UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI,

SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ISTORICUL DEZVOLTĂRII
PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ

Realizat de: Mariana Popovici

Grupa 2.1.
 ETAPELE DEZVOLTĂRII PSIHOLOGIEI
CA ŞTIINŢĂ
Etapele Obiectul de studiu Metodele de Performanțele
cercetare
Preștiințifică Sufletul - fără a concretiza conținutul Nu erau metode Reprezentările generale despre rolul protector al
Dureaza pina Baza explicativă a fenomenelor vieţii de cercetare a sufletului
in sufleteşti avea un caracter naiv-mistic, sufletului, se
sec.VII-VI animist sau creaţionist (mituri, legende, utiliza ghicitul
i.e.n. ritualuri, învăţături practice )
Filosofică Antichitate - sufletul, care este Metode de la alte Determinarea problemelor fundamentale ale
sec.VII- tratat ca sursa a activitatii corpului stiinte: filosofie, psihologiei, legate de cercetarea procesului de
sec.XVIII e.n. si care are functia de cunoastere si medicina, cunoastere (cognitiv) a activitatii corporale; de
reglare a comportamentului matematica – mijlocul de reglare a comportamentului; de
Thales din Milet (apa), Heraclit din Efes pentru a cerceta problema libertatii omului
(focul), Parmenide din Elea (tot intreg continutul si
perfect), Democrit (atomi de foc), functiile sufletului
Pitagora, Socrate, Aristotel, Platon

Evul mediu – sub influenta scolasticii Apare prima Cercetarea psihologic-fiziologica. Apar primele
s-a încercat să explice și să facă metoda lucrari despre psihologia maselor (influență
înțelese fenomenele supranaturale ale psihologica- vastă - biserica)
revelației creștine cu ajutorul rațiunii introspecția
umane. Credinta era superioara ratiunii. (autoobservarea)
Sf. Toma D’Aquino, Aurelius
Augustinus,

Perioada renașterii - conștiința Sec.XV-XVIII Se dezvoltă 2 direcții:

și căile de formare a acesteia.
Conștiința – care constă în
această etapă din senzații,
reprezentare și afectivitate
Introspecția; 1. empirică (senzualistă)
partial - 2. raționalistă (tratează psihicul în 2 moduri)
logica, analiza, Apar primele teorii ale emoțiilor. Pavlov descrie
sinteza teoria reflexelor. Dekart descoperă în structura
psihicului – inconștientul.
Etapele Obiectul de studiu
Științifică Psihologia asociaționistă
Sec.XIX-XX sec.XVII-mijl.sec.XIX -
procesele cognitive, iar spre
sfirșitul perioadei -comportamentul
Psihologia experimentală
mijl.sec.XIX-incep.sec.XX –
elementele psihicului; care este
identificat cu conștiința; legitățile
și legile psihicului și respectiv a
conștiinței
Criza metodologică
incep.sec.XX (anii 20-30);
divizarea psihologiei pe școli.
Inițial se cercetează elementele
psihicului; în special – structuralismul;
funcțiile – funcționalismul; apoi structurile
profunde ale psihicului – inconștientul, prin
curentul denumit psihanaliza;
Cercetarea comportamentului –
behaviorism (comportamentalism);
structura psihicului – gestaltul (psihologia
formei); funcțiile psihice superioare –
psihologia sovietică
(Vgotski, Leontiev, Rubinștein)
Metodele de
cercetare
Introspecția, logica,
metode din științele
naturale
Metoda experimentală; se
mai folosește introspecția,
analiza activităților
creative. Apar primele
teste: SUA – teste de
inteligență și capacități
Fiecare școală cu
metodele
sale :
- psihanaliza cu analiza
psihologică
- behaviorismul cu relația
stimul-reacție
- gestalt cu cercetările
experimetale
Performanțele
- prima școală psihologică a
asociaționismului
- noi abordări ale psihicului
- noi concepții despre funcțiile de
adaptare a psihicului
- se dezvoltă teoria reflexelor
- dezvoltarea conceptelor despre
inconștient
- apariția psihologiei experimentale
- primele teorii ale psihologiei poporului
- date noi despre procesele cognitive
- Wundt, Ebinghauzer – curba uitării și
procesul de memorare
- primele simptome ale crizei
metodologice în psihologie
Primele concepții despre personalitate,
teoria inconștientului și respectiv a
stărilor modificate ale conștientului;
teoriile învățării, găndirii creative;
dezvoltarea curentelor psihologice
Etapele Obiectul de studiu
Științifică Dezvoltarea curentelor
Sec.XIX-XX psihologice. Anii 30-40/60
sec.XX Apariția curentelor noi pentru
care obiectul de studiu al psihologiei
este legat de esența internă profundă a
personalității – curentul umanist
(existențialism)
– Europa, mai puțin America
Gustav Fechner, Ernst Weber, Wilhelm
Wundt, Lock, Sigmund Freud, Jung
Psihologia Fiecare școală pune accent pe
contemporană obiectul său de studiu
Anii 60 sec.XX
– mulțime de metode de
prezent
Metodele de cercetare Performanțele
- Apariția chestionarelor - dezvoltarea tuturor școlilor
- metode experimentale de psihologice apărute
cercetare a inteligenței, - dezvoltarea și perfecționarea
inclusiv a inteligenței tehnologiilor psihoterapeutice
artificiale
- curentul psihologia genetică
pune accent pe motivație,
trebuințe, sens, momente
pozitive
- psihologia cognitivă are
ca obiect de studiu procesele
cognitive, este interesată de
problemele dezvoltării
intelectuale (computerizat) – nu
există moment cînd funcționează
un proces cognitiv, ele
permanent sunt mai multe
Se perfecționează Apare tendința de consolidare, de
metodele de cercetare sintetizare a performanțelor
experimentală și apar o școlilor separate
diagnostic psihologic
PSIHOLOGIA MODERNA
 Psihologia modernă este o știință extrem de diferențiată. Diversi
autori numără de la 50 până la 100 de ramuri relativ independente
ale acesteia, care susțin statutul de discipline științifice „cu drepturi
depline”.
 Structura psihologiei ca ştiinţă este formată din diverse ramuri atât
fundamentale, care prezintă în sine direcţii de cercetări ştiinţifice,
dezvoltându-se relativ de sine stătător, cât şi aplicative (speciale).
 Ramurile fundamentale ale psihologiei au un sens general pentru
înţelegerea şi explicarea psihologiei şi comportamentului oamenilor,
fiind menite să ofere cunoştinţe, la fel de necesare pentru toţi cei,
care sunt interesaţi de psihologie şi de comportamentul uman.
Acestea uneori se unesc prin termenul de „psihologie generală”:

 Psihologia relaţiilor umane

 Psihologia proceselor cognitive

 Psihologia însuşirilor de personalitate

PSIHOLOGIA MODERNA
 Ramurile aplicative ale psihologiei s-au delimitat în secolul al XX-
lea, cele mai dezvoltate fiind:
 Psihologia comparată
 Psihologia genetică
 Psihologia vîrstelor
 Psihologia diferenţiată
 Psihologia pedagogică
 Psihologia socială
 Psihologia judiară
 Psihologia clinică, inclusiv patopsihologia şi psihoterapia
 Psihologia muncii
 Psihologia artei.
 Psihologia sportului
 Psihologia militară
 Psihologia cosmică
 PERSONALITATI CARE AU CONTRIBUIT LA DEZVOLTAREA
PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ

Începând cu Socrate, filosofia se centrează pe OM, considerându-l

autonom față de lumea înconjurătoare, ajutându-l să se descopere pe sine.
Socrate a fost creatorul dialogului oral sub însemnele dictonului: cunoaște-
te pe tine însuţi. Socrate consideră că omul este parte a naturii, dar este o
fiinţă gânditoare care se raportează la sine, la o lume "interioară" alcătuită
din gândire, din decizie şi din intenţionalitate. Fericirea îl pune pe om în
mişcare, pentru ca, prin inteligenţa lui, să descopere rostul lucrurilor, să
dea acestora claritate şi stabilitate, care lipsesc, de regulă, din influenţele
ce îi parvin de la simţuri.

Aristotel a creat o teorie despre minte și suflet în

cartea sa „De Anima”, considerată drept primul
tratat de psihologie din istorie. Lucrarea a
constituit, până în perioada medievală, punctul de
plecare pentru predarea ideilor psihologice în
universități.
 PERSONALITATI CARE AU CONTRIBUIT LA DEZVOLTAREA
PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ

Filosoful german Wilhelm Wundt a publicat în anii 1873- 1874

cartea Principii de psihologie fiziologică, iar în 1879 a inaugurat,
la Leipzig, primul laborator de psihologie experimentală care a
avut un enorm succes. Astfel s-a reuşit constituirea unei baze
experimentale pentru desfăşurarea cercetărilor în psihologie.
Iniţierea unor cercetări în aceste condiţii a creat posibilitatea
recunoaşterii psihologiei ca ştiinţă de sine stătătoare şi
desprinderea ei de filozofie. Aici și-au făcut studiile numeroși
tineri care, întorși la ei acasă, au înființat laboratoare de
psihologie. Din acest motiv, anul 1879 este considerat a fi anul
nașterii psihologiei științifice..

Gustav Theodor Fechner  a fost un psiholog, fizician, medic german,

mai târziu întemeietor al psihologiei experimentale și psihofizicii. În
1860 el și-a sistematizat lucrările și descoperirile și a publicat cartea care
ar face ca psihofizica sa se nasca ca o disciplina, "Elemente de
psihofizică", în care a explorat relațiile matematice și fizice dintre corp și
minte prin investigarea senzației și a percepției.
 PERSONALITATI CARE AU CONTRIBUIT LA DEZVOLTAREA
PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ
Sigmund Freud a fost un medic neuropsihiatru austriac de etnie
evreiască, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Freud este
considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni
precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica
viselor. In zilele noastre, psihanaliza ca metoda de investigare a
psihicului, ramane cel mai bun model de referinta pentru studiul
functionarii aparatului psihic. Freud explică apariția manifestărilor
nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor traume
emoționale, ascunse în inconștient. Prin interpretarea viselor el a ajuns
la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a "complexului
Oedip“. Lucrari: “Studii despre isterie”, “Interpretarea viselor”, Trei
eseuri despre teoria sexualității, «Introducere despre Narcisism».
Carl Gustav Jung a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian,
fondatorul psihologiei analitice. Jung a propus și a dezvoltat conceptele
de extraversie și introversie, arhetipurile, precum și inconștientul
colectiv. Jung a creat unele dintre cele mai cunoscute concepte
psihologice: arhetipul, inconștientul colectiv, complexul și
sincronicitatea. Myers-Briggs Type Indicator (MBTI), un popular
instrument psihometric, a fost dezvoltat de la teoria lui Jung a tipurilor
psihologice.
 PERSONALITATI CARE AU CONTRIBUIT LA DEZVOLTAREA
PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ
Marsha M. Linehan este un psiholog și autor american. Ea este
creatoarea terapiei comportamentale dialectice (DBT), un tip de
psihoterapie care combină știința comportamentală cu concepte precum
acceptarea și atenția. Linehan este profesor de psihologie, profesor
adjunct de psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea din
Washington din Seattle și director al clinicilor de cercetare și terapie
comportamentală. Cercetările sale principale se referă la tulburarea
borderline, aplicarea modelelor comportamentale la comportamentele
suicidale și abuzul de droguri.

Laura Posner - unul dintre cei mai influenți psihologi ai

acestui secol. Împreună cu soțul ei Fritz Perls și Paul
Goodman, a dezvoltat Terapia Gestalt în anii 1940, un model
terapeutic umanist-existențialist care a fost conceput inițial ca
o alternativă la psihanaliza convențională. Experții în terapie
gestalt folosesc tehnici experiențiale și creative pentru a spori
conștiința de sine, libertatea și autodirecția pacientului.