Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
I. Clasificarea substanțelor psihoactive
Dictionarul Enciclopedic român defineşte drogul ca fiind din punct de vedere farmaceutic o
„materie primă de origine vegetală, animală sau minerală ce serveşte la prepararea anumitor
medicamente”, iar din aceeasi sursă aflăm că activitatea de drogare, din punct de vedere medical
”constă în administrarea exagerată de medicamente unui bolnav. Drogarea duce la obisnuinţă, la
necesitatea măririi continue a dozei, fapt care are repercusiuni negative asupra organismului”. La
ora actuală sensul cel mai apropiat de accepţiunea comună admisă pentru cuvantul drog, reţinut
şi utilizat în limbajul comun al omului modern si nu neapărat al specialştilor este cea potrivit
căreia „ drogul este orice substanţa, susceptibilă de a da naştere toxicomaniei”.
Ministerul Sănătăţii a stabilit lista cu plante şi substanţe cu proprietăţi psihoactive care vor fi
interzise, după ce s-au dovedit a fi periculoase pentru sănătate. Efectele produse de aceste
substanţe sunt similare celor date de substanţele psihotrope, având efect direct asupra creierului
uman (stări confuzionale-pierderea identităţii, halucinaţii, diminuarea atenţiei combinate cu
efecte adverse ca: dureri puternice de cap, anxietate, ameţeli, confuzie şi atacuri severe de
panică, creşterea frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale şi a temperaturii corpului).
Numărul total al acestor substanţe, care este deja estimat a fi de ordinul sutelor, este în
continuă creştere. Amestecurile de SNPP cumpărate în necunoştinţă de cauză de către utilizatori
2
au dus la efecte imprevizibile şi uneori dezastruoase. Aceste substanţe noi cu proprietăţi
psihoactive (SNPP) sunt cunoscute pe piaţă prin termeni precum „droguri sintetice” (designer
drugs), „substanţe euforizante legale” (legal highs), „plante euforizante” (herbal highs), „săruri
de baie” (bath salts), „substanţe chimice de cercetare” (research chemicals), „reactivi de
laborator” (laboratory reagents).
Pentru a promova o terminologie clară în această privinţă, Biroul Naţiunilor Unite pentru
Droguri şi Crimă (United Nations Office on Drugs and Crime – UNODC) foloseşte doar
termenul “new psychoactive substances (NPS)” - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive
(SNPP), care sunt definite ca şi „substanţe de abuz, într-o formă pură sau un preparat, care nu
sunt controlate de către Convenţia unică privind stupefiantele din 1961 sau de către Convenţia
privind substanţele psihotrope din 1971, dar care pot constitui o ameninţare la adresa sănătăţii
publice”.
3
Drog psihoactiv cu proprietăţi stimulatoare.
Energy-1/NRG-1 sau Rave, este un drog înlocuitor al mephedronei, dar spre deosebire de
aceasta, acţionează şi asupra altor receptori, declanşând un val de adrenalină. Acest mecanism
este responsabil de “prăjire” a creierului. Duce la alterări definitive ale bio-chimiei cerebrale,
generând deteriorare masivă urmată de moarte. Efecte: nevoie scăzută de somn până la 3 zile,
apariţie de simptome de paranoie şi tendinţe sinucigaşe. Câteva granule au efectul chimic al unei
mega-speedball ca şi cum s-ar lua o combinaţie de cocaină cu ecstasy și methamfetamină.
Criteriile moderne definesc abuzul şi dependenţa fizică de substanţe psihoactive după cum
urmează: abuzul de o substanţă este un mod eronat al utilizarii acesteiea care conduce la o
suferinţă sau disfuncţie semnificative, în timp ce dependenţa genereaăa suferinţe şi dificultăţi
mai grave, la care se adaugă semnele dependenţei fizice (toleranţa şi sevrajul).
A) Alcoolul este cea mai larg raspandită substanţă utilizată în scop adictiv. Abuzul de
alcool generează multiple consecinţe organice si psihice cu care medicii de orice specialitate se
confruntă zilnic şi, de asemenea, este cauza a peste 50 % din accidentele rutiere mortale.
Intoxicaţia acută (beţia) se manifestă prin euforie, dezinhibiţie comportamentală, verbală,
dislalie, labilitate emotională, ataxie. Sevrajul, in forma severă, îmbracă simptomele deliriumului
tremens (care complică sevrajul la circa 5 % din cei cu sevraj). Apare la circa 72 ore după
întreruperea consumului (sau mai tarziu).
4
În funcţie de categoria de substanţe utilizate, simptomele sunt următoarele:
Grupul de substanţe din clasa opioidelor include: heroina, morfina, codeina, hidromorfon,
meperidina, metadona, pentazocina, propoxifen. Intoxicaţia cu opioide reprezintă o urgenţă
veritabilă, putând duce la comă, edem pulmonar si stop respirator. După administrarea
intravenoasă a heroinei, efectul apare in 2 – 5 minute si se mentine pentru cel putin 10 – 30
minute. In cazul administrarii orale trebuie ţinut seama de efectul opioidelor asupra tranzitului
gastrointestinal, astfel încat detresa respiratorie poate parea că se ameliorează initial, doar pentru
a se agrava ulterior.
C. Intoxicaţia cu stimulente
E. Cannabis
5
Substanţa activă din marijuana (tetrahidrocannabinol - THC) provoacă simptomele
specifice intoxicaţiei la aproximativ 2 – 3 minute după inhalare sau la 30 – 60 minute după
ingestie. Efectele dureaza 3 – 4 ore după fumat si 8 – 12 ore după ingestie. Dozele scăzute
provoacă relaxare, euforie, tahicardie si congestionarea sclerelor. Pentru subiecţii aflaţi la prima
utilizare, chiar la doze scazute, pot aparea anxietate până la panică, suspiciozitate, ideaţie
paranoidă. La doze mari apar : tremor, uscaciune a mucoaselor, ataxie, hipotensiune, cefalee,
nistagmus, creşterea apetitului alimentar, tulburari mnezice (afectarea memoriei recente),
derealizare si depersonalizare. In cazul dozelor extreme se descriu halucinaţii similare celor din
intoxicatia cu LSD, şi stare confuzională.
F. Substanţele inhalante
IV.Concluzii
6
Medicina legală coreleaza aspectele legate de cercetarea la faţa locului, criminalistice, cu cele
anatomo-patologice, clinice, cu examenele toxicologice, examinări psihologice si psihiatrice
oferind astfel o interpretare interdisciplinară a acestui fenomen. Rapoartele de caz medico-legale
bazate pe analize de laborator reale, supuse unei analize statistice corespunzătoare, pot fi utile în
descoperirea de noi tendințe ȋntr-o populație reprezentativă