Glosar

Halupneac Ana-Maria

1. Psihologia - este știința comportamentului uman. Astfel, psihologia este studiul funcțiilor
și proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective - precum gândurile,
emoțiile, conștiința, motivarea, percepția și personalitatea.
2. Psihologia clinică - este domeniul care studiază mecanismele psihologice implicate atât
în starea de sănătate, cât și în starea de boală. Includerea acestor două dimensiuni în
același domeniu al psihologiei clinice derivă dintr-o premiză fundamentală în teoria
psihoclinică contemporană - sănătatea și boală se situează pe un continuum al
funcționării umane, astfel între aceste două dimensiuni nu poate fi făcută o demarcație
calitativă, ci doar una cantitativă.
3. Neuropsihologie infantilă - are ca obiect de activitate diagnosticul și tratamentul
afectiunilor sistemului nervos specific copilului și adolescentului (Epilepsie, tulburari de
somn, Enurezis, boli musculare și ale nervilor periferici, paralizii, sechele encefalite și
meningite, migrene, sindrom cefalalgic, sechele de encefalită cronică infantilă, retard
psihic, sindrom hiperkinetic, tulburări de comportament și nevrotice.
4. Neuropsihologia cognitivă- este o disciplină din domeniul psihologiei. Este o
combinație de biologie și psihologie cognitivă. Acești psihologi studiază comportamentul
și cunoștințele umane. Acesta este un subiect în creștere, care este folosit din ce în ce mai
mult în fiecare zi. Spre deosebire de neuroștiința cognitivă, neuropsihologia cognitivă
acordă atenție mai degrabă minții decât creierului.
5. Cognitiv - referitor la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe, la
cunoaștere.
6. Patopsihologia – este o ramură a științei psihologice care studiază schimbările din
activitatea mentală a unui individ ca urmare a bolilor somatice și psihice.
7. Devianță- acest termen descrie ideea că gândurile, comportamentele și emoțiile specifice
sunt considerate deviante atunci când sunt inacceptabile sau nu sunt comune în societate.
Clinicienii trebuie totuși să-și amintească că grupurile minoritare nu sunt întotdeauna
considerate deviante doar pentru că este posibil să nu aibă nimic în comun cu alte
grupuri. Prin urmare, definim acțiunile unui individ ca deviante sau anormale atunci când
comportamentul său este considerat inacceptabil de către cultura din care face parte. Cu
toate acestea, multe tulburări au o relație între tiparele de devianță și, prin urmare, trebuie
să fie evaluate într-un model de diagnostic diferențial.
8. Suferință- acest termen explică sentimentele negative ale individului care are tulburarea.
Se pot simți profund tulburați și afectați de boala lor. Comportamentele și sentimentele
care provoacă suferință pentru individ sau pentru ceilalți din jurul său sunt considerate
anormale dacă starea este supărătoare pentru persoana care o experimentează. Suferința
este legată de disfuncție, fiind un atu util în perceperea corectă a disfuncției din viața unui
individ. Acestea două nu sunt întotdeauna legate, deoarece un individ poate fi extrem de
disfuncțional și în același timp, poate suferi un stres minim. Trebuie să cunoaștem
caracteristica importantă a suferinței nu este legată de disfuncționalitate, ci mai degrabă
limita la care un individ este stresat de o problemă.
9. Disfuncție- acest termen implică un comportament maladaptativ care afectează
capacitatea individului de a îndeplini funcții normale zilnice, cum ar fi pregătirea pentru
muncă dimineața sau conducerea unei mașini. Acest comportament maladaptativ trebuie
să fie o problemă suficient de mare pentru a fi considerat un diagnostic. Este foarte
 important ca disfuncția să fie căutată pe toată experiența de viață a unui individ, deoarece
există șanse ca aceasta să fie clar observabilă și în locuri în care este mai puțin probabil
să apară. Astfel de comportamente maladaptative împiedică individul să trăiască un stil
de viață normal și sănătos. Cu toate acestea, comportamentul disfuncțional nu este
întotdeauna cauzat de o tulburare; acesta poate fi voluntar, cum ar fi implicarea într-o
grevă a foamei.
10. Pericol- acest termen implică un comportament periculos sau violent îndreptat către
individ sau alte persoane din mediu. Cele două caracteristici importante ale pericolului
sunt, pericolul pentru sine și pericolul pentru ceilalți. Când se face diagnosticarea, există
o mare vulnerabilitate a pericolului în sensul că există un anumit pericol în fiecare
diagnostic și în cadrul acestor diagnostice există un continuum de severitate. Un exemplu
de comportament periculos care poate sugera o tulburare psihologică este implicarea în
activitatea suicidară. Comportamentele și sentimentele potențial dăunătoare pentru o
persoană sau persoanele din jurul lor sunt văzute ca anormale.
11. Psihanaliză - a) orice tehnică de cercetare psihologică și de psihoterapie prin explorarea
inconștientului; b) metodă de analiză psihologică și de tratament al bolilor neuropsihice,
care își propune, prin diverse probe (asociații de cuvinte, relatări de vise, interpretări de
figuri confuze etc.), să descopere cauzele nevrozelor și psihozelor și să vindece aceste
boli.
12. Psihopatologie - disciplină care se ocupă cu tulburările activității psihice; patologia
psihicului.
13. Psihic - formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos
și prezentă la animalele superioare.
14. Subconștient - sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care
au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior.
15. Terapie - metodă folosită pentru a vindeca o anumită boală.
16. Neuropsihologie - disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul
nervos central.
17. Trauma psihologică - este un tip de deteriorare a psihicului care se produce ca urmare a
producerii unui atac din punct de vedere psihologic. Atunci când trauma duce la stres
post-traumatic, daunele pot implica schimbări fizice la nivelul creierului uman, schimbări
care afectează capacitatea persoanei de a face față în mod adecvat stresului.
18. Necrofilie - atracție sexuală morbidă pentru cadavre.
19. Nevoile psihologice - sunt necesitățile mentale care motivează o persoană să-și atingă
scopurile și să desfășoare anumite activități.
20. Mișcare pulsională - Termen utilizat de Freud pentru a desemna pulsiunea sub aspectul
ei dinamic, adică așa cum se actualizează și se precizează printr-o stimulare internă
definită.
21. Caracter - ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se
manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.
22. Temperament - ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează
capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane.
23. Libido - energie psihică legată de impulsurile vitale, în special de cel sexual.
24. Nevroză - nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea
dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive.
25. Terapia cognitiv-comportamentală - este o formă de tratament psihologic care s-a
demonstrat a fi eficientă pentru o serie de probleme, inclusiv depresie, tulburări de
 anxietate, probleme legate de consumul de alcool și droguri, probleme conjugale,
tulburări de alimentație și boli mintale severe.
26. Tulburările de personalitate - sunt tipare (modele) cognitive, emoționale, ale impuls-
controlului și relațiilor cu ceilalți, constante și durabile în timp, nonfuncționale,
perturbate, care nu permit funcționarea normală în viața de zi cu zi.
27. Tulburările de limbaj - sunt tulburări care implică prelucrarea informației lingvistice.
Problemele care pot fi experimentate pot implica gramatică (sintaxă și/sau morfologie),
semantică (sens) sau alte aspecte ale limbajului. Aceste probleme pot fi receptive (care
implică tulburări de înțelegere a limbajului), expresive (care implică producția de limbaj)
sau o combinație a ambelor. Tulburările de limbaj pot afecta atât limbajul vorbit, cât și
cel scris.

28. Compulsie - nevroză caracterizată prin teama de a nu comite un act impulsiv.

29. Sadomasochismul - Psihologii și sexologii compară sadomasochismul cu cele două părți
ale unei monede: plăcerea durerii masochistului nu poate decât să se simtă sadic.
Combinația celor doi poli de sadism (dorința de a provoca dureri asupra altora) și
masochismul (dorința de a suferi durere) se numește sadomasochism (SM înseamnă
sado / maso). Majoritatea bărbaților și femeilor care practică SM au dorințe masochistice.
30. Masochismul non-sexual: acestea includ persoanele care caută înfrângerea în viața
privată și socială și subordonarea în profesie pentru umilință și eșec. Masochistul se
îngăduie în suferință, vinovăție și inferioritate și preia un tratament prost fără proteste.
31. Isteria - este o tulburare mentala nascuta din anxietatea intensa, caracterizata de o lipsa
de control asupra propriilor actiuni si emotii si de crize spontane insotite de izbucniri
emotionale si stare de inconstienta.
32. Depresia clinică- este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de
dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor. Adesea este însoțită de stimă de sine
scăzută, pierderea interesului pentru activități plăcute în mod normal, energie redusă și
durere emoțională fără o cauză clară.
33. Anamneza sau metoda bibliografică - este prima etapă în cadrul examinării clinice a
bolnavului și reprezintă totalitatea informațiilor obținute de terapeut de la bolnav sau
însoțitorii acestuia, cu scopul stabilirii diagnosticului.
34. Tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) - este o tulburare mintală de tip
neurologic. Se caracterizează prin dificultăți în a fi atent, activitate excesivă și moduri de
comportament fără a se ține cont de consecințe care nu sunt specifice vârstei.
35. Agorafobia- se definește prin teama de a fi singur în anumite situații sau locuri, mai ales
în locuri publice, care nu pot fi părăsite imediat, sau în care ajutorul poate să nu fie
disponibil într-un eventual atac de panică.
36. Alexitimia- se referă la incapacitatea unei persoane de a-și exprima sentimentele. În
același timp, poate fi un simptom asociat depresiei și a autismului, persoana fiind
incapabilă să verbalizeze, înțeleagă și să interpreteze sentimente sau emoții.
37. Anorexia nervoasă- este o tulburare psihică din categoria tulburărilor alimentare,
caracterizată printr-o reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a
imaginii propriului corp cu teama prevalentă, persistentă, de îngrășare.
38. Atacul de panică- reprezintă o stare instalată brusc, de frică sau de anxietate intensă, în
situații în care nu este amenințată viața. Acesta poate determina credința că persoana
pierde controlul, va avea o moarte iminentă sau va „înnebuni”. Se asociază frecvent și cu
manifestări fizice neplăcute: accelerarea ritmului cardiac, respirații rapide și scurte,
 transpirații. Senzația este descrisă de către unele persoane ca fiind de intensitatea unui
atac de cord.
39. Bulimia nervoasă- este o dereglare digestivă caracterizată prin hrănire în exces,
recurentă, urmată de un comportament compensatoriu. Cea mai obișnuită formă
practicată de mai mult de 75% dintre oamenii care au bulimia nervoasă este vomare
auto-provocată, uneori numită curățare, folosirea unor laxative, clisme, diuretice.
40. Demența- este o categorie largă de boli cerebrale care cauzează o scădere pe termen lung
și adesea graduală a memoriei și a capacității de a gândi, afectând modul de desfășurare a
activităților uzuale de zi cu zi. Problemele emoționale, dificultățile de comunicare și
scăderea voinței sunt alte simptome comune ale bolii. Nivelul de luciditate al unei
persoane nu este, de obicei, afectat.
41. Distimia - cunoscută și sub numele de depresie nevrotică, este o tulburare de dispoziție
constând în depresie cronică, cu simptome mai puțin severe, dar de durată mai mare decât
tulburarea depresivă majoră. Conceptul a fost inventat de Dr. Robert Spitzer (un editor al
Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-III) al Asociației
Americane de Psihiatrie) la sfârșitul anilor 1970, ca un înlocuitor pentru „personalitate
depresivă”.
42. Ipohondria - în termeni medicali hipocondria, reprezintă preocuparea excesivă sau
teama de a suferi de o boală gravă. De cele mai multe ori starea de anxietate persistă
chiar și după un consult medical după care bolnavul este asigurat că temerile legate de
simptomele sale nu au o bază medicală solidă, sau dacă există o boală la baza
simptomelor, temerile sale sunt mult exagerate. Majoritatea celor ce suferă de această
boală tind să își focalizeze teama asupra unui anumit simptom, cum ar fi problemele
gastro-intestinale, palpitațiile sau oboseala musculară. Conform DSM-IV-TR, ipohondria
afectează între 1% și 5% din populație.
43. Narcolepsia - este o tulburare de somn cronică, sau disomnie, caracterizată prin
somnolență excesivă în timpul zilei (EDS), în care o persoană experimentează oboseală
extremă și, eventual, adoarme la momente nepotrivite, cum ar fi la locul de muncă sau la
școală. Narcolepticii de obicei au somnul nocturn deranjat și un model anormal de somn
în timpul zilei, care adesea este confundat cu insomnie.
44. Tulburare de stres posttraumatică - este o tulburare care se poate dezvolta la oameni
după ce au suferit un traumatism. Trauma fiind orice eveniment pe care o persoană îl
percepe ca dăunător sau amenințător și are un efect de lungă durată asupra bunăstării
acelei persoane.
45. Schizofrenia- sinonimă cu Dementia praecox, este o denumire a unui grup de boli
mintale incluse în categoria psihozelor endogene. Caracteristică este apariția unor
manifestări psihopatologice majore, cum sunt halucinațiile, deliruri, tulburări formale de
gândire, tulburări afective, tulburări de comportament, dezorganizarea personalității.
46. Tulburarea bipolară- cunoscută anterior ca depresie maniacală, este o tulburare mentală
care cauzează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută.
Dispoziția crescută este considerabilă și este cunoscută ca manie sau - dacă este mai puțin
intensă și simptomele de psihoză sunt absente - hipomanie. În timpul maniei, individul se
comportă sau se simte anormal de energetic, fericit sau iritabil.
47. Dismorfofobia- este definită ca fiind obsesia sau preocuparea exagerată pentru un defect
fizic minor. Persoana afectată arată normal pentru cei din jur, însă nu și în viziunea ei.
48. Psihoză - Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau
afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia.
49. Agorafobie- teamă patologică, obsesivă și nemotivată de spațiile largi, de locurile
deschise, de piețe etc.
50. Minnesota Multiphasic Personality Inventory-2 (MMPI2 ) - este cel mai cunoscut și
utilizat instrument de diagnoză și evaluare a personalității și psihopatologiei adulților în
mediul clinic sau în cercetare. Prin intermediul celor 567 de itemi acesta furnizează o
imagine fin detaliată asupra pattern-urilor majore legate de tulburările psihologice și de
personalitate, ale persoanelor cu vârsta peste 18 ani. În funcție de persoana implicată,
completarea sa durează de la 60 la 90 de minute. MMPI-2 include peste 120 de scale
specifice, incluzând aici și scale destinate surprinderii obiective a validității profilului.
51. Millon Adolescent Clinical Inventory (MACI) - este un inventar de autoevaluare
elaborat în mod specific pentru evaluarea caracteristicilor de personalitate si a
sindroamelor clinice pentru a analiza tulburarile psihice la adolescenți. Inventarul se
adresează adolescenților (vârsta 13-19 ani) și necesită un nivel de întelegere a cuvântului
scris corespunzător clasei a șasea. Testul este autoadministrabil. Cei mai mulți dintre
adolescenți termină completarea testului în 25 de minute, aspect care minimizează
rezistența adolescenților. Astfel, acest test psihologic facilitează obținerea unei cantități
maxime de informații cu un efort minim din partea respondenților.
52. EMDR - Eye Movement Desensitization and Reprocessing therapy, este o terapie
structurată care încurajează pacientul să se concentreze pe scurt asupra memoriei traumei
în timp ce experimentează simultan o stimulare bilaterală (de obicei mișcări oculare),
care este asociată cu o reducere a intensității și emoției asociate cu amintirile traumei.
Terapia de desensibilizare și reprocesare a mișcării oculare (EMDR) este o metodă de
psihoterapie eficientă și cercetată pe larg, dovedit că ajută oamenii să se recupereze după
traume și simptome de stres post-traumatic.
53.  PHQ-9 - Chestionarul de sănătate a pacientului (PHQ) este o versiune autoadministrată a
instrumentului de diagnostic pentru tulburările mintale comune, care punctează fiecare
dintre cele 9 criterii DSM-IV de la „0” (deloc) la „3” (aproape în fiecare zi).
54. Infantilism - anomalie în dezvoltarea corporală și psihică, caracterizată prin persistența,
la vârsta adultă, a unor trăsături morfologice și funcționale specifice copilăriei.
55. Inhibiție - proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă
prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației.
56. Imago- reprezentare inconștientă, încărcată de valori afective, ce se referă la un personaj
cu care subiectul a întreținut relații.
57. Stimul - factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică.
58. Acte ratate şi simptomatice - erori neintenţionate din seria lapsusurilor, uitărilor sau
pierderilor, care au fost studiate de psihanaliză. În viziune psihanalitică, ele se substituie
unor intenţii conştiente lăsînd să se întrevadă, atunci cînd sînt analizate, dorinţe refulate.
59. Catharsis -în cura psihanalitică, retrăirea evenimentului traumatic însoţită de evacuarea,
purjarea emoţiilor fixate şi remiterea tulburării ideo-afective.