UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD

MASTER CEP,AN 1

CONSUMUL DE DROGURI

NUME : NICA LUCIANA ANDREEA

1
Cap.1 Noţiuni introductive privind fenomenul consumului de droguri
1.1.Consumul de droguri
1.1.1.Precizări terminologice
Alături de morbiditate si criminalitate, fenomenul consumului si abuzului de
droguri reprezintă un pericol grav la adresa societăţii, cu repercursiuni atât economice cât
si sociale si psihologice. Trăim într-o societate în care consumul de droguri constituie una
dintre cele mai grave probleme sociale. Literatura de specialitate consideră astfel acest
fenomen deoarece reprezintă un decalaj între ceea ce trăim zilnic si valorile, normele so-
cietăţii, deseori experienţa zilnică a consumatorilor de droguri intrând în conflict cu sis-
temul de norme si valori a colectivităţii.
Folosirea drogurilor a devenit în zilele noastre un fenomen de grup, atingând toate
categoriile socio-culturale. Însă pentru a înţelege mai bine acest fenomen este necesar să
cunoaştem că drogul este o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă care afectează direct
funcţionarea sistemului nervos central (SNC), cu proprietăţi chimice si efecte biologice
care provoacă tulburări grave ale activităţii mentale, percepţiei, comportamentului, con-
stiinţei şi, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcţii
ale acestuia. Legea privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (nr.
143/2000) defineşte drogurile ca fiind plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope,
pe care acestea le conţin (apud. Stanciu, 2003, p19). Sociologul american Good E. sub-
linia că orice definiţie a drogului trebuie să ia în considerare dimensiunea socială, cultur-
ală şi contextuală. Definiţia drogului diferă de la o cultură la alta, de la un stil de viaţă la
altul, de la o mentalitate la alta. Societatea defineşte ce este un drog şi astfel ne schimbăm
atitudinea faţă de substanţele etichetate ca fiind drog. Unele droguri sunt acceptate de so-
cietate, putându-se fabrica, comercializa şi consuma în multe părţi ale lumii: alcoolul, tu-
tunul, cofeina din cafea şi ceai. Alte substanţe pot fi utilizate liber deoarece sunt destinate
altor tipuri de folosinţă: lipire, vopsire, lichide de curăţare, iar altele sunt utilizate în
medicină: morfina.
Consumul de droguri conduce la instalarea dependenţei, devine o sursă de sufer-
inţă, îmbolnăvire, şomaj, sărăcie şi excludere socială. Acest consum este strâns legat de
criminalitate şi prostituţie deoarece un consumator dependent va face orice pentru a-şi
procura doza zilnică. Potrivit definiţiei formulate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii

2
(OMS), consumul “este acea folosire excesivă, continuă sau sporadică, incompatibilă sau
fără legătură cu practica medicală!” (apud. Drăgan, 1994, p.157). Cu cât vârsta de debut a
consumului de droguri este mai mică, cu atât dependenţa se instalează mai uşor. Aceasta
determină amplificarea continuă a cererii de droguri şi influenţează direct creşterea pro-
porţională a ofertei. Consumul poate fi excepţional, atunci când se încearcă drogul fără a
continua această practică, ocazional, fără a se ajunge la dependenţă fizică sau psihică,
episodic-într-o împrejurare anume sau simptomatic, când se intalează dependenţa. Din re-
latările consumatorilor de droguri constatăm că există numeroase metode de administrare
precum: injectare, inhalare, fumare, sau pe cale bucală: pastile, prafuri, lichide.
Aceşti consumatori sunt consideraţi a fi nişte bolnavi incurabili, slabi de caracter,
ce creează o mulţime de probleme vieţii lor private şi societăţii. Ei comit infracţiuni ce se
pedepsesc cu privare de libertate între 1 şi 5 ani ,conform Ordonanţei de Urgenţă, nr 121,
din 21 Dec 2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, art.22, alin.1, cap.
IV, care stabileşte că „punerea pe piaţă, importul, exportul, producerea, fabricarea,
oferirea, furnizarea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, plasarea pe
piaţă, procurarea, sinteza, extracţia, experimentarea, activităţi intermediare, cumpărarea
sau deţinerea de substanţe ca fiind droguri, echipamente ori materiale fără drept, consti-
tuie infracţiune şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani”.

1.1.2.Taxonomie
În lucrările ce tratează fenomenul consumului de droguri există mai multe criterii
de clasificare a acestor substanţe; proprietăţile lor bio-chimiceconstituie numai unul din-
tre aceste criterii. De exemplu alcoolul şi tutunul sunt substanţe psiho-active şi datorită
efectelor produse asupra consumatorului mai sunt denumite şi recreative.
În funcţie de originea acestora, întâlnim droguri naturale ce se obţin direct din plante sau
arbuşti, precum opiul, cannabisul, droguri semisintetice care se obţin direct prin procedee
chimice pornind de le o substanţă naturală: heroina, cocaina, şi sintetice, obţinute în în-
tregime prin sinteze chimice: ecstassy, amfetamine.
Un alt criteriu de clasificare îl presupune efectul drogurilor asupra comportamen-
tului uman. Astfel regăsim droguri depresive care inhibă activitatea SNC cu efect sedativ
si analgezic, stimulente care au capacitatea de a creşte activitatea cerebrală provocând o

3
stare de excitare nervoasă şi perturbatoare care deformează percepţia timpului şi a spaţiu-
lui, senzaţiile auditive, vizuale şi olfactive. Tot sub acest criteriu sunt şi drogurile seda-
tive care scad activitatea cerebrală şi produc o stare de relaxare, calm şi somnolenţă, şi
delirogenele care tulbură raţiunea. Drogurile priholeptice şi psihoanaleptice au efect
asupra SNC. Cele psiholeptice sunt depresori ai activităţii psihice, iar drogurie psi-
hoanaleptice sunt stimulenţi ai activităţii psihice şi psihodisleptice. Criteriul regimului ju-
ridic este însă cel mai cunoscut societăţii. Cu toţii cunoaştem că drogurile ilegale sunt
substanţe total interzise, ca exemplu heroina, cannabis, LSD, iar cele legale sunt sub-
stanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului (ex: alcool, tutun, cafea).
Good E. propune patru criterii de clasificare a drogurilor: „psihoactivitatea, care
se referă la capacitatea unei substanţe de a influenţa psihicul uman (alcool, LSD), utili-
tatea medicală-evidenţiază substanţele folosite pentru vindecarea corpului sau psihicului
(morfină, penicilină), ilegalitatea: cele care sunt împotriva legii şi pot determina arestarea
individului şi definirea publică, in acest ultim criteriu fiind incluse substanţele recunos-
cute de majoritatea ce fiind droguri” (apud. Rădulescu, 2006, p27). Ne putem da seama
uşor că dintre criteriile enunţate anterior cel al utilităţii medicale şi psiho-activităţii sunt
utilizate de către medici, criteriul ilegal de către jurişti şi poliţişti, iar cel al definirii pub-
lice de către populaţie.
În lucrarea sa „Phantastica”, Lewin L. împarte drogurile în cinci categorii: eupho-
ria, phantastica, inebrantica, hypnotica şi excitantia. Din I-a categorie fac parte drogurile
ce reduc conştiinţa şi suspendă emotivitatea, iar în cea de-a II-a sunt incluse drogurile cu
proprietăţi halucinogene. Categoria a III-a cuprinde alcoolul, eterul, benzina, in cea de-a
IV-a categorie fiind incluşi agenţii inductivi ai somnului. Din ultima categorie amintim
drogurile ce excită activitatea cerebrală: cola, tutunul, cafeaua, ceaiul.
În concluzie, putem observa prin intermediul acestor criterii de clasificare că
drogul modifică cu uşurinţă felul în care consumatorul percepe realitatea din jurul său şi
trăirile sale interioare.
1.2.Consecinţele consumului de droguri
În ultimii ani, fenomenul consumului de droguri a luat amploare din ce în ce mai
mult. La ora actuală mass-media aduce în atenţia populaţiei faptul că orice drog consumat
în mod repetat conduce la toxicomanie, dependenţă, toleranţă şi sevraj.

4
 Conceptul de toxicomanie face referire la acea stare de intoxicaţie acută sau cron-
ică, dăunătoare individului sau societăţii. Această stare se produce când o persoană cu an-
umite trăsături de personalitate şi zestre genetică consumă substanţe psihic active cu anu-
mite particularităţi fizice şi chimice şi mod specific de acţiune. OMS defineşte toxicoma-
nia sau drogodependenţa ca fiind „acea stare somatico-psihică determinată de consumul
excesiv şi repetat al unui drog, cu instalarea fenomenelor de toleranţă, dependenţă şi
apariţia sevrajului, în momentul încetării consumului”(apud. Boişteanu, 1995, p106).
Toxicomania nu poate fi redusă la o singură conduită sau comportament, ea vizează un
ansamblu de conduite. Unii autori vorbesc despre o toxicomanie minoră provocată de al-
cool şi una majoră provocată de opiu, haşiş, marijuana. De-a lungul consumului de
droguri, majoritatea toxicomanilor au avut experienţa unei supradoze. Aceasta presupune
administrarea unei cantităţi de drog mai mare decât poate suporta organismul consuma-
torului, cu riscul de a provoca moartea acestuia.
Într-un consum repetat de droguri apare inevitabil toleranţa. Aceasta reprezint
nevoia de creştere a cantităţii de substanţe pentru a obţine acelaşi efect cantitativ sau cali-
tativ ca la începutul administrării drogului sau creşterea efectului la folosirea aceleiaşi
doze de substanţe. Tulburările de sevraj apar în urma renunţării la consum şi includ mani-
festări fizice precum: transpiraţie, tremur al extremităţilor, tahicardie, greaţă, vărsături şi
manifestări psihice asemenea anxietăţii, halucinaţiilor, tulburărilor de atenţie şi memorie,
iritabilităţii.
Se ştie faptul că un consum simptomatic conduce la instalarea dependenţei. Înain-
tea apariţiei acesteia, consumatorii suferă de sentimente de ruşine şi vinovăţie şi, prin
consum, încearcă să renunţe la astfel de stări. Consumul de droguri apare şi pentru re-
laxare, însă drogul conduce şi la o diminuare a autocriticii, la violenţă şi agresivitate.
„Prin dependenţă înţelegem senzaţiile neplăcute care se manifestă după întreruperea ad-
ministrării, după ce drogul a fost consumat înainte pentru o vreme mai îndelungată, deter-
minând astfel apariţia unui stres psihic”(Eberhard, 1999, p27). Dependenţa se regăseşte la
nivel fizic cât şi psihic. Cea fizică apare după dezintoxicare şi presupune o stare de
adaptare a organismului la o viaţă fără drog. Este însoţită de toleranţă şi exprimată prin
apariţia sindromului de sevraj la diminuarea dozelor sau încetarea administrării sub-
stanţei. Dependenţa psihică se evidenţiază prin dorinţa de a repeta sau de a prelungi

5
folosirea drogului, în scopul provocării plăcerii, şi înlăturării discomfortului psihic. Ele-
mentul principal al acestui tip de dependenţă este vulnerabilitatea psihică, recunoscută
prin anxietate, furie şi agresivitate, apatie sau depresie, deteriorare cognitivă. Odată cu in-
stalarea dependenţei, eforturile susţinute de a controla cantitatea, frecvenţa şi durata con-
sumului vor eşua în mod repetat. Din nefericire pentru mulţi, după dezintoxicare şi pe-
rioade lungi de abstinenţă, apare recidiva, adică reluarea consumului de droguri şi
revenirea simptomelor de dependenţă.
Alte consecinţe ale consumului de droguri constau în faptul că toxicomanul nu
mai reuşeşte să se maturizeze, este o persoană cu o stimă de sine scăzută, incapabilă să
tolereze frustrări şi să facă faţă diferitelor probleme, fiindu-i diminuate funcţionarea so-
cială, familială şi psihologică. Imaginea de sine a acestuia are mult de suferit, prin
pierderea abilităţii de a trăi emoţiile, ca parte intregrantă a conduitei umane. Atitudinea
consumatorului poate varia în funcţie de măsura cunoştinţelor sale în ceea ce priveşte
fenomenul consumului de droguri, de la încrederea în capacitatea sa de a menţine un con-
trol asupra consumului până la instalarea unei stări depresive.

1.3.Alcoolul-un drog legal

Una dintre cele mai răspândite toxicomanii este alcoolismul care constă într-un consum
exagerat de alcool, determinând obişnuinţă şi dorinţă irezistibilă de a bea din nou.
Întrucât este o substanţă ce provoacă dependenţă, toleranţă şi apariţia sindromului de
sevraj la întreruperea consumului, alcoolul este considerat un drog, unul legal, deoarece
este o substanţă a cărei fabricare şi administrare este supusă controlului. Alături de al-
cool, cafea, tutun, cea mai mare parte a drogurilor legale este constituită din medica-
mente. Însă regăsim şi droguri ilegale ce sunt „substanţe chimice, naturale sau sintetice
care, spre deosebire de medicamente, acţionează asupra creierului producând stări eu-
forice, tulburări psihice, halucinaţii, reacţii paranoice”(Rădulescu, 2006, p203).
„Lichid incolor, inflamabil, cu miros şi gust specific, obţinut prin fermentarea za-
harurilor care se găsesc în fructe, cereale şi cartofi”(Caracaş, 1988, p7), alcoolul este una
dintre cele mai vechi şi mai răspândite forme de acţiune asupra SNC. Primele documente
ce vorbesc despre alcool datează din anul 6000 î.e.n. din antica Babilonie. Termenul de

6
„alcool” provine din termenii arabi „kulk” sau „kohol”, care înseamnă cel mai nobil. Dar
efectele sale nu sunt tocmai nobile: milioane de dependenţi în aproape toate ţările din
lume, sute de mii de morţi anual, dintre care foarte mulţi în accidente rutiere. Din punct
de vedere al dependenţei, Pieleanu M. consideră că alcoolul poate fi analizat din cinci
perspective: medicală-consideră alcoolul drept o boală, morală-în care intervine voinţa al-
coolului, psihologică-în care se regăsesc predispoziţiile genetice şi influenţele sociale a
celor ce consumă alcool. Perspectiva socială acordă importanţă terapiei de grup şi facto-
rilor sociali în determinarea dependenţei psihice, iar cea complexă le reuneşte pe cele an-
terioare(Pieleanu, 1999, p54). Dezintoxicarea de alcool, începând mai întâi cu dezintoxi-
carea fizică şi după cu ce psihică, durează în general între 5 şi 15 zile.
Considerat a fi a III-a problemă de sănătate publică, după bolile cardio-vasculare
şi cancer, alcoolul este recunoscut ca fiind şi drogul cel mai activ în declanşarea compor-
tamentului agresiv, atât în sensul autodestructiv cât şi heterodestructiv. În doze variate,
alcoolul poate fi utilizat însă şi ca analgezic (reduce durerea), anestezic (pierderea tempo-
rară a sensibilităţii), narcotic (provoacă somn profund cu anestezie) şi hipnotic(somnifer).
În literatura medicală alcoolismul este perceput ca fiind în primul rând o boală cronică ce
se manifestă ca o dereglare comportamentală, influenţată în dezvoltarea sa de factori ge-
netici, psihosociali şi de mediu. Acest lucru poate fi dovedit prin consecinţele intoxi-
caţiei, pierderea autocontrolului şi a capacităţii de a fi abstinent. Factorii care determină
consumul acestui drog pot fi ocazionali, socio-culturali sau legaţi de personalitate, eredi-
tate sau de învăţare-tendinţa imitaţiei la copii.
Cunoscută sub numele de „alcoolic”, persoana care consumă produse alcoolice în
mod abuziv este imatură afectiv, instabilă psihic, cu complexe de inferioritate şi voinţă
slabă. OMS consideră alcoolicii „băutori excesivi a căror dependenţă de alcool este: fie o
tulburare mentalădecelabilă, fie manifestări care afectează sănătatea fizică sau mentală,
relaţiile lor cu alţii şi comportamentul lor social şi economic, fie sunt persoane ale tul-
burărilor de acelaşi gen”(apud. Manea, 2000, p30). Cu o personalitate psihotică, in gen-
eral depresivă, alcoolicul prezintă o dorinţă căreia nu i se poate opune, de a consuma ex-
cesiv băuturi alcoolice. Un astfel de consum se referă la un consum zilnic sau săptămânal,
care depăşeşte o anumită cantitate specifică;tulburările legate de acest consum cuprind
orice daună fizică, psihologică sau socială, iar consumul problematic poate genera tulbu-

7
rari specifice, dar nu poate fi considerat încă dependenţă. Întrucât în ultimul timptermenul
de „alcoolic” sugerează un comportament negativ din punct de vedere moral, oamenii de
ştiinţă tind să-l abandoneze şi să-l înlocuiască cu alte noţiuni care descriu mai precis
fenomenul.
Deoarece alcoolul conduce uşor la o pierdere a libertăţii persoanei şi la unele
modificări ale trăsăturilor de personalitate, contribuind la apariţia dependenţei fizice şi
psihice, poate fi considerat pe drept cuvânt ca fiind un drog.