Drogul e o substanţă sau un amestec de substanţe naturale sau sintetice,

având acţiune psihotropă (asemeni unui sedativ sau stimulent) asupra sistemului
nervos central, intensificând unele procese (apar halucinaţii auditive sau vizuale)
şi eliminându-le pe altele (durerea fizică, moralitatea).
De-a lungul timpului, prin intermediul drogurilor, omul a încercat să
trateze răul, să fugă de preocupaţii, de tristeţe, să se rupă de cotidian, să aibă o
percepţie mistică şi să aibă experienţa sacrului, experienţă creata de el însuşi cu
ajutorul drogului. Din cele mai vechi timpuri oamenii au selectat plante, produse
minerale care să aibă fie o acţiune plăcută, euforizantă, fie să înlăture durerea,
fie să-l sustragă pe individ de la realitate, fie erau utilizate în cadrul unor
ceremonii sau ritualuri, fie, în sfârşit, utilizate în scopuri terapeutice. Cert este că
toate drogurile au la început un efect pozitiv “benefic” (“necesar” în situaţia dată)
pentru individ, plăcut, de stimulare a plăcerii, curiozităţii, voluptăţii, de
îndepărtare a durerii, insomniei, fricii, foamei, oboselii, epuizării.
Prevalenta abuzului diferitor droguri variază între regiuni si chiar între tari
în întreaga lume.
Marijuana si haşişul: Estimările indica faptul cel mai abuzat drog în toate
partile lumii este canabisul, pe care îl consuma estimativ 141 milioane oameni
(sau 2.4 procente din populaţia globului). În mod particular, un număr mare de
tineri experimentează cu canabis: în unele tari atât de mult ca 37 procente din
copiii de şcoala si adulţii tineri au folosit drogul o data în ultimul ani si 10-25% o
data în ultima luna. În general, abuzul de canabis sporeşte în multe tari,
stabilizându-se în tarile, unde a atins nivel înalt.

-1-
 În comparaţie cu alte droguri, abuzul de heroina si alte opiate este mai
puţin prevalent. Estimările Naţiunilor Unite indica faptul ca aproximativ 8
milioane de oameni abuzează opiatele, în mare parte în Europa, Asia de Sud-est
si de Sud-vest. Nivele crescânde de abuz sunt înregistrate în Europa de Est si
Asia Centrala. Cocaina nu pare a fi printre drogurile de prima alegere printre
tineri. Cu toate acestea, tendinţa arata o oarecare creştere în abuzul acesteia în
Europa (în special în Londra si Amsterdam).

Exemple de droguri

Cocaina
Este un alcaloid obţinut din frunzele de Erytroxylon coca, un arbust
originar din Peru. Folosită ca şi drog, cocaina este prizată pe nas, datorita
proprietăţii ei de a trece uşor de bariera mucoaselor şi datorită bogatei
vascularizaţii la acest nivel ; datorită acestei vascularizaţii se produc leziuni ale
septului nazal care pot ajunge până la necroză şi perforaţie. În prezent, din
cocaină s-a produs un derivat, “kack”, căruia i se atribuie un efect şi mai
puternic. Prizarea de cocaină determină o stare de euforie, de bine, cu dispariţia
senzaţiei de foame şi oboseală (cultura de coca a fost stimulată de conquistadorii
spanioli pentru că permitea indigenilor să muncească până la epuizare fără
hrană) ; se adaugă o senzaţie de vioiciune, de vigoare, îndrăzneală, cu senzaţia
de uşurinţă în gândire. În acest timp individul prezintă o stare de hiperactivitate
şi hiperexcitabilitate genitală. În faza de toxicomanie apare delirul, halucinaţiile,
tulburările motorii. În final se ajunge la decădere fizică şi morală, dupa 5-10 ani
de folosire a drogului.

LSD

-2-
 LSD este numele generic pentru acidul lisergic dietilamida-25. Descoperit
in 1938 de către Albert Hofmann, LSD este una dintre cele mai puternice
substanţe halucinogene cunoscute. Este o pulbere alba, fara miros luata de
obicei oral, cu efecte variabile care isi fac apariţia in decurs de o ora si durează in
general intre 8 si 12 ore, slăbind treptat. A fost folosita experimental in
tratamentul aloolicilor si al pacienţilor psihiatrici (unde a dat unele rezultate
pozitive). Alterează percepţia, dispoziţia si procesele psihologice si poate
împiedica coordonarea si abilităţile motorii. Intre 1950 si 1960, experimentele cu
LSD au fost conduse de specialişti psihiatri si medici, care au ajuns la concluzia
ca in unele cazuri pot apărea reacţii psihologice neplăcute (dramatice in unele
cazuri), incluzând panica, confuzie puternica si anxietate.
In prezent, singura tara in care LSD se mai foloseste in mod oficial in
medicina este Elvetia.
In catalogul farmaceutic de la mijlocul anilor '60, LSD era trecut
sub denumirea de Delysid, si se prezenta sub forma unor tablete continand 0,025
mg de substanta activa sau sub forma de fiole continand o solutie injectabila,
care isi facea efectul mult mai repede. In acelasi catalog, la proprietatile
farmatceutice, scrie:
"Administrarea de doze foarte mici de Delysid (1/2 - 2 ug/kg greutate)
duce la alterarea perceptiei, halucinatii, depersonalizare, amintiri neplacute si alte
variate simptome neuro-vegetative. Efectele se instaleaza dupa 30-90 de minute
si dureaza in general intre 5 si 12 ore. Cu toate acestea, perturbari intermitente
ale perceptiei pot persista timp de cateva zile.".

Canabisul sau hasisul

Halucinogenul cel mai răspândit şi cel mai vechi – cel mai ieftin de altfel –
este cânepa indiană (Canabis indica). Există azi zeci de milioane de consumatori
pe toate continentele. Dacă opiul aparţine Orientului Îndepărtat, în special China,
canabisul este pentru Orientul Mijlociu si apropiat ceea ce alcoolul este pentru
Europa. Lumea musulmană a venit de mult timp în contact cu această plantă, pe
care a integrat-o în civilizaţia sa. Produsul care se fumează se numeşte
marijuana, dacă este mâncat se numeşte haşiş (numele de “hasasin” vine de

-3-
la luptătorii din Liban, sec. XIII, care sub influienţa drogului săvârşeau acte de o
mare cruzime). Acest drog dă o stare de beţie, cu euforie, drogatul râde sau
zâmbeşte, cu supraactivitate motrică, în care judecata nu este afectată, dar
controlul faptelor sale este mult mai redus. Haşişul folosit timp îndelungat duce la
degradare fizică şi psihică.

Amfetamina
Stimulantele sitemului nervos central sunt reprezentate în special de
amfetamine, cu efect intens, senzaţie de minte proaspătă, bună dispoziţie,
concentrare mărită, înlăturarea senzaţiei de oboseală, nevoia de somn e
îndepărtată, îmbunătăţeşte activitatea sportivilor (este o substanţă dopantă). La
acestea se adaugă încă unul, foarte marcant : efectul anorexigen (pierderea
poftei de mâncare). La noi în ţară s-au scos din uz.

Morfina
Denumită în jargon M, morf, Emsel, domnul Melancolie este utilizată în
medicină cel mai adesea în fazele terminale ale cancerului, pentru capacitatea ei
de a suprima durerea.
Dozele mici dau relaxare, letargie, anxietate sau euforie, suprimarea
reflexului de tuse, răcirea tegumentelor, hipotonie musculară, contractia pupilelor
si vedere încetosată.
O doză mare duce la scăderea tensiunii, scăderea ratei respiratorii cu
evolutie spre soc, comă, deces.
    Utilizarea repetată duce la dependentă fizică si psihică; dezintoxi- carea duce
la iritabilitate, transpiratii, ticuri nervoase, crampe musculare si abdominale,
vomă, diaree, febră, hipertensiune arteriala. Există riscul colapsului
cardiovascular în cursul sevrajului.
Drogul reprezintă o problemă socială, generând sărăcie, hoţie, prostituţie,
şantaj, corupţie, crimă, terorism.

-4-
 Decizia de a consuma sau nu droguri îi aparţine fiecăruia, însă înainte de a
lua prima doză, individul trebuie să fie conştient de riscurile la care se supune pe
termen lung.

II

Pentru Romania, drogurile nu mai reprezinta de mult un pericol aflat departe, in

capitalismul sangeros. Cei zece ani scursi de la Revolutie au fost suficienti pentru
ca stupefiantele sa-si castige un loc propriu in viata noastra. De la tara de tranzit,
Romania a devenit o tara consumatoare. O tara in care exista deja retele de
desfacere foarte bine puse la punct, in care clientii - cumparatori si implicit
consumatori de droguri - au atins un numar serios, numar ce confera
contrabandistilor siguranta in afaceri si profit. De partea cealalta a baricadei se
afla, cu mijloace conventionale, Politia. Brigada si Serviciul de Combatere a
Crimei Organizate au ca principal obiectiv activitatea traficantilor cu substante
stupefiante sau toxice. Nu ne-am propus, de aceasta data, sa comentam
rezultatele acestora. Am remarcat in schimb activitatea pe care relativ nou-
infiintatul Institut pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii din cadrul IGP o
desfasoara inclusiv in domeniul prevenirii traficului si consumului de droguri.
Materialul pe care vi-l prezentam, realizat de acest institut cu sprijinul Centrului
de Documentare si Informare pentru Tineret, se evidentiaza prin analiza
amanuntita a tuturor tipurilor de stupefiante si indeosebi prin prisma efectelor
produse prin consumul lor. Nu in ultimul rand, va prezentam si prevederile legilor
romanesti cu privire la droguri, informatiile de acest gen fiind de folos, in egala
masura, atat consumatorilor, cat si traficantilor.
 
Ce sunt drogurile?
Drogul este o substanta - solida, lichida sau gazoasa - care, introdusa in
organism, modifica imaginea asupra propriei persoane si asupra realitatii
inconjuratoare. Folosirea abuziva poate crea dependenta fizica si psihica sau
tulburari grave ale activitatii mentale si ale comportamentului.
Toxicomania este intoxicatia cronica voluntara care duce la pierderea libertatii de
a se abtine de la folosirea drogului.
Toxicomanul este persoana care consuma, in mod regulat, droguri pentru a
obtine o stare de o anumita intensitate.
Supradoza inseamna introducerea in organism a unei cantitati de substanta mai
mare decat poate suporta acesta si care poate produce moartea. Supradoza
intervine:
- atunci cand consumatorul utilizeaza o doza prea puternica in raport cu cea
obisnuita;
- se foloseste un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substante;
- atunci cand se continua consumul dozei uzuale in paralel cu medicatia din cura

-5-
de dezintoxicare.
- sevrajul desemneaza simptomele fizice si psihice care apar atunci cand un
individ este privat de drogul de care devenise dependent sau la scaderea
accentuata a dozelor.

Caracteristicile drogurilor
a) Dependenta
b) Toleranta
a) Dependenta este nevoia toxicomanului de a-si administra droguri. Ea poate fi
fizica sau psihica.
- Dependenta fizica nu se intalneste la toate tipurile de droguri. Cand apare, ea
se manifesta sub forma unor stari patologice care constau in necesitatea
organica de a folosi droguri pentru a evita tulburarile ce apar la incetarea
utilizarii. Ea apare mai ales la derivatii opiului (heroina, morfina).
- Dependenta psihica este cea mai importanta. Ea consta in modificari de
comportament si o stare mentala particulara insotita de necesitatea psihica
imperioasa de a-si administra substanta periodic sau continuu pentru a obtine o
stare de bine sau pentru a inlatura disconfortul psihic. Este intalnita la toate
tipurile de droguri.
b) Toleranta apare atunci cand organismul se obisnuieste cu prezenta unei
anumite substante si se adapteaza la aceasta. Ca atare, pentru obtinerea unei
anumite stari, toxicomanul trebuie sa mareasca dozele. Astfel, un toxicoman
ajunge sa suporte doze care pentru persoanele normale ar fi fatale.
Clasificarea toxicomaniei
a) Dupa gravitatea efectelor:
1. majora - morfina, cocaina, amfetamina, alcool;
2. minora - tabagismul, cofeismul;
b) Dupa numarul drogurilor administrate:
1. monotoxicomanie - administrarea unui singur drog;
2. politoxicomanie - folosirea mai multor droguri. Este cel mai des intalnita.
Unele motive ale consumului de droguri
- Se iveste posibilitatea si tinerii pur si simplu incearca.
- Consumul de droguri poate fi vazut ca un lucru excitant si pentru care ai nevoie
de curaj, si in loc sa fie opriti de prezentarea lui ca pe un pericol, se poate ca
tinerii sa incerce tocmai pentru riscurile care le implica.
- Unii tineri folosesc droguri pentru a scapa de problemele zilnice (divortul
parintilor, abuzul sau neglijarea in familie, la scoala sau alte situatii).
- Consumul de droguri poate fi provocat de singuratate, de sentimentul de
inutilitate, de lipsa respectului de sine sau a increderii in sine.
- Din spirit de fronda.
Drogurile - intre realitate si fictiune
Majoritatea oamenilor nu sunt bine informati despre efectele diferitelor droguri.
Faptul de a dispune de informatii adecvate va poate ajuta sa intelegeti corect
acest fenomen si sa va formati propria opinie atunci cand discutati despre
droguri cu alte persoane. Nu exista droguri puternice sau usoare, bune sau rele,

-6-
ci totul depinde de ceea ce fac oamenii cu ele si de circumstantele in care sunt
folosite. De exemplu, morfina este prescrisa bolnavilor de cancer care au dureri
mari, fara a-i face dependenti, pe cand o doza de LSD poate provoca dereglari
psihice unei persoane care are o boala mentala latenta. De aceea, nu pot fi
aratate decat efectele comune ale diferitelor droguri. De asemenea, nu exista
standarde pentru „controlul calitatii" drogurilor ilegale, acestea putand fi
amestecate cu alte substante, in scopul cresterii profitului.
Se spune ca folosirea „recreationala" a drogurilor nu ar fi daunatoare, dar
realitatea este ca toate drogurile ilegale sunt periculoase si produc modificari
fizice si psihologice persoanei care recurge la ele. Folosirea prelungita a drogului
mareste considerabil aceste efecte daunatoare si poate conduce la dependenta.
Se spune, de asemenea, ca marijuana nu ar fi mai rea decat alcoolul sau tutunul.
In realitate insa, marijuana este foarte periculoasa intrucat ea este solubila in
grasime, ceea ce inseamna ca elementele sale chimice psihoactive se fixeaza in
partile grase ale corpului (de obicei creier si organe genitale). O tigareta de
marijuana contine mai multi agenti producatori de cancer decat cea mai
puternica tigareta de tutun.
Se spune ca doar indivizii slabi ajung dependenti de droguri, insa studiile au
dovedit ca toxicomanii provin din aproape toate categoriile sociale si domeniile
de activitate.
Se spune ca abuzul de droguri este „o crima fara victime" deoarece il vatama
doar pe cel care le consuma, dar in realitate toxicomanul nu este singura
persoana care sufera. Consecintele consumului de droguri se rasfrang si asupra
familiei, a prietenilor si a intregii societati.
Clasificarea drogurilor
A. Substante care deprima activitatea sistemului nervos
1. bauturile alcoolice;
2. benzodiazepine (diazepam, nitrazepam, rudotel);
3. barbituricele si alte substante utilizate ca somnifere (fenobarbital);
4. solventii si gazele inhalate (toluen, acetona, butan);
5. substante care reduc durerea - opiacee (opium, morfina, codeina, papaverina,
heroina) si opioide (mialgin, fontral, metadona).
B. Substante care stimuleaza sistemul nervos
1. Cocaina
2. Cofeina
3. Tutunul
4. Amfetaminele, care au si efect halucinogen (ecstasy, pudra ingerilor);
5. Hormonii steroizi anabolizanti.
C. Substante perturbatorii ale functiilor sistemului nervos
1. LSD
2. Ciuperci halucinogene
3. Canabis
4. Mescalina

Diferite tipuri de droguri si efectele lor

-7-
1. Alcoolul - este o substanta lichida obtinuta prin fermentarea fructelor,
legumelor sau granelor, este tipul de drog cel mai folosit la ora actuala. Efecte
psihice: reduce inhibitia; determina o stare de relaxare si buna dispozitie;
logoree; lipsa de concentrare; slabirea judecatii; pierderea autocontrolului.
Efecte fizice: clatinari, pierderi de echilibru; tulburari respiratorii si cardiace;
afecteaza reflexele si coordonarea motorie; tulburari de vedere; sporeste riscul
bolilor de ficat (in special ciroza); in cantitati mari: pierderea cunostintei, coma si
chiar moarte.
2. Tutunul - se obtine prin uscarea, tocarea si prelucrarea frunzelor, se
transforma in tigari, trabucuri, pipe, iar uneori, se mesteca; are cea mai larga
utilizare, dupa alcool.
Efecte psihice: senzatie de calmare, de concentrare, relaxare.
Efecte fizice: ameteli, greturi si chiar varsaturi, bronsite, cancer, ulcer, afectiuni
respiratorii, circulatorii, cardiace, arterioscleroza.
3. Cafeina - este unul dintre drogurile cu cea mai larga raspandire; se gaseste in
cafea, ceai, cacao, bauturi racoritoare (cola), ciocolata si chiar in unele
medicamente.
Efecte - psihice: stimuleaza activitatea intelectuala, creste puterea de
concentrare, in cantitati mari provoaca iritabilitate, anxietate.
Efecte - fizice: tremuraturi ale mainilor, scaderea apetitului, insomnii, tulburari
gastrice, cresterea tensiunii arteriale, afectiuni ale inimii, afectiuni renale.
4. Sedativele - fac parte din categoria deprimantelor sistemului nervos central;
majoritatea sunt folosite in scopuri terapeutice, pe baza de prescriptie medicala;
se gasesc sub forma de capsule sau tablete (care se iau pe cale orala) sau se pot
administra sub forma de injectii; produc dependenta, iar toleranta se instaleaza
destul de repede.
Efecte psihice: calmare, senzatie de linistire, incetinirea gandirii, lipsa emotiilor si
pierderea interesului fata de intamplarile si oamenii din jur, la doze mari apar
tulburari psihice.
Efecte fizice: stari de somnolenta, dificultati in mers, lipsa de coordonare a
miscarilor, vorbire greoaie, foarte periculoase in combinatie cu alcoolul, in doze
mari pot provoca coma si chiar moartea.
5. Opiul - se extrage direct dintr-o anumita specie de mac; opiul brut se fumeaza
in pipe, din el putandu-se extrage o serie de derivati, unii cu intrebuintare
medicala (codeina, papaverina, morfina), iar altii nu (heroina).
6. Morfina - este un derivat al opiului, care se prezinta sub forma de pudra alba,
solubila in apa, cu gust amar; se poate administra in scop terapeutic (oral,
intramuscular, intravenos).
7. Heroina - este o pulbere de culoare variabila, de la galbui la maroniu, cu gust
amar si miros slab de otet; puterea analgezica este de 3-5 ori mai mare decat a
morfinei; se poate injecta, inhala sau fuma; injectiile amplifica efectele si sunt
cele mai periculoase; este tot un derivat al opiului.
Efectele opiului si ale derivatilor sai
- Actioneaza asupra sistemului nervos central, reducand pragul sensibilitatii
dureroase; induc un echilibru psihic aparent, anxietatea disparand o data cu

-8-
durerile; de asemenea, provoaca o stare de euforie, de detasare de realitate si
de inhibare a senzatiilor de foame si de sete.
a. Psihice: scaderea inteligentei si vointei; slabirea memo-riei; intreaga existenta
este a-servita nevoii de a-si administra drogul; declinul intregii personalitati;
anularea responsabilitatilor familiale si profesionale; scade-rea apetitului;
scaderea libidou-lui.
b. Fizice: slab; palid; pupile mici, fixe; tremur usor al mainilor si pleoapelor;
unghii casante, caderea parului; constipatie; varsaturi; respiratii rare, puls
scazut.
8. Cannabis - cannabisul sau canepa indiana este cel mai raspandit drog dupa
alcool, cafea si tutun; se obtine prin uscarea si tocarea frunzelor sau prin
extragerea rasinei; se fumeaza sau se amesteca in mancare.
Efecte - in doze mici, efec-tele sunt asemanatoare celor produse de alcool, pe
cand dozele mari au efecte halucinogene; nu induce dependenta fizica; dupa
administrare, toxicomanul trece prin trei faze:
a. Excitatie: logoree, largirea spatiului, slabirea memoriei, dilatarea pupilelor,
incalzirea pie-lii, accelerarea pulsului, creste-rea apetitului (in special pentru
dulciuri), comportament impre-vizibil (uneori devine psihotiv, agresiv, delirant),
lipsa de coordonare motorie si a simtului pericolului.
b. Extaz: repaus, beatitudine.
c. Somn. Consumul cronic favorizeaza aparitia bronsitelor, a infectiilor
pulmonare, a cancerului laringian si pulmonar.
9. Cocaina - se prezinta sub doua forme: pudra sau crack.
a. Pudra are culoarea alb-cristalina si cu gust amar; se inhaleaza sau se
injecteaza.
b. Crack, se obtine in urma unei prelucrari chimice rezultand pietricele albe care
se fumeaza sau se inhaleaza in urma incalzirii in recipiente speciale.
Efecte - pentru o perioada scurta (15-20 minute) induce o stare de euforie,
insotita de sentimente de mare putere fizica si de o crestere a capacitatii
intelectuale; dupa aceasta perioada, apar si stari de depresie, astenie, anxietate;
toleranta este rapida, doza trebuie repetata des; exista riscul distrugerii
mucoasei nazale si chiar al perforarii septului nazal, pre-cum si al aparitiei
accidentelor vasculare cerebrale si afectiunilor mentale.
- Psihice - euforie, logoree, exaltare, indrazneala, cresterea dorintelor sexuale,
inhiba senzatiile de foame, sete, somn, durere, nervozitate, epuizare.
- Fizice - vasoconstrictie si anestezie locala, nas palid si rece, ochi injectati,
lacrimosi, pupile dilatate, scaderea greutatii.
10. Amfetaminele - sunt droguri sintetice, folosite initial in tratamentul obezitatii,
pentru ca inhiba senzatia de foame; se prezinta sub forma de tablete, capsule
sau pudra; se inhaleaza, se inghit, se injecteaza sau se fumeaza.
Efecte psihice: stimuleaza functiile psihice, senzatie de forta, veselie, incredere in
sine, anxietate, agitatie, iritabilitate; panica, sentiment de persecutie, delir,
insomnie.
Efecte fizice: tremuraturi, cresterea tensiunii, palpitatii, accelerarea respiratiei,
dilatarea pupilelor.

-9-
11. Ecstasy - se prezinta sub forma de capsule sau tablete diferit colorate si
uneori sub forma de pulbere sau lichid; pastilele au imprimate pe ele diferite
figuri - delfini, tauri, caini, elefan-ti, trifoi etc. - fiecare avand o anumita
intensitate si producand o altfel de senzatie; se consuma pe cale orala.
Efecte psihice - efect calmant, inalta perceptie a sunetelor si culorilor, stare de
beatitudine, oboseala, depresie, anxie-tate, panica, confuzie, paranoia.
Efecte fizice - greata, diaree, dureri musculare, tulburari de vedere, maxilarul de
contracta, gura foarte uscata, sete puternica - unii consumatori au murit datorita
consumului excesiv de lichide, intrucat Ecstasy retine apa in organism, ducand la
„umflarea" celulelor; creierul este afectat in mod special, accelerarea batailor
inimii, cresterea puternica a temperaturii corpului, blocaj renal.
12. LSD - este o substanta halucinogena care distorsionea-za perceptiile
consumatorului; se prezinta sub forma de pul-bere alba, prelucrata in tablete sau
capsule, sau se imprima pe hartie, cu desene si culori diferite, se consuma pe
cale orala, produce dependenta psihica, iar toleranta se instaleaza rapid.
Efecte psihice: efectul principal este asa-numita „calatorie" (trip - engl.) sau
transa si depinde de dispozitia persoanei, de anturajul si locul unde se afla;
astfel, in unele cazuri, consu-matorul are senzatii foarte placute, perceptii
extraordinare ale formelor si culorilor, ajungand la beatitudine si extaz, pe cand
in altele apar tulburari neplacute care provoaca viziuni infricosatoare; urmarea
este o stare de teama, anxietate si depresie.
Efecte fizice: hipertermie, tahicardie, tremuraturi, greturi.
13. Ciupercile magice - sunt ciuperci cu efect halucinogen; se consuma crude,
proaspete sau uscate, in mancare, bauturi sau sub forma de infuzie; provoaca
dependenta psihica, iar toleranta se instaleaza rapid.
Efecte psihice: stare de euforie, halucinatii, imagini defor-mate, intens colorate,
teama, anxietate, psihoza.
Efecte fizice: tulburari de vedere, greata, varsaturi, dureri de stomac,
hipertensiune arteriala, cel mai grav este atunci cand, din greseala, se culeg si se
con-suma ciuperci otravitoare care provoaca intoxicatii mortale.
14. Solventii - sunt substante organice, de obicei hidrocarburi, care produc efecte
similare alcoolului sau anestezicelor; cel mai raspandit mod de utilizare este
inhalarea din pungi de plastic, flacoane sau alte recipiente; ex.: vopsele, lacuri,
acetona, petrol, gaz de bricheta, cleiuri etc.
Efecte psihice - confuzie, pierderea autocontrolului, dorinta de a face lucruri
„trasnite", uneori pot aparea halucinatii vizuale sau auditive.
Efecte fizice - senzatie de caldura, inrosirea fetei, tuse, stranuturi, sangerari ale
mucoasei nazale, greturi, varsaturi, ameteli, somnolenta puternica, lipsa de
coordonare a miscarilor, scaderi in greutate, decese prin stop cardiac sau
sufocare.
Cum recunoastem o persoana care consuma droguri?
In functie de substanta utilizata, pot aparea urmatoarele semne caracteristice:
- schimbari de dispozitie psihica
- somnolenta, apatie, lipsa apetitului
- lipsa concentrarii, scaderea inteligentei

-10-
- pierderi de memorie
- halucinatii, delir
- lipsa interesului pentru scoala, prieteni, familie
- aparitia unor prieteni noi
- irascibilitate, agresivitate
- miros specific
- inhibarea sau dimpotriva stimularea dorintelor sexuale
- lipsa de coordonare motorie
- accese de tuse, stranut
- urme de intepaturi pe corp
- prezenta unor substante sau obiecte: capsule, tablete, prafuri, fiole, seringi etc.
(back)

III

Oamenii primesc droguri pentru a-si schimba gândirea, comportamentul si

simturile. Aceste feluri de substante se numesc psihoactive si includ alcoolul si
tutunul, la fel si drogurile naturale si produse. În trecut, majoritatea drogurilor
folosite erau produse din plante naturale, asa ca tufa de coca pentru cocaina,
opiu de mac pentru heroina si cannabis pentru hasis si marijuana. Mai recent,
drogurile ca extazi sau LSD au început a fi produse pe cale sintetica de variate
întreprinderi chimice. 

Oamenii care folosesc droguri provin din toate paturile sociale, desi statistica
demonstreaza ca probabil unele paturi sociale utilizeaza drogurile mai mult decât
alte paturi. De exemplu, probabilitatea utilizarii drogurilor este mai mare la
barbati decât la femei, la barbatii celibatari decât la cei casatoriti, la locuitorii
oraselor decât la cei rurali, la tineri decât la batrâni. Prizonierii si copiii strazii, de
asemeni, demonstreaza o înalta frecventa a abuzului de droguri. Datele recente
sporesc nelinistea cu privire la întrebuintarea sporita a drogurilor în rândul
tinerilor din toata lumea. Datele disponibile demonstreaza ca raspândirea printre
tineret tinde sa fie de trei ori, de patru ori mai înalta decât raspândirea între
populatia generala.

Care sunt efectele? 

Toate drogurile pot fi clasificate în trei categorii: 
Depresantele (spre exemplu heroina, barbiturate) sunt sedative care actioneaza
asupra sistemului nervos. Relaxarea artificiala si usurarea de la neliniste si stres
mintal tinde sa produca dependenta psihologica si renuntarea de la utilizarea lor
este problematica. Dependenta poate duce la supradozare acuta, care la rândul
sau poate cauza moartea din cauza depresiei respiratorii.
Stimulantele (spre exemplu cocaina, crackul, amfetamine) sunt agenti care

-11-
activeaza, sporesc sau maresc activitatea neurala. În primul rând ei cauzeaza
frisoane, dureri de cap, hipertensiune si batai de inima sporite. Efectele de lunga
durata sunt greata, insomnia, pierderea greutatii, convulsii si depresia. 
Halucinogenele (spre exemplu marijuana, extazi, LSD) sunt un grup chimic divers
care produce schimbari mintale profunde, cum ar fi euforia, nelinistea,
distorsiunea senzoriala, halucinatii vivide, deluzii, paranoie si depresie. 

Nu exista drog ilicit, care ar putea fi considerat sigur. Într-un fel sau altul
utilizarea substantelor psihoactive modifica functionarea normala a organismului
uman si în termen lung, poate cauza daune serioase. 
Cât de prevalent este abuzul?
Prevalenta abuzului diferitor droguri variaza între regiuni si chiar între tari în
întreaga lume. 
Marijuana si hasisul: Estimarile indica ca canabis este cel mai abuzat drog în
toate partile lumii, pe care îl consuma estimativ 141 milioane oameni (sau 2.4
procente din populatia globului). În mod particular, un numar mare de oameni
tineri experimenteaza cu canabis: în unele tari atât de mult ca 37 procente din
copiii de scoala si adultii tineri au folosit drogul o data în ultimul ani si 10-25% o
data în ultima luna. În general, abuzul de cannabis sporeste în multe tari,
stabilizându-se în tarile, unde a atins nivel înalt. 

Drogurile sintetice: Raspândindu-se relativ încet în anii optzeci, abuzul

stimulantilor de tip amfetaminic a sporit rapid în Europa, Australia, America de
Nord si Asia de Sud-Est în anii nouazeci. În timp ce abuzul s-a stabilizat în unele
dintre aceste zone, exista o crestere continua a cererii globale, în particular în
Asia de est si de Sud-est. În mod sporind, drogurile sintetice si-au sporit
semnificatia, în special între tineri, drept drog de amuzament ales, deseori în
combinatie cu cannabis. MDMA (extazi) este popular în tarile industriale în special
în Europa.

Alte droguri din plante: În general, cocaina împreuna cu diverse alte substante
derivate din coca, cum ar fi „bazuco” domina cererea pentru tratament. UNDCP
estimeaza ca circa 13 milioane de oameni abuzeaza cocaina în întreaga lume: cel
mai înalt nivel fiind în Statele Unite. 
În comparatie cu alte droguri, abuzul de heroina si alte opiate este mai putin
prevalent. Estimarile Natiunilor Unite indica ca circa 8 milioane de oameni
abuzeaza opiatele, în mare parte în Europa, Asia de sud-est si de sud-vest.
Nivele crescânde de abuz sunt înregistrate în europa de est si Asia centrala.
Cocaina nu pare a fi printre drogurile de prima alegere printre tineri. Cu toate
acestea, tendinta arata o oarecare crestere în abuzul acesteea în Europa (în
special în Londra si Amsterdam). 

Cât de mare este oferta?

Mare! În 1999, producerea globala de opiu a atins nivelul de 5,794 tone metrice,
cultivate pe 219,000 hectare de mac. Mai mult de 75 procente de opiu vine din

-12-
Afganistan. Producerea globala de frunze de coca a crescut la 317, 926 tone de
pa 183,000 hectare de coca. Aproape 60 procente de frunze de coca vin din
Columbia. Cum stim acest fapt? Integrând eforturile în supravegherea aeriana,
aprecierea la sol si perceperile din satelit au permis tarilor sa obtine o harta larga
a zonelor ilicite de crestere si sa indice ariile cu cultivare descrescânda sau
crescânda, astfel încât se poate face o apreciere sigura a productiei culturilor. 

Care sunt beneficiile?

Producerea ilicita de droguri si cererea pentru ele a indus prosperarea afacerilor
ilegale – a unui non-business care poate compromite economiile si infirma
statele. Traficarea drogurilor se afla în mâinile sindicatelor transnationale
organizate criminale, care au luat avantaj de procesul de globalizare, pe timp ce
masurile de lupta contra acestora au fost tergiversate. 
Care a fost raspunsul Natiunilor Unite?

Natiunile Unite a abordat fenomenul abuzului de droguri începând cu data crearii

acestei organizatii. Comisia pentru Drogurile Narcotice a fost creata în 1946 si la
moment cuprinde 53 state-membre, care sunt implicate pe baza de rotatie.
Oficiul Natiunilor Unite care se ocupa cu controlul asupra drogurilor a fost unificat
în 1990 ca Programul International al Natiunilor Unite (UNDCP) pentru Controlul
Drogurilor.
În 1999 acest Program a fost legat cu Centrul pentru Prevenirea Crimei
Internationale (CICP) cu scopul formarii Oficiului pentru Controlul Drogurilor si 
Prevenirea Crimelor. 

Prin intermediul Natiunilor Unite, lumea a început sa-si dezvolte un raspuns

coordonat asupra problemei abuzului de droguri.
• Conventia Unica asupra Drogurilor Narcotice (1961) a unit diverse tratate
existente, ce limiteaza vânzarea si utilizarea diferitor substante în scopuri
medicale. Aceasta a fost suplimentata în 1972 cu Protocolul care accentueaza
necesitatea serviciilor de tratament si reabilitare.
• Conventia asupra Substantelor Psihotropice (1971) a stabilit un sistem de
control international pentru o serie de droguri farmaceutice si alte substante
folosite în producerea drogurilor ilicite.
Pe parcursul mai multor ani problema drogurilor a fost perceputa de catre
comunitatea internationala ca fiind generata de „oferta”. Se credea ca drogurile
abuzate îsi aveau originea în tarile în curs de dezvoltare si erau consumate în
tarile industriale. Putina atentie a fost acordata reducerii cererii. 

Cu toate acestea, situatia s-a schimbat dramatic, caci nivele înalte de consum au
fost descoperite în tarile în curs de dezvoltare; cannabis si drogurile sintetice fiind
produse atât la nord, cât si la sud. 
Ca rezultat, Natiunile Unite a adoptat o abordare balansata pentru a reduce
simultan atât oferta, cât si cererea. În 1998, Adunarea Generala a adoptat o
Declaratie Politica ce contine o serie de obiective, cu termeni limita desemnati,

-13-
care includ:
Pâna în 2003: de a elabora sau a spori strategiile de reducere a cererii si de a
crea sau consolida legislatiile nationale si programele anti-droguri, si de a adopta
legislatia nationala de spalare a banilor; si
Pâna în 2008: de a atinge o scadere semnificativa a cererii si de a elimina sau
reduce semnificativ cultivarea, producerea si comercializarea ilicita a drogurilor
(inclusiv drogurile sintetice).

În fiecare zi, pe tot cuprinsul globului pamântesc, milioane de oameni folosesc

droguri. În mod surprinzator, de cele mai multe ori, folosim droguri atunci când
consumam ceai sau cafea. Ca si multe alte droguri, cafeina din ceai, cafea sau
alte bauturi racoritoare cum ar fi Coca- Cola, sau alcoolul din vin si bere sunt
substante care modifica functionarea normala a organismului. Folosite cumpatat,
aceste droguri sunt relativ inofensive si în multe zone ale lumii sunt perfect
legale.
Totusi, alte tipuri de droguri sunt ilegale si periculoase. Substante ca heroina fac
parte din aceasta categorie, iar detinerea sau folosirea lor sunt interzise prin
lege. Aceste droguri pot ucide.

Alcoolul este probabil cel mai comun drog. Este folosit în aproape toate colturile
lumii. Acesta se formeaza atunci când drojdia (particule de mucegai)
fermenteaza zaharul în mod natural, în fructe ca strugurii si în seminte, cum ar fi
cele de orz. Vinul, berea, cidrul si tariile, cum ar fi ginul, romul, contin toate
alcool.
Acest drog actioneaza asupra creierului în doua moduri. Este un anestezic ce
amortizeaza senzatii si sentimente si este, de asemenea, un depresiv, ce
încetineste actiuni si reactii.
Puterea alcoolului, ca viciu, este evidenta atunci când o persoana dependenta de
acesta înceteaza sa-l mai consume. Aceasta persoana poate suferi de anumite
simptome ale renuntarii la alcool, de pilda delirium tremens. Acestea cuprind
transpiratie, tremurat, greata si halucinatii.

Nicotina din tutun este un drog consumat pe scara larga în societate. Fumatul
frunzelor uscate ale plantei de tutun este foarte nociv din punct de vedere fizic.
Fumatul poate provoca unele forme de cancer, cum ar fi cel la plamâni si gât,
poate, de asemenea, cauza unele boli ale inimii si ale vaselor sangvine, probleme
ale plamânilor, ca bronsita, precum si tulburari la copiii nenascuti ai unei femei
fumatoare.
Aceste boli sunt provocate în special de alte ingrediente din fumul de tabac, cum
ar fi vaporii de tar si monoxidul de carbon.
Nicotina însasi poate contribui la stimularea unei persoane, facând-o sa se simta
mai alerta si mai plina de viata. Fumatorii se obisnuiesc rapid cu fumatul si
trebuie sa fumeze mai mult pentru a obtine acelasi efect. Acestia pot, de
asemenea, deveni dependenti din punct de vedere psihologic, deci, chiar daca
sunt constienti de riscurile la care se expun, le este foarte greu sa renunte la

-14-
acest obicei.

Asemenea nicotinei, cafeina este un alcaloid provenit în acest caz din frunzele
plantei de ceai, sau din semintele arborelui de cafea. Cafeina este prezenta si în
cacao si unele bauturi racoritoare.
În consumul zilnic, cantitatile de cafeina sunt de obicei reduse. Însa, în cantitati
mari acestea pot provoca probleme grave de sanatate, cum ar fi somnul nelinistit
si tulburarile digestive.
Marijuana, denumita si canabis sau hasis, este extrasa din cânepa. Cel care o
consuma se simte relaxat, tihnit, mai constient de ceea ce-l încojoara si mai
capabil de a fi încrezator si creativ. Cel ce priveste din afara, vede exact opusul
acestor stari.

În general, si în comparatie cu alte droguri mai puternice, marijuana nu pare sa

creeze dependenta. Cercetarile au demonstrat ca aceasta poate duce la
probleme mai putin grave în comparatie cu tutunul sau alcoolul. În multe tari,
unele grupari au încercat sa schimbe legile si sa înlature unele pedepse pentru
consumul acesteia.
Barbituricele sunt droguri create în laborator si, uneori sunt prescrise de medici
pentru alungarea insomniei si nelinistii, în calitate de „somnifere” sau „calmante”.
Sunt, de asemenea, recomandate persoanelor care nu pot supravietui, datorita
faptului ca sunt prea nelinistite, agitate si speriate tot timpul.

Barbituricele sunt prescrise mai rar în zilele noastre, iar folosirea lor este
supravegheata cu atentie. Acestea datorita problemelor din trecut, inclusiv
abuzul, dependenta fizica si psihologica.
În doze mari, barbituricele produc efecte similare cu ale alcoolului. Simptomele
încetarii folosirii acestora sunt grave, uneori chiar fatale.
Amfetaminele sunt, de asemenea fabricate în laborator si sunt denumite
„excitante”. Cei care le folosesc se simt energici si alerti. Aceste medicamente
accelereaza reactiile chimice ale organismului, producând energie. Au fost
folosite cândva ca tablete pentru slabit. Problema este ca, de multe ori,
consumatorul este tentat sa mai ia o doza, pentru a se simti din nou energic, iar
acest fapt poate duce foarte usor la obisnuinta si dependenta psihologica.

Halucinogenele reprezinta un grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum

sunt cele din „ciupercile magice” si mescalina din cactusul „peyote”, celelalte sunt
create în laborator, ca LSD-ul (acid lisergic dietilamid).
Aceste droguri au efecte dramatice asupra constiintei, a simturilor si a perceptiei
consumatorului. Acesta poate avea halucinatii puternice si o astfel de „calatorie”
poate fi extrem de înspaimântatoare. Cea mai mare parte a halucinogenilor nu
creeaza o dependenta fizica serioasa, iar pe termen lung nu par sa cauzeze o
dependenta psihologica puternica. Acestia provoaca însa o toleranta în
oraganism, iar oamenii au murit chiar sub influenta lor. De exemplu,
consumatorul îsi poate închipui ca poate sa zboare, si sa sara pe fereastra.

-15-
Opiul, morfina si heroina se obtin din specia de mac denumita opiu. Acestea
provoaca stari temporare de amorteala, liniste si chiar exaltare si fericire. În
medicina, aceste droguri se folosesc ca remedii contra durerii. Ele sunt însa
deosebit de puternice si periculoase, putând provoca rapid toleranta în organism
si dependenta serioasa. O supradoza poate ucide. Renuntarea la consumul
acestora se realizeaza sub supraveghere medicala, iar reactiile organismului sunt
foarte neplacute: friguri, greturi, tremuraturi, crampe si transpiratie.
Cocaina este un praf alb, extras din frunzele plantei coca. Aceasta poate sa-l faca
pe cel care o consuma, alert si plin de energie, chiar euforic. Desi unii pretind ca
pot folosi cocaina ca pe un drog social sau de „recreere”, ca si alcoolul, altii devin
dependenti din punct de vedere psihologic de aceasta. Printre alte efecte se
numara halucinatiile, teama si paranoia.

Majoritatea drogurilor folosite din motive sociale, în mod legal sau nu, afecteaza
creierul. Ele altereaza aspectele mintale, cum ar fi gândirea, concentrarea,
agilitatea, emotiile si constiinta. Acestea sunt droguri psiho-active. Drogurile si
motivele consumului acestora variaza de la o zona la alta si în functie de timp.
Un motiv al consumului de droguri în mediul social este folosirea lor ca „lubrifiant
social”, de la o conversatie la o ceasca de cafea, la o noapte petrecuta într-un
bar. Drogurile îi ajuta pe consumatori sa devina mai relaxati, deschsi, prietenosi
si sociabili. Un alt motiv al consumului de droguri este faptul ca acestea par sa
confere o usurare temporara, un fel de evadare pentru o perioada de timp.

Oamenii încearca sa se detaseze de o întreaga serie de probleme: stres, bani,

griji, familii destramate. Unele persoane extind aceasta idee si încearca sa se
detaseze de toata lumea reala. Ele nu se pot lupta cu lumea reala si consuma
droguri pentru a-si crea o lume fantezista alternativa.
Un alt motiv pentru care oamenii consuma droguri este reprezentat de presiunea
exercitata în cadrul unui grup, spre exemplu o persoana ia droguri pentru ca si
prietenii sau colegii din anturaj fac acest lucru.
Dependenta de droguri poate fi psihologica sau fizica, sau ambele. 

Dependenta psihologica se petrece în mintea omului; consumatorul simte ca nu

poate gândi normal si sa supravietuiasca fara ajutorul drogului. În cazul
dependentei fizice, nervii, muschii, inima si alte organe ale corpului au nevoie de
drog pentru a-si continua functionarea.
Daca este privat de droguri, dependentul poate suferi probleme fizice si mintale.
Aceste probleme variaza de la tremuraturi si friguri, la transpiratii, crampe si
dureri, inconstienta si chiar convulsii fatale.
Organismul se obisnuieste treptat cu unele droguri. Cu timpul este nevoie de o
cantitate mai mare de drog pentru a da aceleasi rezultate ca înainte. Aceasta
nevoie de cantitati din ce în ce mai mari de drog, în vederea obtinerii aceluiasi
efect, poarta denumirea de toleranta.

-16-
Modul de administrare al drogurilo este, de asemenea, foarte periculos.
Inspirarea cocainei poate deteriora nasul si caile respiratorii. Injectarea unui drog
cu ajutorul unei seringi nesterilizate poate provoca infectii ca hepatita sau SIDA.
Exista câteva metode de întrerupere a consumului sau a dependentei de droguri.
Acestea cuprind:
• administrarea unor medicamente speciale, sub supraveghere medicala;
• tratamente de psihoterapie sau forme similare de tratament;
• aderarea la grupuri formate din fosti consumatori;
• reabilitarea într-un centru de dezintoxicare;
• detasarea de situatia sau grupul social unde a început consumul de droguri.

Multe din metodele de ami sus costa bani, iar unele societati nu asigura resurse
adecvate în vederea abtinerii de la consumul de droguri si reabilitarii. De
asemenea, reusita depinde de puterea viontei si motivatia consumatorului.
Consumul unor droguri poate duce chiar la crime. Se recurge deseori la jafuri,
spargeri si alte infractiuni, în vederea obtinerii banilor necesari pentru cumpararii
drogurilor. Acest lucru se întâmpla mai ales în cazul drogurilor puternice, care
creeaza dependenta si sunt adesea cele mai scumpe.
Detinerea si consumul de droguri se pedepseste aspru, cu închisoare de la 5 la
20 de ani.

Despre LSD - Descriere si efecte 

LSD este numele generic pentru acidul lisergic dietilamida-25. Descoperit in 1938
de catre Albert Hofmann, LSD este una dintre cele mai puternice substante
halucinogene cunoscute. Este o pulbere alba, fara miros luata de obicei oral, cu
efecte variabile care isi fac aparitia in decurs de o ora si dureaza in general intre
8 si 12 ore, slabind treptat. A fost folosita experimental in tratamentul aloolicilor
si al pacientilor psihiatrici (unde a dat unele rezultate pozitive). Altereaza
perceptia, dispozitia si procesele psihologice si poate impiedica coordonarea si
abilitatile motorii. Intre 1950 si 1960, experimentele cu LSD a fost conduse de
specialisti psihiatri si medici, care au ajuns la concluzia ca in unele cazuri pot
aparea reactii psihologice neplacute (dramatice in unele cazuri), incluzand
panica, confuzie puternica si anxietate. 

In prezent, singura tara in care LSD se mai foloseste in mod oficial in medicina
este Elvetia. In catalogul farmaceutic de la mijlocul anilor '60, LSD era trecut sub
denumirea de Delysid, si se prezenta sub forma unor tablete continand 0,025 mg
de substanta activa sau sub forma de fiole continand o solutie injectabila, care isi
facea efectul mult mai repede. In acelasi catalog, la proprietatile farmatceutice,
scrie: "Administrarea de doze foarte mici de Delysid (1/2 - 2 ug/kg greutate)
duce la alterarea perceptiei, halucinatii, depersonalizare, amintiri neplacute si alte
variate simptome neuro-vegetative. Efectele se instaleaza dupa 30-90 de minute
si dureaza in general intre 5 si 12 ore. Cu toate acestea, perturbari intermitente
ale perceptiei pot persista timp de cateva zile.". Substanta era recomandata in
special pentru psihoterapia analitica, precum si pentru studii experimentale

-17-
asupra naturei psihozelor. Cu toate acestea, sunt mentionate si niste precautii:
"Anumite conditii mentale patologice pot fi intensificate de catre Delysid. Este
necesara precautie in administrarea la subiecti cu tendinte de sinucidere sau in
cazuri in care evolutia psihozei este iminenta. 

Labilitatea psiho-afectiva si tendinta de a comite acte impulsive poate dura

ocazional cateva zile. Delysid trebuie administrat numai sub supraveghere
medicala stricta. Supravegherea nu trebuie incetata pana cand efectele
medicamentului nu au disparut complet." Efectele periferice ale LSD includ
contractia vaselor sanguine si scaderea presiunii sangelui, dilatarea pupilelor
precum si hipertermia. Aceste efecte au natura simpatica si pot fi indepartate
prin blocarea ganglionilor. Efectele parasimpatice includ salivarea, lacrimarea,
voma, hipotensiune si brahicardie. Dozele mici stimuleaza respiratia dar cele mari
o inhiba. Unele efecte secundare precum transpiratia, nervozitatea si insomnia
sunt de obicei confundate cu cele ale amfetaminei, un alt halucinogen. Din punct
de vedere fizic, LSD nu cauzeaza deloc dependenta, iar din punct de vedere
psihologic, dependenta creata este aproape nula. Cea mai comuna varianta a
drogului este N-acetil-LSD (ALD-52) (in "Enciclopedia Psihiatrica" se mentioneaza
ca aceasta varianta isi face efectul mai lent). Se intampla destul de des ca
efectele LSD sa fie foarte neplacute si sa afecteze pentru o perioada de timp
sanatatea psihica a persoanei drogate. Printre simptome se numara depresia,
agitatia, confuzia, dar mai ales teama de innebunire. 

Cea mai des intalnita reactie adversa este un episod temporar (care dureaza mai
putin de 24 de ore) de panica. Simptomele includ iluzii si halucinatii (vizuale si
auditive) inspaimantatoare, anxietate exagerata pana la panica, agresivitate si
comportament agresiv, depresie, idei, gesturi sau incercari de sinucidere,
confuzie si teama pana la paranoism. Reactiile prelungite (zile sau chiar luni)
care necesita spitalizare sunt deseori denumite "psihoze LSD" includ un grup
eterogen de simptome. Cu toate ca nu exista niste reguli bine stabilite, au fost
observate niste lucruri comune la acesti pacienti. Exista o tendinta ca persoanele
cu profil psihologic scazut, cu antecedente psihiatrice sau care folosesc sau au
folosit si alte droguri sa sufere aceste consecinte. 

Totusi, exista si cazuri de reactii severe si prelungite la indivizi fara antecedente,

precum si cazuri foarte slab adaptate care nu sufera deloc efecte secundare in
urma folosirii repetate de droguri psihadelice. Pe tema LSD circula cateva povesti
false, cum ar fi:
- Formarea de cristale in interiorul organismului, care se descompun dupa un
timp si cauzeaza reactii adverse. LSD este un solid cristalin usor solubil in apa,
deci nu poate forma depozite in organism. In plus, este metabolizat si eliminat in
decurs de cateva ore. Reactiile adverse sunt de natura psihologica si nu depind
de prezenta substantei in organism.
- LSD dauneaza cromozomilor. S-a dovedit prin teste ca acest lucru nu este
adevarat.

-18-
Pericolul real al folosirii LSD este de natura pur psihologica, drogul neavand
efecte fizice. Dozele letale (toxice) de LSD sunt de cateva zeci de mii de ori mai
mari decat doza normala, facandu-l (din punct de vedere toxic) unul dintre cele
mai "sigure" droguri cunoscute. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale LSD
sunt asa numitele "reveniri", termen utilizat pentru a desemna reaparitia unor
emotii sau perceptii din timpul aflarii sub influenta drogului. O revenire poate
dura secunde sau ore intregi, poate reproduce oricare din multitudinea de
aspecte ale unei halucinatii si poate fi placuta, interesanta, suparatoare sau
inspaimantatoare. Cele mai multe dintre ele sunt momente de distorsionare ale
vazului sau ale notiunii timpului, simptome fizice (resimtite de organism) sau
emotii puternice. De obicei sunt foarte putin deranjante, in special datorita
faptului ca persoana care le resimte constientizeaza cauza acestor fenomene. Din
cand in cand ele dureaza mai mult, iar intr-un numar redus de cazuri se
transforma in imagini sau ganduri inspaimantatoare. In majoritatea situatiilor
insa numarul aparitiilor precum si intensitatea lor descresc rapid si apar rareori
mai mult de cateva luni dupa consumul drogului. Printre conditiile care cauzeaza
aparitia acestor fenomene se numara stresul, oboseala, betia si consumul de alte
droguri.

Compusii lisergici apar in ergot, un parazit fungic al cerealelor, triptamine

aparand si in ciupercile psilocibe, in anumiti arbori sud-americani (Rivea
Corymbosa si Ipomoea Violacea) si in glandele veninoase ale unor animale. LSD
(acid lisergic-dietilamida) nu se gaseste ca atare in aceste plante. In seva de
Rivea Corymbosa, concentratia de ergina (un acid lisergic) este de pana la 54%,
iar cea de izoergina de pana la 35%. Se pare ca efectele acestor plante au fost
cunoscute inca din vechime diferitelor culturi umane. In studiul "Drumul catre
Eleusius" (Hoffman, Wasson si Ruck) este prezentata existenta unei religii
secrete timp de 2000 de ani in Grecia (pana in anul 400 e.n. cand a fost respinsa
de catre crestinism). Oricine vorbea limba greaca si nu comisese nici o crima
putea deveni membru. Dupa o perioada de pregatire de 6 luni, aspirantii
mergeau la templul din Eleusius unde aveau loc niste ritualuri secrete (aceste
ritualuri au ramas secrete pana la descoperirile din anii 1970). Explicatia pe care
o aduc autorii este ca secretul ritualului consta in viziunile induse de consumarea
unui decoct din spice de grau -- sursa de derivati lisergici. De asemenea,
populatiile aztece foloseau in mod curent bauturi preparate din seva de Ipomoea
Violacea si exista multe consemnari referitoare la efectele halucilogene ale
acestora. Modul de actiune al LSD nu este inca cunoscut cu certitudine. Ipoteza
curenta spune ca LSD inhiba activarea celulelor serotonergice intr-un mod
selectiv. Analogii non-helucinanti ai LSD nu manifesta aceasta selectivitate.
Aceste rezultate sugereaza faptul ca exista doua conformatii sterice diferite ale
receptorilor serotonergici, dintre care una are o afinitate mai mare pentru LSD.

In momentul ingerarii in organismul uman, LSD se comporta ca un inhibitor al

autoreceptorilor 5-HT (Serotonina). Drogul mareste numarul de molecule 5-HT

-19-
active dezactivandu-le autoreceptorii (un mecanism de protectie al creierului care
reduce nivelul activitatii neurotransmitatorilor).
Formula chimica a LSD este N,N-dietil-6-metilergolina-8B-carboxamida. Numai
unul dintre izomeri (cel "d-") este psihoactiv, de aceea in sinteza se separa doar
forma "l-".
Efectele mentale ale LSD pot fi neutralizate rapid (imediat dupa ingerare) prin
administrarea de 50 mg de clorpromazina.
S-a descoperit ca cele doua grupari etil de pe catena LSD pot fi inlocuite cu alte
lanturi de carbon pentru a obtine compusi cu diferite efecte, tarii si durate. Cand
grupul 6N-metil este inlocuit cu etil sau alil, compusul devine de 2, respectiv 3 ori
mai puternic. Acesti derivati nu au devenit totusi foarte raspanditi din cauza
costurilor suplimentare la sinteza.

IV.

Efectele consumului de alcool

Dupa ce alcoolul a fost baut, acesta ajunge in stomac si in intestine de unde prin
absorbtie este preluat de singe si transmis prin aparatul circulator in tot
organismul. Din aceasta cauza sunt afectate cu precadere tesuturile puternic
irigate de sange.
Din punct de vedere al efectului
general al alcoolului asupra
organismului acesta este in primul rand un toxic celular. El actioneaza ca o
otrava pentru celule datorita efectului sau higroscopic, adica alcoolul in
concentratii mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular la separarea
albuminelor aflate in stare coloidala in protoplasma si in final la coagularea
acesteia distrugand astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca
celulele corpului omenesc vor fi grav deteriorate in urma unui consum abuziv si
indelungat de alcool.
Pe de alta parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producand
o crestere a tensiunii arteriale si sunt eliberate in organisn in masura mult mai
mare substante ca lipide, zaharuri si cortizon in circulatia sanguina.
Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutritie, lipsind organismul de
proteine, minerale si vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea
progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante ca proteine si
vitaminele A, B1 si C, acidul floric si mai tarziu sodiu si apa. Incapacitatea
progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale este responsabila si
de tulbularile nervoase de origina somatica. S-au observat la accoolici
concentratii sanguine scazute de calciu, fosfati si vitamina D, care se asociaza cu
pierderea insemnata de masa osoasa. Ca urmare creste pericolul aparitiei
fracturilor.
Organismul foloseste o mare cantitate de energie pentru inlaturarea alcoolului
din organism, energie care ar fi fost necesara organelor pentru buna lor

-20-
functionare. Pentru metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat
pana la 80% din oxigenul disponibil acestui organ. Deci alcoolul devine un
"paralizant metabolic".
Celulele cardiace si cele cerebrale care au de asemenea un consum ridicat de
oxigen sufera cel mai mult datorita alcoolului.
Efectele alcoolului asupra organismului

Dupa cum se poate observa alcoolul afecteaza toate organele organismului

Desi rinichii si plamanii sunt bine irigati de sange, pericolul de a fi lipsiti de
oxigen nu este atat de mare, fiind astfel mai putin vulnarabili la alcool.
Organul care este intotdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul.
Afectiunile acopera o paleta larga de boli incepand de la steatoza
hepatica, hepatita cronica, pana la ciroza hepatica. Atrofierea ficatului
poate fi adusa la stagnare prin abstinenta, dar nu este reversibila. Cam 15%
dintre alcoolici sufera de aceasta tulburare grava. Complicatiile ei
sunt:hemoroizi,varice esofagiene (care prin ruptura duc adesea la moarte)
si ascita (colectarea de lichide in cavitatea abdominala).
Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decat tarziu si uneori doar
intamplator la analize de rutina. La inceput se observa doar o stare de balonare
si eructatii (ragaieli) frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcada
coastelor drepte sau meteorism, iar mai tarziu se inregistreaza pierderea poftei

-21-
de mancare, epuizare rapida, uneori tulburari de potenta si de apetit sexual,
precum si stare de greata si voma. Prin lezarea progresiva a celulelor hepatice
este prejudiciata sinteza proteinelor, ceea ce duce printre altele la probleme de
singerare si la scaderea imunitatii. Traumatismele mici pot declansa sangerari
interne si externe intense, alcoolicul devinind tot mai expus infectiilor.
Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la
nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si
anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului SOME, care va prelua pana la
doua treimi din catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot
metaboliza si suporta cantitati mai mari de alcool. Dar SOME este declansat,
chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a consumului, de cantitati mici de
alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai multa bautura.
Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat.
Afectiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoana in cauza
se prezinta rapid la medic si isi impune pauze in consumul de bauturi alcoolice.
De asemenea, se poate ajunge la diabet. In general, intregul aparat digestiv - de
la cavitatea bucala, esofag stomac si pana la intestin -poate fi lezat grav. Se
poate astfel ajunge la boli letale. De exemplu, consumul permanent de alcool
poate induce un risc de zece ori mai mare de imbolnavire de cancer esofagian. Si
alte forme de cancer apar mai des la persoanele care abuzeaza de alcool. Este
vorba de cancerul bucal, laringean, intestinal, iar la femei cel mamar.
Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizeaza prin
furnicaturi, intepaturi sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare.
Sensibilitatea pielii in aceste zone poate fi deosebit de mare sau, dimpotriva,
poate lipsi total. In final, apare nesiguranta in mers sau chiar incapacitatea de a
merge.
Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori
mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza. Trebuie
tinut cont de faptul ca majoritarea alcoolicilor sunt si mari fumatori, astfel incat
cauzele mortalitatii sunt complexe. La toate acestea se adauga proprietatea
alcoolului de a crea hipertensivitatea. Aceasta devine periculoasa de la 240g pe
saptamana in sus, adica peste un litru de bere pe zi.
La barbati se reduce cantitatea de hormon sexual (testosteron) produsa, astfel
incat lipsa apetitului sexual si impotenta ii tulbura viata sexuala. Pierde astfel un
intreg domeniu de placeri din viata si se simte si mai legat de drogul sau.
La femei apare alt pericol grav, alcoolul provoaca leziuni grave fatului
producand embriopatia alcoolica. Chiar si "inofensivul" paharel inainte de
masa este mult mai periculos decat se estima. Fatul este cel mai periclitat in
primele luni de sarcina. Aproximativ una din trei femei care abuzeaza episodic de
alcool in aceasta perioada, naste un copil cu malformatii. Malformatiile constau in
debilitatea mintala, nanism, modificari ale cutiei craniene. In schimb femeile
dependente de alcool care traiesc abstinent nu trebuie sa se teama pentru
zestrea lor genetica. Ele pot aduce pe lume copii sanatosi la fel ca orice alta
femeie, daca nu consuma alcool.

-22-
Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele
nervoase nu se regenereaza. La fiecare consum puternic de alcool se distrug
cateva mii. Deoarece omul dispune de cateva miliarde de neuroni, distrugerea
acestora se face resimtita abia dupa catva timp si este observata mai ales de cei
din jurul alcoolicului. Psihosindromul organic, cum este denumita aceasta
tulburare, decurge in cele mai multe cazuri nespectaculos, performantele
creierului se reduc treptat, ceea ce se concretizeaza in scaderea capacitatii de
memorizare, de intelegere, precum si de pierderea spiritului critic si
discernamantului. Modificarea caracterului se concretizeaza prin alterarea
sentimentelor, prin indispozitii frecvente si o schimbare brusca a placerilor.
Miscarile trupului devin neajutorate si rigide. Expresia fetei este nemiscata, ca o
masca.
Tulburarile cerebrale apar la unii pacienti intr-o masura mai acentuata, sub forma
de convulsii si de Delirum tremens. Aceste tulburari apar mai ales in timpul
dezintoxicarii.
Este de la sine inteles ca nici sistemul nervos nu este ocolit si din pacate
asupra acestuia alcoolul isi exercita cel mai nociv efect. Datorita complexitatii
fenomenelor desfasurate la nivelul acestuia va propun sa le analizam in pagina
urmatoare.

Pentru a intelege mai bine complexitate fenomenelor ce se produc la

nivel sistemului nervos central, sa aruncam o privire asupra alcatuirii acestuia in
ansamblul sau.

Toate partile sistemului nervos interationeaza, insa din motive didactice vom
proceda la impartire lui in doua ramuri principale care la randul lor sunt formate
din doua subramuri:
Sistemul nervos central cuprinde
totalitatea neuronilor cerebrali
(creierul) si spinali (maduva spinarii).
Sistemul nervos periferic cuprinde nervi care asigura legatura dintre

-23-
segmentele cerebrale si maduva spinarii, pe de o parte si segmentele
organismului, pe de alta parte.
Sistemul nervos somatic preia informatiile despre stimulii exteriori de la
nivelul receptorilor situati in tegument sau musculatura si le transmite sistemului
nervos central, datorita lor suntem capabili sa simtim durerea, presiunea si
variatiile de temperatura. Nervii motori ai sistemului nervos somatic conduc
impulsurile de la nivelul sistemului nervos central catre musculatura, unde
determina miscarea voluntara si contribuie la adaptarea posturala si mentinerea
echilibrului.
Sistemul nervos vegetativ conduce impulsurile nervoase de la sau catre organele
interne, controland procese ca respiratia, frecventa cardiaca si digestia.

Creierul uman este alcatuit din trei straturi concentrice:

Stratul intern este alcatuit din: bulbul rahidian, care controleaza respiratia si
reflexele postulare; cerebelul, care coordoneaza activitatea motorie; talamusul,
statia-releu a informatiei senzoriale sosite de la modalitatile senzoriale;
hipotalamusul, cu rol important in controlul emotiilor si mentinerea homeostaziei;
sistemul reticular, care traverseaza cateva dintre structurile mentionate anterior,
controleaza starea de veghe si excitabilitatea organismului.
Sistemul limbic detine controlul unora dintre activitatile instinctuale
(alimentatia, agresivitatea, fuga de pericol, alegerea partenerului sexual),
impreuna cu hipotalamusul; acesta structura nervoasa detine de asemenea un
rol important in cadrul atentiei si memoriei.
Stratul extern este alcatuit din doua emisfere cerebrale, a caror suprafata
(care prezinta numeroase circumvolutii) poarta numele de cortex cerebral ce
detine un rol deosebit de important in procesele de diferentiere senzoriala, de
luare a deciziilor, de invatare si gandire (procesele mentale superioare). La

-24-
nivelul anumitor zone ale cortexului sunt localizate segmentele centrale ale
analizatorilor, iar in alte zone se realizeaza controlul miscarilor specifice. Restul
cortexului este reprezentat de ariile de asociatie.
Unitatea de baza a sistemului nervos este o celula specializata numita neuron.

Corpul neuronal prezinta o serie de prelungiri scurte denumite dendrite si o

prelungire unica, lunga, denumita axon. Stimularea dendritelor sau a corpului
neuronal duce la formarea unui impuls nervos care este transmis de-a lungul
axonului. Neuronii senzitivi transmit catre segmentele cerebrale ale sistemului
nervos semnalele receptionate de organele de simt; neuronii motori transmit
catre musculatura si glandele endocrine, semnalele produse la nivelul
segmentelor centrale ale sistemului nervos.
Un nerv este alcatuit din fibre axonice a sute sau chiar mii de neuroni si poate
contine atat fibre senzitive, cat si motorii.
La nivel neuronal, informatia este condusa unidimensional de la dendrite spre
capatul axonului sub forma unui impuls de natura biochimica, denumit potential
de actiune sau impuls nervos. Potentialul de actiune este datorat unui
mecanism de autoprogramare, denumit depolarizare, prin care se produc
modificari ale permeabilitatii membranei celulare pentru diferite tipuri de ioni
(atomi sau molecule incarcate electric) care intra si ies din celula.

Generarea potentialelor de actiune se realizeaza la nivelul membranei celulare de

catrecanalele ionice si pompele ionice. Canalele ionice sunt proteine moleculare
celulare care formeaza pori de-a lungul membranei celulare. Aceste structuri proteice
regleaza fluxul electronic al diferitilor ioni: sodiu (Na+), potasiu (K+), calciu (Ca++) sau
clor (Cl-), prin deschiderea si inchiderea porilor. Fiecare canal ionic este selectiv,
permitand de obicei unui singur tip de ioni sa-l traverseze. Celelalte structuri proteice,
pompele ionice, ajuta la mentinerea unei anumite repartitii a diferitelor tipuri de ioni la
nivelul membranei celulare, prin transferarea acestora de o parte si de alta a membranei
celulare.

-25-
 Transmitere impulsului nervos se
realizeaza, in majoritatea cazurilor prin
intermediulneurotransmitatorilor. Impulsul nervos o data ajuns la nivelul
terminatiilor sinaptice ale axonului, determina stimulareaveziculelor sinaptice,
structuri de forma sferica sau neregulata, care contin neurotransmitatorii pe care
ii elibereaza in momentul in care sunt stimulate.
Moleculele neurotransmitatorilor eliberati difuzeaza in fanta sinaptica si se
combina cu moleculele neuroreceptoare din membrana sinaptica. Odata eliberat
si difuzat de-a lungulfantei sinaptice, neurotransmitatorul actioneaza aproape
instantaneu. Rapiditatea actiunii neurotransmitatorului este determinata de unul
din urmatoarele doua mecanisme: 
a) reabsorbtia aproape instantanee a neurotransmitatorului la nivel sinaptic,
adica asimilarea acestuia de catre terminatiile sinaptice din care a fost eliberat,
asimilare care are ca rezultat intreruperea actiunii neurotransmitatorului si
evitarea secretiei unor cantitati de substanta; 
b) degradarea chimica a neurotransmitatorilor printr-un proces in care enzimele
existente la nivelul membranei neuronului receptor reactioneaza cu
neurotransmitatorul si determina distrugerea acestuia.
Relatia existenta intre moleculele neurotransmitatorului si moleculele
neuroreceptorilor este asemanatoare celei de tip lacat si cheie. Combinarea celor
doua molecule determina o modificare a permeabilitatii membranei neutonului
receptor, si anume, anumiti neurotransmitatori au efect excitator marind

-26-
permeabilitatea prin depolarizare, iar altii au efect inhibitor, adica micsoreaza
permeabilitatea.
Viteza de transmitere a potentialului de actiune de la dendrite la axon, variaza
intre 3 si 320 km/h, in functie de diametrul axonului - axonii cu diametru mai
mare conduc mai repede potentialul de actiune. Viteza de transmitere este de
asemenea influentata de prezenta sau absenta tecii de mielina, formata din lipide
si proteine, ce prezinta din loc in loc niste strangulatii sau noduri. Datorita
capacitatii sale de izolare, teca de mielina permite deplasarea "in salturi" a
impulsului nervos de la o strangulatie la urmatoarea, determinand astfel o
crestere considerabila a vitezei de transmitere. Degenerarea invelisului de mielina
duce la aparitia sclerozei multiple, o afectiune ce consta in disfunctii severe ale
nervilor senzoriali si motori.
Pana in prezent se cunosc peste 50 de neurotransmitatori si cu siguranta
numarul acestora va creste in viitor. Sunt neurotransmitatori care au doua tipuri
diferite de molecule receptoare, exercitand un efect excitator in anumite zone ale
sistemului nervos si inhibitor in altele.
Dintre cei mai importanti amintim:
Acetilcolina (ACh) este un neurotransmitator aflat in multe sinapse din
organism avand in genere un efect excitator, insa poate deveni si inhibitor in
functie de tipul moleculelor receptoare existente la nivelul membranei neuronului
receptor. ACh se gaseste in special in hipocamp structura cerebrala care detine
un rol cheie in formarea noilor continuturi mnezice. S-a demonstrat ca celulele
care produc ACh tind sa se degenereze la pacientii cu boala Alzheimer si in
consecinta productia cerebrala de ACh se reduce, iar cu cat e mai redusa secretia
de ACh, cu atat este mai severa pierderea memoriei. Anumite medicamente sau
droguri care reduc secretia de ACh au ca efect paralizia musculara.
Norepinefrina (NE) este un neurotransmitator produs, in principal, de neuronii
trunchiului cerebral.
Doua binecunoscute droguri cocaina si amfetainele prelungesc actiunea NE si
incetinesc procesele de reabsorbtie, neuronii receptori sunt activati pe o perioada
mai lunga de timp, astfel explicandu-se efectele lor psihostimulante. Prin contrast
litiul determina procesul invers de accelerare a absorbtiei NE, ducand astfel la
aparitia unei dispozitii depresive.
Acidul gama-aminobutidic (GABA) este unul din inhibitorii majori din sistemul
nervos. 
Spre exemplu, substanta numita picrotoxina blocheaza receptorii GABA si in
absenta influentelor inhibitorii ale GABA se produc convulsii, datorita absentei
controlului miscarilor musculare.
Cercetari recente au stabilit ca alcoolul actioneaza asupra receptorilor inhiband
sistemul glutanat care are un efect excitator asupra neuronilor si activeaza
sistemul GABA. In mod plastic aceasta s-ar putea compara in cazul unui
autovehicul cu luarea piciorului de pe accelerator si calcarea franei.
Alte substante care determina modificari ale dispozitiei
sunt clorpromazina si LSD, care favorizeaza cresterea sau diminuarea
concentratiei anumitor neurotransmitatori. Clorpromazina, un medicament folosit

-27-
in tratamentul schizofreniei, blocheaza receptorii dopaminei si permite trecerea
selectiva a mesajelor. Excesul de dopamina la nivel sinaptic se intalneste in
schizofrenie, iar diminuarea concentratiei acesteia, in boala Parckinson. LSD este
asemanator cu structura chimica a serotoninei, substanta care influenteaza
emotivitatea. Dovezile arata ca LSD se acumuleaza in anumite celule cerebrale
unde mimeaza actiunea serotoninei.
Glutamatul, un neurotransmitator cu efect excitator, se gaseste la nivelul
neuronilor din sistemul nervos central, in proportie mai mare decat orice alt
neurotransmitator. Exista cel putin trei tipuri de receptori de glutanat, dintre care
unul joaca un rol deosebit de important in invatare si memorare receptorul
NMDA. Neuronii de la nivelul hipocampului (o structura cerebrala situata in
apropierea centrului creierului) contine o cantitate mare de receptori NMDA si
exista dovezi ca aceasta zona are un rol deosebit de important in achizitionarea
de noi continuturi mnezice.
Actiunea alcoolului asupra sistemului nervos central se desfasoara progresiv in
stransa legatura cu cantitatea de alcool din singe.
Mai intai sunt afectate emisferele cerebrale care prin scoarta cerebrala
cenusie constituie centrul constiintei, a ratiunii, precum si locul central de
receptionare a diferitelor senzatii. La o concentratie de 0,3÷0,5‰ alcool in
sange acesta produce usoare ameteli, relaxare si eliberarea inhibitiilor, starea de
euforie usoara. Oamenii spun lucruri pe care in mod obisnuit nu le-ar spune, tind
sa devina mai sociabili si mai expansivi, se reduce autocritica pe masura ce
creste asa-zisa buna dispozitie. Increderea de sine poate sa sporeasca, in timp ce
reactiile motorii incep sa incetineasca. Se diminueaza randamentul intelectual si
de alt gen, propriul randament fiind in acelasi timp supraestimat, iar de
dificultatile si pericolele din anturaj nu se tine cont, lucru ce mareste inclinatia
pentru luarea unor decizii pline de riscuri.
In faza a doua a bautului la un nivel al concenratiei alcoolului in sange de 1÷2‰
este paralizatcreierul mic, functiile senzoriale si motorii fiind serios afectate.
Unele persoane au tendinta de a fi suparacioase si agresive, altele sunt tacute si
morocanoase. Limbajul devine greoi, iar oamenii au dificultati in coordonarea
miscarilor afectandu-se astfel capacitatea de mentinere a echilibrului.
Musculatura se incordeaza diferit de tare, coordonarea miscarilor este afectata,
ceea ce se poate observa de departe la indivizii care se clatina, care nu mai
gasesc gaura cheii de la usa, merg impleticindu-se.
La un grad de imbibatie alcoolica si mai mare de 2÷3‰ este anesteziata mai
intai maduva spinarii, de la care sunt declansate reflexele pentru miscarile
inconstiente perecum si controlul asupra organelor interne cum ar fi vezica si
rectul. Alcoolul genereaza o incetinire crescanda a declansarii reflexelor pana
cand ele nu mai pot fi declansate, controlul sfincterelor intestinal si vezical se
anuleaza.
La un grad de imbibatie alcoolica mai mare de 3÷4‰ este paralizat trunchiul
cerebral cu risc vital, respiratia se incetineste si poate fi urmata de stop cardiac
si chiar de deces. Pariuri prostesti, unde golirea unei sticle pline de tarie este

-28-
considerata o fapta de barbatie, duce la concentratii mari de alcool in sange incat
se poate instala o intoxicatie alcoolica cu risc vital.
Acestor repercusiuni ale consumului cu urmari grave, alcoolicul le acorda la
inceput prea putina atentie. De fapt el cauta numai sa-si descarce sufletul si sa
se relaxeze, el isi doreste o schimbare a starii lui de spirit, adica atingerea unei
bune dispozitii si nepasari. Din pacate acest lucru il plateste insa scump cu
paralizarea functiilor sale cerebrale, transpunindu-se fara sa vrea in situatia unui
debil mintal. Cu timpul problemele il vor depasi, nu le va mai putea rezolva. Cu
mintea incetosata de aburii alcoolului, el nu a scapat de problemele sale, ci de
fapt, de capacitatile de care ar fi avut mai mare nevoie pentru gasirea unor
solutii potrivite.
Din cele prezentate mai sus se poate vedea cat de necugetat
actioneaza alcoolicul, care isi plateste starea lui de liniste cu
decuplarea organului sau cel mai sensibil si cel mai important creierul.
Dar aceasta politica a strutului de a-si baga capul in nisip, pentru a nu
fi nevoit sa simta situatii si stari dificile, duce doar la autodistrugere.

V. Consecintele asupra nou-nascutilor

Abuzul de droguri reprezintă o problemă de sănătate publică şi nu una legală şi

este, în conformitate cu afirmaţiile American Committee of Obstetrics and
Gynaecology (ACOG, 1984) unul din riscurile majore ale obstetricii contemporane
atât pentru mamă cât şi pentru făt. Din nefericire, abuzul de droguri are o
incidenţă necunoscută. Lipsa recunoaşterii abuzului de droguri, lipsa unui cadru
legal clar şi lipsa susţinerii sociale reprezintă principalele cauze ale necunoaşterii
exacte a amplitudinii acestui fenomen. 
Studiile OMS estimează că 11% din copiii lumii (8,3 milioane) locuiesc cu un
părinte alcoolic sau care are nevoie de tratament pentru abuz de droguri, 3,8
milioane copii au un părinte alcoolic, 2,1 milioane copii au un părinte consumator
de droguri ilicite, 2,4 milioane copii au un părinte cu addicţie la alcool şi droguri
şi 40% din cele 1,2 milioane copii abuzaţi au un părinte consumator de alcool
şi/sau droguri. În plus, 40-80% din copiii ocrotiţi social provin din familii cu abuz
de alcool şi/sau droguri. Aproximativ 375.000-625.000 copii sunt expuşi anual în
SUA consumului matern de droguri (Samsha, 2005). Un studiu efectuat în 2005
în SUA arată că gravidele intervievate au recunoscut în proporţie de 18% consum
de tutun, 11,2% consum de alcool şi 4,6% consum de droguri ilicite în timpul
sarcinii (Samsha, 2005). În ciuda eforturilor publice de combatere a consumului
de droguri, inclusiv la gravide, un alt studiu, din 2005, prezintă o situaţie relativ
similară: din gravidele intervievate 16,4% au recunoscut consum de tutun,
11,6% consum de alcool şi 5,2% consum de droguri ilicite în timpul sarcinii
(Breyer et al, 2011). 
Studiile arată că abuzul de droguri are implicaţii importante pentru făt atât prin
efecte directe cât şi prin efecte indirecte ale drogurilor. Evident că efectele
farmacologice propriu-zise nu influenţează doar mama, ci şi produsul de

-29-
concepţie. Importante sunt, pentru severitatea efectelor şi autenticitatea
drogului, doza administrată, aditivii, momentul din timpul sarcinii în care drogul
este consumat, durata consumului de droguri şi consumul de droguri adiţionale.
Consumul matern de droguri are şi efecte indirecte asupra fătului şi nou-
născutului, mama consumatoare de droguri având, de cele mai multe ori, o stare
de nutriţie alterată, acces redus la îngrijiri medicale, trăind într-un mediu social
dificil, în care violenţa şi afectarea psihică nu sunt rarităţi, iar prevalenţa
infecţiilor este mai mare. 
Drogurile cel mai adesea consumate în timpul sarcinii (în lume, în România,
situaţia este foarte puţin cunoscută) sunt: marijuana, antialgicele, cocaina,
tranchilizantele, stimulentele, halucinogenele, drogurile inhalatorii şi sedativele. 
Cu toate acestea, alcoolul şi nicotina (fumatul) produc mai multe leziuni fetale
decât toate celelalte droguri combinate (inclusiv cele teratogene, care au
capacitatea de a induce apariţia de malformaţii la făt). Eforturile de combatere a
consumului matern de droguri, alcool şi nicotină sunt justificate mai ales de
faptul că beneficiile apar din momentul reducerii sau opririi utilizării drogurilor,
alcoolului şi tutunului. Cu cât se intervine mai devreme, cu atât este mai bine
pentru mamă şi copil.

Alcoolul

Conform FASD Center (2004) 10/1000 nou-născuţi vii sunt afectaţi de consumul
de alcool (FASD Center, 2004) (mai frecvent ca autismul). Consumul de alcool în
sarcină este mai frecvent la gravidele cu vârstă de 35 - 44 ani, cu studii medii şi
angajate. Consumul de alcool în sarcină poate duce la deces fetal, avort spontan,
malformaţii, creştere fetală insuficientă, sindrom de abstinenţă neonatală la
alcool. Literatura de specialitate medicală distinge mai multe tipuri de afectare
fetală în cazul consumului matern de droguri, spectrul leziunilor fiind determinat
de frecvenţa şi cantitatea consumată şi de momentul din sarcină în care se
consumă alcool. În formele cele mai uşoare de afectare, copiii rezultaţi din aceste
sarcini prezintă deficite cognitive şi de creştere, în timp ce în formele cele mai
severe (sindromul alcoolismului fetal) se asociază un aspect facial caracteristic,
malformaţii cardiace, dificultăţi de gândire, vorbire, mişcare, sociale şi retard
mental. Din nefericire, studiile arată că sindromul de alcoolism fetal este de două
ori mai frecvent ca sindromul Down, reprezintă a 3-a cauză de retard mental la
copil, iar afectarea este permanentă, pe viaţă. Efectele alcoolului asupra fătului
sunt dependente de doză (la 4 pahare de alcool/zi riscul este de 20% şi creşte la
40% la consumul a 6 pahare alcool/zi). Nici consumul ocazional de alcool nu este
sigur, 4-5 pahare/zi consumate ocazional, mai ales în perioadele de
vulnerabilitate fetală prezintă un risc crescut de apariţie a sindromului de
alcoolism fetal. „Nu există un tip sau doză de alcool care să fie sigur în sarcină”
(Jones şi Chambers, 1999, ACOG, 1994). Pe termen îndelungat, copilul afectat de
consumul matern de alcool în timpul sarcinii prezintă adesea: tulburări de somn,
dificultăţi de învăţare, vorbire, deficit de atenţie, coordonare, coeficient redus de
inteligenţă, adaptare funcţională redusă – probleme de comunicare, adaptare

-30-
socială la muncă-, sensibilitate crescută la lumină, zgomote, haine, gusturi, etc.,
nevoie de educaţie specială, rată crescută de criminalitate, ilegalităţi, risc crescut
de alcoolism (de 4-10 ori mai mare ca în populaţia generală), nevoie de îngrijiri
medicale pe viaţă. 

Fumatul

consumul de nicotină este un tip de abuz identificat la până la 25% din gravide.
Creierul fetal e afectat de nicotină şi monoxidul de carbon, concentraţia nicotinei
fiind cu 15% mai mare la făt decât la gravida fumătoare. În plus, nicotina trece
şi în laptele matern. Fumatul în timpul sarcinii expune gravida următoarelor
riscuri: sarcini ectopice, fertilitate scăzută, rupturi placentare, placenta praevia,
preeclampsie, naştere prematură, avort/deces fetal. Pentru făt, fumatul gravidei
predispune la hipoxie fetală, prematuritate, creştere deficitară a fătului (greutate
mică la naştere), malformaţii faciale, digestive, osoase, sindrom de abstinenţă (la
marii fumători). Pe termen îndelungat, fumatul în timpul sarcinii şi după naştere
predispune copilul la risc crescut de moarte subită (de 4,4 ori mai mare decât la
copiii mamelor nefumătoare), astm bronşic, pneumonie, otite, bronşiolite, colici,
talie mică, obezitate, diabet zaharat de tip II, IQ mai mic, iritabilitate, deficite de
atenţie, tulburări de comportament. În plus, fumatul pasiv creşte riscul pentru
boli cardiace şi cancer pulmonar. Studiile arată că oprirea fumatului la gravide ar
preveni 10% din decesele perinatale, ar diminua cu 20% incidenţa greutăţii mici
la naştere şi ar scădea cu 17% naşterile premature (USDHHS, 1990; Cochrane,
2000).

Marijuana

este consumată de circa 3,6% din gravidele din SUA (Samsha, 2005). Efectele
consumului matern de marijuana sunt reduse (comparativ cu ale altor droguri) şi,
de obicei, tranzitorii: răspunsuri slabe la stimuli vizuali, tremurături, reactivitate
crescută, plâns strident, tulburări de supt, somn, uneori greutate mică la naştere.
Pe termen îndelungat sunt însă posibile deficit de susţinere a atenţiei, de
memorie, dificultăţi de rezolvare a problemelor. 

Cocaina

nu induce apariţia de malformaţii congenitale, dar potenţează apariţia acestora.

Până la 11% din gravide sunt expuse consumului de cocaină în SUA şi 2,7% în
Europa şi Asia (OMS, 2005). Probleme apar însă mai ales datorită consumului
asociat de alcool, tutun, marijuana. În timpul sarcinii, consumul de cocaină poate
duce la: avort spontan/deces intrauterin, dezlipire de placentă, prematuritate,
travaliu precipitat, complicaţii la naştere. La făt şi nou-născut, consumul matern
de cocaină creşte riscul pentru anomalii congenitale, disfuncţii neurologice,
anomalii ale activităţii electrice cerebrale, accidente vasculare cerebrale,
convulsii, microcefalie, greutate mică la naştere, tremor, iritabilitate, plâns

-31-
neconsolabil, dificultăţi de alimentaţie şi somn, dificultăţi de afectivitate în cuplul
mamă-copil (Lester et al 2002, 2003, La Gasse et al, 2003, Tronick et al, 2006,
Loncar et al, 2004). Pe termen lung (mai rar citate), la copil, sunt posibile:
ADHD, hiperactivitate, distractibilitate, dificultăţi de coordonare motorie, tulburări
de comportament, depresie, răspunsuri anormale la stress, IQ redus, întârzierea
limbajului, agresivitate, delincvenţă crescută, nevoie crescută de educaţie
specială, sindrom de moarte subită a sugarului. 

Ecstasy (MDMA)

- varietate mare de amfetamine – prezintă în sarcină aceleaşi riscuri ca şi

consumul de cocaină: greutate mică la naştere, tulburări de somn, plâns
anormal, agitaţie psihomotorie, tulburări neurocomportamentale, risc crescut
pentru anomalii cardiace.

Metamfetamina

 consumată în timpul sarcinii are efecte variabile, în funcţie de momentul

expunerii (prenatal/postnatal), doză, etc. La făt pot ap[rea: greutate mică la
naştere şi prematuritate. După naştere au fost citate, la nou-născut şi ulterior:
letargie, inapetenţă în prima lună de viaţă, insomnie, tremor, iritabilitate,
dificultăţi de vorbire, crize afective, probleme senzoriale, emotivitate crescută,
anxietate, depresie, ADHD şi agresivitate. 

Opioidele 

sunt consumate de circa 0,3-0,8% din gravide în Europa, maxim 2% în Rusia.

Opioidele au capacitatea de a induce malformaţii congenitale şi sunt toxice
pentru celulele umane. Din această clasă de droguri fac parte heroina,
metadona, codeina, morfina, thebaina, hidrocodonul, oxicodona, fentanilul,
buprenorfina. Consumul de opioide în timpul sarcinii creşte riscul de avort/deces
fetal, rupere prematură a membranelor, infecţii, prezentaţii anormale la naştere,
naştere prematură, toxemie şi dezlipire placentară. La făt au fost citate ca
urmare a consumului de opioide în sarcină: creştere fetală deficitară, malformaţii
cardiace, ale sistemului nervos central şi digestive, suferinţă fetală, hipoxie
perinatală, prematuritate, aspiraţie meconială şi infecţii. După naştere, copilul
poate prezenta sindrom de abstinenţă, creştere deficitară postnatală şi
microcefalie, iar pe termen lung au fost notate: tulburări neurologice, tulburări de
comportament, hiperactivitate, agresivitate, mortalitate crescută, sindrom de
moarte subită (risc de 74 de ori mai mare), anomalii de vedere, comportament
agresiv. În cazul mamelor cu addicţie la consumul de opioide se recomandă
tratarea addicţiei în sarcină cu metadonă sau buprenorfină, dar sindromul de
abstinenţă apare şi în aceste situaţii la 60-100% din nou-născuţii acestor mame.

Halucinogenele 

-32-
(LSD, mescalină, fenciclidină, psilocybin) folosite de obicei în ritualuri religioase
sunt extrem de periculoase – având concentraţii şi efecte extrem de variabile.
Consumul matern de LSD în timpul sarcinii poate determina la făt malformaţii ale
membrelor, anomalii ale sistemului nervos central şi oculare (cataractă, etc.). 

Drogurile inhalatorii

precum monoxidul de azot, eterul, cloroformul, solvenţii, izobutilnitritul, spray-ul

de vopsea, lipiciul, lichidele de curăţat, diluanţii, toluenul, benzenul, butanul, etc.
sunt un grup de substanţe volatile ai căror vapori chimici pot fi inhalaţi şi produc
efecte psiho-active (alterează percepţia) şi hipoxie cerebrală. Efectele încă
neclare la făt şi nou-născut, dar sunt posibile datorită hipoxiei materne şi, implicit
placentare. 

Cafeina

 este un stimulent al sistemului nervos central. Consumul a peste 300 mg cafeină

pe zi poate duce la avort în trimestrul I de sarcină. Consumul moderat/excesiv de
cafeină (cafea) poate produce probleme de fertilitate, greutate mică la naştere,
prematuritate, scăderea absorbţiei şi creşterea eliminărilor de vitamina B1, zinc,
fier, calciu. 

Medicamentele antiepileptice

 precum carbamazepin, acid valproic, lamotrigine, risperidon, olanzepine, etc.

dacă sunt administrate în timpul sarcinii au potenţial mare de a produce
malformaţii ale sistemului nervos central, despicături faciale, malformaţii
cardiovasculare, de urechi, nas, unghii, greutate mică la naştere, icter neonatal
accentuat, hepatită neonatală, deficit de vitamina K şi sindrom de abstinenţă
neonatală. Pe termen lung efectele sunt încă neclare, dar este posibilă scăderea
IQ-ului. 

Medicamentele din grupa barbituricelor şi benzodiazepinelor 

(de exemplu diazepam, lonazepam), consumate sau administrate gravidelor pot

produce malformaţii fetale (despicături faciale, hipospadias, microcefalie, nas
scurt) iar la nou-născut induc frecvent sedare, hipotonie musculară, dificultăţi de
alimentaţie, tulburări de termoreglare, apnee, scor Apgar mic, sindrom de
abstinenţă neonatală (până la 3 luni postnatal). Pe termen lung au fost citate
afectarea capacităţii de învăţare, a memoriei, tulburări de comportament. 

Medicamentele antipsihotice 

(de exemplu litiu, carbamazepin, acid valproic, lamotrigine, gabapentin, etc.) pot

-33-
induce, după administrare la gravidă, malformaţii cardiace, despicături faciale,
greutate mică la naştere, icter neonatal accentuat şi toxicitate hepatică. Pe
termen lung sunt posibile anomalii ale neurodezvoltării. 

Medicamentele antidepresive

 (precum inhibitorii selectivi de serotonină), considerate iniţial sigure în timpul

sarcinii, au fost şi ele dovedite ca având capacitatea de a produce anomalii
congenitale ale sistemului nervos central, ale cutiei craniene şi defecte
congenitale de tub digestiv şi cardiace. În plus, după naştere, la nou-născuţii
mamelor tratate cu antidepresive au fost semnalate: sindrom de abstinenţă
neonatală, hipertensiune pulmonară persistentă şi sindrom de adaptare
neonatală deficitară: tremor, hipertonie, dificultăţi de alimentaţie, iritabilitate,
plâns strident, dificultăţi de respiraţie, convulsii. 
Greutatea mică la naştere, frecvent citată ca urmare a consumului matern de
droguri în timpul sarcinii (alcool, nicotină, cafeină, opioide, medicamente, etc.)
reprezintă adesea o tară pentru copil, atât la naştere cât şi ulterior. Nou-născutul
cu greutate mică la naştere prezintă imediat după naştere risc crescut pentru
hipoglicemie, hipocalcemie, policitemie, hipoxie cronică, anomalii de termoreglare
şi dificultăţi de respiraţie şi alimentaţie. Pe termen lung, greutatea mică la
naştere predispune la creştere deficitară în greutate sau obezitate, hipertensiune
arterială, diabet zaharat, accidente vasculare. 
Prematuritatea reprezintă încă una din consecinţele importante ale consumului
matern de droguri în timpul sarcinii (alcool, nicotină, opioide, cocaină, etc.).
Prematuritatea reprezintă o cauză majoră de mortalitate şi boală în perioada de
nou-născut şi în copilărie datorită riscurilor majore pentru suferinţă respiratorie la
naştere şi postnatal, suferinţe cerebrale, hemoragii cerebrale, ischemie cerebrală,
dificultăţi de alimentaţie, hipoglicemie, hipocalcemie, anomalii electrolitice,
enterocolită ulceronecrotică, retinopatia prematurităţii, tulburări de termoreglare,
asfixie/hipoxie la naştere şi postnatal. Pe termen îndelungat prematuritatea
reprezintă un risc major pentru sechele neurologice, senzoriale şi de dezvoltare
pe termen îndelungat
Sindromul de abstinenţă neonatală la droguri apare la circa 3-50% din nou-
născuţii expuşi consumului matern de droguri în timpul sarcinii (chiar 100% la
opioide). Aspectul clinic este variabil şi depinde de tipul drogului, momentul şi
durata administrării, cantitatea de drog administrată, momentul ultimei doze,
metabolismul matern şi fetal, precum şi de alţi factori ca de exemplu abuzul
concomitent de mai multe droguri, factori de mediu, atitudine parentală.
Sindromul de abstinenţă neonatală la droguri este un sindrom clinic care apare la
copiii mamelor dependente de droguri în timpul sarcinii şi se manifestă prin
simptome variate precum iritabilitate, tremor, plâns ascuţit, inconsolabil,
hipertonie, reactivitate crescută la stimulare, sensibilitate crescută la lumină,
zgomote, tulburări de somn, convulsii, polipnee, obstrucţie nazală, strănut,
marmorarea tegumentelor, supt slab, instabilitate termică, diaree, vărsături,
creştere ponderală deficitară. Sindromul de abstinenţă neonatală la droguri este

-34-
autolimitat dar cu durată variabilă (uneori luni de zile), iar tratamentul este dificil
şi complex, adresându-se mai ales simptomelor. Prognosticul pe termen
îndelungat este în general favorabil, dar au fost raportate: dificultăţi de
comunicare mamă-copil (vină/negare maternă), întârzierea limbajului, dificultăţi
sociale, emoţionale, comportamentale, risc crescut de abuz şi neglijare. 
În 1980 au apărut primele semnale asupra influenţelor nocive ale drogurilor
asupra fătului şi nou-născutului. Aceasta a făcut ca, la mijlocul anilor 1990, circa
500.000 copii să fie preluaţi din familii şi repartizaţi unor părinţi adoptivi. Timpul
a arătat clar că aceasta nu este o soluţie viabilă. Efectele drogurilor persistă, în
majoritatea cazurilor, ca nişte stigmate, pe toată durata vieţii copilului şi se mai
adaugă şi trauma separării familiale. Anii ce au urmat ne-au ajutat să acumulăm
experienţă, cunoştinţe medicale, sociale şi legale. Cu toate acestea consumul de
droguri la gravidă rămâne o problemă socială şi medicală, o problemă de
sănătate publică, a cărei extindere nici m[car nu este cunoscută în totalitate în
ţara noastră. 
Sunt evident necesare studii epidemiologice pentru a afla cât de importantă este
această problemă la noi. Pentru o estimare corectă e însă nevoie de educaţie, de
crearea unor sisteme sociale de protecţie bazate pe confidenţialitate,
disponibilitate. E nevoie, de asemenea, pentru a încuraja femeile aflate în aceste
situaţii să recunoască addicţia sau consumul de droguri în sarcină, să evităm
judecarea acestora. Aceste femei au nevoie de înţelegere şi ajutor pentru a
putea depăşi problemele cu care se confruntă. De asemenea, cadrul legal dedicat
acestei probleme trebuie să limiteze aspectele punitive. Nu în ultimul rând sunt
necesare, pentru toate cele enumerate mai sus, resurse financiare,  eforturi
reunite ale întregii societăţi şi dorinţa de a explora acest univers întunecat al
mamelor consumatoare de droguri, univers ce tinde să cuprindă şi copiii
acestora, uneori pentru întreaga lor viaţă. 

VI
Efectele consumului de droguri asupra aparatului cardiovascular
Consumul de droguri produce modificări importante atât la nivelul sistemului
nervos central dar şi la nivelul multor organe şi sisteme.

Afectarea cardiovasculară reprezintă una din cauzele principale de morbiditate şi

chiar de mortalitate în rândul consumatorilor de droguri.

-35-
Foto: ourhealthisourlife.com
Cocaina - acţionează prin inhibarea recaptării noradrenalinei şi dopaminei la
nivelul terminaţiilor nervoase simpatice. Concentraţia catecolaminelor circulante
ajunge până la de 5 ori mai mult decât valorile normale. De asemenea o doză
mare de cocaină poate avea un efect toxic miocitar cu deprimarea contractilităţii
şi a conducerii electrice. Poate induce un status procoagulant prin scăderea
concentraţiei de proteina C şi antitrombina III, cu potenţarea producţiei de
tromboxan.

Este drogul care determină cele mai multe prezentări la camerele de gardă de
cardiologie, durerea toracică fiind simptomul principal al prezentării în 40% de
cazuri. Un procent de 6% prezintă chiar un infarct; consumul de cocaină fiind
unul dintre cauzele importante de infarct miocardic (IM) la tineri (vârsta medie a
acestora fiind de doar 38 ani).

Efectele cardiovasculare pot apare şi după un singur abuz, nu doar la

consumatorii cronici.

Printre mecanismele de apariţie a IM la consumatorii de cocaină se numără:

 spasmul coronarian
 creşterea necesarului de oxigen indus de suprastimularea simpatică
 incidenţa crescută a aterosclerozei, datorată asocierii hipertensiunii
arteriale cu fumatul de ţigarete
 statusul hipercoagulabil

Dintre pacienţii cu IM asociat consumului de cocaină, 55-75% au leziuni

coronariene semnificative.

Principalele particularităţi terapeutice sunt reprezentate de interdicţia

administrării de b-blocante în faza acută la aceşti pacienţi (blocarea receptorilor
beta, determină accentuarea vasospasmului prin suprastimularea recetorilor alfa)
şi indicaţia administrării de benzodiazepine care au efecte hemodinamice
benefice şi contribuie la diminuarea durerii toracice.

-36-
Amfetamina şi derivata ei ectasy - determină eliberarea crescută de
noradrenalină, dopamină şi serotonină la nivel central şi al terminaţiilor
sistemului nervos vegetativ.

Alte efecte ale consumului de amfetamine şi cocaina sunt reprezentate de

inducerea aritmiilor supraventriculare şi ventriculare, alungirea intervalului PR,
QT şi a complexului QRS, a bradiaritmiilor, bloc AV şi oprirea sinusală (mai ales la
cocaină). Consumul cronic de cocaină şi amfetamine poate determina apariţia
cardiomiopatiei dilatative.

Morfina şi heroina - în mod opus cocainei, determină creşterea activităţii

parasimpatice şi reducerea stimulării simpatice. Prin urmare ele vor determina
tendinţa către bradicardie, hipotensiune şi apariţia aritmiilor. Dintre aritmii, cele
mai frecvente sunt fibrilaţia atrială, extrasistolele ventriculare, supraventriculare
şi ritmul idioventricular. Datorită faptului că heroina se administrează exclusiv
intravenos, endocardita bacteriană cu stafilococ şi afectarea cordului drept
reprezintă o complicaţie frecventă a consumului de narcotice. De asemenea
supradozajul, poate determina stop respirator prin inhibarea centrului nervos şi
edem pulmonar necardiogen al cărui mecanism presupus este ruptura
membranei alveolo-capilare.

Canabinoizii - Marijuana la doze mici determină o creştere a frecvenţei cardiace

şi a debitului cardiac, datorită stimulării simpatice. La pacienţii cu afectare
coronariană, induce o creştere a frecvenţei crizelor anginoase la efort. La doze
mari, marijuana poate avea efect invers, de suprastimulare parasimpatică cu
apariţia bradicardiei şi a hipotensiunii arteriale.

VII

Istoria cocainei. De la traditie la ilegalitate 

Cu mult timp in urma, cocaina era extrasa din planta de coca, iar
frunzele erau mestecate de catre amerindienii peruani si cei din
diferitele tari ale Americii de Sud. 
Descoperirile arheologice din America de Sud demonstreaza faptul ca
mestecatul frunzelor de coca se practica inca dinaintea aparitiei
Imperiului Incas, cu aproximatie in anul 3000 i.Hr.. 
In anul 1862 Albert Niemann reuseste sa extraga din frunzele de coca
o forma pura de cocaina. 

Cocaina era extrem de pretuita in deceniile opt si noua ale secolului al XIX-lea
fiind utilizata impotriva maladiilor respiratorii precum cele tuberculoase, a
astmului si insuficientei respiratorii si multe figuri proeminente ale momentului
recomandau utilizarea terapeutica a cocainei. Papa Leon al XII-lea, Sigmund

-37-
Freud, Jules Verne si Thomas Edison aprobau in anul 1888 folosirea cocainei. 
Utilizarea drogului a fost interzisa atat in medicina cat si in scop recreativ,
incepand din anul 1914. 
Cu toate acestea, locuitorii din Anzi folosesc si astazi frunzele de coca pentru
efectul lor stimulant. 

Formele de prezentare a cocainei 

a. Frunzele de coca 
Frunzele de coca contin intre 0,1% si 0,8% cocaina, si continutul in alcaloid
creste in functie de locul lor de cultura, de altitudine si de perioada de recoltare. 
Frunzele de coca pot fi rulate in tigarete sau infuzate in apa calda. 
b. Pasta de coca
Pasta de coca seamana cu un mastic de culoare crem-brun. 
Pasta este un produs intermediar ce se obtine din transformarea frunzelor in
pudra, si ea este obtinuta prin amestecarea frunzelor cu un produs alcalin
(bicarbonat de sodiu), un solvent organic (kerosen) si apa. 
Amestecul se agita si alcaloidul este extras in solventul organic. Frunzele si apa
sunt aruncate. 
Utilizarea unui acid permite separarea alcaloidului de kerosen, care este aruncat.
Un adaos suplimentar de bicarbonat permite obtinerea unei substante solide:
pasta de coca care apoi este pusa la uscat. 
Din punct de vedere chimic, aceasta pasta este cocaina "base" (baza), dar ea
contine reziduuri toxice. 
Pasta este hidrofoba si nu poate fi injectata, inhalata sau inghitita. Majoritatea
pastei este transformata in pudra pentru a putea fi fumata. 
c. Pudra sau clorhidratul de cocaina
Clorhidratul de cocaina se prezinta sub forma unei pudre albe cu aspect
fluoconos. 
El este obtinut prin dizolvarea pastei de coca in acid clorhidric si apa. Prin
adaugarea unei sari de potasiu, din amestec se elimina impuritatile. In final, prin
adaugarea amoniacului are loc precipitarea clorhidratul de cocaina care poate fi
recuperat si uscat. 
Inainte de a se distribui, cocaina poate fi diluata (amestecata) cu diverse
produse : lactoza, benzocaina (un anestezic local), alte droguri sau alte
substante inerte. Sarea de cocaina este hidrofila si de aceea poate fi solubilizata
in apa si apoi injectata, inhalata sau ingerata. Ea nu poate fi insa fumata, pentru
ca se descompune si devine inactiva la o temperatura apropiata de temperatura
sa de vaporizare (1980C). 
d. Baza libera
Baza libera este cocaina lipsita de sarea sa. 
Ea este obtinuta prin actiunea amoniacului asupra unei solutii apoase de
clorhidrat de cocaina. Molecula bazei este apoi extrasa cu ajutorul unui eter sau
a unui alt solvent organic. 
Baza libera este fumata. 
e. Crack-ul 

-38-
Crack-ul este o alta forma a cocainei baza, fabricarea lui plecand de la
clorhidratul de cocaina. Pudra este disociata intr-o solutie de bicarbonat de sodiu
si apa. Solutia este tinuta la fierbere si o substanta solida, crack-ul, se depune si
care apoi este separata si uscata. 
Crack-ul este cocaina cu puritatea cuprinsa intre 75% si 90%. 
El se poate si fuma. 

Prezentare generala 
Clasa 
Anestezic local (N01BC01) 
Sinonim 
(-)-cocaine; A-cocaine; Benzoyl-methyl-ecgonine; Ecgonine-methyl-ester-
benzoate; L-cocaine; Methyl-benzoyl-ecgonine; cocaina; Erytroxylin; Kokain;
Kokan; Kokayeen; Neurocaine; Bernice; speed ball (heroine + cocaine) 
Numar de identificare 
Numar CAS: 50-36-2 
Formula chimica 
 C17H21NO4 

Modurile de utilizare a cocainei 

Prizatul produce efecte in mai putin de un minut. 
Fumatul cocainei baza produce efecte imediate, uneori inainte de expirarea
fumului din plamani. 
Cocaina injectata produce efecte in cateva secunde. 
Efectele cocainei prizate sunt scurte durand intre 20 si 40 minute. Acesta este
unul din motivele care duce la dependenta. 
Efectele consumului de cocaina 
Efecte posibile in timpul consumului de cocaina 
Cand efectele scad, cocaina este prizata tot mai mult. Acest model al uzului
frecvent poate genera dependenta. 

Efecte ce pot apare in timpul consumului sunt: 

a    sentimentele de bunastare, 
a    scaderea apetitului, 
a    stimulare, cresterea apetitului sexual si cresterea concentrarii, cresterea
temperaturii corpului, a frecventei cardiace, 
a    agitatie, anxietate, paranoia, ameteala, greturi, voma, comportament
violent, 
a    atac de cord 
Cocaina de pe strada este adesea impura. Injectarea cocainei impure poate fi
mortala. Prizatul poate produce afectiuni ale aparatului respirator. Dependenta
este cea mai mare problema a consumului cocaine - dependenta psihologica. La
inceput, toleranta se dezvolta rapid in special in consumul frecvent. Fumatul
genereaza un climax de 3-5 minute, in timp ce inhalatul are efecte de pana la 30
minute. 

-39-
Efectele psihologice variaza in functie de doza si de toleranta
consumatorului: 
a    creste starea de alerta si euforie, 
a    cresc performantele sportive, 
a    scade oboseala si gandirea clara, 
a    creste capacitatea de concentrare, energia, iritabilitatea, insomnia,
nelinistea. 
a    la doze mari se pot genera modele de psihoze, iritabilitate, frica, paranoia,
halucinatii.

Efectele fizice: 
a    cresterea frecventei cardiace, a presiunii sanguine, a temperaturii corpului, a
pulsului, 
a    dilatarea pupilelor, 
a    insomnii, 
a    lipsa apetitului, 
a    atacuri de cord si moarte.

Efectele pe termen scurt:

Cocaina este un psihotrop din categoria stimulentilor, care ca si amfetaminele,
cofeina si nicotina, stimuleaza sistemul nervos prin cresterea nivelului dopaminei
in sinapsele anumitor regiuni cerebrale. Cand cocaina este prizata, ea atinge
concentratia maxima in 10-30 minute. 

Efectele sunt: 
a    senzatie de euforie 
a    ameliorare a performantelor 
a    senzatie de caldura 
a    bronhodilatatie 
a    puseuri intense de energie si exaltare

Intoxicatia cu cocaina produce : 

     -schimbari comportamentale sau inadaptari psihologice 
     -tahicardii sau bradicardie 
     -dilatarea pupilelor 
     -cresterea sau scaderea presiunii arteriale 
     -transpiratie sau frisoane 
     -stari de voma 
     -agitatie sau relaxare psihomotorie 
     -febra musculara 
     -depresie respiratorie sau aritmie cardiaca 
     -confuzii 
     -crize convulsive sau coma 

-40-
Efectele pe termen lung: 
a    inhalata poate cauza inflamari sau perforari a cailor nazale sau iritatii nazale.
Pe termen lung, utilizatorii se plang de: 
a    reducerea performantelor sexuale 
a    pierderea poftei de mancare care poate duce in final la malnutritie 
a    dereglarea ciclului menstrual 
a    episoade depresive si cu aparitia paranoia.

Efectele posibile dupa incetarea consumului de cocaina 

Dupa incetarea consumului efectele ce pot apare sunt: 
a    cresterea dorintelor, 
a    foame, 
a    iritabilitate, apatie, depresie, paranoia, tendinte de suicid, 
a    pierderea apetitului sexual, 
a    insomnii sau somnolenta excesiva. 

In cazul supradozei, simptomele sunt: 

a    agitatie, 
a    ostilitate, 
a    halucinatii, 
a    convulsii, 
a    temperatura ridicata,
a    atac de cord sau moarte.

Proprietati toxicologice si reactii adverse 

Efectele toxice ale cocainei sunt principalele cauze ale dereglarii functionarii
sistemului simpatic si tot ele sunt cele care dau urmatoarele simptomatologii :
     -crize epileptice, convulsii, agitatii insotite de delir, sindrom neuroleptic
malign 
     -paranoia 
     -atacuri cerebrale, hemoragii cerebrale 
     -sclerodermii 
     -leziuni pulmonare, infectii, inflamatii, atacuri vasculare 
     -leziuni gastrointestinale 
     -leziuni hepatice 
     -leziuni renale 
     -leziuni sanguine, dereglari hormonale 
     -perforatii ale septului nazal 
     -leziuni ale pielii in urma intepaturilor repetate 
     -leziuni oculare (in cazul fumatorilor de crack) 
     -degradari dentare 
Convulsiile ce apar in cazul supradozelor pot duce la decese daca nu sunt
controlate cu diazepam, nitrendipina, nicardipina, nifedipina, diltiazem,
flunarizina si eventual nimodipina. 

-41-
Efectele cocainei asupra corpului omenesc 
Cocaina are un efect anestezic datorita interferentei sale in transmiterea
informatiilor de la o celula nervoasa la alta. Ea este un potential vasoconstrictor,
de asemenea, accelereaza respiratia si mareste temperatura corpului, induce
starea de voma. In doze mari, poate produce o stare de tremur si convulsii.
Aceste efecte de stimulare pot sa conduca rapid la un colaps al sistemului nervos
central, care poate duce la randul lui la insuficienta respiratorie si/sau stop
cardiac si, intr-un final, la moarte. Cocaina produce o puternica pierdere a
apetitului, ceea ce duce la o severa pierdere in greutate si la dezechilibru
alimentar. De asemenea, conduce si la aparitia insomniilor. 
Efectele cocainei asupra psihicului includ in mod obisnuit paranoia, delirul, starea
de persecutie, halucinatiile vizuale, auditive si tactile, cresterea numarului de
acte irationale, nervozitatea, neincrederea, depresia si lipsa motivationala. 
Daca este administrata intravenos, seringile nesterile pot cauza infectii si boli. 
Fumatul pastei de cocaina produce grave complicatii, precum: bronsita, tuse
persistenta, imagine neclara, disfunctii ale circulatiei pulmonare. 

VIII

Aceste substante ne fac posibila trairea starii generale “de bine” atunci cand
facem dragoste, cand citim o carte buna sau de exemplu cand mancam o
mancare foarte gustoasa. Creierul nostru stie exact ce cantitate de dopamine si
endorfine sa secrete (sa elibereze), asa incat senzatia de bine traita, sa fie relativ
scurta si sa nu provoace dependenta.

Creierul uman este compus din doua emisfere cerebrale care alcatuiesc impreuna
telencefalul.

Din punct de vedere filogenetic, cea mai veche parte a creierului nostru este
trunchiul cerebral, format din mezencefal, punte, maduva prelungita si cerebel.
Aceasta parte a creierului nostru indeplineste rol de dirijare si reglare automata a
functiilor de baza: respiratie, circulatie, digestie si echilibru.

Diencefalul situat in aria corpului calos, este o alta parte a creierului nostru, el
este responabil de prelucrarea senzatiilor, perceptiilor (in afara de miros) si a
reactiilor afective – este ca un centru al sentimentelor.

Telencefalul, specific doar oamenilor - format de emisferele cerebrale si de lobi –

reprezinta sediul functiilor noastre intelectuale (de calcul, citit, scris, vorbit,
memorat, etc) si al actiunilor voluntare.

Alcoolul actioneaza mai intai asupra telencefalului prin tulburarea functiilor

intelectuale amintite mai sus, de aici si lipsa de discernamant si de coerenta in
vorbire a unora aflati in stare de ebrietate. In cazul de abuzului de alcool, adica

-42-
consumul zilnic a mai mult de 40g de alcool pur pentru barbati si 20g de alcool
pur pentru femei, alcoolul actioneaz pana la nivelul trunchiului cerebral,
tulburand respiratia, circulatia, digestia si echilibrul persoanei (aduceti-va aminte
de persoanele baute care cad in coma sau de cele care nu pot sa-si mentina
echilibrul cand merg).

Drogurile ilegale actioneaza direct asupra diencefalului: sunt tulburate direct

functiile vitale: respiratia, circulatia, digestia. Exista cazuri frecvente in randul
dependentilor de heroina care mor uneori din cauza insuficientei respiratorii.

Parti ale diencefalului si mezencefalului, formeaza sistemul limbic. In aceasta arie

a creierului, toate informatiile din exteriorul sau interiorul organismului primesc o
coloratura afectiva si o anume importanta. O parte a sistemului limbic se
numeste si sistem de recompensare. Este o parte relativ mica a creierului nostru
dar de o importanta mare – daca acest sistem de recompensare nu ar mai
functiona, noi nu am mai face nimic. N-am mai avea chef de nimic, nici macar sa
mancam sau sa facem sex. Acest sistem de recompensare, prin emisia de
substante chimice specifice la nivelul neuronilor (neurotransmitatori) printre care
adrenalina, GABA, substanta P, anandamidele, endorfinele si dopaminele,
coordoneaza, moduleaza dispozitia psihica a omului, il “rasplateste” cu buna
dispozitie si elan pentru diverse activitati. Cu cat cantitatea de neurotransmitatori
eliberati (inclusiv dopamina) este mai mare, cu atat intensitatea si durata “starii
de bine” este mai prelungita.

Acest sistem de recompensare este tinta principala a actiunii drogurilor sau

medicamentelor psihotrope. Atunci cand acest sistem de recompensare este sub
influenta drogurilor, persoana drogata poate simti o stare generala “de bine” sau
de “mai bine” pe fondul urmatoarelor efecte: reducerea anxietatii, stare de
liniste, stare de somnolenta, detensionare musculara, reducerea ritmului cardiac
si repirator.

Intregul nostru creier functioneaza pe baza acestor neurotransmitatori

(aminoacizi, neuropeptide, aminebiogene, acetilcoline); starea noastra afectiva si
starea de dispozitie generala, este direct influentata de buna functionare a celulei
nervoase si de cantitatea optima de neurotransmitatori secretata la nivelul fantei
sinaptice (spatiul dintre capatul unui axon si capatul unei dendrite).

Alcoolul si drogurile tulbura echilibrul natural intre procesele de excitatie si

inhibitie ce au loc la nivel neuronal, tulbura functionarea naturala a celulei
nervoase. Drogul forteaza celula nervoasa sa secrete mai multi
neurotransmitatori in fanta sinaptica, face captivi acesti neurotransmitatori in
spatiul fantei sinaptice sau joaca/preiau efectiv rolul de neurotransmitatori –
efectul resimtit este cresterea intensitatii placerii.

-43-
Nu am uitat de limonada, probabil deja ati baut-o pe toata. Mai vreti una? Pai
atunci sa vedem daca mai putem stoarce ceva din lamaia pe care o avem deja…
Hm, oricat de puternic am stoarce, nu o sa mai obtinem aceeasi cantitate de suc
de lamaie.

Cam la fel se intampla si cu creierul unui dependent de droguri. La inceput, sub

influenta drogului, cantitatea de neurotransmitatori la nivel neuronal creste peste
cantitatea normala de echilibru functional, iar aceast fapt este resimitit de catre
consumator, ca o placere de o mai mare intensate la nivelul unor organe sau al
intregului corp.

E ca si cum lamaia noastra din care am facut limonada, ar fi fost stoarsa de la

bun inceput cu o forta mai mare pentru a obtine mai mult suc de lamaie.
Problemele apar cand vrem sa mai facem o limonada, la fel de buna ca si
prima,insa folosind aceeasi lamaie…

Consumul de droguri face ca persoana consumatoare sa simta de obicei stari mai

intense de placere. Unii marturisesc chiar ca starea de placere conferita de drog
este mai intensa decat placerea oferita de un orgasm, de exemplu.

Cu alte cuvinte altii beau o limonada cu un gust de cateva ori mai bun si mai
intens decat gustul limonadei noastre…

Insa, daca consumul de droguri devine un comportament repetat si treptat

acesta devine un obicei, sistemul natural de recompensare al creierului persoanei
respective este inhibat, adica se micsoreaza cantitatea secretata de substante
naturale care induc placerea (endorfine, dopamine). De aici si lipsa de placere
sau diminuarea placerii in fata lucrurilor resimtite odata ca fiind placute ca de
exemplu sexul, mancatul, vizionatul unui film, etc si nevoia de a creste doza de
drog pentru a obtine o aceasi cantitate de placere.

Pe termen lung efectele consumului de droguri inseamna la nivelul celulei

nervoase o intoxicare cu narcotice si dezvoltarea unei dependente fata de
aceastea, o tulburare a functionarii ei iar la nivelul creierului inseamna
deteriorarea organica si odata cu aceasta dezvoltarea unor tipuri de dementa,
deteriorarea capacitatilor intelectuale ce tin de gandire-rationament, de atentie,
de memorare fixare-reproducere, tulburarea afectivitatii , dezvoltarea tulburarilor
de personalitate si a psihozelor toxice.

Creierul unui narcoman poate fi asemanat cu o lamaie seaca, stoarsa pana la

refuz, din care cineva spera cu disperare sa-si faca o limonada, creierul
dependentului de drog este intr-o continua deteriorare si in incapacitatea de a
produce placere pe cale naturala. El este fortat iar si iar sa produca placere prin
administrarea de droguri si prin cresterea treptata a dozei.

-44-