Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihopedago

Specializarea: Psihologie
Anul II
Studenta: Bunget Corina

Tulburări psihotice la copii și adolescenți

I. Generalități

1. Ce este o tulburare psihotică?

Termenul de psihoză datează de la jumătatea secolului al XIX-lea și a evoluat de-a lungul

timpului. În prezent, acesta se referă la tulburările mentale în care apar o serie de simptome ce au
ca rezultat general deformarea sau pierderea contactului cu realitatea, fără afectarea stării de
conștiență. O tulburare psihotică poate modifica gândirea, percepțiile, emoțiile și
comportamentul unei persoane, astfel încât, uneori, aceasta nu poate sesiza faptul că experiențele
neobișnuite pe care le trăiește țin de o problemă de sănătate mentală și nu reflectă realitatea.

În literatura de specialitate, o tulburare psihotică este caracterizată prin câteva tipuri

principale de simptome:
 Simptome pozitive
 Simptome de dezorganizare
 Simptome negative
 Simptome cognitive
 Simptome afective

Simptomele pozitive
Sunt cele mai evidente simptome psihotice. Se numesc pozitive deoarece presupun apariția unor
elemente ”în plus”, pe care le trăiește numai persoana afectată, fără ca acestea să fie confirmate
și de cei din jur.

Halucinațiile reprezintă percepții (la nivelul oricăruia dintre cele cinci simțuri) în absența unui
stimul extern real. Exemple de halucinații:

 auditive: voci sau alte sunete (alarme, sirene, țipete) care nu există în realitate. Vocile pot fi
de bărbați sau femei, cunoscute sau necunoscute, pot conversa între ele, pot comenta
acțiunile persoanei afectate sau îi pot transmite acesteia anumite comenzi
 vizuale: perceperea unor imagini (simple sau complexe) care nu există în realitate
 tactile: senzații la nivelul pielii în absența unui stimul real (de exemplu, senzația de atingere
sau de insecte care se târăsc pe piele)
 olfactive: perceperea unor mirosuri fără existența unui stimul real (de exemplu, mirosuri
urâte sau miros de arsură)
 gustative: perceperea unor gusturi modificate; adesea sunt însoțite de halucinații olfactive.

1
Nu toate halucinațiile au semnificație patologică – de exemplu, halucinațiile care apar la
adormire sau la trezire sunt considerate normale. De asemenea, halucinațiile pot reprezenta o
componentă obișnuită a experiențelor religioase în anumite contexte culturale.

Ideile delirante reprezintă convingeri false, extrem de rigide, despre care persoana respectivă
crede că sunt reale în pofida contra-argumentelor. Acestea pot fi de mai multe tipuri:

 de persecuție/urmărire – ideea că se află în centrul unui complot sau că este spionat

 de referință – convingerea persoanei afectate că primește mesaje speciale (de exemplu, la
televizor) sau că ceilalți discută despre ea
 de grandoare – persoana respectivă consideră că are puteri extraordinare sau că este celebră
 de control – convingerea persoanei afectate că acțiunile/gândurile/cuvintele îi sunt
controlate din exterior; poate apărea senzația că gândurile îi sunt citite, furate sau inserate
 de tip somatic – convingerea eronată că suferă de o boală gravă în ciuda dovezilor care
infirmă acest lucru sau idei neobișnuite legate de funcționarea unor organe

Simptomele de dezorganizare
Dezorganizarea gândirii
Este evidențiată prin tulburările observate în conversația cu persoana respectivă. Astfel, vorbirea
poate fi neclară, fără sens, uneori chiar incoerentă. În timpul discursului, poate sări de la o idee la
alta, se poate opri brusc la jumătatea unei fraze sau poate inventa/deforma anumite cuvinte.

Dezorganizarea comportamentului
Persoanele afectate de un episod psihotic se pot comporta diferit decât o fac de obicei, pot deveni
foarte agitate sau pot efectua acțiuni bizare sau inadecvate. Adesea, aceste modificări
comportamentale sunt asociate cu prezența altor simptome (halucinații, idei delirante) și sunt
concordante cu acestea.

Simptomele negative
Se numesc astfel deoarece se referă la elemente care au fost reduse sau pierdute din cauza bolii.
Pot fi reprezentate de alogie (sărăcirea vorbirii), avoliție (absența motivației, inițiativei),
retragere socială (lipsa interesului pentru interacțiuni sociale, tendința de a se izola în propria
cameră), scăderea nivelului general de energie cu reducerea activităților, inclusiv a igienei
personale, aplatizare afectivă (reducerea expresiei emoționale), anhedonie (absența plăcerii în
legătură cu activități anterior plăcute).

Simptomele cognitive
Persoanele care suferă un episod psihotic pot prezenta probleme de concentrare și memorie.
Acestea se pot manifesta prin dificultăți de concentrare care le pot afecta activitatea școlară sau
profesională, încetinirea și afectarea calitativă a procesării informațiilor, reducerea capacității de
memorare, în special pentru evenimente recente, și a abilităților de rezolvare de probleme,
dificultăți de organizare a activităților.

Simptomele afective
Pe parcursul unui episod psihotic pot să apară diferite modificări ale dispoziției persoanei
afectate, astfel încât aceasta poate fi prea euforică sau, mai frecvent, prea deprimată. De

2
 asemenea, pot să apară emoții exagerate de anxietate (frică fără un motiv real), enervare sau furie
extremă. Uneori, aceste emoții se pot schimba rapid, chiar și fără un motiv aparent.

2. De câte tipuri sunt tulburările psihotice?

Tulburările psihotice reprezintă o categorie generală în care sunt incluse mai multe tulburări
mentale. Diagnosticul se stabilește în funcție de mai multe elemente – mod de prezentare, cauze
posibile, istoric, durată de evoluție, probleme asociate.

Cele mai frecvente tipuri de tulburări psihotice sunt:

 

Tulburări psihotice Caracteristici

Tulburare cu evoluție cronică, care presupune prezența unora dintre simptomele descrise

Schizofrenia anterior pe o perioadă de minimum 6 luni.

Tulburarea psihotică
acută Durata între o zi și o lună, simptomele pot fi declanșate de un factor de stres identificabil.

Simptome similare cu cele din schizofrenie, prezente pe o perioadă

Tulburarea
schizofreniformă mai mică de 6 luni și mai mare de o lună.

Tulburarea delirantă Prezența unor idei delirante care de obicei nu sunt bizare, fără alte simptome proeminente.

Simptome psihotice a căror apariție poate fi corelată

cu utilizarea unei substanțe (drog de abuz sau medicament). Adesea, evoluția este
Tulburarea psihotică
indusă de o substanță favorabilă după eliminarea substanței implicate.

Tulburarea psihotică În urma investigațiilor efectuate se identifică

secundară unei boli
fizice o cauză fizică pentru apariția simptomelor psihotice (de exemplu, epilepsie).

3
 Evoluția tulburării psihotice va fi determinată de evoluția afecțiunii cauzale.

Simptome psihotice și afective prezente concomitent, dar și o perioadă în care

Tulburarea schizo-
afectivă sunt prezente numai simptomele psihotice, în absența celor afective.

Simptomele psihotice pot să apară și în cadrul

tulburărilor afective (depresie majoră sau tulburare afectivă bipolară) când, de obicei,

sunt concordante cu dispoziția persoanei afectate (de exemplu, delir de ruină

Tulburările afective cu
elemente psihotice în episoade depresive și delir de grandoare în episoade maniacale).

 
3. Cât de frecvente sunt tulburările psihotice?
În populația generală, aproximativ 3 din 100 de persoane dezvoltă o tulburare psihotică.

Schizofrenia apare, în medie, la 1% dintre oameni, această cifră rămânând relativ constantă în
toată lumea. Persoanele care au o rudă de gradul I care suferă de o tulburare psihotică prezintă un
risc mai mare de a dezvolta o astfel de tulburare.

4. Din ce cauză apar tulburările psihotice?

Nu se cunoaște cauza exactă a tulburărilor psihotice. Cercetările efectuate au demonstrat faptul
că tulburările psihotice apar în urma unor modificări ale conexiunilor dintre diferite zone ale
creierului (denumite circuite cerebrale).

La nivelul creierului, comunicarea dintre celule se realizează cu ajutorul unor substanțe chimice,
denumite neurotransmițători. Manifestările psihotice au fost asociate cu modificări ale nivelurilor
unor neurotransmițători (printre care dopamina sau serotonina), care determină un dezechilibru
chimic în anumite zone ale creierului.

În prezent, modelul cel mai acceptat pentru explicarea apariției tulburărilor psihotice este
modelul vulnerabilitate – stres. Acesta pornește de la ideea că persoanele care ajung să sufere de
o tulburare psihotică prezintă o sensibilitate biologică (genetică) care, în prezența anumitor
factori de mediu (de exemplu, evenimente de viață stresante, consum de droguri etc.), ajunge să
se exprime sub forma unei tulburări psihotice.

4
5. Cum evoluează tulburările psihotice?
Evoluția unei tulburări psihotice poate fi diferită în funcție de tipul acesteia. Tulburările psihotice
acute/ tulburarea schizofreniformă au, prin definiție, o durată determinată, cu remisiunea
ulterioară a simptomelor.

Evoluția tulburărilor psihotice cronice (de exemplu, schizofrenia) are loc în mai multe
etape: 
 faza premorbidă – perioada de dinaninte de dezvoltarea simptomelor
 faza prodromală – apar anumite modificări, fără a exista încă simptome psihotice clare
 faza de psihoză acută – perioada cu simptome psihotice manifeste; debutul lor poate fi brusc
sau insidios
 faza de recuperare/stabilizare – cu tratament adecvat, simptomele psihotice încep să se
reducă; durata și calitatea remisiunii variază de la o persoană la alta
 faza reziduală/stabilă – după un prim episod psihotic, unele persoane au o recuperare bună și
nu vor mai experimenta simptome psihotice, în timp ce altele pot avea episoade recurente
sau pot rămâne cu unele simptome reziduale, de intensitate mai joasă.
 

6. Ce probleme pot fi asociate cu tulburările psihotice?

Abuz de substanțe
Multe persoane care suferă episoade psihotice au și probleme legate de consumul unor substanțe
cum sunt alcoolul, marijuana sau alte droguri recreaționale. În unele cazuri, abuzul de substanțe
începe înaintea de instalarea simptomelor psihotice și poate precipita debutul psihozei. În alte
cazuri, abuzul de substanțe începe mai târziu și poate reprezenta o încercare de ”auto-medicație”
pentru simptomele psihotice.

Consumul de substanțe poate constitui un obstacol în calea recuperării unui episod psihotic.
Chiar dacă este respectat tratamentul pentru tulburarea psihotică, continuarea consumului de
substanțe poate duce la apariția unor recăderi.

Depresie
Depresia poate însoți episoadele psihotice. Uneori, simptomele depresive reprezintă primul semn
de boală și apar înaintea simptomelor psihotice. Alteori, depresia apare după tratamentul cu
succes al simptomelor psihotice (depresie postpsihotică). Indiferent de momentul apariției, este
important ca depresia să fie identificată și tratată prompt. Depresia netratată poate duce la
gânduri suicidare sau chiar la tentative de suicid.

Agresivitate
În prezența unor simptome psihotice intense pot să apară modificări de comportament care pot
duce la acțiuni agresive. În cazul în care există un risc de violență, este importantă siguranța
persoanei care suferă de psihoză și a celor din jur; aceasta poate fi obținută prin anunțarea
autorităților competente. În majoritatea cazurilor, tratamentul antipsihotic reduce semnificativ
riscul unor comportamente agresive.

5
  

II. Descriere psihoze copii și adolescenți

Simptomele psihotice, în care percepția realității este alterată (halucinații, idei bizare,

comportament ciudat), pot apărea  și la copii sau adolescenți. Sunt mai frecvente după perioada
pubertății, dar rămân totuși rare per total: circa 5-14% dintre adolescenți relatează că au avut
măcar tranzitoriu astfel de simptome. Totuși, nu toate persoanele cu aceste simptome vor
dezvolta o tulburare psihiatrică severă. Este important de știut că halucinațiile, ideile delirante nu
sunt echivalente cu schizofrenia. Deși există un risc mai crescut pentru această tulburare,
majoritatea copiilor și adolescenților cu simptome de psihoză nu vor face schizofrenie. 

În cadrul unui episod psihotic, comportamentul copilului poate fi ciudat și dezorganizat.

Acest lucru se datorează credințelor și senzațiilor alterate pe care le are persoana. Copiii și
adolescenții sunt mai frecvent agitați, iar abilitatea de a se implica în activități cu scop scade.
Alteori, poate apărea retragerea socială (adolescentul nu mai discută cu nimeni, nu iese din casă)
și scăderea oricăror activități, mergând foarte rar până la imobilitate și păstrarea îndelungată a
aceleiași poziții.

Vorbirea unei persoane cu psihoză poate fi greu de urmărit. Sub influența dezorganizării

proceselor de gândire, discursul poate deveni ilogic, incoerent. Răspunsurile pot fi pe lângă
subiect, persoana poate repeta propozițiile care i se adresează, să inventeze cuvinte noi sau să
folosească limbajul într-un mod neobișnuit. Aceste semne și simptome pot apărea brusc, dar mai
frecvent se instalează gradual, pe parcursul a săptămâni-luni, familia realizând foarte târziu ce se
întâmplă cu copilul.

Cauze pentru halucinații, idei delirante la copii

Nu toate experiențele neobișnuite sunt neapărat un semn de psihoză. Există situații normale,

care pot apărea la mulți copii în cursul dezvoltării:

 Copiii sub 6-7 ani au o imaginație foarte bogată. În această perioadă își pot face apariția prieteni
imaginari sau scene întregi de joc imaginativ.
 Halucinațiile tranzitorii în situații de tensiune psihică mare. Un copil/ adolescent foarte
surmenat sau speriat, în timpul sau după o situație periculoasă, poate auzi șoapte, de exemplu sau
să creadă că o umbră este o figură amenințătoare. Acesta realizează apoi că este propria sa
imaginație.
 Halucinațiile, incoerența imediat după o anestezie generală

6
 Dacă aceste situații persistă peste vârsta descrisă sau un singur context, este cazul unui consult
psihiatric.

Nu toate halucinațiile sau ideile bizare înseamnă schizofrenie. Copii sau adolescenții pot avea
simptome psihotice în multe alte situații, precum:

 Cauze fizice: infecții, encefalite, modificări ale electroliților din sânge, tulburări metabolice,
crize epileptice, boli metabolice, tumori cerebrale, etc.
 Anxietate și tulburare de stres post-traumatic
 Tulburări afective: depresie, tulburare afectivă bipolară
 Consum de droguri sau anumite medicamente
 Tulburări de spectru autist

Uneori, un episod psihotic poate apărea în absența tuturor acestor cauze. Când debutul
simptomelor este rapid și durata este scurtă (chiar și cu tratatament), poate fi clasificat drept un
episod psihotic tranzitoriu și există șanse ca el să nu se repete. Când simptomele persistă timp
îndelungat, apar mai multe episoade și manifestările se cronicizează, se poate stabili diagnosticul
de schizofrenie.

Simptomele psihotice, în care percepția realității este alterată (halucinații, idei bizare,

comportament ciudat), pot apărea  și la copii sau adolescenți. Sunt mai frecvente după perioada
pubertății, dar rămân totuși rare per total: circa 5-14% dintre adolescenți relatează că au avut
măcar tranzitoriu astfel de simptome. Totuși, nu toate persoanele cu aceste simptome vor
dezvolta o tulburare psihiatrică severă.

Este important de știut că halucinațiile, ideile delirante nu sunt echivalente cu schizofrenia.

Deși există un risc mai crescut pentru această tulburare, majoritatea copiilor și adolescenților cu
simptome de psihoză nu vor face schizofrenie. 

Semne de alertă pentru părinți

Manifestările care pot semnala debutul unei tulburări psihotice la adolescent includ:

 Lipsa interesului pentru igiena personală

 Lipsa interesului pentru activități plăcute
 Inabilitatea de a-și exprima emoțiile
 Halucinații: adolescentul povestește că aude o voce, vede ceva neobișnuit sau îl vedeți
interacționând cu ele, vorbind singur
 Idei neobișnuite, imposibile
 Suspiciozitate față de persoanele apropiate sau străini

7
Evoluție
Simptomele psihotice au evoluție diferită, în funcție de cauza care le produce. Când sunt asociate
altor boli, tratamentul eficient al bolii de bază, împreună cu medicația antipsihotică, pot remite
complet manifestările.

În tulburările psihotice, există un risc de progresie către schizofrenie. Circa 20% dintre adulții cu
schizofrenie au avut manifestări înainte de 18 ani. Cu toate acestea, mare parte dintre adolescenți
vor avea un singur episod psihotic. Riscurile scad dacă tratamentul este administrat corect și
monitorizat frecvent.

Episodul psihotic acut este o problemă psihică frecventă care poate apărea practic la orice vârstă.
Psihoza se prezintă printr-un tablou clinic variabil care include, în primul rând, o schimbare
bruscă a stării psihice, a comportamentului, a modului de a vorbi sau a preocupărilor, uneori
chiar de la o zi la alta.
Episodul psihotic acut (psihoza acută) reprezintă o urgenţă psihiatrică.

În ce mod decurge procesul recuperării?

Procesul de recuperare este strict individualizat. Unele persoane se recuperează rapid, cu
intervenții minime, în timp ce altele pot necesita susținere pe o perioadă mai îndelungată. De
obicei, recuperarea după un prim episod psihotic durează câteva luni. Datorită opțiunilor
terapeutice disponibile în prezent, majoritatea persoanelor care trec printr-un episod psihotic pot
duce vieți satisfăcătoare și productive.

Procesul recuperării este un proces activ care implică persoana afectată și familia acesteia
și poate fi influențat de mai mulți factori, printre care:
 durata psihozei netratate
 tipul tulburării psihotice
 respectarea recomandărilor terapeutice
 prezența altor probleme – de exemplu, abuz de substanțe.
 

Recuperarea înseamnă mai mult decât reducerea simptomelor. Aceasta poate include:
 obținerea unui sentiment de control asupra psihozei
 modificări de viață care susțin sănătatea mentală
 modificarea percepției asupra bolii, astfel încât aceasta să nu mai reprezinte o parte
dominantă a vieții cotidiene
 creșterea nivelului de încredere în situații sociale
 reluarea activităților academice/profesionale
 creșterea gradului de independență

8
Primul episod psihotic este un fenomen care creează confuzie și suferință persoanei și familiei,
lipsa de înțelegere ducând la amânarea prezentării la medic și la întârzierea instituirii
tratamentului. Însă, primul episod psihotic este prima oportunitate pentru intervenție. Studiile
arată că, persoanele aflate la primul episod psihotic sunt mai responsive la medicația
antipsihotică decât în cazul episoadelor psihotice ulterioare. Acest fapt reiese și din studiul
Analiza prezentării clinice a primului episode psihotic la copii și adolescenți realizat de o echipă
de medici din cadrul Clinicii de Psihiatrie Pediatrică și a Toxicomanii a Spitalului Clinic de
Urgență pentru copii din Cluj-Napoca.

Bibliografie

World Health Organization. Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament. Bucureşti: Ed.

All Educational; 1998
https://snpcar.ro/analiza-prezentarii-clinice-a-primului-episod-psihotic-la-copii-si-adolescenti/
https://www.psihipedi.ro/tulburari/gandire/simptomele-psihotice-la-copii-si-adolescenti
http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2014/Nr1-ro/Bohus-ro.pdf
https://misanmed.ro/psihoza/
https://www.romedic.ro/consumul-de-marijuana-si-vulnerabilitatea-la-psihoza-0P35026