Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Halupneac Ana-Maria
1. Psihologia - este știința comportamentului uman. Astfel, psihologia este studiul funcțiilor
și proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective - precum gândurile,
emoțiile, conștiința, motivarea, percepția și personalitatea.
2. Psihologia clinică - este domeniul care studiază mecanismele psihologice implicate atât
în starea de sănătate, cât și în starea de boală. Includerea acestor două dimensiuni în
același domeniu al psihologiei clinice derivă dintr-o premiză fundamentală în teoria
psihoclinică contemporană - sănătatea și boală se situează pe un continuum al
funcționării umane, astfel între aceste două dimensiuni nu poate fi făcută o demarcație
calitativă, ci doar una cantitativă.
3. Neuropsihologie infantilă - are ca obiect de activitate diagnosticul și tratamentul
afectiunilor sistemului nervos specific copilului și adolescentului (Epilepsie, tulburari de
somn, Enurezis, boli musculare și ale nervilor periferici, paralizii, sechele encefalite și
meningite, migrene, sindrom cefalalgic, sechele de encefalită cronică infantilă, retard
psihic, sindrom hiperkinetic, tulburări de comportament și nevrotice.
4. Neuropsihologia cognitivă- este o disciplină din domeniul psihologiei. Este o
combinație de biologie și psihologie cognitivă. Acești psihologi studiază comportamentul
și cunoștințele umane. Acesta este un subiect în creștere, care este folosit din ce în ce mai
mult în fiecare zi. Spre deosebire de neuroștiința cognitivă, neuropsihologia cognitivă
acordă atenție mai degrabă minții decât creierului.
5. Cognitiv - referitor la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe, la
cunoaștere.
6. Patopsihologia – este o ramură a științei psihologice care studiază schimbările din
activitatea mentală a unui individ ca urmare a bolilor somatice și psihice.
7. Devianță- acest termen descrie ideea că gândurile, comportamentele și emoțiile specifice
sunt considerate deviante atunci când sunt inacceptabile sau nu sunt comune în societate.
Clinicienii trebuie totuși să-și amintească că grupurile minoritare nu sunt întotdeauna
considerate deviante doar pentru că este posibil să nu aibă nimic în comun cu alte
grupuri. Prin urmare, definim acțiunile unui individ ca deviante sau anormale atunci când
comportamentul său este considerat inacceptabil de către cultura din care face parte. Cu
toate acestea, multe tulburări au o relație între tiparele de devianță și, prin urmare, trebuie
să fie evaluate într-un model de diagnostic diferențial.
8. Suferință- acest termen explică sentimentele negative ale individului care are tulburarea.
Se pot simți profund tulburați și afectați de boala lor. Comportamentele și sentimentele
care provoacă suferință pentru individ sau pentru ceilalți din jurul său sunt considerate
anormale dacă starea este supărătoare pentru persoana care o experimentează. Suferința
este legată de disfuncție, fiind un atu util în perceperea corectă a disfuncției din viața unui
individ. Acestea două nu sunt întotdeauna legate, deoarece un individ poate fi extrem de
disfuncțional și în același timp, poate suferi un stres minim. Trebuie să cunoaștem
caracteristica importantă a suferinței nu este legată de disfuncționalitate, ci mai degrabă
limita la care un individ este stresat de o problemă.
9. Disfuncție- acest termen implică un comportament maladaptativ care afectează
capacitatea individului de a îndeplini funcții normale zilnice, cum ar fi pregătirea pentru
muncă dimineața sau conducerea unei mașini. Acest comportament maladaptativ trebuie
să fie o problemă suficient de mare pentru a fi considerat un diagnostic. Este foarte
important ca disfuncția să fie căutată pe toată experiența de viață a unui individ, deoarece
există șanse ca aceasta să fie clar observabilă și în locuri în care este mai puțin probabil
să apară. Astfel de comportamente maladaptative împiedică individul să trăiască un stil
de viață normal și sănătos. Cu toate acestea, comportamentul disfuncțional nu este
întotdeauna cauzat de o tulburare; acesta poate fi voluntar, cum ar fi implicarea într-o
grevă a foamei.
10. Pericol- acest termen implică un comportament periculos sau violent îndreptat către
individ sau alte persoane din mediu. Cele două caracteristici importante ale pericolului
sunt, pericolul pentru sine și pericolul pentru ceilalți. Când se face diagnosticarea, există
o mare vulnerabilitate a pericolului în sensul că există un anumit pericol în fiecare
diagnostic și în cadrul acestor diagnostice există un continuum de severitate. Un exemplu
de comportament periculos care poate sugera o tulburare psihologică este implicarea în
activitatea suicidară. Comportamentele și sentimentele potențial dăunătoare pentru o
persoană sau persoanele din jurul lor sunt văzute ca anormale.
11. Psihanaliză - a) orice tehnică de cercetare psihologică și de psihoterapie prin explorarea
inconștientului; b) metodă de analiză psihologică și de tratament al bolilor neuropsihice,
care își propune, prin diverse probe (asociații de cuvinte, relatări de vise, interpretări de
figuri confuze etc.), să descopere cauzele nevrozelor și psihozelor și să vindece aceste
boli.
12. Psihopatologie - disciplină care se ocupă cu tulburările activității psihice; patologia
psihicului.
13. Psihic - formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos
și prezentă la animalele superioare.
14. Subconștient - sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care
au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior.
15. Terapie - metodă folosită pentru a vindeca o anumită boală.
16. Neuropsihologie - disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul
nervos central.
17. Trauma psihologică - este un tip de deteriorare a psihicului care se produce ca urmare a
producerii unui atac din punct de vedere psihologic. Atunci când trauma duce la stres
post-traumatic, daunele pot implica schimbări fizice la nivelul creierului uman, schimbări
care afectează capacitatea persoanei de a face față în mod adecvat stresului.
18. Necrofilie - atracție sexuală morbidă pentru cadavre.
19. Nevoile psihologice - sunt necesitățile mentale care motivează o persoană să-și atingă
scopurile și să desfășoare anumite activități.
20. Mișcare pulsională - Termen utilizat de Freud pentru a desemna pulsiunea sub aspectul
ei dinamic, adică așa cum se actualizează și se precizează printr-o stimulare internă
definită.
21. Caracter - ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se
manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.
22. Temperament - ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează
capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane.
23. Libido - energie psihică legată de impulsurile vitale, în special de cel sexual.
24. Nevroză - nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea
dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive.
25. Terapia cognitiv-comportamentală - este o formă de tratament psihologic care s-a
demonstrat a fi eficientă pentru o serie de probleme, inclusiv depresie, tulburări de
anxietate, probleme legate de consumul de alcool și droguri, probleme conjugale,
tulburări de alimentație și boli mintale severe.
26. Tulburările de personalitate - sunt tipare (modele) cognitive, emoționale, ale impuls-
controlului și relațiilor cu ceilalți, constante și durabile în timp, nonfuncționale,
perturbate, care nu permit funcționarea normală în viața de zi cu zi.
27. Tulburările de limbaj - sunt tulburări care implică prelucrarea informației lingvistice.
Problemele care pot fi experimentate pot implica gramatică (sintaxă și/sau morfologie),
semantică (sens) sau alte aspecte ale limbajului. Aceste probleme pot fi receptive (care
implică tulburări de înțelegere a limbajului), expresive (care implică producția de limbaj)
sau o combinație a ambelor. Tulburările de limbaj pot afecta atât limbajul vorbit, cât și
cel scris.