Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Psihologie, Științe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială

Departamentul Psihologie

Disciplina: Neuropsihologia

Efectele pozitive și negative ale

psilocibinei

Realizat de: Popovici Mariana, Grupa 1.2

Verificat de: Cristina Dolinschi, lector universitar

Chisinau 2022
Cuprins:

1. Introducere
2. Efectele psilocibinei
3. Neurochimia psilocibinei
4. Toxicitatea psilocibinei
5. Efectele terapeutice ale psilocibinei
6. Concluzie
7. Bibliografie

Intorducere

Psilocibina este un drog psihedelic natural produs de mai mult de 200 de specii de ciuperci.
Termenul psihedelic a fost inventat de psihiatrul Humphrey Osmond în timpul corespondenței
scrise cu autorul Aldous Huxley și prezentat Academiei de Științe din New York de către Osmond
în 1957. [1] Acesta derivă din cuvintele grecești psychḗ „suflet/minte” și dēleín „a manifesta”, cu
sensul intenționat „manifestarea minții”, implicația fiind că psihedelicele pot dezvolta potențiale
neutilizate ale minții umane. [2]
Dovezile istorice și arheologice arată că în jurul lor s-au dezvoltat o pluralitate de culte și
tradiții, atât în scopuri religioase, cât și terapeutice. De fapt, cactușii și ciupercile psihedelice au
fost și sunt răspândite în mod tradițional în rândul populațiilor indigene din diferite zone ale
Americii și utilizarea lor, legată de riturile sacre, datează din 2000 î.Hr. și a fost apoi perpetuată
către culturile incașilor , aztecilor. și Maya. [3] Se pare că utilizarea lor nu a fost străină culturilor
europene , africane și asiatice încă din epoca de piatră.
Prin articolul dat mi-am propus ca scop să cercetez proprietățile psilocibinei și misterele
din jurul acestei substanțe interzise în majoritatea statelor lumii.

2
 Efectele psilocibinei

Cea mai mare cantitate de psilocibină se găsește în speciile: P. azurescens, P. semilanceata

și P. cyanescens. Psilocibina fiind asimilată de organizm este transformată rapid în psilocină, care
are efecte asupra creierului similare cu cele ale LCD-ului, mescalinei și DMT-ului.
Psihologul american Timothy Leary a efectuat în cadrul Universității Harvard in anii 60’
studii referitoare la efectele drogurilor psihedelice inclusiv psilocibina. Efectele psilocibinei sunt
variabile și depind foarte mult de setul persoanei și atmosfera în care este ingerată substanța. După
consumarea a 1-5 g de ciuperci uscate, debutul efectului se inregistreaza la 30 minute după
administrare, efectul maxim la 1,5 ore si durează aproximativ 4-6 ore. După ingestie, ciupercile
psihedelice pot determina inițial o viziune mai intensă a culorilor, o urmă percepută după mișcarea
obiectelor în câmpul vizual, alterarea hipnotică a percepției mediului înconjurător, amețeli,
vărsături, diaree. Cu cât este mai mare cantitatea de psilocibină luată, cu atât sunt mai probabile să
apară cele mai grave simptome. Aceste simptome au o durată scurtă și sunt înlocuite încet de
efectele psihedelice ale substanțelor care pe lângă repercusiunile asupra percepțiilor, pot avea
efecte enteogene (senzații de contact profund cu interiorul și realitatea exterioară, atitudinea
contemplativă, dispoziția pentru pacea interioară).
O cercetare din 2011 efectuată de Universitatea Johns Hopkins a arătat că utilizarea
ocazională a ciupercilor psihedelice sub supravegherea și îndrumarea specialiștilor în psihiatrie
duce, în majoritatea cazurilor, la îmbunătățiri durabile ale personalității, cu o extindere
considerabilă a deschiderii mentale. [9]
Efectele comune produse de psilocibină includ: euforie, halucinații mintale, vizuale și
auditive, schimbări în percepție (inclusiv percepția timpului), trăiri trancedentale și stări neplăcute
cum ar fi atacurile de panica și greață. Unii respondenți au raportat stări de sinestezie: vizualizarea
sunetelor. [4]

Neurochimia psilocibinei

Psilocibina este rapid defosforilată la psilocină de către enzimele din mucoasa intestinală,
fosfataza alcalină și esteraze nespecifice: psilocina este agentul farmacologic activ. Aceasta este
transformată în 4-hidroxiindol-acetaldehida (4-HIA) și ulterior în acid 4hidroxiindol-3-acetic (4-
HIAA) și în 4-hidroxitriptofol. Derivatul glucuronoconjugat al psilocinei predomină in urina, cu
toate ca acesta nu este pus în evidență întotdeauna. [5]
Majoritatea medicamentelor psihedelice se încadrează într-una dintre cele trei familii de
compuși chimici: triptamine, fenetilamine sau lisergamide și multe au tendința de a acționa prin

3
agonismul receptorului serotoninei 2A. Când compușii se leagă de receptorii serotoninei 5-HT 2A,
ei modulează activitatea circuitelor cheie din creier implicate cu percepția senzorială și cogniția,
totuși natura exactă a modului în care psihedelicele induc modificări în percepție și cogniție prin
intermediul 5-HT 2A [6] receptorul este încă necunoscut, deși faptul că psihedelicele reduc modul
implicit de rețea, activitatea și conectivitatea crescută între regiunile din creier, ca rezultat, este
probabil unul dintre cele mai relevante mecanisme farmacologice care stau la baza experienței
psihedelice, în special moartea ego-ului . [7]
Psilocina și psilocibina sunt agoniști serotoninergici 5HT 2 și 5HT1. Psilocibina este
psiho-activa datorită asemanării structurale cu neuromediatorii serotonina și noradrenalina. La
șobolan, psilocina se concentrează în arii specifice din creier: neocortex, hipocampus (implicat in
procesul de învățare și memorie) și talamus (procesarea senzorială). S-a estimat că mai puțin de
4% din psilocina este degradată de către monoaminoxidaza, enzima care degradează monoaminele
endogene, precum serotonina. [6]
Substanțele halucinogene se plasează în aceiași receptori ca și neuromediatorii și îi
stimulează, producând semnale false. Aceste substanțe prezintă în structură un inel indolic, la fel
ca și serotonina.

Asemănările structurii serotoninei și psilocibinei:

4
 Toxicitatea psilocibinei

Intoxicațiile mortale datorate direct ingestiei de ciuperci halucinogene sunt foarte rare: în
ultima sa lucrare, din 2002, Karch estimează ca mai puțin de 5 cazuri au fost publicate în ultimii
50 de ani.
Consumul de psilocibină induce o stare de dependență fizică de intensitate slabă. Toleranța
se instalează rapid, dar este considerată scazută, fapt demonstrat de utilizarea sporadică a acestor
droguri. Toleranța se poate instala în câteva zile, dar poate disparea la fel de rapid. Între LSD,
mescalină și psilocibină există o toleranță incrucișată. Dependența fizică este considerată nulă.

Mai multe studii efectuate asupra psilocibinei au demonstrat ca această substanță se poate
utiliza în experimente asupra oamenilor sănătoși fără a afecta starea de sănătate fizică a
subiecților. Psilocibina nu este calificată drept o substanță cu potențial toxic ridicat privind prin
prisma unor măsurători tradiționale ale toxicității. [8]
În tabelul de mai sus putem observa că psilocibina este mai puțin toxică decît cofeina,
alcoolul și nicotina (substanțe aflate în comerț liber în majoritatea țărilor lumii).
Recuperarea subiectului din intoxicarea cu psilocibină include un declin gradual al
efectelor produse de aceasta, migrene, oboseală extremă (10-15 ore de somn necesare), depresie și
scăderea apetitului. S-au raportat vomismente persistente, dureri musculare, febră, scăderea
concentrației de oxigen în sânge, creșterea enzimelor hepatice și methemoglobinemie. Nu există
un antidot specific al intoxicației cu psilocibinei, cu toate ca un raport clinic indică fizostigmina ca
5
posibil antidot. Managementul intoxicației constă, în cea mai mare parte, în suportul emotional și
în monitorizarea funcțiilor vitale. În cazul unei spitalizări, măsurile terapeutice instituite sunt
lavajul gastric sau tratamentul cu cărbune activat și administarea unui sedativ de tip
benzodiazepinic. [8]

Efectele terapeutice ale psilocibinei

Multe dintre substanțele psihedelice cunoscute în prezent sunt clasificate ca neavând uz

medical acceptat în Statele Unite. [Anderson, Brian (2006). „Psihoterapie psihedelică Etica
medicinei pentru suflet” (PDF). Jurnalul Penn Bioetică, p.2] Cu toate acestea, în 2018,
Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) a acordat denumirea de
terapie inovatoare pentru terapia asistată cu psilocibină pentru tulburarea depresivă majoră
rezistentă la tratament. În 2019, FDA a acordat, de asemenea, denumirea de terapie inovatoare
pentru terapia cu psilocibină care tratează tulburarea depresivă majoră în general.
Substanțele psihedelice care pot avea utilizări terapeutice includ psilocibina, LSD și
mescalina. În anii 1950 și 1960, lipsa consimțământului informat în unele studii științifice asupra
psihedelicelor a dus la vătămări semnificative și de lungă durată pentru unii participanți. De
atunci, cercetările privind eficacitatea terapiei psihedelice au fost efectuate în conformitate cu linii
directoare etice stricte, cu consimțământul pe deplin informat și cu un pre-screening pentru a evita
participarea persoanelor cu psihoză. Deși istoria din spatele acestor substanțe a împiedicat
cercetarea cu privire la potențiala lor valoare medicinală, oamenii de știință sunt acum capabili să
efectueze studii și să reînnoiască cercetările care au fost oprite în anii 1970. Unele cercetări au
arătat că aceste substanțe au ajutat persoanele cu tulburări mentale precum tulburarea obsesiv-
compulsivă, tulburarea de stres post-traumatic, alcoolismul, depresia și durerile de cap. [9]
Într-un studiu efectuat pe 24 de adulți ce sufereau de depresie majora, cercetătorii de la
Johns Hopkins Medicine au raportat că două doze din substanța psihedelică psilocibină,
administrată cu psihoterapie de susținere, au dus la diminuari rapide și semnificante ale
simptomelor depresive. Pentru întregul grup de 24 de participanți, 67% au prezentat o reducere cu
peste 50% a simptomelor depresiei la o săptămână dupa tratament și 71% la patru săptămâni dupa
tratament. În general, la patru săptămâni după tratament, 54% dintre participanți au fost
considerați în remisie – ceea ce înseamnă că nu mai sunt calificați ca fiind deprimați. [9]
Se știe de mult că psihedelicele promovează creșterea neuriților și plasticitatea sinaptică.
Există dovezi că psihedelicele induc adaptări moleculare și celulare legate de neuroplasticitate și
că acestea ar putea sta la baza beneficiilor terapeutice. S-a demonstrat, de asemenea, că

6
psihedelicele au activitate antiinflamatoare puternică și efecte terapeutice în modelele animale de
boli inflamatorii, inclusiv astmul, bolile cardiovasculare și diabetul.
Psilocibina poate servi ca unealtă experimentală în neurologie pentru a studia bazele
neurobiologice ale stărilor de alterare a cogniției. Investigații recente au relevat că sistemul de
receptori serotoninergici este implicat în modularea unor funcții cognitive precum memoria și
atenția. Activarea sau inhibarea receptorilor 5-HT2A se reflectă în imbunătățirea sau slăbirea
memoriei. Psilocina, metabolitul psilocibinei, poate fi utilizată pentru studierea funcțiilor
cerebrale.

Concluzie

Psilocibina este un răspuns al naturii la multe din dilemele pe care le întîmpină societatea
modernă. Ea are efecte de lungă durată în cazurile de tulburare obsesiv-compulsivă, tulburarea de
stres post-traumatic, alcoolism, depresie severă, anxietate și dependența de nicotină. Ea poate fi
utilizată ca medicament pe un spectru larg de pacienți, cu excepția celor cu hipertensiune sau cu
psihoze.
Terapia pentru depresie clinică eșuează pentru aproximativ 30% dintre pacienți. Oamenii
de știință nu pot explica cu exactitate de ce psihedelicele par să ajute pacienții cu probleme
psihiatrice să facă pași importanți în terapie, dar în ultimii ani s-au apropiat de modul în care
tehnologiile emergente de scanare a creierului sugerează motivele pentru care funcționarea
creierului s-ar putea deteriora. Psihedelicele par să acționeze ca un revigorant, restabilind creierul
la „setările sale din fabrică”. Tratamentele de astăzi, psihoterapia și inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei, funcționează doar pentru aproximativ 70% dintre pacienți, lăsând însă 90 de
milioane de oameni să se lupte fără arme adecvate cu boala, pe tot globul, potrivit Organizației
Mondiale a Sănătății. Se pare că această situație se va schimba în anii apropiați. [9] Compania de
îngrijire a sănătății mintale Compass Pathways Ltd., din Londra, produce un tratament pentru
depresia clinică rezistentă la tratament: doze sintetice de psilocibină halucinogenă. Compania
derulează deja un studiu clinic de fază 2B pe 216 pacienți. [10]
După ce am studiat amănunțit din mai multe surse științifice efectele, pe termen scurt și
lung ale psilocibinei, nivelul de toxicitate și proprietățile terapeutice, mă întreb de ce acest
medicament al naturii este atît de puțin valorificat în societatea modernă. Paradoxal cofeina,
alcoolul și nicotina care sunt mult mai toxice, pe termen lung, sunt în comerț liber aproape în toate
statele lumii, iar psilocibină este interzisă prin lege.

7
Bibliografie

1. Tanne, Janice Hopkins „Humphrey Osmond”, 2004, BMJ . p. 328

2. A. Weil, W. Rosen, 1993 „De la ciocolată la morfină: tot ce trebuie să știi despre
medicamentele care modifică mintea” New York, Compania Houghton Mifflin. , p. 93
3. Samorini G., 2001, „Date noi din etnomicologia ciupercilor psihoactive”, Jurnalul
internațional al ciupercilor medicinale, vol. 3, p. 257-278
4. Ballesteros S, Ramón MF, Iturralde MJ, Martínez-Arrieta R, 2006, "Natural Sources of
Abuse Drugs: Magic Mushrooms" In Cole SM (ed.). New research on street drugs .
New York, New York: New Science Publishers . p. 175
5. Leary T, Litwin GH, Metzner R, 1963,"Reactions to psilocybin administered in a
supportive environment". Journal of Nervous and Mental Illness, p.137
6. Siegel, George J., 2005, „Neurochimie de bază: aspecte moleculare, celulare și
medicale” ed. a VII-a, Amsterdam, p. 83
7. Richards, William A., 2016, „Cunoștințe sacre: psihedelice și experiențe religioase”,
New York: Columbia University Press, p. 99
8. L.G. Nicholas și Kerry Ogame, “Mushroom Handbook”, Quick American, Canada,
2006, p.158
9. Sursa: internet, disponibil: https://hopkinspsychedelic.org/, accesat la 02/04/2022\
10. Sursa: internet, disponibil: https://compasspathways.com/, accesat la 02/04/2022\