Specificul pedagogiei preșcolare

Pedagogia preșcolară este o disciplină de ramură a pedagogiei și, împreună cu aceasta,

aparține sistemului științelor educației. Obiectul ei poate fi definit în sens larg și în sens restrâns.
Dacă ne referim la abordarea științifică a educației realizată în întreaga perioadă premergătoare
școlii, atunci pedagogia preșcolară are ca obiect acțiunea educațională realizată de la 0 la 7 ani. În
sens restrâns, pedagogia prescolară are ca obiect realizarea educației (formale) in perioada cuprinsă
între 3 și 7 ani, perioada specifică instituționalizării în gradinița de copii. În prima sa ipostază,
pedagogia preșcolară interferează cu pedagogia educatiei în familie pentru aria temporală cuprinsă
între 0 si 3 ani. Indiferent din ce perspectivă de definire privim pedagogia prescolară, ea explică
esența procesului educațional complex realizat la vârstele de referință, analizează finalitățile actului
educativ, obiectivele sale generate, specifice, operaționale, conținuturile corelate acestora, metodele,
procedeele și mijloacele abordate, toate privite din perspectiva principalelor dimensiuni ale educației.
Pedagogia preșcolară tratează procesul educațional ca pe un sistem de influențe exercitate
asupra copilului la începutul existenței sale, într-o perioadă care își pune amprenta asupra calității
întregului edificiu al personalității ce se va definitiva mulți ani mai târziu. Procesul instructiv educativ
realizat la această vârstă păstrează caracteristicile fundamentale ale celui exercitat în întreagă
perioada de școlaritate, are o funcționare sistemică, incluzând componentele structurale, operaționale
și funcționale.

Relația dintre pedagogie și psihologie

Pedagogia şi psihologia sunt ştiinţe înrudite, dar de sine stătătoare/autonome. Procesele

psihice, conștiința și personalitatea individuală umană se dezvoltă și se manifestă în procesul
educațional. În activitatea pedagogică este necesar să se ia în considerare proprietățile psihice,
interesele, nevoile, posibilitățile individului. Psihologia ca știință, rezultatele psihodiagnosticului sunt
cele mai importante surse de fundamentare științifică a procesului educațional. În același timp,
pedagogia justifică metoda de dezvoltare mentală prin mijloace pedagogice. La intersectarea acestor
ramuri ale științei s-a creat o a treia cu numele de psihopedagogie, care are menirea de a asigura
integrarea acţiunilor creative şi metodologice ale pedagogului, psihologului şi elevului, promovând un
parteneriat în procesul educaţional.