UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA DREPT

DISCIPLINA: CRIMINOLOGIE
TEMA: DROGURILE PSIHOANALEPTICE ȘI RISCURILE LOR
MEDICO-LEGALE

1
 Suceava 2022
Motto:
“Drogurile constituie o problema ingrozitoare, a carei seriozitate devine cu fiecare zi mai
vizibila. Exista milioane de oameni care recurg la droguri in toata lumea, abuzand de felurite
substante ilegale. Problemele produse de abuzul de droguri si de traficul ilegal sunt printre cele mai
grave probleme cu care se confrunta lumea de astazi, amenintand generatiile viitoare si, in acest fel,
viitorul vietii!” Rainer Schmidt-Nathen
Prezentul studiu își propune să afle in ce masura DROGURILE reprezinta un factor de risc
pentru structura de personalitate, stiut fiind ca, in functie de tip, acestea isi pun amprenta asupra
coordonatelor unei vieti esuate, undeva la marginea societatii.
Cuvinte cheie: substante psihotrope si substante stupefiante (Droguri), efecte,
Introducere
Desi toate substantele pot genera probleme, totusi substantele psihoactive prezinta cel mai
mare potential pentru abuz. Acest tip de substante afecteaza diferite structuri cerebrale care
controleaza dispozitia, constiinta si comportamentul.
In timp ce unii tineri consuma droguri datorita problemelor lor emotionale, altii au cu totul
alte motive. Incercarile de identificare a factorilor comportamentali sau sociali de risc in consumul de
drog au inceput sa fie bine studiate si este evident ca nu exista nici un mecanism specific de
declansare sau vreun eveniment care sa prezica consumul de drog la o persoana data (Newcomb,
Maddolician, Bealter, 1986). Socializarea la normele non-traditionale, dereglarile in relatiile normale
copil-parinti, lipsa de implicare in grupuri organizate, suferinta fizica si chinurile mentale, toate s-au
aratat ca fiind factori de predispozitie la initierea in consumul si abuzul de drog. Cercetarile realizate
pe consumatorii de cocaina si marihuana din licee, evidentiaza variabile comune, precum fondul sau
intim si stilul de viata. Jalali (1981) estima ca mai putin de 10% dintre consumatori sunt marcati de
tulburari de personalitate bine definite ce necesita tratament. Cei mai multi dintre consumatorii tineri
sunt sanatosi din punct de vedere al sanatatii psihice.
Grupe de droguri – Caracteristici si Efecte asupra Sistemul Nervos Central
(SNC)
Substante psihotrope si substante stupefiante:
Ele cuprind psiholeptice (depresoarele), psihoanaleptice (stimulentele), psihodisleptice
(halucinogenele) si hipnoticele.

2
 I. Produse psiholeptice (depresoare) ale SNC (Sistemul Nervos Central) (opiul, morfina,
heroina, barbituricele, benzodiazepinele, tranchilizantele, metaqualona, etc.)
Depresoarele micsoreaza activitatea sistemului nervos central, incetinind functiile vitale si
reflexele. Depresoarele calmeaza si, totodata, relaxeaza. In doze bine determinate, ele sunt utilizate in
medicina, mai ales ca sedative si pentru a induce somnul. Barbituricele si compusii asemanatori
acestora, ca si tranchilizantele minore, sunt depresoare ale sistemului nervos central. Analgezicele
opioide actioneaza, de asemenea, ca depresoare ale sistemului nervos central.
Analgezicele influenteaza reactia la durere, diminuand sau inlaturand tulburarile psihice care
o insotesc (anxietatea, tensiunea psihica, indispozitia).
1.Opiacee
Opiacee - Opiumul si substantele inrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete intinse, cu precadere in
Orientul apropiat, mijlociu si indepartat. Dupa perioada de inflorire, planta formeaza o capsula
rotund-ovalara ce contine semintele acesteia. Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza
si se recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se coloreaza spre maron si se intareste,
dobandind o consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma bruta a opiumului se modeleaza in
bulgari, sau asa-numite 'paini'. Culoarea oscileaza intre maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut
poate fi mancat, baut, injectat sau fumat. Opiumul contine aproximativ 40 de substante active diferite,
numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb sau din
produsul intermediar.
Heroina
Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugandu-se
diferite substante chimice intr-un proces chimic simplu, in mai multe etape. Are o putere analgezica
de de 10 ori mai mare decat aceasta.
Forme de consum:
Opiaceele pot fi inghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare.
Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza, ori se injecteaza intramuscular, subcutan (in tesutul adipos) sau
intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent.
Efecte fizice/psihice si pericole aparute prin abuz:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, in schimb are un efect analgetic
de cinci pana la 10 ori mai puternic. In acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca
morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica in sensul
eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti.
Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de
'flash' (engleza trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde intreg corpul imediat dupa injectarea
in circulatia sanguina.

3
 Aproape la fel de importante tulburarile dispozitionale, raportate de pacienti in proportie de
50%. Tristetea, anxietatea, tensiunea, sentimentul de singuratate, plictiseala au fost direct legate de
recadere, ceea ce ar putea indica nivele nevrotice mai ridicate decat in populatia generala (Gossop
1998) sau disforie. Trebuie insa luate in consideratie situatiile cand aceste stari dispozitionale negative
apar ca raspuns normal la probleme obiective. Foarte frecvent dependentii de opiacee au o foarte
scazuta capacitate de rezolvare a problemelor cea mai usoara modalitate de abordare a acestora sau
singura solutie gasita fiind administrarea drogului. Ei sunt cuprinsi de tristete, apatie si letargie, pana
cand mintea lor nu mai functioneaza normal. Astfel ca odata cu disparitia efectului opioid, absenta
starii de fericire este perceputa amplificat in realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare
depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Asemenea altor boli mintale, cauza fundamentala a bolilor depresive este reprezantata de
modificarile de ordin chimic in interiorul creierului. Principalele simptome ale acesteia sunt: insomnii,
iritabilitate, pierderea poftei de mancare si lipsa puterii de concentrare. Intr-o faza avansata a bolii,
pacientul poate incerca sa se sinucide cu scopul de a-i scuti pe cei dragi de „povara” pe care o
reprezinta.
Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative usoare
(transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pana la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul
membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize
convulsive.
- Sindromul de sevraj incepe la 6-8 ore de la administrarea ultimei doze, atingand un maxim
la 48-72 de ore, dupa care se remit in 7-10 zile. Debutul este similar cu cel din starea gripala
(lacrimare, rinoree, cascat, mialgii generalizate, uneori cu dureri generalizate), pacientul fiind anxios
si preocupat de a-si procura drogul.
Fenomenul de sevraj la heroina se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca in
cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce in
ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie
crescuta mai repede, decat in cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga
potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat si cantitatea consumata atinge
marimi considerabile, dependentului nu-i ramane alta posibilitate, decat sa-si asigure cantitatea
necesara prin comiterea de asa-numite 'infractiuni de procurare'. Infractionalitatea directa si indirecta
legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta mai intens decat in cazul dependentei de
alte substante. Actele infractionale, prostitutia si viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei
vieti la marginea societatii pentru multi dependenti de heroina.
II. Produse stimulente (amfetaminele, cocaina, crack-ul, khat-ul, anorexigenele, etc.)
Stimulentele stimuleaza sistemul nervos central si intensifica activitatea creierului si a unor
centri nervosi din maduva spinarii. Anumite stimulente au pe plan international o utilizare terapeutica

4
legala, cum ar fi de exemplu anorexigenele (reduc pofta de mancare) si unele medicamente pentru
tratarea depresiunilor psihice.
1. Amfetamine - Droguri sintetice - Ecstasy
Datorita actiunilor si efectelor lor diferite, drogurile sintetige sunt greu clasificabile in grupe
distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri care
permit contactul, 'atingerea interiorului', de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupul
ecstasy are insa si actiuni din grupa drogurilor stimulatoare si halucinogene. Initial, numele de Ecstasy
a fost atribuit drogului MDMA (3,4-metilen-dioxid-metilamfetamina), o substanta sintetica pura. Azi,
Ecstasy este un termen generic pentru diverse substante cu spectru de actiune similar. Grupul include
MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) si MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum si
alte substante din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelasi nume de 'Ecstasy', si
amestecuri ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD.
Durata de actiune:
La o doza medie de 100 mg efectul se instaleaza dupa ca. 20 min. - 1 ora.
Efectul dureaza 4 - 6 ore dupa care dispare treptat. Circa 2/3 din MDMA ingerata se digera in
stomac si se elimina, nemodificat, pe cale renala. Aproximativ 7% se metabolizeaza la MDA la
nivelul ficatului, iar restul ajunge, prin circulatia sanguina, la creier.
Mecanismul de actiune:
Din punct de vedere biochimic, XTC actioneaza asupra eliberarii asa-numitilor
neurotransmitatori. MDMA pura are efect mai ales asupra neurotransmitatorului serotonina. Acesta
influenteaza emotiile, activitatea noastra, impresiile senzoriale, activitatile motorii, asocierile (de la
nivel cerebral - n.tr.), precum si senzatiile acustice si optice ('Cu cat mai inviorat este omul, cu atat
mai activ este sistemul sau serotoninergic. Cu cat mai activat e sistemul serotoninergic, cu atat mai
activ este omul.' ).
Reactii biologice ce pot fi observate dupa administrarea de Ecstasy:
Dilatarea pupilelor, cresterea frecventei cardicace/tensiunii arteriale, bronhodilatatia,
incordarea muschilor mandibulari (trismus) / tremuraturi, greata, uscaciunea gurii, transpiratii,
cresterea temperaturii corpului, nevoia de a urina, bruxism (scrasnirea dintilor), dureri de cap etc.
In urma consumului sustinut in doze mari:
Sistemul natural de alarma al omului este abolit. Deces prin hipertermie si deshidratarea
organismului, modificari evidente neinregistrate de catre persoanele in cauza. Posibile leziuni
cerebrale ireversibile
Reactii psihice:
Se urmareste o atitudine individuala ce priveste intentia de consum, asteptarile fata de efectul
dorit, starea de spirit si personalitatea consumatorului. O stare de fond negativa poate fi amplificata de
MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi traite cu intensitate mai mare.

5
 Toate acestea sunt posibile intr-un complex ce cuprinde mediul inconjurator, suma
contactelor sociale, a influentelor externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri Rave ca acasa,
intr-o atmosfera calma.
Riscul de tulburare psihica este ridicat toxicomanul poate uneori fii descris ca o”minte
imprastiata”- o dezorganizare a gandirii si a comportamentului normal. Alti neurotransmitatori
influentati de Ecstasy sunt: dopamina (emotii, motricitate, functii cognitive) si noradrenalina (stres,
stimuleaza circulatia sanguina si respiratia omului).
Alti factori de risc ai consumului de XTC: diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace,
hipertiroidism, hipertensiune, hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.
2. Cocaina
Cocaina este extrasa printr-un proces chimic din frunzele de coca. Planta, inalta de mai multi
metri, creste in zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia). Nativii
din America de Sud mesteca frunzele de Coca pentru a face fata oboselii fizice si pentru a indeparta
senzatia de foame si sete.
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), in doze mici
si fenomene de intoxicatii, in doze mai mari.
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si
plagilor. In trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi in acest scopt sunt utilizati derivati
sintetici ai ei.
Mecanismul de actiune al cocainei consta in inhibarea resorbtiei neuromediatorilor
adrenergici in structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub
actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor
determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect
explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele
individului.
Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si
cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pana la epuizarea totala a
rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata,
asemenea senzatiei de foame, astfel incat individul poate renunta mai mult timp la aportul alimentar.
Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste. Desigur,
toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si,
in ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele utilizarii pe timp indelungat a substantei,
pe langa care apare dependenta psihica severa care la nici o substanta nu se instaleaza atat de puternic,
in timp atat de scurt ca la cocaina.
Efectele consumului apar dupa cateva minute si dureaza aproximativ 20-40 de minute, in
functie de cantitatea luata si de puritatea substantei. Consumatorul simte o stare de euforie, dorinta de
comunicare, o crestere a fortei fizice, gandire mai rapida si creatoare. Foamea si setea dispar, creste

6
ritmul cardiac, pulsul si frecventa respiratiilor. Consumul frecvent si in doze mari duce la anxietate,
tremor, iritabilitate, paranoia, somn agitat si neodihnitor, lipsa poftei de mancare. Consumatorii de
cocaina si de crack sunt subponderali, incercanati, de o stare de oboseala cronica iar cei care prizeaza
drogul au un facies caracteristic cand nu sunt sub efectul acestuia: ochii injectati, lacrimosi, pupile
dilatate, nasul care curge in permanenta de parca ar suferi de gripa, datorita atrofierii mucoasei nazale
(cocaina are efect de vasoconstrictie si anestezic local).
Stupoarea data de cocaina poate fi impartita in trei stadii: stadiul euforic, stadiul de stupoare,
stadiul depresiv.
Stadiul euforic:
In cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa
administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se
imbunatateste din ce in ce mai mult, astfel incat vor simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree),
urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).
In paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamantului critic, precum si pierderea
sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt inlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile.
Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre
consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului, manifestat prin senzatia de fericire
supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avant al tuturor sentimentelor,
precum si de un covarsitor sentiment de uniune cu lumea - concomitent cu pierderea memoriei
trairilor generatoare de conflicte si probleme. Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii
de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea
data de cocaina.
Stadiul de stupoare:
In cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe langa modificariile descrise anterior, apar frecvente
aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate. In
multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de propriile
trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca s-ar vorbi
despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. In plus, la unii dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau
mixte in care, de exemplu, cei in cauza simt prezenta unor animale mici sau a unor obiecte minuscule
pe pielea lor; uneori, ei le si 'vad'. Tulburarea constientei nu este semnificativa in timpul stadiului de
stupoare.
Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta in principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate,
adesea infiltrate de ganduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de
cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza in mod iminent.
Supradoza ( intoxicatia acuta ):

7
- efectul toxic maxim apare la ~ 60-90 de minute de la administrare si se concretizeaza initial printr-o
stare psihica euforica, senzatie de putere si grandoare, urmata de agitatie si hiperactivitate;
- comportament stereotipic, repetitiv;
- tahicardie si hipertensiune arteriala urmata de bradicardie si scaderea tensiunii arteriale;
- greturi, varsaturi;convulsii, slabiciune musculara generalizata;
- acidoza metabolica;
- depresie respiratorie – aritmie cardiaca severa – stop cardiac.
Intoxicatia acuta cu cocaina este, in schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica
intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor,
ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie
(accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa
centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor
halucinatii. In final, tabloul clinic prezentat degenereaza in pierderea cunostintei care, impreuna cu
depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri
medicale de terapie intensiva.
In timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1 pana la
15 g, in cazuri izolate chiar pana la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si
cantitatea administrata de fiecare data.
Sindromul de sevraj la cocaina apare la 24 de ore dupa ultima doza administrata si atinge maximum in
2-4 zile si se caracterizeaza prin urmatoarele simptome:
- iritabilitate si oboseala;
- stare de letargie;
- depresie;
- insomnie sau hipersomnia cu vise terifiante;
- uneori idei suicidare.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza.
Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, in privinta
efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar in abstinenta sunt adesea atat de puternice, incat pot duce la
tentative de suicid, avand in vedere ca capacitatea de interventie a individului in timpul abstinentei
este pastrata - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.
Riscuri speciale:
Cocaina, de regula, se prizeaza. In consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii
si - in cazurile grave - chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o infundare a nasului si
o modificare corespunzatoare a fizionomiei.
Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, in cadrul unor
procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme in cantitati suficiente pentru

8
a face o reala concurenta heroinei. In ultimii ani insa, se pare ca isi gaseste locul pe scena drogurilor.
Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate in practica clinica psihiatrica curenta, de
cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional in cadrul unei depdendente
generale avansate de droguri. Unii consumatori isi injecteaza in mod constient amestecuri de cocaina
si heroina - asa-numitul 'speed-ball'. Au fost insa inregistrate si cazuri in care consumatorilor li s-a
vandut 'spped-ball' in loc de cocaina pura. Astfel se induce, in cel mai scurt timp, dependenta de
heroina a consumatorului de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia.
Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei il reprezinta asa-numitele halucinatii tactile. Bolnavii
psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor
obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad. In consecinta, se vor
scarpina puternic (prezinta urme de grataj).
Sechele pe termen lung:
Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea leziuni
cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ('inmuierea substantei cerebrale', n. tr.), ce duc la dementa.
In stadiul final apare o dezintegrare fizica totala.
III. Produse perturbatoare sau halucinogene (cannabis-ul, LSD-ul, fencyclidina, mescalina,
psilocybina, etc)
Halucinogenele actioneaza asupra sistemului nervos central si conduc la aparitia iluziilor
senzoriale sau a halucinatiilor. Cunoscute si sub denumirea de 'droguri psihedelice', in randul
halucinogenelor se inscriu, mai ales, cannabis-ul dietilamida acidului lisergic (LSD), fencyclidina,
psilocybina si unele amfetamine substituite la nucleul benzenic. (Ecstasy, Adam).
1. CANNABIS SATIVA L - Hasisul si marihuna
Droguri din aceasta categorie de substante:
Hasisul este rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de canepa (Cannabis).
Hasisul se comercializeaza in 'bulgari' solizi sau placi presate si se prezina - in functie de tara de
origine - in nuante de culoare rosie, maron si verde sau negru. Marihuana (engl. 'grass', 'kif', 'Heu',
rom. 'iarba') este un amestec din frunze, tulpini si inflorescente maruntite ale aceleasi plante, ce are
aspect de tutun verzui taiat foarte fin.
Forme de consum:
Hasisul si marihuana se fumeaza in forma pura sau in amestec cu tutun. Inhalate profund cu
fumul, substantele active sunt absorbite de Organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instaleaza
dupa circa 10-20 de minute dupa inceperea fumatului. In cazul consumului de fursecuri cu hasis, ceai
sau produse de confetarie cu continut de hasis, efectul se instaleaza mai tarziu (dupa 1 - 2 ore).
Efectele biologice in caz de abuz:
Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse si aproape nesemnificative. Au fost
constatate urmatoarele efecte: cresterea frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor

9
conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin
cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si concentrare. De asemenea, pot aparea simptome ca:
scaderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale si faringiene, voma, diaree si senzatie
imperioasa de foame.
Efecte psihologice si influenta acestora asupra personalitatii:
In cele mai multe cazuri marihuana se fumeaza (acest lucru presupune un anumit tip de
inhalare profunda, fara filtru, cu retentia pulmonara a fumului si consumarea rapida a tigarii), efectele
psihologice manifestandu-se in cateva minute , datorita absorbtiei rapide prin plamani si a faptului ca
ajunge cu rapiditate la creier.
Manifestarile psihologice sunt destul de variabile ca raspuns la consumul de canabis.
Variatiile de dipsozitie pot include rasul, aspectul hilar si euforia. Distorsiunile de perceptie pot
include spatiul, timpul, distanta cat si sentimentul organizarii schemei corporale. Efectele psihice ale
substantelor active din cannabis depind in mod decisiv de personalitatea si mediul social al
consumatorului. Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. 'cannabis high', 'social high').
Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, insotita ocazional de stare de tensiune si
anxietate, stari ce vor fi urmate in curand de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire. Urmeaza stari
introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rasul
nemotivat alternand cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului
extern si intern. In cazul consumului in grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a
relatiilor de grup. Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare poate duce la perceperea
defectuoasa a realitatii obiective. Consumatorul nu face fata intotdeauna intensitatii trairilor noi, ceea
ce poate avea ca si consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.
De asemenea, procesele gandirii se dezorganizeaza, aparand fragmentari, tulburari de
memorie si comutari frecvente (instabilitate) a atentiei insotite de blocaje ale fluxului ideativ.
Persoana poate experimenta (inregistra) pierderea intr-o oarecare masura a contactului cu realitatea in
sensul ca nu se implica emotional in ceea ce face. Aceasta poate conduce la o detasare considerabila
cat si la depersonalizare. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declansa psihoze
schizofreniforme.
THC ( tetrahidrocanabinolul) reprezinta unul din compusii psihoactivi ai cannabisului care are
tendinta de a se concentra la nivelul creierului. S-a constatat ca la o saptamana de la consumul
drogului se mentinea un procent neeliminat de 50% de principiu activ, fapt ce favorizeaza acumularea
in conditiile consumului regulat. Drept consecinta a acestui proces, la nivelul Sistemului Nervos
Central actioneaza la nivelul sinapselor prin modificarea informatiilor transmise prin fibrele nervoase.
Consumul zilnic poate incetini functionarea macanismelor psihice. Acest drog provoaca dereglari ale
glandelor (glanda pituitara – cu afectarea senzatiei de sete, de foame, comportament sexual, presiune
sanqvina , glanda tiroida, pancreasul, glandele sexuale –cresterea cantitatii de testosteron), ale
hormonilor responsabili de crestere si dezvoltare, de nivelul energetic, ale organelor controlate de

10
acestia (stomac, duoden, organe de reproducere – modificari de continut si cantitate a spermei,
tulburari de potenta sexuala in cazul barbatilor, precum si tulburari ale ovulatiei in cazul femeilor). La
nivelul aparatului respirator efectele sunt similare cu cele ale consumului de tutun (bronsite cronice,
dureri la nivelul pieptului, distrugerea mucoasei nazale cu influenta asupra mirosului si
gustului ,aparitia emfizemului pulmonar, iar pe termen lung, cresterea riscului de cancer laringian si
pulmonar), putand fi chiar potentate datorita consumului combinat al celor doua substante.
Bibliografie
1. Conf.univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog 'Este foarte util ca un fost consumator de droguri sa spuna
altui consumator care este experienta prin care a trecut' - difuzat in emisiunea 'Alege viata' din 3
februarie 2004;
2. Dr. Veronica Balasa - Sectia a IVa Postcura Toxicomani, Spitalul de Psihiatrie Balaceanca,
“Factori precipitanti ai recaderii pacientilor cu o tulburare legata de consumul de opiacee dupa cura de
dezintoxicare”;
3. Dr. Lucian Vasilescu Sectia de dezintoxicare nr. 16 ,'Sevrajul nu ameninta viata', interviu difuzat in
emisiunea 'Alege viata' din 27 ianuarie 2004;
4. Dragan Jenica, ’’Dictionar de droguri’’, Ed. National,2000;
5. Dr. Shaffer si colaboratorii, ’’ Drugs and the brain’’, intreviu 2002
6. Dictionarul enciclopedic de droguri, Ed. M.I., 1995;
7. https://www.ana.gov.ro
8. https://www.drugs-forum.co.uk
9. https://www.heroinaddictiondrugrehab.com
10. https://www.drug-effects.com
11. Voicu C., Dragan J., Manualul politistului antidrog, Ed.MI,1993

11