REZUMAT

„INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIE”
EDIȚIA A XI-A
RITA L. ATKINSON RICHARD C. ATKINSON
EDWARD E. SMITH DARYL J. BEM

CAP. NATURA PSIHOLOGIEI

OBIECTIVELE PSIHOLOGIEI
Psihologia este știința care se ocupă, în general, de procesele psihice și de comportament, însă această definiție acoperi o
imensă varietate de fenomene. Din acest motiv, autorul a descris succind 5 mari domenii de care se ocupă psihologii în profesia
lor, și anume: viața în condiții de secționare a legăturilor intermisferice (care se ocupă de legătura între cele două emisfere ale
creierului), teama condiționată (supunerea în mod repetată a abuzurilor fizice sau psihice sau a anumitor stimuli care provoacă
durere, minima apariție a stimulului respectiv provoacă durere la aceiași intensitate), amnezia copilăriei (nu avem amintiri până
la vârsta de trei ani), obezitatea (cauza apariției) și exprimarea agresivității (cauze și efecte).
PERSPECTIVE ÎN PSIHOLOGIE
Abordarea oricărui subiect poate fi privită din mai multe perspective, însă cele mai reprezentative dintre ele în acest
domeniu sunt: perspectiva biologică (acțiunea ce poate fi considerată o activare a sistemului nervos, care produce consecutiv o
activare a musculaturii, de asemenea și mișcarea picioarelor și deplasarea), perspectiva comportamentală (interpretarea este
realizată fără vreo referință la un segment corporal), perspectiva cognitivă (accentul fiind pus pe procesele mentale, care au ca
rezultat un anumit comportament), perspectiva psihanalitică și cea fenomenologică.
ORIGINILE DIFERITELOR CONCEPȚII PSIHOLOGICE
Psihologia își are originile înca din secolele IV-V î.Ch., când marii filosofi greci ca Aristotel, Platon și Socrate
dezbăteau teme psihologice ce se refereau mai degrabă la natura psihicului și a proceselor mentale și nu la natura corpului sau a
comportamentului. Hipocrate, considerat „părintele medicinei”, a fost preocupat de fiziologie, ca și Socrate, de unde a și apărut
perspectiva biologică. Două milenii mai târziu, la sfârșitul secolului XIX, psihologia devine știință și ideea fundamentală era
aceea că psihicul și comportamentul pot fi subiect de analiză științifică.
PERSPECTIVE MODERNE
Se detaliază minuțios fiecare perspectivă enumerată în cel de-al doilea subcapitol, și anume: „perspective în psihologie”.
RELAȚIILE DINTRE ORIENTĂRILE PSIHOLOGICE
Perspectiva biologică utilizează concepte și principii biologice aplicabile în psihologie, în timp ce celelalte perspective
psihologice folosesc principii și concepte pur psihologice (cum ar fi: percepția, memoria, inconștientul, autorealizarea). Există
însă o direcție în care perspectiva biologică se suprapune cu concepții cu un caracter psihologic mai pronunțat: încercarea de a
explica principiile și conceptele psihologice prin analogie cu cele biologice. Explicarea fricii condiționate doar prin referire la
modificările conexiunilor neuronale dintr-o anumită zonă a creierului ar avea ca rezultat reducerea fenomenelor psihologice la
cele biologice (acest tip de explicație se numește reducționism).
METODE ÎN PSIHOLOGIE
Singura excepție o reprezintă faptul că unii psihologi, aparținând tendinței fenomenologice, resping complet metodele
științifice. Termenul de „științific” este folosit pentru a sublinia că metodele folosite pentru cercetare sunt: imparțial, adică având
deja cunoștințe despre obiectul de studiu al psihologiei și despre perspectivele studierii diferitelor fenomene psihice, putem
aborda metodele utilizate în investigația psihologică.
 METODA EXPERIMENTALĂ
Metoda științifică specifică este metoda experimentală. Volumul de învățare reprezintă variabila dependentă, a cărei
valoare depinde de cea a variabilei independente. Să luăm ca exemplu un experiment care vizează stabilirea relației dintre
capacitatea de învățare și variabilele de vârstă; plecând de la premisa că abilitățile de învățare se modifică odată cu vârsta, s-a
descoperit existența unei relații direct proporționale între aceste două variabile. Designul experimental se referă la grupul
experimental în care variabila independentă este prezentă și la grupul de control, în care variabila independentă este absentă.
Termenul de design experimental se referă la procedura utilizată pentru colectarea datelor. În studiile care implică un grup
experimental și un grup de control, se utilizează adesea compararea a două medii: o medie pentru scorurile obținute de grupul
experimental și o altă medie pentru scorurile obținute de grupul de control. În unele cazuri, variabilele pot fi măsurate folosind
instrumente obișnuite, de exemplu: durata privării de somn, nivelul de dozare a unui medicament sau timpul necesar pentru a
apăsa o pedală pentru o stimulare ușoară.
METODA CORELAȚIEI
În general, metoda corelației poate fi folosită pentru a realiza o posibilă corelare a unor variabile pe care nu le avem sub
control, cu alte cuvinte, o corelare a acestora cu alte variabile care ne interesează. În multe situații, experimentatorul nu are
control asupra condițiilor experimentale; dacă se urmărește testarea ipotezei conform căreia anorexicii, de exemplu, sunt mai
sensibili la modificările gustului decât persoanele cu greutate normală, nu putem selecta un grup de subiecți cu greutate normală
și să le cerem să devină anorexici.
METODA OBSERVAȚIEI
Etapele inițiale ale unei cercetări pe o anumită temă, este posibil ca experimentele de laborator și studiile corelaționale
să nu fie tocmai cele mai potrivite, în condițiile în care se pot înregistra progrese mai importante prin observarea fenomenului de
care ne interesează în condiții naturale. Masters și Johnson par a fi primii specialiști care au demonstrat că sexualitatea umană
are mult mai multe dimensiuni în afară de cea biologică; observațiile lor cu privire la aspectele anatomice și fiziologice ale
răspunsului sexual au adus o contribuție deosebită la înțelegerea naturii sexualității umane și chiar la soluționarea anumitor
disfuncții sexuale. Observarea comportamentului primatelor în mediul lor natural, de exemplu, ne poate oferi o mulțime de
informații despre organizarea lor socială, lucru care va fi util în cercetările de laborator ulterioare.
RAMURILE PSIHOLOGIEI
Până în prezent, s-a încercat explicarea naturii psihologiei prin prezentarea obiectului său de studiu, perspectivelor și
metodelor sale. Cu toate acestea, o mai bună înțelegere a domeniului psihologic se poate realiza prin cunoașterea diferitelor
specializări ale psihologilor, în acest scop, inițial acestea urmând a fi prezentate separat, pentru ca în final să fie expuse
abordările interdisciplinare.
SPECIALIZĂRI ÎN PSIHOLOGIE
Termenul de „experimental” nu oferă aici suficiente informații, deoarece metoda experimentală este folosită și în alte
specializări psihologice; Psihologii experimentali sunt de obicei behavioriști și orientați cognitiv și folosesc această metodă
pentru a studia subiecții umani sau animale, mai precis reacția acestora la stimuli senzoriali, mecanisme de percepție, învățare și
memorie, răspunsuri emoționale. Cei mai numeroși psihologi sunt psihologii clinicieni, adică cei interesați de aplicarea
principiilor psihologice în diagnosticul și tratamentul tulburărilor emoționale și comportamentale - tulburări psihice, dependență
fizică de droguri, retard mintal, conflicte familiale și conjugale și alte tulburări de adaptare. Școlile generale și liceele manifestă
o nevoie deosebită de psihologi, deoarece debutul unor tulburări emoționale grave se înregistrează cel mai adesea în timpul
școlii. Psihologii din școlile generale au pregătire specială în domeniul dezvoltării copilului, educației și psihologiei clinice;
psihologii școlari desfășoară activități individualizate, pentru a evalua nivelul de învățare și emoționalitatea elevilor.
ABORDĂRILE INTERDISCIPLINARE
Cei mai numeroși psihologi sunt psihologii clinicieni, adică cei interesați de aplicarea principiilor psihologice în
diagnosticul și tratamentul tulburărilor emoționale și comportamentale - tulburări psihice, dependență fizică de droguri, retard
mintal, conflicte familiale și conjugale și alte tulburări de adaptare. Școlile generale și liceele manifestă o nevoie deosebită de
psihologi, deoarece debutul unor tulburări emoționale grave se înregistrează cel mai adesea în timpul școlii. Psihologii din
școlile generale au pregătire specială în domeniul dezvoltării copilului, educației și psihologiei clinice; psihologii școlari
desfășoară activități individualizate, pentru a evalua nivelul de învățare și emoționalitatea elevilor.