1

Conștiinta și stările sale modificate

Scornea Iulia-Denisa
Facultatea de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu
Fundamentele psihologiei, ID
Asist. univ. dr. Diana P. Dudău
22 Ianuarie 2023
 2

Pșihologia a fost enunțată inițial ca instrument pentru studiul minții și al conștiintei având
ca metodă “introspecția” pentru studiul conștiinței.
Odata cu apariția și răspandirea behaviorismului (sec XX), pșihologia este definită ca
știintă, prin urmare neceșită evidențierea unor indicatori masurabili. Astfel behavviouristii
analizau elementele obiective ale pșihologiei și anume: comportamentul și atitudinile observabile
omițand stări precum visarea, meditatia, hipnoza șamd.
Din anii 60 a existat o mai mare deschidere; pșihologia fiind percepută ca o știintă mult
mai completă și complexă in care conștiinta și fapte ale constiinței nececeșită observație atenta,
studiu și analiza. Conștiinta include monitorizarea și contorolul. Monitorizarea vizează analiza
mediului înconjurator foloșind atenția selectiva iar controlul este acea funcție a conștiintei care
inițiază și ghidează prin decizii (conștiente sau inconștiente) acțiunile individuale.
Pierre Janet, pșihiatru francez este cel care a enuntat conceptul de disociere ce se referă la
faptul că anumite gânduri și actiuni se delimiteaza de restul constiintei functionanad în afara ei,
fie pentru a avea anumite rezultate, fie pentru a atinge anumite stari.
Un exemplu de disociere a constiintei este pesonalitatea multipla ce repreprezintă
existența a dou sau mai multe pesonalitati inglobate in același individ. Fiecare personalitate
detine propriile coordonate, comportamente, actiuni și amintiri. Personaitatile multiple nu sunt
constiente una de celelalte și iau nastere de obicei în copilaria mică între 4-6 ani ca raspuns la o
traumă pe care copiulul incearca sa o integreze in așa fel incat sa elimne durerea emotională.
Urmatorea stare ce apartine conștiintei este: somnul. In urma studiilor facute s-a constatat
ca somnul are 5 faze: 4 faze de somn profund și una de miscari oculare foarte rapide (numita
REM rapid eye movements). In cele patru faze de somn profund, individul este mai greu de trezit
deoarece ritmul cardiac și respirator scad, se instalează ralxarea musculara iar metalbolismul
cerebral scade cu 25-30%, mișcarile oculare fiind total absente.
Pe de altă parte în stadiul de somn REM creierul este foarte activ, asemenea stării de
veghe- doar corpul și mușchii fiind imobilizati. In cazul trezirii din somnul REM- indivizii
raportează că au visat, visul avand și încarcatura emotională in timp ce trezirea din somnul
profund (NREM) indivizii pot sa expuna visul avut doar in proportie de 25-30%, fara a șimti
încarcatura emotională și fără a putea expune detalii vizuale. Un detaliu mai putin stiut este
faptul ca individul devine conștient de vis doar dacă se trezeste in timpul starii de visare!
În urma studiilor s-a ajuns la concluzia că toti indivizii viseaza cu diferența că unii iși amintesc-
altii nu; iar continutul visului poate fi influențat în mod constient. Una dintre modalitatile de
influențare a visului este sugestia poshipnotica la care cea mai mare parte dintre indivizi
reactionează pozitiv- fiind influențati de informațiile primite înainte de somn.
Tulburarile de somn sunt reprezentate de insomnie- cauzată fie de narcolepșie fie de
apnee și duc la afectarea cpacitatii organismului de a functiona normal intr-o zi normala cu
activitati de rutină.
Substantele pșihoactive reprezintă acele substanțe care prin anumiti stimulenți biochimici
ce actionează asupra creierului- modifică starea de conștiintă a individului.
 3

Aici sunt incluse: sedativele (alcool, barbiturice și tranchilizante), opiaceele (opiu și

derivati precum: heroina, codeina, morfina), stimulantele (amfetamine, cocaine, nicotina,
cofeina), halucinogenele și cannabisul (hașiș, marijuana).
Sedativele sunt substante care reduc starea de excitație corticală și sunt sunt des intalnite
in uzul zilnic; in special alcoolul. Deși in cantitati mici alcoolul actioneaza ca și un stimulenet al
șistemului nervos, in fapt el este un sedativ care- in funcție de cantitate- duce la stari precum:
încetinire a senzațiilor senzoriale și motorii, ameteli, senzatii de iritabilitate, agreșivitate sau
dimpotrivă de izolare și ezitare. Consumul ridicat de alcool poate duce la alcoolism- definit ca
incapacitatea individului de a se stăpani sau limita in ceea ce privește acest obicei. Alcoolul in
exces este foloșit ca instrument de coping in fața anxietatii și stresului fapt ce duce la dependentă
pșihologică fată de această substantă.
Opiaceele sunt acele substanțe utilizate în medicină ca analgezice și anestezice și care- la
nivelul șistemului nervos central, provoacă efecte analgezice, somnolență, modificări ale
dispoziției, scăderea tonusului muscular, afectează șistemul respirator și cel cardiovascular. Un
studiu din anii ’70 a scos la iveala faptul ca opiaceele actioneaza asupra unui neroreceptor
specific aflat in creier, configurația moleculara a opiaceelor fiind asemănatoare cu cea a
endorfinelor (care provoacă plăcere și elimină durerea și disconfortul).
Stimulantele includ amfetamina- substanta pșihotropă ce activează puternic vigilența
anulând oboseala fizică și monotonia. Consumul de amfetamine pe o perioadă indelungată poate
duce la alterarea sănatatii fizice și mentale, in timp aparând șimtome asemănătoare cu
schizofrenia (de ex: halucinatii vizuale și auditive).
Tot din categoria stimulantelor face parte cocaine- substanță care se obține din frunzele
arbustului de coca. Este un drog cu efect stimulant puternic al șistemului nervos central, fiind
unul dintre cele mai răspândite droguri care produce dependența consumatorului. Pe lânga
adicție, cocaina provoacă euforie, iritabilitate și depreșie activând puternic neuronii senzoriali-
de unde și senzatia de “gandaci sub piele” binecunoscută in cazul consumatorilor de cocaină.
Haluciongenele sau drogurile pșihedelice sunt o clasă de substante care provoacă
halucinații: distorșiuni profunde in perceptia realitatii unei persoane. Halucinogenele poti fi de
origine naturală- anumite tipuri de ciuperci spre exemplu- sau obținute in laborator: spre
exemplu LSD sau PCP.
Substanțele derivate din cannabis precum marijuana induc consumatorului o stare initială
de euforie urmată de senzatia de prabușire. Marijuana afectează memoria de scurtă durată și
functiile invatarii, afectează coordonarea motorie alterează perceptia timpului și in anumite
cazuri poate provica anxietate, confuzie și halucinatii puternice.
Urmatoarea stare de conștiintă modificata este meditatia; instrumentul prin care individul
acceseaza prin intermediul unor tehnici și ritualuri specifice o stare modificată a constiintei.
Meditatia iși are radacina in practicile religioase stravechi precum Buhism, Hinduism și se
imparte in meditatie de purificare și meditatie concentrativă.
In anii ’70 apare conceputul de meditatie transcedentală foloșită indeosebi cu scop de
relaxare mintala și de trezire a constiintei de șine și are rezultate pozitive in ceea ce priveste
imbunatatirea performantei, ameliorarea stresului și a anxietătii.
 4

Hipnoza este cea mai controversată stare alterată a constiintei și se atinge cu ajutorul
anumitor tehnici și practici. Prin hipnoză, se renuntă la controlul conștient asupra propriei
comportări și contactul cu realitatea slăbesc, acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței
hipnotizatorului. In urma studiilor s-a constat ca majoritatea subiectilor hipnotizati pot
experimenta halucinații pozitive sau negative și cel mai adesea suferă de amnezie hipnotică.
Feneomenele PSI țin de sfera parapșihologiei și se refera la fenomenele care pun in joc
pșihicul uman in raport cu mediul inconjurator. De cele mai multe ori acest tip de fenomene nu
pot fi explicate. Fenomenele PSI includ: perceptia extrasenzorială (PES) precum și pșihokinezia
(PK).
Perceptia extrasenzorială include telepatia (ablitatea de a comunica informație de la o
minte la alta. Această informație este receptata în aceeași formă ca și cum ar fi de la șimțurile
convenționale); clarviziunea (fenomen bazat pe percepția extrasenzorială, a unei serii de
informații despre un anumit subiect, fiind într-o stare modificată a capacităților pșiho-fiziologice)
și precognitia  (capacitatea de a achiziţiona informaţii cu privire la viitor care nu pot fi explicate
prin nicio lege fizică sau naturală).
Cititnd și analizând acest capitol; tendinta și impulsul general a fost acela de a căuta
informatii suplimentare și studii legate de fiecare subcapitol în parte.
Fiecare stare de conștiintă modificată m-a daterminat sa fac asocieri cu realitatea fizică
imediată și sa incerc sa identific factorii pșihologici ce determină nevoia unui individ de a accesa
o anumita stare de conștiintă ultilizand substantele sau tehnicile mentionate in lucrarea lui
Atkinson et al “Introducere in pșihologie”.
Prima și cea mai interesanta stare alterată a constiintei - din punctul meu de vedere- este
personalitatea multiplă.
Prima intrebare pe care mi-am adresat-o mental în momentul în care Atkinson et al a
prezentat MPD în cateva paragrafe a fost: oare această tulburare are o prevalenta mai scazută in
societătile organizate in care se pune accent pe rigurozitate (in viata, in educatia copiilor, in
societate in general) și indivizii detin un tipar pșihologic și comportamental?
In această direcție, un studiu publicat in revista “Pșichiatry and clinical neuroscience” a
analizat prin comparatie daca trăsaturile de personalitate multiplă sunt șimilare in America de
Nord și Japonia având in vedere faptul ca in Japonia erau inregistarte foarte putine cazuri ale
acestei tulburari. Dupa cum se poate vedea s-a pus problema diferentelor culturale și de mediu in
ceea ce priveste declansarea și diagnosticarea acestei tulburari.
Din grupul de 10 pacienti studiat in Japonia, toti subiectii erau femei, din care: 50% nu au
fost căsatorite niciodată, 30% căsatorite, 20% divorțate și 10% recăsatorite. Doar două paciente
aveau cate un copil. Șimptomee au aparut in jurul varstei de 20-22 d eani iar numarul mediu de
personalitati detinute a fost de 4.9. Peste 60% dintre pacientii studiati aveau o personalitate-copil,
10% aveau o personalitate de sex opus iar peste 90% dețineau o personalitate agreșivă, iritabilă,
nerezervată- total opusă fată de personalitatea originală. In acest studiu mai mult de 80% dintre
subiecti suferiseră o traumă in copilarie- abuz emoțional in cele mai multe dintre cazuri.
 5

Premergator diagnosticării tulburării de personalitate multiplă unii dintre subiecți au

marturișit că au inregistrat insomnie, greată, dureri de cap, anorexie, oboseală incă din copilarie
sau tinerețea timpurie.
Concluzia studiului: personalitate multiplă s-a declanșat in baza traumei generată de
abuzul sexual in copilarie: 10% in Japonia, și peste 90% in America de Nord, abuz fizic in
proporție de 20% in Japonia, peste 82% in America de Nord și alte traume incluzand abuzul
emoțional și neglijarea. Un aspect foarte important in acest studiu este diferența mare a
numarului de personalitati in Amrica de Nord 15.7 fata de doar 4.9 personalităti in Japonia.
Până la momentul prezent nu putem insă aprecia o prevalentă mai mare a cazurilor in
anumite zone geografice deoarece studiile și idicii foloșiți sunt extrem de diferiți iar anumite
informații pot fi omise sau scăpate.
Subcapitolul legat de somn este unul foarte valoros pentru mine, deoarece mi-a elucidat
anumite aspect cum ar fi calitatea somnului corelată cu cele cinci stadii: patru stadii de somn
profund și stadiul REM (rapid eye movement). Am înteles, așadar- că șimplul fapt de a dormi opt
ore pe noapte nu iti așigură și senzatia de odihnă; in acest caz putand interveni numeroase
aspecte: stadiul de somn în care subiectul se află la momentul trezirii sau de ce nu anumite
probleme ale somnului cum ar fi narcolepșia și apneea, pe care Atkinson et al le explică și
exemplifică pe înțelesul meuă
Un alt subcapitol bine explicat este legat de substantele pșihoactive despre care Atkinson
et al oferă informații esentiale cu exemple elocvente in ceea ce priveste actiunea acestor
substante asupra pșihicului- enuntand și traseele din creier implicate.
Cele mai controversate in plan social sunt bineinteles drogurile; pe care Atkinson et al le
clașifică in opiacee (opiu și derivati precum: heroina, codeina, morfina), stimulante (amfetamine,
cocaine, nicotina, cofeina), halucinogene și cannabis (hașis, marijuana).
Deși nu este prezentat suficient de des in spatiul social romanesc, subiectul consumului
de droguri este prezent in toate societațile din lume implicit și in societatea noastră- astfel ca a
fost deosebit de interesant pentru mine sa aflu detalii legate de heroină și efectele ei.
Cu ani in urmă, in calitate de elevă de liceu am participat intr-o actiune de voluntariat la o
vizită la Spitalul Obregia, pe sectia de Dezintocșicare, adulti. La momentul respectiv nu am
inteles de ce consumatorii de droguri (consumatori de heroina) relatau ca au dureri și nu
ințelegeam de asemenea de unde provine durerea! Prin paragraful “Receptorii opioizi” Atkinson
et al a explicat facil și coerent cum “configuratia moleculară a opiaceelor este asemanatoare cu
grupul de neurotransmițători numiți endorfine. Aceste endorfine se cupleaza la receptorii opioizi
provocând senzații de plăcere și anulând disconfortul” (Atkinson et all, 2002). Scăderea
producției de endorfine este generată de consumul frecvent de heroină, prin urmare este necesară
o cantitate mai mare de drog pentru a satura receptorii opioizi neocupați- și pentru a reduce astfel
durerea.
Abia in momentul in care am citit acest capitol am putut conștientiza șituația și cuvintele (atât cât
mi-am putut aminti) toxicomanilor cu care am stat de vorbă in vizita mentionată mai sus. Am
ințeles de unde vine durerea, de ce indivizii respectivi au o anumită mimică și de ce cu toții
invocau neputinta de a renunța la heroină (Atkinson et al explică că heroina este unul dintre cele
mai adictive substanțe și chiar și după o perioadă scurtă de foloșire poate crea dependență).
 6

Alcoolul, o altă substanță, mai puțin periculoasa decât drogurile dar la fel de nocivă are
dedicate câteva paragrafe conșistente în lucrarea lui Atkinson et al. Mi-a placut deosebit de mult
că am aflat care sunt concentrațiile de alcool din sange și menifestarile corelate cu acestea și am
conștientizat că in cosumul de alcool și efectele lui asupra individului există factori de luat in
seamă precum- varsta, greutatea, sexul, viteza de consumare a alcoolului, metabolismul etc.
Din acest subcapitol în care se vorbeste despre alcool și alcoolism am tras concluzia că
alcoolul este substanța care ajută indivizii să facă față anumitor șituatii: de viată sau sociale.
Aș merge mai departe și aș face o clașificare proprie: in mediul rural, consumul de alcool este
determinat pșihologic de traumă și dificultațile vieții in timp ce in mediul urban- alcoolul este
consumat in egelă masură ca modalitate de coping la traumă dar și ca instrument de integrare
socială.
Un articol publicat in urmă cu trei ani in “Journal of American College Health” a
prezentat un studiu in care au fost analizate relațiile dintre experimentarea de traume pre-
univerșitate (atac fizic, abuz sexual etc) și consumul de alcool precum și calitatea somnului- pe
un esantion 932 de studenți.
Concluziile studiului au demonstrat ca expunerea la traume pre- univerșitate a fost asociată atât
cu creșterea probabilitatii studentilor de a consuma alcool. Același aspect este exemplificat și in
lucrarea lui Atkinson et al unde se vorbește despre consmul extrem de ridicat de alcool in randul
studenților, spre deosebire de alte categorii.
O alta modalitate de modificare a constiintei, cunscută mie, despre care vorbeste și
Atkinson et al este meditatia. Notiunile prezentate de autori sunt cele de bază și ating mai multe
puncte: forme de meditatie, meditatia tanscedentală și efecte ale meditației. Personal pot spune
ca cititind rândurile despre meditație, am primit practic niște confirmări legate de universalitatea
acestei practici dar și de beneficiile ei.
In zilele noastre in special intr-un mediu de lucru stresant cu un ritm de viată alert, foarte
mulți indivizi printre care mă număr și eu caută solutii și supape pentru a atinge o stare de
echilibru, sau mai bine spus incercă o reechilibrare. Ei bine din punctul meu de vedere despre
asta este meditatia și am fost placut surprinsă sa regăsesc această practica in capitolul “Conștiintă
și stările sale modificate”.
Ultima idee asupra căreia mă voi opri și pe care nu o sustin și dintr-o lipsă de informație
conșistentă este cea legată de fenomenele PSI- ce apartin parapșihologiei. Atkinson et al
prezinta, dezbateri, dovezi și exemple în aceasta directie insa din punctul meu de vedere
fenomenele PSI nu ar fi trebuit incluse și nu au ce să caute in capitolul despre conștiintă și stări
modificate ale constiintei. Conșider că parapșihologia nu este o ramură a pșihologiei ci o
pseudoștiintă, diferita, cu repere și coordonate diferite ce ar trebui delimitate de pșihologie.
In concluzie conșider că lecturarea cărtii lui Atkinson et al (a primelor capitole) imi este
deosebit de utilă, ca individ social in primul rand și ca viitor practician in pșihologie in al doilea
rând prin șimplul fapt ca imi va fi ușor să identific, tipologii, tulburari, forme de manifestare ale
unor afecțiuni și nu numai.
 7

Bibliografie

Atkinson et al, Introducere in pșihologie, Editura Tehnica, Bucuresti 2002

Fujii, Y (Fujii, Y) ; Suzuki, K (Suzuki, K) ; Sato, T (Sato, T) ; Murakami, Y (Murakami,
Y) ; Takahashi, T (Takahashi, T), Psychiatry and Clinical Neurosciences, Volume 52, pp 299-
302, DOI 10.1046/j.1440-1819.1998.00394.x
Cusack, SE (Cusack, S. E.), Bountress, KE (Bountress, K. E.), Lind, MJ (Lind, M.
J.), Hawn, SE (Hawn, S. E.),Dick, DM (Dick, D. M.), Amstadter, AB (Amstadter, A. B.), Journal
of American Collage Health, Volume 70, Issue 7, pp 2126-2134, DOI
10.1080/07448481.2020.1845181