1

Substanțe Psihoactive

Cîsu Indiana-Elena și Ciulea Nicoleta

Specializarea Psihologie , Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Fundamentele Psihologiei
Profesor, Dr. Valeria Negovan
Lector, Dr. Andreea Luca
13 decembrie 2022
 2

Substanțe psihoactive

Încercându-se elaborarea unei definiții concrete a substanțelor psihoactive , așa zisele droguri, acestea pot fi
explicate ca ,,stări modificate ale conștiinței”, unele dintre ele fiind ușor de administrat în ,,doze dorite” și cu o
,, frecvență autoimpusă ” (Zlate, 2000).
De asemenea, drogurile, pot fi definite ca substanțe ce afectează felul in care ne comportăm, starea de spirit.
Sunt substanțe ce pot relaxa psihicul, dar pot sporii, de asemenea, percepția obișnuită (Rita L. Atkinson,
Richard C. Atkinson , Smith & Bem,1993/2002).
Consumul de droguri ia amploare, începând cu anul 1950, moment în care societatea îmbrățișează această
opțiune, de a manipula propriile trăiri. Cauzele utilizării lor erau diverse, precum: descoperirea unor noi
senzații, ameliorarea in tratamentul afecțiunilor emoționale, dar și mintale, precum si lipsa informării asupra
efectului nociv al acestora, lipsa reglementării lor de către lege.(Atkinson et al.,1993/2002)
Un mod de clasificare este propus de Rita L. Atkinson și restul specialiștilor, ce grupau substanțele
psihoactive în cinci categorii: depresive, stimulante, halucinogene, opiacee, respectiv substanțe provenite din
planta de canabis.
Prima categorie, substanțele depresive sau sedative, consumate în doze mici, pot împinge spre extroversie,
generând o stare de bine, o energie pozitivă. În schimb, consumul acestora in doze mari , are un efect opus,
,,afectând impulsurile nervoase”. Se pot enumera alcoolul, barbituricele și tranchilizantele uşoare (Zlate, 2000).
Aceste substanțe psihoactive ,, incetinesc activitatea sistemului nervos central ” ( Zapata, Matey, Montalvo &
García-Ruiz, ,2020, p.7) .
Alcoolul este cel mai regăsit printre substanțele depresive (sedative). Ca semnal precis al dozei de alcool din
sânge este utilizată ,,masurarea cantității de alcool din aerul expirat”. Astfel, se deduce relația dintre
comportament și ,,concentrația de alcool din sânge (CAS)”. La o concentrație de,, 0,3-0,5” alcool în sânge,
efectele duc spre destindere, însă atunci când se trece pragul de,, 0,5”, reacțiile motorii sunt întârziate,
provocând pericole (Atkinson et al.,1993/2002 , p.261).
O altă categorie sunt substanțele stimulante care, comparativ cu cele anterioare, ,, accelerează activitatea
sistemului nervos central” (Zapata et al. ,2020, p.7). Astfel, consumul amfetaminei facilitează atenția,reduce
oboseala, iar cel al cocainei accentuează nivelul de activitate, producând energie și fericire.Există cazuri în care
intervine și irascibilitatea consumatorului , moment în care dependența crește, iar dozele administrate cer o
cantitate în plus pentru a produce satisfacția. Administrarea drogurilor de acest fel sporește încrederea de sine a
individului. Toleranța se instalează imediat. Consecințele utilizării pe termen lung a acestor substanțe se
răsfrâng asupra corpului și a psihicului. Dependența este asociată cu alterarea comportamentului, halucinații de
natura vizuală și auditivă. Simptomatica se aseamănă cu cea a oamenilor care suferă de schizofrenie. Nicotina și
cafeina sunt și ele substanțe stimulatoare . ( Atkinson et al.,1993/2002 )
 3

Administrarea halucinogenelor sau psihedelicelor denaturează percepția realității incojuraroare și a vieții

interioare. Împiedică orientarea temporală, totodată făcând dificila raportarea individului la spațiu. Printre
acestea se numără LSD-ul ,feniciclidina (PCP), mescalina și psilocibina, cele din urma provenind din plante.
Spre exemplu ,drogul LSD sau dietilamida acidului lisergic este o substanță prelucrata în laborator .
Consumul are efecte halucinogene severe ,,sub formă de culori și sunete” , chiar și ,, experiențe mistice sau
semireligioase”.Aceste reacții pot apărea chiar și după eliminarea substanței din organism, fenomen numit
,,supraproiecție”. Comune sunt și tulburările de la nivelul conștiinței , ,,pierderea simțului realității”,
determinând o conduită neobișnuită (Atkinson et al.,1993/2002, p.271 ) .
Opiaceele, cunoscute și sub termenul de narcotice, sunt substanțele care ,,diminuează sensibilitatea fizică şi
capacitatea de a răspunde la stimuli” (Zlate, 2000, p.324). În urma consumului, individul aseamănă cele
resimțite cu ,,o stare de plăcere intensă, similară unui orgasm". Concomitent, nu mai simte nevoia de a-și
satisface trebuințele primare, precum mâncatul sau desfășurarea activităților sexuale. Stările emoționale de
neliniște sunt reduse,respectiv anxietatea. Este euforic și nu prezintă un comportament violent. Totuși, adicția și
toleranta sunt inevitabile. Pe lângă fumat și inhalat, individul poate recurge la metoda administrării drogului
prin injecția intravenosă. În aceasta categorie de substanțe sunt incluse metadona, opiul și derivații acestuia,
precum codeina, heroina, morfina (Atkinson et al., 1993/2002).
O ultimă grupă, substanțele derivate din canabis, pot fi obținute din : frunzele si florile plantei de canabis
(marijuana) și ,,rășina solidificată a plantei (hașis)” Ingredientul de bază al acestei substanțe este ,,THC-ul(
tetrahidrocanabinol)” (Atkinson et al.,1993/2002). Această categorie a substanțelor psihoactive are cele mai
vizibile efecte, fiind totodată responsabilă de afectarea funcțiilor ,,sistemului nervos”, ale aparatului
reproductiv, ,,sistemului psihic”, dar și motivațional (Zlate, 2000). Ca și alcoolul, consumată în cantități mici,
produce relaxare ușoară a mușchilor, o percepție deformată a realității, însă într-o cantitate mare duce la o
,,criză de depersonalizare”, dedublare a propriei persoane, generând nebunie în rândul subiecților sensibili
(Zlate, 2000).
Similar cu efectele alcoolului, marijuana împiedică realizarea unor activități ce implică atenția și
concentrarea, inclusiv ,,abilitatea de a urmări un stimul în mișcare” (Institutul de Medicină,1928 citat în
Atkinson et al.,1993/ 2002,p.272).THC-ul, față de cel al alcoolului, este imediat risipit în organele interne. Deși
persoana care a consumat prezinta comportamente ieșite din comun, analizele sângelui de dupa două ore nu
indică urme de substanță.Totodată, consumul acestei substanțe determină probleme în ceea ce privește
engramarea de informații , respectiv reactualizarea lor (Atkinson et al.,1993/2002).
Totodată,substanțele psihoactive sunt responsabile de schimbările din cadrul coștiinței.Spre exemplu, se
ivește problematica cum că, în afara variabilelor care indică regularitatea și cantitatea consumului de substanțe,
intervine si această influență de la ,, factorii de personalitate”,mai specific de la ,, diferențele individuale” în
modificarea acestor stări. Astfel, ne putem aștepta ca raspunsurile indivizilor să varieze.Odată cu cele
menționate mai sus, apar și opiniile divergente ale specialiștilor referitor la personalitate, care poate , sau nu,
suferi schimbări în urma administrării drogurilor (Zlate,2006)
 4

Referințe
Atkinson, R.L, Atkinson R. C., Smith, E. E. & Bem, D. J. (2002). Introducere în psihologie. Ediția a XI-a
(L.P. Băiceanu, G. Ilie & L.Gavriliță, traducători) . București: Editura Tehnica. (lucrare inițială apărută
în 1993 )

Zapata, F., Matey, J. M., Montalvo, G. & García-Ruiz, C. (2020). Chemical classification of new psychoactive
substances (NPS). Microchemical Journal, 163, 105877. https://doi.org/10.1016/j.microc.2020.105877

Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Iaşi: Polirom.

Zlate, M. (2006). Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Polirom.