţi de iluzii”)- viziuni despre a căror
realitate consumatorul este convins- drogurile halucinogene: canabis, LSD etc.
- Hipnotica- deprimarea activităţii sistemului nervos central- barbiturice,
tranchilizante.
- Inebriantia- stare de beţie sau asemănătoare cu beţia- alcoolul etilic, solvenţii
volatili.
- Excitantia- stimularea S.N.C., efecte psihotonice,diminuarea senzaţiei de oboseală-
excitantele majore (amfetamine, cocaină), excitantele minore (cafea, ceai, tutun etc).
III. Funcţie de efectele asupra S.N.C. (ONU, Interpol)
- Psiholeptice (depresoare) - opiul şi derivaţii, hipnotice, neuroleptice, tranchilizante
- Psihoanaleptice (stimulante) - cocaina, crack, khat, amfetamine
Psihodisleptice (perturbatoare SNC) - cannabis, mescalină, LSD, fencyclidină
(PCP), psilocybină
IV. Funcţie de atitudinea societăţii:
droguri puternice - “hard drugs” (ex. opiacee şi derivaţii lor);
droguri slabe - “soft drugs” (ex. barbiturice, amfetamine etc)

Opium-ul
Se obține din sucul lăptos(latex), ce se scurge din capsulele de mac opioid (Papaver
somniferum album). Din latexul albicios se obține o masă friabilă, negricioasă,
filtrata si uscată , comercializându-se sub formă de turte, chifle, batoane.
Opiul se poate consuma prin ingestie(opiofagie), sub formă de inhalații sau fumat ,
mai rar folosit ca medicament Opiul își datorează acțiunea toxică alcaloizilor pe care
ii conține cu acțiune asupra sistemului nervos central- morfină, codeină ; cu acțiune
asupra mușchilor netezi- papaverină, narcotică.

Derivaţii de opiu
Naturali- morfină, codeină, tebaină
Semisintetici- heroină, hidromorfonă, oximorfonă, oxicodonă, buprenorfină
Sintetici- petidină, pentazocină, metadonă, fentanil etc.
Intoxicația acută se caracterizează prin alterarea stării de conștiență, depresie
respiratorie (bradipnee uneori foarte severă), brahicardie, hipotensiune, mioză,
grețuri și vărsături, constipație.
Moartea se poate produce prin insuficiență respiratorie sau, mai rar prin sincopă
cardiacă. Doza letală la adult este de 1,5-3 g.
Intoxicația cronică (opiomania) caracterizează individul hipoponderal, euforic, care
nu suportă lumina, constipat, cu respirație rară și puls lent, ce acuză cefalee și stare
de greaţă.
Degradarea psihică și fizică se produce în timp, dar mai lent decât în cazul morfinei.
Diferențierea intoxicației cu opiu de o intoxicație cu morfină se face prin
identificarea acidului meconic, prezent în opiu, prin analiza urinei.

Morfina este un agonist opioid. Termenul provine de la numele lui Morpheu,

zeul visurilor în mitologia greacă. Este principalul agent activ din opiu (sub formă
de meconat), concentrația sa în extractul de opiu variind între 8 și 14%, cu o medie
de 10%. Este un analgezic foarte puternic, face parte din
grupa alcaloizilor morfinanici propriu-ziși alături de codeină și tebaină. Are acțiune
depresivă la nivelul sistemului nervos central, determinând, ca pricipal efect
terapeutic, inhibarea percepției dureroase(efect antialgic), astfel încât durerea devine
suportabilă (spre exemplu în boala canceroasă).

În doze terapeutice, produce somnolență, indiferență, scăderea performanțelor

psihice, senzație de căldură, prin vasodilatație și o stare generală de bine(acțiune
euforizantă).
Intoxicaţia acută cu morfină se produce prin supradozare, involuntar, în condiţiile
folosirii medicale sau voluntar, în scop suicidar. Cel mai mare risc de intoxicaţie îl
prezintă persoanele ce au dezvoltat toleranţă la morfină şi s-au obişnuit cu doze mai
mari. La aceste persoane sensibilitatea revine după câteva zile de pauză, aceeaşi doză
având potenţial letal.

După administrarea unei supradoze de morfină, apar primele simptome ale

intoxicaţiei: greţuri, vărsături, convulsii, scade frecvenţa respiraţiilor până la apnee.
La scurt timp urmează faza inhibitorie la nivel central: pacientul devine ostil,
agresiv, memoria şi atenţia sunt afectate, apare somnolenţa, iar în cazuri mai grave
intră în comă şi se produce decesul.
Intoxicația cronică, ce se poate instala atât la toximan cât și la pacienți oferă aspectul
unui individ cu deficit ponderal, cu privire fixă, care nu suportă lumina, constipat,
cu buze vineții, cu ritm respirator rar, uneori neregulat, ce acuză cefalee și stare de
greaţă, insomnie, inapetență.

Cocaina este un drog natural, energizant, euforizant, originar din America de Sud,
fiind unul dintre cele mai raspândite droguri care produce o puternica dependenta
psihica utilizatorului.
Nivelul consumul actual a stârnit o mare ingrijorare datorita potentialului ridicat de
a induce modificari de personalitate, alterari cognitive si fenomene psihotice. Din
aceste motive, legislatia nationala si internationala incrimineaza consumul acestei
substante, stabilind pedepse care incep de la privare de libertate câtiva ani, pâna la
pedeapsa capitala in tari precum China sau Filipine.
Denumiri : Coke, Zapada, Alba, Base, Crack, Regina Alba, Rocas, Praf de stele,
Fulg, Piatra.
Cocaina (benzoil-metil-ecgonină) este un alcaloid tropanic cristalin, care se obține
din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Este un stupefiant cu efect
stimulant puternic al sistemului nervos central, fiind unul dintre cele mai
răspândite droguri care produc dependența consumatorului.
Cocaina poate fi inghitita, inhalata pe nas (prizata), fumata sau injectata.
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), in
doze mici si fenomene de intoxicatii, in doze mai mari. Atunci când este inhalata pe
nas, praful de cocaina ajunge prin nari la mucoasa nazala si de aici se absoarbe in
sânge.
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul
mucoaselor si plagilor, fiind folosita in trecut ca anestezic local de suprafata. Astazi,
in acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei ce prezinta risc mai redus de
farmacodependenta.
Efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 de minute
de la folosire. Latenta pâna la aparitia efectului este minima la administrarea
injectabila si maxima la cea orala. Dozele mici de cocaina (sub 100mg) provoaca un
sentiment euforizant de fericire caracterizat prin:
• Energie crescuta cu siguranta de sine si senzatia de a fi apt pentru eforturi fizice
deosebite
• Hiperexcitabilitate la stimuli sonori si vizuali
• Hipertermie
• Logoree
• Intensificarea activitatii mintale
• Scaderea poftei de mâncare
• Scaderea nevoii de somn
• Tahicardie si hipertensiune pe fond de vasoconstrictie
• Dilatarea anormala a pupilelor cu imobilizarea irisului
Extazul (15-30 minute) este urmat de o depresie profunda manifestata prin:
• Irascibilitate, panica, agresivitate, senzatie de persecutie
• Agitatie si anxietate
• Oboseala psihica
• Dorinta de administrare a unei noi doze
Imediat dupa doza pot surveni uneori dureri de cap de circa o ora, tremuraturi,
incapacitatea de a discrimina stimulii termici (cald/rece). [1][3][4][15]
Efectele pe termen lung pot fi reprezentate de hepatita A, B, C sau SIDA (prin
intrebuintarea in comun a seringilor de unica folosinta), paranoia, infarct cerebral
sau miocardic, dureri abdominale, comportament agresiv, halucinatii (care pot
provoaca acte de automutilare, suicid, omor), dependenta psihica greu reversibila.
La consumatorii de crack, (cocaina care se fumeaza, având la baza hidrocloritul de
cocaina si care se prezinta sub forma de bile sau bastonase albe) fata de cei care
consuma pudra, depresia este semnificativ mai intensa si mai profunda iar starea de
violenta este mai accentuata, in timp ce la consumatoarele gravide, efectele negative
asupra sanatatii fatului sunt mult mai mari.

Halucinogele sunt droguri care acţionează asupra sistemului nervos central,

producând modificări ale dispoziţiei şi percepţiei, care merg de la iluzii senzoriale
până la halucinaţii.
Mai pot să declanşeze reacţii psihotice, cum ar fi pierderea contactului real,
halucinaţii şi chiar schizofrenie.
L.S.D (dietilamida acidului dextro-lisergic)
L.S.D. este un drog semisintetic, având proprietăţi halucinogene, tipul specific de
drog din categoria halucinogenelor psihedelice.
L.S.D este una din substanţele halucinogene foarte active cunoscută până în prezent.
Produsele ce au la bază L.S.D. sunt în prezent întâlnite pe piaţa ilicită şi sunt
provenite din laboratoarele clandestine.
L.S.D se prezintă, în mod obişnuit, sub forma unui lichid incolor, insipid şi inodor;
poate apărea şi ca o pudră albă, casantă, sub formă de mici pilule sau mici
comprimate, albe ori colorate. Administrarea se poate realiza pe cale digestivă,
injectabilă, prin fumat sau transcutanată ori sublinguală.
Anumiţi consumatori de L.S.D. pot experimenta fenomene neaşteptate de
„călătorie”, în cursul cărora resimt efectele anterioare L.S.D.-ului, fără ca ei să fi
absorbit vreo doză din acest drog. Acest fenomen poartă denumirea de „flashback”
şi este deosebit de periculos pentru consumatori (aceştia se simt ca nişte fiare
hăituite).
Efectele L.S.D. – ului şi a altor halucinogene conduc la creşterea ritmului cardiac şi
a tensiunii arteriale, senzația de părăsire a corpului, halucinații intens colorate cu
imagini mișcătoare, dilatarea pupilelor, tremuratul mâinilor, răceala şi umezirea
palmelor şi, uneori, frisoane şi greţuri.
MESCALINA
Mescalina, un derivat al feniletilaminei, este principalul alcaloid din cactusul Peyote.
Mescalina este o substanţă halucinogenă tipică, ea este mai puţin puternică ca L.S.D.
–ul. Aceasta poate fi uşor sintetizată în laboratoarele clandestine.
Aztecii numesc acest cactus „Peyote” (în traducere „părosul”) din cauza smocurilor
de păr care mărginesc planta ajunsă la maturitate. Acest drog provoacă așa numitul
peyotlism, un complex de manifestări cu o durată de 12-20 ore, ce constau inițial
într-o stare de excitație și de mulțumire, cu creșterea forței musculare și logoree,
urmată de faza senzorială (modificarea rețelei spațiu-timp, depersonalizare,
halucinații geometrice), cu midriază, tahicardie și în final starea de deprimare a
sistemului nervos, când se produce decesul prin colaps cardiovascular.

Particularităţile activităţii medico-legale în cercetarea la faţa locului

În cazul în care se suspectează o intoxicaţie cu stupefiante, importante sunt
următoarele elemente: Datele de istoric, atunci când se pot obţine: · consum anterior
de stupefiante – tipul de consum (ocazional, cronic), tipul de substanţă şi calea de
administrare; · eventuale internări în clinici de dezintoxicare, tratamentul de
substituţie urmat, data şi doza ultimei administrări cunoscute de substanţe
stupefiante; · anturaj cunoscut consumator de substanţe stupefiante;
antecedente patologice documentate medical, cunoscute ca asociate consumului de
stupefiante. Examinarea cadavrului: · Semne de puncţii venoase, inclusiv în zone
mai puţin accesibile – sublingual, în fosa poplitee, în spaţiile interdigitale (în special
la picioare); estimarea vechimii acestora. · Sângerări nazale în urma consumului de
cocaină. · Semne ale consumului cronic de stupefiante: scleroze vasculare întinse pe
traiectele venoase superficiale; fisuri ale smalţului dinţilor frontali la consumatorii
de crack; caşexie. · Semne ale afecţiunilor patologice asociate consumului de
stupefiante. · Prezenţa de eventuale leziuni traumatice şi evaluarea gravităţii lor
(eventual potenţial tanatogenerator). Evidenţierea corpurilor delicte în aria de
cercetare: seringi, folii de staniol, lingurite, seringi, ace, brichete, fiole, ţigări golite
parţial sau total de conţinut, pacheţele cu substanţe sub formă de pulbere, pacheţele
cu plante uscate etc.
Dacă la examenul extern se constată modificări datorate unei alte patologii decât
traumatică (cianoză, icter, edeme, distensii abdominale, leziuni varicoase, tumorale
etc.), acestea vor fi înregistrate. Medicul legist va comunica, unde este cazul, dacă
afecţiunile cu expresie exterioară ar fi putut contribui şi în ce măsură la producerea
decesului (de ex. sângerări masive în urma unor leziuni minore pe fondul unei
insuficienţe hepatice severe, cu icter intens), dacă ar fi putut exista tulburări de
motricitate şi sensibilitate anterioare (nedocumentate medical) care să altereze
capacitatea de deplasare şi de autoapărare. De câte ori pe corpul unui cadavru se
constată prezenţa de semne de tratament (incizii suturate sau nu, tuburi de dren,
aparate de imobilizare, branule, catetere etc.), acestea se descriu, se localizează şi nu
se îndepărtează, urmând să fie examinate amănunţit cu ocazia autopsiei.
Bibliografie

http://www.infogates.ro/campania_pretuieste_viata/Droguri%20halucinogene
.html
http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/4140-intoxicatia-cu-
morfina.html
https://www.researchgate.net/profile/Mihai_Marinescu/publication/290141696
_Forensic_aspects_in_crime_scene_investigation/links/5a3387460f7e9b2a288a
2c67/Forensic-aspects-in-crime-scene-investigation.pdf