MIHAEL A COZARESCU ALINA DUMITRU

CUPRINS

Ce este gtiin{a psihologiei................ ................7

Surse ale cunoagterii. Principalele metode in psihoIogie............... l5

Ereditate qi mediu. Bazele biologice ale comportamentului ......... 20
Invtrtarea.......
Elemente de psihologie fiziologicl. Emofia
Motivatia.....
Psihologie cognitivl..

Personalitatea ..........
Sindromul celui care ajuti .......f41
149
 CE ESTE
$TIINTA PSIHOLOGIEI?
Ce inseamnd exact,,psihologie"? imi este la fel de greu sd v[ dau o
definilie a psihologiei care sd includl toate elementele ei, cum v-ar fi vou5
dacd ar trebui sd ingira{i motivele pentru care vrefi si o studiafi' Vom incepe
cu o definifie simpl[, pe care o vom dezvolta pe parcurs. Foarte simplu
definit[, psihologia este gtiinfa care studiazi comportamentul 9i
procesele mentale.
Sd incepem cu prima parte a acestei definilii, pentru c[ este esenfial sd
inlelegem ce diferenliazd psihologia adevdrata de psihologia pop a talk-show-
urilor gi a revistelor mondene. Psihologia este o gtiinfi. Deoarece psihologia
este o gtiin!6, psihologii folosesc principii gtiinfifice, metode definite cu
atenfie gi proceduri precise pentru a prezenta un ansamblu organizat al
cunoagterii qi pentru a ardta interferenlele sau pentru a face predicfii despre
cum se vor comporta oamenii in viitor. Predicfla comportamentului este
importantd, deoarece le oferd psihologilor capacitatea de a-i ajuta pe oameni
sd-gi anticipeze reacliile in anumite situagii 9i s[-i invele cum sd se exprime
intr-un mod rezonabil gi care poate fi administrat. De exemplu, deoarece
shesul excesiv poate cauza anxietate, depresie sau chiar atacuri de cord,
psihologii folosesc teoriile despre stres pentru a structura terapiile, astfel incAt
sd-i ajute pe oameni s6-l foloseascd intr-un mod eficient.
Interesant este cd exist[ foarte multi oameni care nu cred cd
psihologia este o gtiinf[, care vdd comportamentul uman ca fiind ori prea
rigid, ori supus unor schimbdri prea mici, ei considerdnd c[ oamenii trebuie
sd sebazeze mai degrabd pe auto-direcfionare decdt pe ajutorul psihologilor
pentru a-gi atinge potenfialul. Acest dezacord dep[9eqte granilele culturale;
nu existl acelagi grad de consens in privinla psihologiei ca gtiinfi pentru
intreaga lume. Fostele nafiuni din Blocul Sovietic au o vagd viziune asupra
terapiei care se ocupS cu tulburirile emofionale, iar in unele culturi asiatice
se agteaptd ca oamenii si se bazeze numai pe ei inqigi pentru propria
dezvoltare. Ei cautd mult mai pufin ajutorul psihologilor decAt americanii.
in ceea ce privegte partea a doua a definiliei: psihologia ca gtiinfd a
comportamentului gi a proceselor mentale, psihologii nu studiazd doar
mintea, ci gi alte aspecte ale acfiunilor evidente sau ale comportamentelor,
ale rela{iilor sociale, ale proceselor mentale, ale rdspunsurilor emolionale 9i
ale reacliilor psihologice. in unele culturi, psihologia imbr[fiqeazd Si ramura
paranormali, care se ocup[ cu telepatia qi cu clarvizitnea.
 Acliunile evidente sunt direct observabile. Ele sunt migcdri
mdsurabile sau rezultate ale unor astfel de migclri. Plimbatul, vorbitul,
sdrutatul, gesticulatul 9i expresiile sunt doar cdteva exemple de acliuni
evidente. Rezultatele sau produsele acestor acfiuni evidente pot fi paginile
pe care le scrii, mormanele de rufe nesortate din camera ta sau corpul pe
care 1i l-ai menfinut in formd prin exercilii regulate'
Relafiite sociale sunt comportamentele pe care le folosim in
definirea inieracliunilor noastre cu algi oameni. Facem prezum{ii asupra
cauzelor comportamentelor altor oameni, incercim sd le schimblm
atitudinile, ii ocolim sau inifiem contactul cu ei; ne ddm intdlniri, ne
cdsdtorim, avem copii cu ei. Procesele mentale, pe care majoritatea dintre
noi le consider[m materialul principal pentru atelierul psihologiei, includ
gdndurile gi ideile,precum 9i procese mult mai complexe ale
ialionamentului uman. Rispunsurile emofionale sunt de fapt sentimente
precum furia, regreful, bucuria, depresia.
Reacfiite psihologice se a 15 intr-o legdturd foarte stransd cu
r6spunsurile emolionale. Ele includ o cregtere a ritmului cardiac atunci cdnd
,rrrrt.tn excitali, schimb6ri biochimice atunci cdnd lumina stimuleaz[ ochiul
gi tensiune ridicata atunci cind suntem stresafi. Toate acestea fac obiectul
muncii oamenilor de gtiin[6, psihologi'

Trei principii ale efortului gtiinfific

Ca gtiin!?i, psihologia este legatd de obiectivitate, acuratefe 9i de un

scepticism sdnltos in ceia ce privegte studiul comportamentului 9i al
proceselor mentale. Aceste trei principii de bazd sunt miezul psihologiei ca
gtilttEa. De asemenea, aceste trei p incipii pot ajuta pe oricine sd fie un
gdnditor critic in viafa de zi cuzi.
Obiectivitatea. Pentru psihologi, a fi obiectiv inseamnd evaluarea
cercet[rilor gi a teoriilor fdrl idei preconcepute gi incercarea de a aduce cit
mai multd obiectivitate gtiintificd acestei arii de cercetare'
Acurate{ea. Psihologii incearc[ sd adune date din laborator 9i din
lumea real6 intr-un mod foarte precis. De exemplu, a trage concluzia, din
marturiile unui num6r mic de martori, c[ intreaga comunitate a fost rdpitl de
extrateregtri este total lipsit de acuratele gtiinlificd. Oare nu existd o alt[
explicafie plauzibild a faptului ci existd mdrturii uimitor de asem6ndtoare
despre'oameni care leviteazd spre laboratoare spafiale? Oare cei care
povestesc despre astfel de incidente nu suferi de acelea9i tulburdri psihice?
becit sd se bazeze pe dovezi limitate 9i pe impresii, psihologii i$i bazeazd
ra{ionamentele pe stuaii aetatiate 9i complete, care sd fie cflt se poate de
precise.
 Scepticismul sinitos. Psihologii igi menfin un scepticism sdnitos: o
viziune precaut[ a datelor, ipotezelor 9i a teoriilor, pdnd cflnd rezultatele se
repetii, se verific[ gi se dovedesc valabil'e in timp-

Ce fac psihologii?

Uneori, oamenii cred in mod eronat cd psihologii se ocup6, in primul

gi in primul rdnd, de asistarea celor care sufer[ de disabilitdfi mintale, cum
ar fi schizofrenia sau depresiile severe; de fapt, existd o mare varietate in
ceea ce fac psihologii. Ei studiazd aproape fiecare aspect al viefii, nu numai
pentru a infelege cum se comportd oamenii, ci gi pentru a-i ajuta s[-gi
trliasc[ via{a mai fericili, mai sdndtoqi 9i mai productivi. Unii psihologi
practicd psihologia, allii predau sau sunt cercetdtori. Majoritatea sunt
implicafi intr-o combinalie de activitEli'
Psihologii ii ajut6 nu numai pe cei cu probleme, ci gi pe aceia care
s-au dezvoltat gi s-au adaptat bine. Unii psihologi oferl servicii de asistenfb
in proiecte comunitare'sau ajung consilieri de carier6. Ei incearcl sI le ofere
oamenilor aptitudini interpersonale 9i cunogtinfe despre tehnici de
autoajutorare.
Psihologii sunt deci profesionigtii care studiazd comportamenful,
folosind principii ale acestuia in studiul gtiinfific sau in strategii aplicate. De
asemenea, mulEi psihologi se formeazd timp de un an sau doi intr-un
domeniu de specializare cum ar fi
s[ndtatea mental6, psihologie sau
dezvoltarea copilulur.

Diferenf e intre practicieni

De multe ori, oamenii nu cunosc diferenfa dintre psihologi clinicieni,

psihiatri sau psihanaligti. Tofi ltcreazdin domeniul sdndtefii mentale 9i ajutl
oamenii cu probleme grave emofionale sau de comportament.
Psihologii clinicieni au de obicei o diplomS in psihologie 9i v6d
comportamentul gi emofiile dintr-o perspectiv[ psihologicl.
Psihiatrii sunt medici care au ales sd se specializezeintratamenhrl
deregldrilor emofionale. Pacienlii care viziteazd psihiatrii au de obicei 9i
dereglari frzice gi probleme emofionale. Din
cauza specializdrii lor
medicale, psihiatrii pOt prescrie medicamente 9i pot interna pacienfii- In anul
1995, APA (Asociafia Americand a Psihologilor) a votat extinderea
atribuliilor psihologilor care sd le permiti a prescrie medicamente, lucru
care nu este incd valabil la noi.
Psihologii clinicieni au de obicei o formare mai extinsd decflt
psihiatrii in cercetarea, evaluarea gi tratamentul psihologic al problemelor

9
emotionale. Perspectiva lor non-medicald le oferd roluri diferite in
complexele spitalicegti gi ii incuraj eazd sd cerceteze variabilele sociale gi
interpersonale mai mult decdt psihiatrii. Acegtia folosesc o abordare
medicald, ceea ce implicd deseori prezumfii, cum ar fi aceea cd un
comportament anormal este asemdndtor comportamentului omului bolnav,
prezum{ii pe care psihologii nu le fac. Psihologii clinicieni 9i psihiatrii
lucreazd de multe ori cu aceiagi pacienfi. Majoritatea psihologilor gi a
psihiatrilor susfin efonurile de colaborare. Cu toate acestea; existd o
rivalitate intre cele doud orientdri, datoratd punctelor de vedere foarte
diferite uneori.
Psihanaligtii sunt, de obicei, psihiatri; ei au formare in tehnica
psihanalizei gi o folosesc in tratarea oamenilor cu probleme emofionale.
Dupd cum vom.vedea in continuare, psihanaliza a fost iniliat6 de Sigmund
Freud gi include studiul motivafiilor incongtiente gi a viselor. De multe ori
este nevoie de o suitd de terapii; tratamentul pacientului poate dura ani in
gir. in trecut, psihanaligtii trebuiau sd fie medici. in anul 1988, instituliile
psihanalitice au inceput sd accepte gi profesionigti din alte domenii in
programele lor de formare.
Astfel, toti practicanlii pot trata pacienfi similari, dar formarea
individuald a terapeutului gi prezumliile acestuia vaiazd gi acest lucru se
reflectd in alegerea tratamentului.

Cercetare aplicati, servicii umane

gi psihologie experimentali

Cercetarea aplicatd, serviciile umane gi psihologia experimental[ au

multe in comun. De fapt, serviciile umane sunt o ramurd a cercetirii
aplicate, dar atdt de mulli psihologi lucreazd. in cadrul lor, incdt sunt vdzute
ca un domeniu separat al psihologiei. Tofi psihologii consideri cercetarea gi
teoria a fi puncte de plecare in abordirile lor (Beutler et al., 1995). O
persoand care lucreazd in cadrul serviciilor umane poate s[ facd gi cercetare,
iar un cercetdtor care predi intr-o universitate poate, de asemenea, si ofere
servicii umane citre universitate sau comunitate, intr-un in{eles mai larg. De
exemplu, un psiholog din cadrul serviciilor umane poate ajuta un pacient
alcoolic prin aplicarea principiilor descoperite in laboratoarele
experimentale. Similar, problemele descoperite de terapeufi ii ambilioneazd
pe cercetdtori sd investigheze cauzele acestora in laboratoare. Aceastd
interdisciplinaritate este stimulantS. Haidefi sd ne uitim mai i4deaproape la
fiecare dintre aceste domenii:
 Cercetare aplicati. Psihologii care fac cercetdri gi le aplicd pentru a
rezolvaprobleme practice. Mulli folosesc principii psihologice in afaceri sau
in institulii, cum ar fi spitalele.
Psihologii specialigti in inginerie (human factors psychologists)
folosesc principiile psihologice pentru a-i ajuta pe oameni si construiascd
magini a ciror folosire sd fie mai eficientd 9i mai sigur[.
Psihologii specialipti in psihologia educafiei se concentreazd pe
felul in care are loc invd{area in clas6, pe felul in care inteligenfa
influenleazd performanfele sau pe relafia dintre personalitate 9i invdfare.
Psihologii din domeniul judiciar (forensic psychologists) se ocupl
cu problemele legale gi lucreazd de cele mai multe ori pe lingd cur,tile
judecdtoregti ori in sistemele de corec{ie. Ei evalueazd dacd, persoanele in
vdrstb mai pot depune mf,rturie, dac6 un program de reabilitare igi atinge
scopurile sau dacd un criminal acttzat cd a minfit se foloseqte de apdrare prin
reclamarea unei nebunii sau depune mdrturie falsd.
Psihologii specializafi in domeniul slnitlfii incearcd sd determine
daci schimbarea stilului de viali poate imbundt5li starea de sln[tate. Ei
creeazd tehnici pentru a-i ajuta pe oameni sd evite problemele medicale 9i
psihologice.
Psihologii specializafi in domeniul medical ajutd oamenii care
suferd de boli somatice cronice, cum ar fi durerea de spate sau migrenele, sd
invefe cum sd-gi dezvolte tehnici de administrare a durerii.
Psihologii specializafi in domeniul sportiv se regdsesc intr-un
domeniu nou, care se ocupd cu interacfiunea dintre creier 9i comportament,
rolul sporturilor intr-un stil de viafl s[ndtos gi motivarea 9i pregdtirea
atlelilor.
Psihologii din mediul industrial gi organizafional ii ajutl pe
angajatori sd evalueze angajafii; de asemenea, se concentreazdpe seleclia de
personal, motivarea gi formarea angajafilor, comportamentul in timpul
muncii, stimulare qi aprecierea muncii. Ei aplicd concluziile cercet6rilor
psihologice gi teoriile in problemele organizatorice, cum ar fi
productivitatea, absenteismul gi relafiile manageriale la locul de munc6.
Lucrdnd in birourile pentru resurse umane gi in alte departamente ale
universit[lilor gi afacerilor, ei evalueazd programele organizatorice.
Servicii Umane. Mul{i psihologi din cadrul serviciilor umane
folosesc terapiile comportamentale pentru a-i invdfa pe oameni sd fac[ fa{d
viefii intr-un mod mai eficient. Ei incearc[ sd-i ajute pe oameni s6-9i rezolve
proLlemele gi sd ajun gd la bunlstare. in cadrul serviciilor umane intrd
psihologia clinicd, de consiliere, comunitard qi educafionall.
Psihologii clinicieni ajutd pacienlii cu probleme de comportament,
cum ar fi mflnia, timiditatea, depresia. Ei lucreazd ori in cabinete particulare,

il
ori spitale, institugii de sdndtate mentali sau agen{ii pentru servicii publice.
Administreazd teste psihologice, iau interviuri potenfialilor clienli 9i
folosesc metode psihologice pentru a trata problemele emofionale. Multe
universitdli an3aieazd psihologi pentru a-i ajuta pe studenfi 9i pe profesori sd
facd fald stresului vief ii academice.
in mod surprinzdtor, practicarea psihologiei clinice are o evolulie
relativ recentd. Ea rezult[ din lucrarea lui Lightner Witmer (1867-1956), un
membru al APA, care a iniliat-o prin cererea lui de stabilire a unui cdmp de
acfiune in cadrul psihologiei care se va concentra pe ajutorarea oamenilor
(McReynolds, 1996). Witmer a infiinlat prima clinicd psihologicd la
Universitatea din Pennsylvania, 9i a consacrat termenul de psiholog
clinician. Domeniul de acfiune al psihologiei clinice s-a l[rgit rapid, mai
ales dupd cel de-al doilea rdzboi mondial, cdnd cei formafi au inceput sd se
concentreze pe practica profesionald gi pe nevoile din domeniul serviciilor
umane (Strickland, I 988).
Psihologii consultanfi, la fel ca gi psihologii clinicieni, lucreazd cu
cei care au probleme de comportament. De asemenea, ii ajutd pe oameni
sd-gi administreze planificarea carierei, problemele materiale, familile sau
problemele din viala de plrinte.
Consultanfa psihologicd a inceput s[ se dezvolte in anii '40 9i, la
inceput, problemele pe care le aveau clienfii psihologilor consultan{i erau
mai pulin grave dec6i cele ale clien{ilor psihologilor clinicieni. in anii '80,
probieme precum gomajul, abuzul in c[sdtorie 9i violen{a au devenit din ce
in ce mai grave, iar psihologii consultanli au inceput sd foloseascd din ce in
ce mai des psihoterapia 9i alte terapii, care inainte erau folosite exclusiv de
psihologii clinicieni. Conform multor practicieni 9i cercetdtori, psihologia
dr conrultani[ gi cea clinicd tind s[ se uneascd (Fitzgerald &Osipow, 1986).
Psihologii consultanfi pot lucra pentru institugiile publice cum ar fi
centrele de sdndtate mentali, spitale gi universitdli. Mulfi lucreazd in
centrele de consultanfl ale colegiilor sau universitl1ilor, unde ii ajutd pe
studenfi sd se adapteze la atmosfera academicd 9i unde le oferd ghidare
vocafionald qi educafionalI. La fel ca gi psihologii clinicieni, mul1i psihologi
consultanfi cerceteazd cauzele inadaptdrii.
Psihologii comunitari intdresc relelele de ajutor social existente 9i
stimuleaz[ formarea unor noi refele care sd facd fal6 provoclrilor
(L.R.Gonzales et.al.l983). Scopul lor este ajutorarea atat a indivizilor, cAt 9i
a celor din vecindtate sau comunitate sd se dezvolte, sd creascd 9i sd-9i facd
planuri pentru viitor. Psihologia comunitar[ a apdrut ca rdspuns la nevoia
irescdnd[ a unei aborddri orientate spre adaptarea individuald qi sociald 9i
unul dintre elementele cheie este capacitatea comunitigii de a produce
schimbdri sociale. De exemplu, psihologii comunitari sunt cei care au iniliat

t2
grupuri de suport a celor infectafi cu SIDA gi a familiilor lor, pentru a-i ajuta
sd facd fa!6 stresului gi a pierderii stimei de sine cauzate de aceastd boal6
devastatoare. Psihologii comunitari htcreazd in centre de sdn[tate mentald,
in organizafii guvernamentale sau private.
, Psihologii din domeniul educafional ii ajutd pe studenli, profesori,
parinfi gi administratori s[ comunice mai eficient gi sd ajung[ la scopuri de
comun acord. Psihologia gcolari a apdrut in anul 1896 la Universitatea din
Pennsylvania intr-o clinicd fondati pentru a studia gi a trata copii considerali
"defecli moral sau mental". Dintre primii directori se remarcd G. Stanley
Hal qi Lightner Witmer, care au avut un rol crucial in promovarea
intervenliilor 9i a tehnicilor psihologice in gcoli. (T.K. Fagan,1992).
Psihologii gcolari administreazd gi interpreteazd teste, ajutd
profesorii care au probleme in clasd gi influenfeazd politica gi procedurile
gcolii (Bardon, 1983). De asemenea, ini[iazd comunicarea cu qi intre pdrinfi,
profesori, alte categorii de personal din gcoli. Totodatd,le oferd profesorilor
gi pdrinfilor informafii despre progresele elevilor gi oferd sfaturi pentru
imbunltlf irea performanf elor.
Psihologia experimentali. Psihologii din domeniul experimental
incearc[ sd identifice gi sd infeleagd elementele de bazd ale
comportamentului gi ale proceselor mentale. Ei se ocupd cu o abordare, nu
cu un domeniu distinct in psihologie. Folosind doar un set de tehnici, nu ei
sunt cei care definesc domeniile de abordat. Diferenfa dintre psihologii din
domeniul experimental gi cei din domeniile aplicative este c[ primii se
concentreazl mai mult pe infelegerea unor probleme din cercetare, in timp
ce ceilalli folosesc tehnici experimentale pentru a imbun[tdgi o situalie
specificl, a ajuta un practician sau a lucra cu un angajat.
Psihologia experimentald acoperd o gami largd de subiecte, unele
dintre ele depdgind cdmpul psihologiei. Ei pot fi interesafi, de exemplu, de
percepfia vizuald, de felul in care oamenii inva![ o limbd strlini, sd rezolve
probleme sau de felul in care hormonii influenfeaz[ comportamentul.
Psihologii fiziologi (neuropsihofiziologia). Incearcd sd infeleag[
relalia dintre creier gi comportament. Ei pot examina efectele drogurilor, ale
medicamentelor, ale hormonilor gi chiar studiazd posibilitatea ca
ransplantul de creier sd devind realitate.
Psihologii cognitivigti se concentreazd, pe procesele gflndirii, in
special pe relalia dintre invdfare, perceplie qi memorie. Ei pot, de exemplu,
examina felul in care organismul proceseazd gi interpreteazd informafiile pe
lora reprezent6rilor din memorie.
Psihologii axa{i pe dezvoltare se concentreazd pe schimbdrile
rmofionale , ftzice gi intelectuale care au loc de-a lungul viefii.

l3
 Psihologii sociali studiaza felul in care ceilalli influenfeaza
comportamentul gi gindirea unui individ gi cum interacfioneazd oamenii
unii cu ceilalli. De exemplu, ei pot studia formarea atitudinilor,
comportament agresiv versus comportament de ajutorare sau formarea
relafiilor intime.

Mic dic{ionar

Psihologia: $tiinfa care studiazd comportamentul 9i procesele mentale.

Psiholog: Profesionist care studiaz[ comportamentul 9i foloseqte principii
comportamentale in cercetarea gtiin{ificd sau in studii aplicate.
Psiholog clinician: Practician in domeniul sdndtdlii mentale care vede
comportamentul gi procesele mentale dintr-o perspective psihologica Ei care
folosegte cunogtinlele pentru a trata persoane cu probleme grave emo{ionale
sau de comportament, ori pentru a cerceta cauzele comportamenfului.
Psihiatru: Medic specializat in tratarea pacienlilor cu probleme emofionale.
Psihanalist: Psihiatru sau, uneori, gi doctor nepracticant, care a studiat
tehnica psihanalizei gi o folosegte in tratarea oamenilor cu probleme
emo!ionale.

FOCUS

de gtiinf[.

serviciile umane gi psihologia experimentald.

domeniile aplicative?

cANon$rE cRrrlc !

motivul principal pentru care ai alege un psiholog gi nu un psihiatru?

t4
 SURSE ALE CUNOA$TERII
PRINCIPALELE METODE IN PSIHOLOGIE
Pot maimulele s[ invefe limbajul? Poli picdli detectorul de
minciuni? Cdt de credibil este martorul ocular? Ce prevaleazdin dezvoltarea
unei persoane, ereditatea sau mediul? Iat[ cdteva intrebdri simple pe care,
poate, mulli dintre dumneavoastrd gi le-au pus. Cum ali reugit sd dafi
rispunsuri la ele sau, mai bine spus, care sunt sursele noastre de cunoagtere
gi cum evolueazl ele de la empiric la gtiinfific?

Metode de cunoagtere empirice

Ce pdrere avefi, "cine se aseamdnd se adund" sau "contrariile se

atag"? Ce e de fdcut pentru a da r[spunsul la o astfel de intrebare? Probabil,
fiecare dintre dumneavoastrd va rdspunde la acestd intrebare in funcfie de
cxperienlele sale anterioare sau de valorile mediului din care provine. Deci,
prtma noastrl sursd de cunoagtere este "bunul simf", adicd ceea ce am
deprins din mogi str[mogi gi pe care, probabil, il vom transmite, la rindul
nostru, urmagilor. Dacd faceli parte dintr-o familie tradifionald, vefi
rispunde, probabil, "cine se aseamdnd se adund". Dacd faceli parte dintr-un
gnrp nonconformist, rdspunsul va fi "contrariile se attag". Degi ne ajut[ sd
trecem cu bine prin situagiile obiqnuite de via![, dezavantajul cunoagterii
tnzate pe bunul sim! este urm[torul: oricine ne poate contrazice ugor 9i ne
poate face sd ne indoim de corectitudinea informafiilor pe care le definem.
flacd am ajuns sd ne indoim, pasul urmdtor pentru restabilirea adev[rului
este "apelul la autoritate". In momenful in care nu ne putem baza pe ceea
ce ne spune bunul sim!, e de presupus cd vom apela la o persoand care sd ne
ajute sd hotdr6m care dintre cele doud variante este adevdratd: cea cu
contrariile Sau cea cu "cine se aseamdnS se adund". Aceastd "autoritate"
poate fi un prieten, cineva cu mai multd experienli ca noi, un pdrinte, un
duhovnic, un psiholog. Se poate intdmpla, insd, ca gi informaliile oblinute pe
aceast[ cale sd difere intre ele. Plrerile specialigtilor pot diferi unele de
dtele, fiind chiar contrare. Ce e de frcut in continuare, dacd wem, totu9i, sd
gdsim un rdspuns la intrebarea care ne frdmAnt[ ?
Pasul urmdtor ar fi "rafionamentul deductiv". Pornind de la
premisele pe care le avem, putem face inferenfe gi putem trage o concluzie.
Adeplii primei variante ar putea argumenta, de exemplu, "cine se aseam[nd
se adund fiindcd, avind activitdti gi gusturi comune, pot implrtdqi emolii 9i

l5
sentimente". Adepfii celei de-a doua opinii vor argumenta: "contrariile se
atrag, fiindcd se completeazd"
In fine, dacd nici prin ra{ionament nu am reugit si afl6m r[spunsul la
dilem[, nu ne rdmine decdt sd observdm cuplurile gi sb vedem care dintre
cele doud variante este exact6. Observarea nesistematici, degi ne ajuti sd
ne confirm[m sau sd ne infirm6m ipoteza, are dezavantajul cd e foarte mult
influenfati de propriul subiectivism. Persoana, motivatl in principal sd-gi
confirme ipoteza, va observa mai ales cuplurile care corespund opiniei sale
gi le va trece cu vederea pe cele care ii infirmd ipoteza.
Toate aceste patru metode de p6nd acum fac parte dintre metodele
empirice de cunogtere. Trecerea la metoda gtin{ificd e fdcuti de observafie,
sistematicd de aceastd datI.

Metode gtiinfifice ln psihologie

l. Cea mai la indemdnd gi mai importantd metodd gtiinlifici de cercetare

este observafia sistematicii. Ea a fost pusd la punct de cdtre
behaviorigti. Observafia, ca metodl de cercetare, constd in "urmdrirea
intenfionatd gi inregistrarea exact6, sistematic6, a diferitelor manifestiri
comportamentale ale individului (sau grupului), ca 9i a contextului
situalional al comportamentului" (Zlate, 1994). Spre deosebire de
observafia nesistematicE, observalia gtiinfifici are mai multe
caracteristici:
. scopul s[u frebuie stabilit clar 9i precis;
o nu trebuie si confind interpret[ri ale observatorului, ci trebuie sd descrie
cu exactitate fenomenul studiat gi contextul in care acesta are loc;
o pentru o bund observare, este indicatd "decuparea" unei unitSli de
comportament;
. planul de observalie trebuie elaborat riguros;
o protocolul de observare trebuie consemnat imediat;
o numdrul observafiilor trebuie sd fie adecvat;
o observatorul trebuie antrenat;
o observatorul trebuie sd respecte anumite reguli, cum ar fi pasivitatea ;:
' discrelia gi s5 stabileasc6 limitele in care intervine in proces.

2. Metoda experimentului

Experimentul este o observalie provocatd, controlatd. Degi prin

experiment se petrece o intruziune in viala subiectului, experimentul e
adesea folosit, deoarece variabilele care intervin pot fi cuantificate,

l6
controlate gi reproduse pentru a studia fidelitatea testdrii gi valabilitatea sa.
Variabilele dependente sunt cele studiate de experimentator (de ex. timpul
in care se parcurge un test, numdrul de cuvinte reamintite etc). Ele se
numesc <dependente>r deoarece valorile pe care le vor lua in cursul
experimentului depind de condigiile impuse de experimentator.
Variabilele independente sunt cele care produc varialia primelor. Ele
tln ori de natura stimulului experimental, ori de natura persoanei investigate,
ori de contextul psihosocial (Zlate,1994).
Metoda indeplinegte funcgii de cercetare, educare, diagnoz5'.
Avantaje: cregte interesul 9i gradul de participare.

3. Metoda convorbirii (interviului)

Convorbirea este o discufie angajatd intre cercetdtor 9i subiectul

investigat, care presuPune:
o relatia direct6;
. schimbarea locului gi a rolurilor partenerilor;
o sinceritate deplind, cu evitarea r[spunsurilor tip;
r existenfa la subiect a unor oarecare capacitdfi de introspecfie 9i
autoanaliz[, evaluare gi autodezv[luire;
o calitdti empatice ale cercetdtorului'
Convorbirea este consideratd ca fiind metoda cel mai greu de inv6!at,
deoarece influenfa reciproci intre cei doi parteneri de disculie este mare'
m[rturia subiectului poate fi incompletd sau deformat[, atdt voluntar cdt 9i
involuntar, iar consemnarea ei presupune o seleclie efectuatl de cdtre
cercetdtor, or aceasta ar putea fi la fel de subiectivd ca relatarea ins[gi.
Spre deosebire de observalie gi experiment, Prin care sonddm
conduiteie subiectului, prin conversafie sonddm mai ales via{a interioard a
acestuia, a inten{iilor qi a motivafiilor sale, a opiniilor, a atitudinilor, a
intereselor, a convingerilor, a aspirafiilor. De asemenea, ne ajut[ sd
clarific[m motiva]ia unor reacfii din cursul observdrii 9i al experimentului.
convorbirea poate fi dirijat[, semidirijat[ sau liberd (zlate,1994).

4, Metoda anchetei Psihologice

Reprezintd recoltarea sistematicd a unor informalii despre viafa

psihicd a unui individ sau a unui grup social, ca 9i interpretarea acestora in
vederea desprinderii semnificaliei lor psihocomportamentale.
Chestionarele anchetei psihologice sunt diferite de chestionarele sau de
inventarele de personalitate care au scopuri psihodiagnostice.

t7
5. Studiul produselor activittrtii

.Practicat mai ales in psihodiagnostic

ai psihopatologie, produsele
activitetii obiectiveazl diversele disponibilitdli psihice ale unei persoane.
Ele reprezintd oglinda celui ce le-a creat, astfel incdt, studiindu-le separat,
putem culege date despre persoana respectivi. Spre deosebire de celelalte
metode care se pot practica doar in prezenfa subiectului, prin studiul
produselor activitifii putem recolta informafii gi despre o persoanr care nu
este prezentd sau despre o epoc[ anterioar6 de dezvoltare a acestei persoane
(in cazul demenfelor senile, a declangdrii unor boli psihice sau a unor
accidente ce lasd in urma lor sechele).

6. Metodelepsihometrice
Sunt metode de str6ngere a datelor prin teste diagnostice. Termenul a
fost introdus de Cattel gi cuprinde probe relativ scurte de strangere de
irrformalii obiective despre un subiect anume.
Testele trebuie si indeplineascd mai multe caracteristici:
o s5 fie valide (sd mdsoare exact ceea ce gi-au propus);
o sE fie fidele (sd permitd oblinerea de rezultate comparabile la o noul
aplicare);
. s[ fie standardizate (sd qeeze aceleagi condifii pentru tofi subiecfii supugi
testdrii, frrd a-i favoiza pe unii gi a-i defavoriza pe al!ii).
Testele pot fi centrate pe anumite caracteristici (teste de inteligenfi,
de aptitudini, de atenfie etc) sau pot fi teste de personalitate (teste proiective:
Rorschach, Szondi, Minnesotta, testul arborelui).

7. Studiul de caz

Este o tehnicd de culegere de date mai profunde, pentru explicarea

unui comportament al unei persoane aflate intr-o situalie aparte.
cercetitorul urmdregte si aprofundeze informaliile pe care le poate obgine,
iar sursele sale de informare sunt multiple gi desf6gurate in timp (luni,
eventual ani).

8. Sondajul de opinie

l8
 Este practicat mai ales in psihologia reclamei, pentru a testa
disponibilitatea gi deschiderea omului obignuit fald de cumplrarea unui
anumit produs sau pentru a testa impactul pe care il au asupra populafiei
generale acgiunile politice sau evenimentele iegite din comun. Un alt uz al
sdu apare in psihologia industriald pentru a testa modul in care un anumit tip
de utilaj sau condilii de lucru afecteazdpersoanele carelucreazl.
Fiecare dintre aceste metode ptezintd avantaje 9i dezavantaje- De
asemenea, degi rezultatele oblinute la un test au durabilitate in timp, dupd o
anumit[ perioadd sau ca unnare a unor evenimente pregnante din viafa
individtilui rezultatele se pot modifica.
Toate aceste metode gtiinlifice sunt folosite de cdtre psihologi pentru
cele patru funclii debazd ale psihologiei:
1. descrierea de comportamente gi fenomene;
2. explicarea comportamentelor;
3. prezicereaunor comportamente ulterioare (controlul asupra lor 9i asupra
condiliilor de producere);
4. modificarea comportamentului.
 EREDITATE l $r MEDrU
Bazele biologice
ale comportamentului
Introducere

O actrigd cunoscutd, cAgtigdtoare a Oscarului, a trdit o viafd dubl[. Ca

vedet6, a fost talentat[ gi strdlucitoare. Dar in viala personald a suferit de
complexele gi devastatoarele efecte ale unei tulburdri bipolare. Deoarece nu
a fost diagnosticatd corect gi tratatd pind la vdrsta de 35 de ani, ea a avut
perioade cdnd se simlea euforic, creativd gi plind de energie. Totodatd, de
multe ori era sup[ratl gi acliona impulsiv. Dupd zile in care se afla intr-o
stare marcatd de euforie, putea trece intr-o perioad[ de depresie gi tristefe
cov6rgitoare.
Cursul bolii ei este tipic pentru tulburarea bipolard. Oamenii care
suferd de aceasti tulburare sunt intemafi, unii incearcd si se sinucidd, au
atacuri de panic6, depresii. Tulburarea bipolar[ face ravagii in viefile
oamenilor gi este, din p[cate, de multe ori prost diagnosticatd, deqi existd
tratamente foarte bune. Medicamentul Lithium Carbonat dd rezultate foarte
bune in tratarca bolii. Astizi actila nu mai suferd de aceste modificdri
drastice de dispozilie.
Boala actrigei dezvdluie o importantd problemd: dacd unele tulburdri
pot fi rezolvate psihologic, altele pot avea la origine disfuncfii ale sistemului
biologic. Rezultatele unor cercetdri recente aratl cd substanlele chimice din
creier ar putea fr cavza tulburdrilor de dispozilie cum este depresia.
Cercetdtorii vor continua explorarea acestei teorii pdnd cdnd vor conftrma,
respinge sau modifica ipoteza conform cdreia modificdrile de dispozilie
precum depresia an cauze biologice gi pot fi tratate cel mai bine prin
medicamente (Greenberg et al- 1992). Aceastd idee este o provocare pentru
mulli psihologi care sunt de pdrere cd fiecare persoand are probleme unice,
la rezolvarea cirora nu se poate ajunge decAt prin indelungate gi intensive
discufii terapeutice.
Psihologii gtiu cd biologicul joacd un rol, chiar dacd nu cel mai
important, in
comportamentul uman. Cu toate acestea, existd o
interdependenf[ intre biologic Ai experienfd, intre trdsdturile mogtenite gi
contactul cu mediul, adicd intre naturd gi educalie. Natura (ereditatea)
insumeaz[ caracteristicile mogtenite de o persoand, determinate genetic.
Educa{ia (mediul) insumeazd experienfele persoanei in mediul

20
inconjur[tor. De exemplu, te pofi antrena ani intregi incercdnd sd-gi intlregti
fo\a fizicL. dar capacitatea ta e limitatd de structura corporald pe care ai
mogtenit-o. Similar, oamenii incearcd sd-gi dezvolte capacitdfile intelectuale
prin educalie. Cu toate acestea, nu oricine poate lucra in frzica nucleard.
Caracteristicile mogtenite ale unei persoane pot fi trecute cu vederea
dacd mediul inconjurdtor nu sprijind gi nu incurajeazd aceste tresdturi. De
exemplu, oamenilor supradotali trebuie sd li se ofere gansa de a se exprima
gi dezvolta. Dac[ Mozart nu ar fi awt acces la instrumente muzicale este
posibil ca talentul sdu sd fi rimas nedescoperit.
Mai departe, vom incerca sd studiem problema natur[ (ereditate) /
educagie (mediu), pentru a porni de la o bazd solid6 pentru studiul proceselor
biologice^care se afld la originea comportamentului uman 9i a proceselor
mentale. incepdnd cu cele mai mici componente ce formeazl, biologicul -
genele gi neuronii -, vom urma structura gi funcfiile creierului. De asemenea,
vom vedea felul in care oamenii de gtiinld studiazd activitatea cerebralS 9i
cum influenfeazd substan{ele chimice din organism activitatea creierului.

Naturl (ereditate) Yersus Educa{ie (mediu)

Tatdl meu a suslinut intotdeauna cd m-am ndscut atlet. De asemenea,

el era convins c[ sora mea era flcutii pentru sfudiu - a inceput sd citeascd la
o vdrstd fragedd. Rafionamentul sdu era ci fiecare dintre copiii lui se
nlscuse ori atlet, ori fbcut penffu studiu. El lua in considerare faptul cd ne
ne;tem ceea ce suntem gi ldsa foarte pulin spaliu influenlelor mediului.
Convingerile tatilui meu aruncd o lumind asupra unei dileme majore in
psihologie: care este relafia dintre mecanismul biologic ai cel al mediului,
intre naturd gi educafie? Dezbaterea despre ceea ce determind abilitSlile 9i
comportamentul este deseori o dezbatere despre contribuliile relative ale
rariabilelor biologice gi ale celor ale mediului. Cdt de mult din ceea ce
$ntem depinde de genele mogtenite de la plrinfii noqtri? Cdt de mult din
ceea ce suntem depinde de relafia cu mediul in care am fost crescufi 9i de
apteptlrile celor care ne-au crescut? Cum vom vedea mai departe, atdt
genele cAt gi experienfa sunt factori importanfi care ne influenleazd
comportamentul. De fapt, nici nu prea are sens se vorbim despre una fIr6 sd
mintim despre cealaltd.
Mogtenirea noastrd geneticd nu este afectatd de experien{ele de zi
ol zi. Pe parcursul a zeci de mii de ani ins[, oamenii gi-au dezvoltat un
creier foarte organizat, care permite ca inv[farea s[ influen{eze
oomportamentul. Creierul ac,tioneazd ca o bazd de date. Fiecare
cxperienJl noud va afecta comportamentul mai tirziu. Cei care consideri
a.perienfa mai important6 decdt mogtenirea geneticd sugereazd cd

2l
oamenii nu sunt limitafi de acea mogtenire geneticd deoarece, prin
experibnld, antrenament gi muncd susfinutd ei igi pot dezvolta potenfialul.
John B. Watson, un pionier al behaviorismului, a susfinut importanfa
experienlei: ,,Da!i-mi o duzini de copii slndtogi, bine dezvoltafi 9i lumea
mea specializatdin care sd-i cresc Ai vd garantezcd, dacd ii formez, ei pot
deveni orice specialist doresc - doctor, avocat, artist, bucdtar, comerciant
gi chiar cergetor sau hof, frrd si lin seama de talente, tendinfe, abilitEli,
vocafii gi de rasa str[mogilor lui.
Psihologii gtiu cd bazele biologice influenfeazS inteligenla
oamenilor. Dar poate oare mediul sd interacfioneze at6t de puternic incdt sd
modifice bazele biologice, aga cum sugereazd Watson? Adevdrul este cE
trAssturile genetice oferf, cadrul in care se va dezvolta comportamentul; in
acest cadru, experienfele vor duce la.formarea ulterioard a personalitdlii
individului (ceea ce gdndesc, simt gi fac oamenii).

Bazele genetice

Genetica este studiul transmiterii biologice a trdsdturilor 9i a

caracteristicilor de la pdrinli la copii. Biologii examineazl intreb[ri precum:
cum se transmit culoarea ochilor, a pdrului, indlfimea gi unele predispozilii,
cum ar fi pentru diabet sau hipertensiune, de la o generalie la alta?
Trdsbturile de comportament precum temperamentul gi inteligenfa, ca 9i
tulburdrile precum depresia au oare toate o bazd geneticl?
De aceea psihologii sunt interesafi de geneticd. Aga a ap[rut
domeniul geneticii comportamentale care se concentreazd pe relafia dintre
geneticl gi comportament.
Unicitatea fiinfelor umane. Cu excepfia gemenilor identici, fiecare
fiinf[ umand este, din punct de vedere genetic, unicd. Degi fiecare dintre noi
avem trdsdturi comune cu frafii, surorile gi pdrin{ii nogtri, nu suntem
identici. Motivul este num[ru] mare de gerie care determind sau, cel pufin,
influen{eazd caracteisticile cognitive, de personalitate gi emofionale ale
fiecdrui individ (Reiss, 1995).
Fiecare celuld umand confine, in mod normal, 23 de perechi de
cromozomi (46 de cromozomi). Cromozomii sunt giruri microscopice de
acid dezoxiribonucleic (ADN) care se gdsesc in nucleul fiecdrei celule din
organism. Ei conlininformafii geneticein unitdlile lor funcfionale de bazd -
genele. Genele sunt unit[file transmisiei genetice, formate din ADN gi
profeine. Ele controleazd aspecte variate ale formei unei persoane, incluzdnd
culoarea ochilor, culoarea pdrului gi indlfimea - gi, poate, gi unele aspecte
ale abilitdlilor intelectuale. Fiecare astfel de trdsdtur[ este determinatd de o
pereche de gene care igi au loca{ia in pozifii paralele in ambii cromozomi
dintr-o pereche. Aceste dou[ gene corespondente influen[eazd aceeaqi
trlsdturd, dar poartd deseori coduri genetice diferite pentru ea; una dintre
gene poate fi dominantd gi cealalt[ recesivd. De exemplu, dac[ cele doud
gene pentru culoarea ochilor poartd codurile genetice pentru culorile
albastru gi cdprui, individul va avea ochi ciprui, deoarece gena pentru
aceasta culoare este dominanttr. Formele diferite,'alternativele unei gene
care ocupi aceeagi pozilie pe o pereche de cromozomi se numesc alele.
Fiecare aleld de pe un cromozom are o aleld corespunzitoare pe celdlalt
cromozom din pereche.
Fiecare spermatozoid sau ovul confine 23 de cromozomi: jumltate
din num[ru] final de 46. Primele 22 de perechi de cromozomi poartd acelaqi
tip de informalie geneticd atat la b6rbafi, cdt gi la femei. A 23-a pereche
diferd. Aceastd pereche de cromozomi determind sexul unei persoane. La
femei, cea de-a 23-a pereche confne doi cromozomi X; li bdrbafi, ea
confine un cromozom X gi unul Y. In momentul concepfiei, spermatozoidUl
se combind cu ovulul, fiecare conlindnd jumitate dintre cromozomii
plrintelui si formeaza un nou organism, iar cromozomii se recombind
prnt ,.r a forma noi perechi. Existd 8.388.608 posibile recombineri ale celor
23 de perechi de cromozomi, cu 70.368.744.000.000 de combindri posibile
ale genelor. Se poate u$or vedea cI gansa ca doi indivizi sd se nascd identici
este extrem de micd.
Defecte genetice. Unul dintre scopurile cercetdrilor genetice este de
a preveni defectele genetice - boli transmisibile genetic, defecte fizice sau
anomalii comportamentale. Atunci cAnd o persoan['se nagte cu defebte
genetice in prea multe gene sau cromozomi, ori cu lipsa unora dintre aceqtia,
rezultatul este de obicei dramatic.
SindromUl Down este un defect genetic uman carg'apare atunci
cdnd fiecare celuld din corp are mai mult decdt doud copii ale cromozomului
21. Poate exista incd o copie intreagd sau o bucat[ a cromozomului 2l se
poate rupe gi alipi altui cromozom. Acest accident apare la o naqtere din
OOO. Uuioritatea oamenilor cu sindromul Down au trdsdturi frzice distincte:
corp mic, corpolent, fa[a aplatizatd gi ochi mongoloizi. De asemenea, mulli
se nasc cu probleme frzice precum defecte ale inimii, probleme de vedere 9i
tulburdri respiratorii. Oamenii care sufere de sindromul Down au 9i un grad
de retardare mintall,
Fenilcetonuria este o tulburare genetic[ umand in care prezenla unei
gene particulare recesive impiedicd individul de la metabolizarea
aminoacidului fenilalanind. Dacd tulburarea nu este detectatb imediat dup[
nagtere gi sugarul nu este pus la o diet[ cu alimente cu conlinut sclzut de ,

fenilalanind, nivelul aminoacidului va cregte 9i va cauza distrugeri

ireparabile ale unor pd4i de creier care vor avea ca rezultat retardarea

23
mintali. Astfel, prin manipularea mediului fizic (prin diet6) se pot preveni
consecinfele grave ale tulburdrilor genettce.
Harta genomului. intr-o revolulie uimitoare a cercetdrii care a
inceput in anii '80, cercetdtorii biologi au incercat s[ creeze o hartd a
trlsdturilor specifice asociate cu cromozomi specifici. Aceasta inseamnl cd
au incercat si descifreze harta genomului uman (totalitatea trisdturilor
conlinute in fiecare celuld a corpului) . La ora actuall s-a descifrat toatd harta
genomului uman. Cercetitorii au identificat localia exactd a genelor care
iontribuie la distrofia musculard, a bolii Huntington, a unor feluri de cancer
gi a unor tulburlri psihologice cum ar fi schizofrenia. Astdzi, unii cercetdtori
susfin cd interacfiunile insele, ale unei familii in societate au o bazd
geneticd, deoarece elemente ale personalitd|i pot fi determinate genetic
(Plomin et zl., 1994). Cum formuleazd McCleam: "Concentrarea
cercetlrilor s-a mutat de la demonsffarea influenlelor genetice la cercetarea
detaliilor acestora". Este ins[ foarte important si ne amintim cL'bazele
genetice nu sunt decdt un cadru pentru biologia gi comportamentul nostru;
astfel, multe evenimente, experienle de viafd gi influenfe culturale igi pun
amprenta asupra noastrl, astfel incdt genetica nu trebuie sd fie vdzut6 drept
singurul determinant al comportamentului.
Prin infelegerea mecanismelor biologice debazd 9i a relaliei lor cu
comportamentul nostru, psihologii pot prezice mai bine sinralii in care pot
apdrea adaptarea insuficienti gi tulburdrile de comportament. Cu toate
acestea, apar unele dileme etice foarte interesante. Care este patternul
crontoromial care este asociat agresivitilii? Oare este de dorit sau etic sd
cercetdm nou-ndscufii pentru a-i identifica pe cei care prezintd riscul de a
deveni criminali? Pot fi folosite aceste informafii pentru a pune capdt unor
sarcini? Etica medicald gi psihologii argumenteazd cd aceastd cercetare nu
trebuie folositd in astfel de scopuri. Considerafiile etice 9i legislalia care
doregte apdrarea drepturilor omului trebuie sd fie prioritare in agenda
cercetdtorilor in geneticl.

Gemenii 9i dilema ereditate - mediu

Pentru a studia mai bine impactul mecanismelor biologice asupra

comportamentului gi a proceselor mentale, cercetltorii i;i extind aria
studiilor examinAnd contribufiile mediului. Una dintre cele mai bune cdi pe
care au gdsifo psihologii pentru a face aceasta este studiul gemenilor,
pentru a estima mai bine contribufiile ereditare gi cele ale mediului. Gemenii
sunt suportul ideal al acestei cercetdri, deoarece ei igi incep viala in acelagi
mediu intrauterin gi defin aceleagi structuri ale nutrifiei gi ale experienlelor
prenatale. Existd doud felwi de gemeni: gemenii care provin din doud celule

24
diferite, apdrute din doi spermatozoizi gi doud ovule. Acegtia se dezvoltd
separat gi nu seamdn[ intre ei, putdnd avea sexe diferite. Gemenii identici se
formeazd dintr-un singur ovul fertilizat de un singur spermatozoid, dar care
se imparte in dou[ gi evolueazd astfel mai departe in doul organisme absolut
identice. Genele acestor gemeni se afld in aceeaqi combinafie.
Ce au ardtat studiile despre gemeni? Intr-unul dintre ele au fost
urmirite 450 de perechi de gemeni (atdt identici cdt 9i diferigi) de la naqtere
pdnd la adolescenfd. Studiul a luat in considerare variabilele de la cele de
inteligenlI la acelea ale clminului sau ale valorilor familiale ce ar fi putut
influenfa dezvoltarea intelectuali. La adolescenfd, gemenii identi^ci aveau IQ
similar, degi nu gi un nivel identic al reugitelor intelectuale. in contrast,
diferenfele dintre IQ-urile gemenilor non-identici nu se deosebeau prea mult
de acelea ale frafilor obignuifi. Concluzia acestui studiu a fost aceea c6, degi
variabilele de mediu influenleazd dezvoltarea intelectuald, bazele genetice
joacl un rol mult mai imPortant.
De asemenea, s-au studiat cazurile gemenilor identici despdrfifi, care
au avut parte de experienfe de via{d total diferite. Prin evaluarea
caracteristicilor psihologice, specialigtii au putut vedea cum influen\eazd
mediul comportamentul, concluziondnd cd asemdndrile semnificative
psihologice se datorau variabilelor biologice, iar diferenlele semnificative
psihologice, variabilelor mediului.
Existd asemdnlri uimitoare intre gemenii identici, chiar dacd acegtia
cresc despdrfi1i. De exemplu, un lung gi faimos gir de studii a ardtat cd, in
cazul copiilor adoptafi de mici, ei vor prezenta similaritlfi at6t psihologice
cflt gi intelectuale cu cele ale copiilor din familia adoptivd, ceea ce
demonstreazd rolul esenlial al influenfei familiale asupra copiilor mici.
Concluzia generald este cd dilema ereditate - mediu este inc[
deschisd gi ci existd gi astizi studii care argumenteazd o parte sau cealaltl a
teoriilor.

25
 Mic dic{ionar de termeni

Naturl (ereditate): Caracteristicile unui individ, mogtenite genetic.

Educatia (mediul): Experienfele unui individ intr-un mediu.
Genetica: Studiul transmisiei biologice a hAsAturilor-gi a caracteristicilor de
la pdrinli la copii.
Cromozom: $ir de ADN care se afld in nucleul fieclrei celule, ce poartd
informafii genetice.
Geni: Unitatea transmisiei ereditare. Genele se grupeazd in cromozomi gi
conlin ADN gi proteine.
Alele: Fiecare membru al unei perechi de gene care ocupd locuri particulare
pe cromozomii dintr-o pereche.
Sindromul Down: Un defect genetic uman datorat prezenfei a mai mult de
doi cromozomi2I; de obicei este insofit de anormalitdgifrzice gi de retardare
mintali.
Fenilcetonurie: O tulburare geneticd uman[ care impiedicl un individ si
prelucreze aminoacidul fenilalanind.
Gemeni neidentici: Nagtere dubld care rezultd din prezen{a a doud celule
ovariene fertilizate de doi spermatozoizi; acegti fra{i prezintd similarit[fi ca
orice altd pereche de copii ai aceleiagi familii.
Gemeni identici: Nagtere dubl[ care rezultd din impdr{irea unei celule
zigote in doud celule identice, care se separd gi se dezvoltd in doud
organisme identice; gemenii identici au aceleagi informafii genetice.

FOCUS
Recapitulare
1. Care este diferenfa dintre ereditate gi mediu?
2. Care este presupunerea fundamental[ pe care o fac cercetdtorii in privinfa
gemenilor identici gi care este cauza pentru care acegtia sunt participanfii
ideali in studiile despre ereditate versus mediu?

cANnr$rE cRrrrc !

1. Care sunt poten{ialele influenfe din mediu ce ar putea altera

caracteristicile mogtenite de oameni? Ce poate fi fbcut pentru a limita aceste
influente? Ar trebui ficut ceva?
2. Existi implicafii etice in efortul cercetdtorilor, de a descifra harta
genomului uman gi de a infelege caracteristicile biologice asociate cu
structuri genetice specifice. Ce s-ar intdmpla dacd oamenii de gtiin!6 ar
descoperi gene care sunt asociate cu criminalitatea, de exemplu? Ce ar
trebui fEcut cu aceste cunogtinfe?

TEST
Ereditate gi mediu

1. John Locke spunea cd mintea oamenilor e o ,,tabula rasa" la

nagtere (ca o tabld gtears[, goald), insemndnd cd mintea nu este programatd
in momentul nagterii. In dezbaterea dezvoltdrii umane, el ar susfine ideile:
D geneticii
tr eredit[1ii
tr mediului
fl unei pozifii interacfioniste.
2. Trdsdturile fizice se transmit de la o generafie la alta prin unitdfi
ale transmisiei ereditare numite:
tr alele
tr ereditlgi
tr cromozomi
tr gene.
3. Genomul reprezintd:
fl structura geneticd umand
tr o versiune modernd a homunculusului
tr o gend corespondentdpe o alel6
D o creaturd mitologicd.
4. Sugarii care au cea mai asemdndtoare structurd geneticd sunt:
tr gemenii divitelini
tr gemenii monovitelini
tr sugarii normali
tr sugarii adoptafi.

27
 INVATAREA
,

Patrick, un student de colegiu, e in camera sa din campus

gi se pregdtegte s[ mearg[ la ore. O vede pe geam pe
Cathy, o colegd, pe care o place foarte mult. Se intreab[
ce poate face sd-i atragd atenfia. igi face un plan: se va
imbrica in puloverul lui jackard norvegian, cu care i-au
mai spus gi alte fete cd ii std bine. Deasupra igi va pune
jacheta de piele. Urcdnd sclrile spre clas6, il vede pe un
tip din ultimul an, pe care il admird, cu gulerul la jachetd
ridicat in stil Elvis Presley. Patrick igi ridicd gi el gulerul,
fiindcd aga e mai gic. Zdmbind, vrea sd intre in clasd, dar
se feregte sd pund mAna pe clanfa ugii in ultimul moment.
Dac[ se va curenta iar, cum a p6!it-o de atAtea ori? Ezitd
sd atingd clanfa, dar igi di seama cd astdzi e incdlfat cu
adidagii, deci e izolat electric, aga cd apasd pe clanld gi
intrd in clas[.

CAnd spunem "inv[tare", ne gdndim adesea la efortul cognitiv pe care

cineva il face studiind un manual gi chinuindu-se s[ reproducd ceea ce a aflat
din el. Degi vorbegte despre mici intdmpldri din viafa de zi cuzi a unui student,
paragraful de mai sus cuprinde trei exemple de invdfare.
Ajungi la vdrsta adultd, am invdfat sd facem asociafii previzibile intre
evenimentele cu care ne confrunt6m. De exemplu, gtim cd, dacd ne expunem
la soare prea mult, seara ne va ustura pielea sau cd, daci beculeful care ne
semnalizeazd terminarea benzinei clipegte, hebuie sd ne oprim numaidecdt
la o stafie de benzind. Pe ldngd aceste simple inferente, am invblat pi procese
mai complexe, cum ar fi condusul unei magini sau folosirea computerului.
Unii dintre noi au invdlat comportamente sociale deviante, cum ar fi abuzul
de droguri sau violenla. Alfii au invdlat sd aprecieze arta.
Def.: Invdlarea este procesul prin^care fiinlele deprind lucruri noi.
Prin invdfare, organismele se transformi. In frrncfie de condiliile de mediu,
transformarea este evidenfiati adesea prin noi comportamente.
Deci, definilia invdfdrii cuprinde trei aspecte importante:
1. relalia cu mediul;
2. modificdri aplrute, manifestate mai ales prin comportament;
3. permanenfi (relativd).
Pentru ca invdfarea sd se producS, organismul trebuie sd intre in
relafie cu mediul (Patrick observ[ gulerul ridicat al colegului mai mare). in

28
al doilea rdnd, trebuie sd se producd o modificare in comportament (Patrick
gi-a ridicat gi el gulerul). Pentm a demonstra inv[farea, comportamentul
trebuie sd dureze in timp (dacd Patrick iEi va ridica gi in continuare gulerul,
dupd ce nu-l mai vede pe coleg, inseamna cd el a deprins acest
comportament).
Pentru cd procesul insugi de invdfare nu se poate vedea, cercetltorii
studiazd rezultatele invdldrii, care se traduc prin comportamente observabile
sau prin modificdrile fiziologice care se produc in timpul invdldrii
(modificarea ritmului cardiac, activarea anumitor arii cerebrale, modificirile
de temperaturd: v-au frecut vreodatd "nddugelile" invS!ind?).
Comportamentul nostru e intr-o continu5 modificare. Noile experien{e
au un impact asupra invSlirii sau vechile comportamente sunt uitate.
Motivafia, capacitdlile sau starea psihic[ in care te afli influenleazd inv6farea.
Pentru a elucida invdfarea, cercetStorii studiazd comportamentul
animal, deoarece condifiile de dezvoltare gi experienlele lor de viafd pot fi
controlate, spre deosebire de oameni. Experienla de pdnd acum ne aratd c[
mecanismele de invdfare sunt similare la animal gi la om, probleme apar
doar atunci cdnd e vorba despre comportamente mai complexe' care implicd
folosirea creierului.
Astfel, ei au identificat hei tipuri de inv6fare:
. conditionarea clasicl, bazatdpe asocialiile pe care le facem intre stimuli;
. condilionarea operant[, bazatd, pe asocialiile pe care le facem intre
comportamente gi consecinfele lor;
o invdfarea cognitivd,bazatdpe manipularea mentald a informafiei.
CONDITIONAREA CLASICA

Cdnd Patrick a treslrit, inainte s[ atingi clanfa, deoarece se aqtepta

sd se curenteze, reac[ia lui a apdrut la mdnerul respectiv. In trecut, el se mai
curentase la acea clang[, iar acum reaclia lui de apdrare a fost reflexd, la un
stimul de altfel inofensiv (clanfa). Acest tip de invdfare se numegte
condifionare clasicd: un stimul ajunge sd determine un rlspuns (biologic sau
psihologic) pe care, in mod normal, nu l-ar produce.
-
invafarea prin condilionare clasicd este tipul cel mai simplu 9i cel
mai general de invdfare. Ea const[ in formarea de reflexe condilionate la o
varieiate, practic infinitd, de stimuli din mediile extern 9i intem' Reflexul
condifionat este un r6spuns determinat de un stimul inifial indiferent, dupd
ce acesta a coincis de mai multe ori in timp cu un stimul necondilionat, care
produce in mod normal un rdspuns inndscut. Exemplul clasic este cel al lui
Favlov, cafe a determinat un ciine sd saliveze la sunetul unui clopolel

29
(stimulul condifionat) dupe ce acesta a coincis de mai multe ori, in timp, cu
aducerea hranei (stimulul necondigionat care produce salivafie in mod
obignuit). Reflexul condilionat este o legdturd temporard ce se stabilegte
intre cei doi stimuli, de aceea el va dispdrea in momentul in care stimulul
condifionat igi pierde valoarea de semnal, proces denumit stingere.

Principiile condi{ionirii clasice

l. DobAndirea rispunsului condifionat

Cuvintele reprezintd cel mai folosit stimul condifionat. S-a flcut un
experiment in care studenlilor li se spunea cuvdntul Pavlov gi apoi li se
dddea limonadS. Ei au ajuns, dupd mai multe asocieri, sd saliveze la
cuvdntul Pavlov- Alt exemplu: doar pronunfarea numelui persoanei iubite ili
poate face inima sd tresar6.
$i enurezisul poate fi controlat prin condilionarea clasicd. in 1938 s-
a folosit un dispozitiv care trezea copilul la prima piclturd de urind. Dupd
asocieri repetate, copilul ajungea sd se trezeascd la starea de tensiune a
vezicli urinare (care e, de altfel, stimulul necondifionat, nafural) gi sd mearg[
la toaleti.
Condilionarea e cu atdt mai puternicd cu cdt intensitatea stimulului
necondifionat e mai mare gi cu cdt asocierea sa cu stimulul condilionat e mai
frecventi.
Dacd stimulul necondifionat e prezentat inaintea celui condifionat,
condigionarea e putemicd. DacI e prezentat gi, pind ca el s[ se sfrrgeascd,
apare gi stimulul condilionat, condifionarea e moderatd, iar dacd cei doi
stimuli sunt simultani, condilionarea e slabd.
Dacd ?n timpul desfbqurdrii unei reacfii condilionate, in paralel cu
stimulul condifionat este prezentat un nou stimul, in timp, reacfia
condilionati la primul stimul se pierde.

9. Generalizarea gi discriminarea stimulilor

Generalizare: reacfia condilionatd apare nu numai la stimulul
condilionat, ci gi la stimuli similari. lntilrirea reacfiei doar la un anumit
stimul condifionat duce la discriminare (de exemplu, cdinele poate ajunge sl
saliveze la un sunet de 800 deHz, nu insi gi la unul de 812 Hz).

10. Stingerea gi recuperarea spontanii

Stingerea inhib[ r[spunsul condifionat, dar nu il elimind total. Altfel
spus, cAnd stimulul igi pierde semnificafia pentru organism, acesta nu mai
rdspunde prin reacfia condilionatd respectiv6,- Dacd, dupi o vreme, el igi

30
recaplta semnificafia, rdspunsul condilionat va aplrea aproape instantaneu,
fErd prea multe int6riri.

Aplicalii ale condi(ioniirii clasice

l. Reclama
2. Dependenfa de droguri
3. Aversiunea pentru anumite gusturi
4. Fobiile
1- Reclama asociazd, prin condilionare clasic6, produsele cu stimuli pl6cu{i,
cum ar fi vacanffl, distracfie, femei frumoase, animale drdgdlaqe (de
exemplu, asocierea maginilor cu femeile frumoase ii face pe bdrbafi sd se
gAndeascd c[ nu pot trdi fbr6 magind). John Watson, cel care a fdcut primele
studii asupra condifion[rii (experimentul cu micul Albert), chiar a pirdsit
psihologia 9i s-a lansat in domeniul reclamei.
2. Dependenfa de droguri. La administrarea drogului, care e stimul
necondifionat, in organism se produc anumite modific[ri fiziologice. Doza
necesarl pentru a produce aceleagi efecte e din ce in ce mai mare'
instalandu-se toleranla (este un efect al condiliondrii clasice). Stimulii care
sunt asocia{i cu administrarea drogului, devin stimuli condilionafi, care
produc efecte opuse celor ale drogului. De exemplu, cdnd persoana incepe
sd igi prggdteascd injecf,a sau ajUnge in locul in care igi administreazL, de
obicei, drogul, amplitudinea respiraliilor cregte, degi drogul deprimd
respiralia. Aceasta e, de fapt, o pregdtire a organismului pentru a face fa!6
agresiunii care ulneaz6. Astfel se explicd de ce au fost raportate cazuri de
persoane care au murit in urma dozei obignuite de drog, dar pe care gi-au
administrat-o in alt loc decAt in cel in care erau obignuifi.
3. Aversiunea la anumite gusturi se referd la situaliile in care, in timpul
mesei, persoana primegte o veste foarte rea sau dacd i se face rdu dupd ce a
mdncat ceva, degi aceast[ stare nu are leg[turd cu ceea ce a mincat. S-a
ficut un experiment cu qoareci cdrora li se dddea s[ bea ap6. Ei beau apd in
cugtile lor, dar nu beau atunci cdnd erau puqi in cugti iradiate. Fiindcd
radiafiile dau greafd, goarecii asociau starea de greafd cu apa bdutd in acea
cugcd. Folosind hceast5 metodd, John Garcia a pus in carcasele de oaie o
substanfd ce a provocat greafl coiofilor din regiune, pentru a-i determina s[
nu mai fure oi. Experimentul a reugit doar pa(ial, deoarece unii dintre coiofi
furau gi omorau oile, dar nu le mai mdncau.
llene Bernstein a fbcut o cercetare pe copiii supugi chimioterapiei.
Unui grup i s-a dat inghelatii inainte de gedinfa de chimioterapie, altui grup

3l
in alte zile dec6t cele cu tratament, iar grupului martor nu i s-a dat deloc.
Dupd o vreme, intrebali dacd vor sd se joace sau sd m[n6nce o inghefat[, cei
din primul grup au preferat sd se joace, cei din al doilea au vrut inghefat[,
iar cei din grupul martor, tot inghefatS. Concluzia care s-a tras: in zilele cu
chimioterapie, s[ se dea copilului s5 mdndnce altceva dec6t in mod obignuit,
pentru ca el sd nu dezvolte aversiune la mdncare, fiindcd, pentru a se
intrema, el trebuie sd m5nAnce.
4. Fobiile. in urmd cu 300 de ani, John Locke a observat cd elevii care erau
betufi la gcoald dezvoltau fobie fafd de manuale. Cu alte cuvinte, fuseserd
condilionafi sd se teaml de ele. Alt snrdiu care a Ihcut carierd in epoci a fost
cel al lui John Watson, cu micul Albert, un sugar de 8 luni. Cdnd copilul
vedea un goricel alb, Watson bdtea in spatele sdu un gong atit de puternic,
inc6t copilul se speria gi incepea s5 pldngd. Prin generalizare, copilul a
inceput sd plingd la vederea goricelului, a unui cdine alb, a unui iepure, a
unei bucdli de vatd gi chiar la o mascd a lui Mog Crdciun. Pdrinfii l-au retras
pe Albert de la experimente gi s-au mutat in alt orag, incdt toate incercdrile
lui Watson de a-l localiza mai t6rziu pe Albert gi de a-i trata fobia au eguat.

Constringeri biologice ale condifioniirii clasice

in 1928, Pavlov era de pdrere c[ orice stimul care acfioneazd asupra

unui receptor poate deveni stimul condifionat. Acest lucru era unanim
acceptat pdnd in urmd cu 20 de ani. In realitate insi, existd anumite limite
biologice. Experimentul cu micul Albert a fost repetat, cu folosirea, in loc
de goarece, a unui binoclu. Copilul nu a dezvoltat fobie fafd de obiectele
similare. Acest lucru se explicd prin faptul cd, ontogenetic, specia umand a
fost pusd in situalia de a se feri de animalele cu blan6, nu gi de binocluri sau
alte obiecte similare. Deci condifionarea nu a fost posibil5.
Un alt experiment a fost fdcut pe doul loturi de goareci. Primul lot a
fost imp6(it in trei subgrupe, clrora li s-a prezentat, ca stimul condifionat,
api cu zahdr, un sunet, respectiv o luminS puternicl, ce erau apoi urmate de
un $oc electric. Celdlalt grup, impdrlit, de asemenea, in trei, era iradiat dupa
administrarea stimulului condigionat, ori se gtie cd iradierea produce grea![
gi amefeald. Rezultatele au arltat ci, din primul grup, dup[ cdteva asocieri,
goarecii au dezvoltat aversiune la lumind 9i sunet, dar nu gi la apa cn zahdr.
in cel de-al doilea grup, au dezvoltat aversiune la apa cu zahdr, dar nu gi la
lumind sau sunet. Acest lucru pare sd arate cd animalele au o capacitate
inniscutd de a asocia greala cu ceea ce au mdncat gi durerea cu sunetul sau
lumina. Astfel se explic6, probabil, de ce copiii nu rdspund intotdeauna la

32
pedeapsa cu bAtaia. Cu alte cuvinte, dacd vreli ca un copil s5 nu mai
mdnince ciocolatd, nu il batefi. Ldsafi-l sd m6nAnce pdnd i se fac[ grea[6.

CONDITIONAREA OPERANTA

56 revenim la exemplul lui Patrick de la inceputul capitolului. Vrdnd

si atrag[ atenfia colegei, Patrick l-a imbracat in puloverul lui norvegian
jackard, cu care ii mai spuseserd gi alte fete cd ii std bine. Hotdrdrea de a
purta acest pulover nu mai e un r[spuns reflex din partea lui, ca retragerea
mdinii de pe clanf[, ci este rezultatul experienfelor anterioare pe care le-a
avut cu acest pulover, a "reoompenselor" anteriOare. Fiind reCOmpenSat de
cdteva ori, el tinde sd repete acest comportament.
Edward Thorndike, reprezentantul acestui curent, a denumit
procedeul "condifionare instrumentald", deoarece ea servegte ca insffument
pentru a determina anumite rdspunsuri sau comportamente din partea
celorlalli. B.F. Skinner, cel care a continuat gi a extins cercetdrile lui
Thorndike, a schimbat denumirea in "condilionare operant[", considerdnd
cd acesta e modul nostru de operare asupra mediului, spre a obline anumite
consecinle favorabile noud.
Skinner a fbcut o serie de experimente pe goricei, rdmase celebre. In
urma analizei rcntltatelor obfinute, el a ajuns la concluzia cd existd patru
principii conform c[rora se produce inv[larea prin condifionarea operantd.

JJ
 Principiile condifiontrrii operante

l. intlrirea pozitivl'
2. intdrirea negativf,
3. Stingerea gi recuperarea spontanl
4. Pedeapsa

Situalia Consecinfe Probabilitate Exemplu

in a aparifiei
comporta- comporta-
ment mentului
I nttrrire aduce ceva cre$te Copilul invati pentru o lucrare
pozitivi pl6cut la care ia nottr mare. Va invila
gi alt[ datii, pentru a mai Primi
aceastii recunoa$tere.
lntirire inliturd ceva creite Din cauza unei mbsele care
negativtr neplicut doare, e nevoie sd mergi la
dentist. Dupi tratament,
mdseaua nu mai doare, deci, la
o noud durere de misele, te vei
Drezenta la dentist.
Stingere nu aduce descregte Saluti pe cineva care nu iti
nimic pldcut rdspunde. Dupd un timP, nu il
vei mai saluta.
Pedeapsi aduce ceva descregte Mln6nci cu poftd la o petrecere
nepl6cut gi 1i se face r6u. Alti dat6, nu
vei mai mdnca atdt.

Cele patru tipuri de condilionare operantii pot fi distinse intre ele

doar prin studierea rezultatului. De multe ori, ceea ce considerdm noi
pedea-psd poate fi intirire pozitivI, dar pentru alt comportament. De aceea,
p.ntto ca iedeapsa sd-;i atingd scopul, ea trebuie sd respecte anumite reguli:
i. sI fie aplicu,a p. loc, o datii cu inceperea comportamentului nedorit 9i sd
fie incetatii deindatd ce comportamentul s-a sfhrqit. Altfel spus, degeaba
promili copilului o bdtaie sord cu moartea dupd ce te vei intoarce de la
ierviciu, aceasta nu va duce decdt la teroare gi cregterea resentimentelor
pentru
-SA
tine gi nu la scdderea frecvenlei comportamentului'
2. ft. in legdturd logicd cu comportamentul' Deci, dacl odrasla refuzl sd
vind acasd cu bicicleta, pedeapsa logicd este sd i se ia bicicleta 9i nu sd
fie ldsat in continuare sd se joace cu ea 9i bdtut la intoarcerea acasd. Se
poate ca, astfel, data viitoare, copilul sd nu se mai intoarcd acasd, gtiind
c[ a fEcut o faptii ce urmeazd a fi pedepsitii cu bdtaia'

34
3. Sd nu fie exageratdfal6 de comportament sau sd nu fie prea indulgentl
pentru o fapt[ gravd. De multe ori, pedepsele sunt aplicate de cdtre
plrinti in leglturl cu starea lor de spirit 9i cu problemele de la serviciu 9i
nu cu gravitatea faptei copilului, ceea ce lui nu ii oferl un feed-back
despre ie este acceptabil sd facd Ei ce nu, ci il convinge cd ia bdtaie
"fiindcfl a venit tatabeat" sau "fiindcd mama e nervoasd", deci scopul
"educa{ional" al bdtdii nu este atins. Dacd vd intoarcefi acasd 9i
constatafi cd a ficut dezordine in camera lui, e logic s6-l punefi sd facd
ordine in camer6, dar e exagerat sd-l obligafi sd facd toatd curdfenia de
toamnd in intreaga casd.
4. Sd fie consecventd. Pentru a reduce un anumit comportament prin
pedeapsl, acesta trebuie sanclionat ori de cdte ori apare, 9i nu aleator.
Aplicati aleator, pedeapsa intdregte convingerea copilului cd ea depinde
de starea de spirit a pdrintelui 9i nu de comportamentul s[u.
5. S[ fie orientatd pe comportament gi nu pe copil. Altfel spus, sancfion[m
ceea ce a fbcut, in aceastl situatie, copilul, dar nu ii spunem cd e un copil
"rdu", "ai sd m[ bagi in balamuc", "egti timpit".
6. Comportamentul nedorit trebuie inlocuit cu unul dezirabil. De obicei,
spunem copilului ce sd nu facd, dar nu ii oferim alternativa: ce sd facd
pentru a ne mulpmi. De cdte ori v-a[i a:uzit pdrinfii: "Eqti tflmpit? Cum
pui fu castronul pe aragaz?", frrd, sd vI fi explicat cd un castron de
plastic se topegte sau cI sticla se sparge dacd cineva neatent aprinde
araganlJ.
7. Pedeapsa trebuie aplicatd doar in ultim[ instanfd. Folosili de preferinld
intdrirea pozitivd sau, dacd chiar sunteli nevoit s[ apelafi la pedeapsd, nu
sdri{i cu pedeapsa fizicd. Omul se invafd cu durerea frzic6, invafd chiar
sd treac6 gi peste durerea morald pricinuiti de bdtaie. Mai mult decdt
atdt, dupd cum vefi vedea din capitolul urmdtor, bdtaia va fi deprinsd
prin invilare social6, iar copiii care sunt bdtufi de mici i;i vor abuza,la
rdndul lor, colegii, prietenii, partenerii de viafd.

{plicafii ale condifionlrii operante

1. Dresura
2. Cregterea copiilqr
3. Optimizarea educafiei
4. inlelegerea gi tratarea tulburlrilor psihice
l. Dresura e un procedeu prin care animalul invald comportamente care nu
fac parte, in mod natural, din repertoriul s[u comportamental. in al doilea
rdzboi modial, Skinner a antrenat porumbeii ddndu-le cdteva gr[unfe, dacl
dideau cu ciocul in imaginea, pe hart6, a vaselor inamice. Apoi, porumbeii

35
erau urcati in avioane, ei scrutau oceanul gi loveau cu ciocul in direclia in
care vedeau un vas inamic. Folosirea lor a devenit ineficientd o datd cu noile
tehnologii radar, dar metoda cu porumbeii inc[ mai e folositd de cdtre
patrula de coast[ pentru urm[rirea navelor aflate in pericol. Acestea
arboreazd culoarea rogie, portocalie sau galbend, iar porumbeii sunt
antrenafi sd le recunoascd. Metoda e folositd pentru cd porumbeii vld la
distanfe mai mari decdt omul gi obosesc mai greu.
Beneficii sunt obfinute gi din dresarea c6inilor pentru orbi sau a maimufelor
capucin pentru persoanele cu handicap motor (le aduc mdncarea, paharul cu
ap[, le intorc paginile la carte, schimbd canalul la televizor; persoana cu
handicap motor indicl obiectul cu un spot luminos sau chiar cu privirea).
2. Cregterea copiilor - condilionarea operantd a fost folositd cu succes in
"crizele de nervi" ale copiilor. Dacd cedezi atunci cdnd copilul are o cizd de
furie, acest lucru ii va intlri comportamentul respectiv. in schimb, dacd nu i
se d[ ce cere atunci cdnd "se dd cu fundul de pdmdnt", comportamentul va
descrepte in intensitate, prin stingere.
3. Optimizarea educaliei se face prin folosirea token-urilor gi prin
instrucfia asistatd de calculator (studentului i se d[ pe loc rdspunsul corect,
permildndu-i-se invifarea in propriul sdu ritm).
4. Infelegerea gi tratarea depresiei. Conceptul de "neajutorare invdfatd" a
cdpdtat teren in ultima vreme, explicind aparilia depresiei. A fost frcut
urm[torul experiment, pe doud loturi de cdini. Un lot a fost pus in cugti in
care, dacl ap[sau cu botul pe un disc, intrerupeau gocul electric ce li se
administra. Celdlalt lot a fost dus in cuqti in care nu aveau posibilitatea sd se
fereascl de goc. Dupd cdteva zlle, at fost mutafi tofi intr-un alt tip de cugcd
ce avea un perete mobil gi care putea fi ugor inldturat cu botul. Apoi, li s-au
aplicat gocuri electrice. Cdinii din primul lot au incercat disperali sd scape gi
au reugit sI dea peretele la o parte. Cei din al doilea lot s-au "mulfurnit" se
scheliliie, dar nu au ?ncercat sd scape. Deci, dacd de mic un copil are
impresia cd orice ar face nu poate schimba lucrurile, el va renunla s[ mai
lupte.

Limite biologice ale condifionirii operante

1. Caracteristica speciei (instinctive drift)

La inceputul s6colului, Edward Thorndike a folosit conceptul de
"apartenen!6" pentru a explica de ce e mai probabil ca pisicile sd evadeze
dintr-o cugcd apdsdnd pe o pedald decdt incerc6nd sd se zgdrie. El a remarcat
cI animalele par a asocia anumite comportamente cu anumite consecirtle.
De exemplu, pisicile vor incerca mai degrabd sI scape din cugcd efectudnd
acfiuni asupra mediului decAt asupra propriului corp.
Acest principiu a fost redescoperit de Keller ^gi Marian Breland, foqti
studenfi ai lui Skinner, devenili dresori faimogi. In ciuda perseverenfei 9i a
programelor folosite, ei au constatat cd animalele refuzd uneori sI invefe noi
comportamente, revenind la cele caracteristice speciei lor. De exemplu, au
incercat sd invele o gEind ca, trigdnd de o sfoar6, sd pund in migcare o bAtd
de baseball care lovegte o minge, timp in care gdina sd alerge cdtre un punct
in care i se dd de mdncare. Nu au reugit, gdina lovind cu ciocul mingea pdnd
ce hrana era eliberatl la punctul respectiv. Astfel, gi-au dat seama cd gdina
are mai degrabd instinctul de a lovi ceva cu ciocul decAt de a trage de sfoard.
2. Predispozi{ia naturall (preparedness). Aceastd teorie a fost continuatd
de Martin Seligman (1970), care a postulat cd exist[ un fel de predispozifie
(preparedness) a speciei pentru a efectua anumite acfiuni. Astfel, specia
poate avea predispozifie (prepared), poate si nu aibd predispoziqie
(unprepared) sau poate manifesta antitalent (contraprepared) pentru un
comportament. Comportamentele pentru care specia are predispozigie au
valoare de supraviefuire gi de aceea se inva{d cu ugurinfd, cele pentru care nu
are predispozigie nu au valoare de supraviefuire gi sunt greu de invdfat, iar
cele pentru care prezintd antitalent sunt imposibil de invdlat pentru specia
respectivd. De exemplu, pentru invdlarea limbajului, omul are predispozilie,
maimula nu are (dar poate invdla anumite semne), iar cdinele prezintd
antitalent.

iNvAT^q.REA socIALA

invilarea se poate produce, in unele cazvi, gi prin altd metodd decdt

simpla condilionare a unui rdspuns printr-o recompens6. Procesele de
condilionare studiate de Pavlov, Thorndike gi Skinner se bazeazd pe faptul
cd e nevoie de o recompensl pentru ca un comportament sd apard 9i sI fie
menfinut. Mare parte din literatura despre invdlare s-a concentrat asupra
stimulilor qi a rdspunsurilor ob{inute la acfiunea acestora, a succesiunii lor in
timp gi a frecvenlei aplicdrii lor. Dar este, oare, intotdeauna nevoie de o
recompensi pentru ca invdlarea sd aibi loc? Oare nu se poate ca cineva sd
invele ceva doar prin simpla imaginare a solufiei? Aceste intrebdri ridicl o
problemd pentru cercetdtorii care studiazl teoriile inv[fdrii.
Ralionamentral te poate ajuta s6 rezolvi o problemd 9i sd deprinzi noi
comportamente, ba, mai mult, gdndirea gi imagina{ia sunt de o importanlb
capitald pentru procesul de invdfare gi de rezolvare a problemelor.
Dupl ce teoriile inv[!6rii condilionate fbcuserl carieri in epoc6, a
venit vremea ca cercetatorii s6-9i concentreze atenfia asupra invdldrii care
apare in absenla recompensei sau cale Se traduce prin comportamente ce nu
sunt neapdrat vizibile, manifeste. Studiile lor s-au concentrat asupra invdflrii

37
prin iluminare (insight) gi a invhjdrii latente. Unele dintre aceste studii au
stat la baza hasdrii hdrlilor cognitive.'Cercet6rile recente se axeazd pe doud
tipuri de invdfare: invdgarea generativi gi cea prin observa{ie.

Insight-ul (Iluminarea, "A-Ha! ")

Apare atunci cdnd descoperi, ca din intdmplare, relafia dintre
evenimente. "Iluminarea" nu se inva{[, ci este o descoperire personald a unei
relafii existente, dupd petrecerea unei serii de evenimente. Multe tipuri de
invd{are au la bazd atdt gdndirea suslinutd (rafionamente, rezolvare de
probleme, luarea deciziilor), cdt gi insight-ul.

Exemplu:

Avefi 4 lanfuri alcdtuite fiecare din cdte 3 zale. Deschiderea

unei zale costd 2 cenli. inchiderea ei, 3 cenfi. Cum se poate
face ca, folosind numai 15 cenfi, sa alcltuifi un singur lan!
inchis. care sd contind cele 4 ri initiale?

f. invifarea latenti
Dupd ce ai avut o "iluminare" sau ai reugit sd rezolvi o problem[,
ceea ce ai descoperit sau invdlat in acel moment poate si nu-!i fie de folos
imediat. Cercetdtorii din anii 1920 au pus goricei infometafi intr-un labirint
gi au inregistrat cdte repetilii ale labirintului sunt necesare pAnd ce goricelul
invald sd gdseascd hrana, fEcdnd traseul frrd gregeald. Degi inv[farea a durat
zile in gir, pdnl la urmd goriceii au reuqit s6 invefe traseul.
Un alt grup de goricei fldmdnzi au fost puqi in labirint, insd
descifrarea traseului nu era recompensatd,la capdful acestuia, cu hran[, ci
acolo erau scogi din labirint.
Al treilea grup de goricei fldmi'nzi nu au fost nici ei recompensali cu
hrand dac[ ficeau traseul corect. Dupd l0 zile,li s-a pus hrand la locul iegirii
din labirint. in mod surprinzdtor, intr-o singurd zi toli goriceii din acest al
treilea grup au invdlat sd fac[ traseul f[r[ erori. Concluzia acestui studiu a
fost cd in cele 10 zile cdt s-au plimbat prin labirint, degi nu au fost
recompensafi gi nu au ardtat-o printr-un comportament observabil, goriceii
au invdfat ceva. In rpomentul in care li s-a oferit gi o recompensd, au avut
motivafia de a strdbate repede gi fbr[ greg traseul. Tolman a fost cel care a
denumit acest tip de invdfare "inv6fare latenti" (invdfarea care nu este
probatd printr-un comportament, degi are loc). Cu alte cuvinte, el a remarcat
c[ o persoand, dacd nu are motivafia sd arate un comportament inv6!at, nu-l
va ardta, degi invdfarea a avut loc. Tolman a presupus cd goriceii din

38
experiment igi alcatuiserd o reprezentare (ca un fel de hartd) a labirintului.
Cercetdrile sale au stat la baza studiilor ulterioare ale invdldrii generative, a
invelArii invdfatului gi a h64ilor cognitive, despre care vom aminti pe scurt
h continuare.
e. inviif area generativil
Psihologia cognitiv[ modernd a modificat vechile concepfii despre
felul in care se produce inv[farea in gcoall. Pe lflng[ producerea de hdrfi
cognitive in care informafia e stocat6, adepfii acestui curent sunt de pdrere
cd omul asociazl gi un infeles informafiei stocate. Oamenii igi folosesc
propriile h64i cognitive pentru a interpreta noile informalii cu care se
fot6lnesc. Psihologii vdd invdfarea, din acest punct de vedere, ca un proces
de generare de structuri (constructe) care fac legdturi intre informaliile noi,
recunoscute gi cele vechi, deja existente in creier.
Conform acestei teorii, cdnd oamenii au de-a face cu noi experienle
sau informafii, ei le raporteazd la experienfele preexistente, apoi le
interpreteaz[ (genereazd an infeles) consistent cu experienfele lor de
invl{are trecute. Cu alte cuvinte, oamenii acceseazi ideile preexistente 9i fac
conexiuni intre ele gi noile experien{e de viafd.
in consecin(d, se produc modificdri in insagi structura gi biochimia
creierului. Noile informafii sunt codificate 9i introduse in memorie 9i pot fi
accesate ulterior, reconsiderate, revizuite gi modificate.
Procesul de invdfare "generativd" este vdzut deci ca un proces activ,
prin care persoana igi remodeleazd cunoqtinfele prin efort personal. Conform
acestei teorii, invIfarea in clasd nu este atdt un proces de recompensare din
partea profesorului a comportamentelor dezirabile ale elevilor, ci este mai
mult un proces activ, in care cel care inva!6 joacd cel mai important rol in
formularea (generarea) unui sens pentru ceea ce invaf6. Conform acestei
teorii, nimeni altul decdt cel care invald nu ii poate face legdturile intre
cunogtinfele deja existente gi noile informafii. In consecinfd, ceea ce invaf[
cineva este unic, pentru fiecare dintre noi in parte.

b. A invi{a si invefi
Majoritatea studenlilor din anii mari remarcd diferenfa intre felul in
care invafl acum gi felul in care invdlau in primul an de facultate. Cu alte
cuvinte, au cdpdtat, pe parcursul anilor de studiu, deprinderi de invdfare.
Accentul nu mai este pus pe ce invefi, ci pe cum invefi. Pentru invdlarea de
noi informafii, studentul formuleazdipoteze, face interpretdri, predicfii 9i igi
revizuiegte ideile invlfate anterior.
Omul invala s[ invefe pe tot parcursul viefii sale. invald strategii
diferite de inv6{are pentru subiecte diferite. Cdnd mergi la pescuit, pe l6ngd

39
faptul cd prinzi pegte, ajungi sd invefi gi cdte ceva despre pescuit. Strategiile
folosite pentru a invdla pescuitul sunt diferite de cele folosite in invdfarea
limbilor strdine sau a matematicii. Exist[ ins6 gi tehnici de invdlare care se
pot aplica identic, indiferent de tematica invdfatd gi care s[ te ajute sd inveli
mai bine? In 1985, McKeachie, Pintrich gi Lin au stabilit cd egecul gi
rezultatele slabe la invI![turd ale studenfilor se datoreazd, in mare parte
faptului cd nu gtiu sI invefe. Ei au ficut o cercetare prin care au vrut sE vadd
dacl notele studenfilor se imbundtdfesc dacd acegtia, in loc sd foloseascd
metodele clasice de repetare, memorare gi invf,fare, ei folosesc tehnici mai
eficiente, cognitive. Pentru aceasta, ei au inffodus in primul an de
universitate, ca obiect de studiu, "tehnici de invdfare eficientd". Printre
tehnicile sugerate se numdrau:
o Elaborarea - traducerea conceptelor intr-un limbaj propriu gi incercarea
activd de a lega noile cunogtinfe de cele deja existente;
o Atenlia - sd invefi sd-fi concentrezi atenfia gi sd o men{ii ca atare asupra
sarcinii de indeplinit;
o Organiz^rea - dezvoltarea de abilitifi de indeplinire a sarcinii gi
formare de concepte de o manier[ organizatd;
o Etapizarea - dezvoltarea de rutine pentru invdtare (aceleagi zlle,
aceleagi ore alocate studiului (aceastd tehnicd se dovedegte utih atat din
punct de vedere al organizdii, cdt gi din punct de vedere al
managementului anxietdlii legate de rezultatul invdfdrii);
o Managementul anxietifii cornutarea anxietdfii pe indeplinirea
sarcinii, pentru a nu te lSsa paralizat de teamd;
o A$teptiri legate de succesul intregului proces - dezvoltarea unei
gdndiri pozitive cu privire la rezltiltat gi nu a pregdtirii pentru egec;
o Luarea de notife - transformarea schemelor intr-un instrument util
invdtatului;
. invlfarea in grup - dezvoltarea de abilitdfi de cooperare in invdlare,
care sd favoizeze interacfiunile cu ceilalli;
o Folosirea propriului stil de invilare
Practicarea acestor tehnici, cregterea motivaliei pentru studiu gi
atitudinea pozitivd s-au dovedit a fi de mare utilitate in invdfare, mult mai
mare ca repetifia gi memorarea mecanicd. Studenlii care au urmat acest curs
au oblinut note mai bune,.precum gi rezultate net superioare la testele
privind motivafia. Rezultatele au continuat ascendent pentru anii urmdtori,
deci s-au dovedit stabile gi durabile in timp.
Acest experiment a insemnat gi o schimbare in modul de a privi
psihologia. In secolul XX aceasta a fost privitd cu teamd gi respect, ca fiind
gtiinla care diagnosticheazd palierele personalit5{ii (psihodiagnosticul) 9i

40
care ajutd persoanele cu tulbur[ri sau probleme (psihoterapia). Acest studiu
a ardtat utilitatea psihologiei in viala de zi cu zi gi modul in care putem
folosi cunogtinfele acumulate pdnd acum in acest domeniu pentru
optimizarea funclionalitllii noastre.

c. Hir{ile cognitive
Unele persoane sunt dezorientate cdnd viziteazdun orag nou, altele
se descurcr de parcd acolo s-ar fi ndscut. Aceste "hd4i" mentale poartd
denumirea de "hd4i cognitive" gi sunt reprezent[ri care te ajut[ sr ajungi de
la punctul de plecare la punctul terminus al cil[toriei, fie cd e vorba despre
o cdldtorie in plan frzic, fre de rezolvarea unei probleme sau a unui gir de
activitIli care se ftnalizeazd, printr-un rezultat. Cum se inva!6 aceste h[r,ti
cognitive? Intr-un studiu fbcut in 1987 de citre Gary Allen au fost
prezentate subiecfilor diapozitive cu imaginea unor strdzi. La primul grup,
diapozitivele cu un anumit traseu au fost prezentate in ordinea parcurgerii
acestuia, pentru a ajunge intr-un punct final. La cel de-al doilea grup,
diapozitivele cu reperele au fost prezentate intr-o ordine aleatoare. Apoi,
participanfilor li s-a cerut sd facd aprecieri in ceea privegte distan{a dintre
cele doud localii, inifiald gi finald. in mod surprinzdtor, renrltatele obfinute
de ambele grupuri au fost comparabile, semn cd subiecfii din cel de-al doilea
grup aveau construitd mental harta ffaseului, la fel de vie ca gi cei din primul
grup. Deci oamenii, in mod natural, tind sE facd ordine in suma de percepfii
disparate pe care le au.
Cel de-al doilea grup din studiul lui Allen a folosit reperele pentru a
crea harta traseului, studiul ardtdnd cI nu toate reperele au fost valorizate la
fel de mult. Altd concluzie a studiului lui Allen a fost, deci, c[ noi invdfdm
incd din copillrie sd ne folosim de jaloane. De asemenea, el gi colaboratorii
au stabilit cd aceste repere diferd la adult de cele de la copil gi au
concluzionat cd procesul stabilirii qi priorizdrii reperelor se invafd in
copildrie. De asemenea, oamenii au tendinfa de a diviza traseele in porliuni
mai mici gi inva!6 harta segmentelor mai degrabl decdt cea generald.
Studiul lui Allen a concluzionat cd noi integrdm segmentele gi
reperele in aga-numitele "hd4i cognitive". Omul proceseazd activ
informafia, ceea ce ii este de folos in construirea h[4ilor cognitive cu care
opereazd ulterior.

2. Teoria invifirii prin observare

Sd revenim la exemplul lui Patrick, cel care se indrepta cdtre sala de
cursuri. Vdz6nd la prietenul gi modelul lui, Ray, gulerul jachetei ridicat
"$ic", in stil Elvis Presley, lui Patrick i-a pldcut gi, data urmdtoare cAnd a
iegit din casd, gi-a ridicat gi el gulerul in acelagi stil. Acesta este un exmplu

4l
de invifare observafionald. Iatd un alt exemplu: invi{area fumatului. Oricine
gtie riscurile lacare se expune prin fumat. Fumdtorii se afl6 intr-o
permanentd incercare de a se llsa de fumat gi, in general, prima experienfd
cu fumatul nu este una pozitivd. Cu toate acestea, copii in v6rsti de 12 ani
aprind \igara, inhaleazd fumul, tugesc ai, dupd cdteva minute, amelesc. in
pofida teoriei inv6![rii condifionate, care ne spune cd un comportament care
a fost pedepsit va scddea ca frecvenfi, ei incearc[ in continuare sd fumeze,
ba chiar fac exercilii pentru a lua o pozd cit mai interesantd atunci cAnd
fumeazd. Acest comportament, duph cum am vdntt, nu poate fi explicat prin
teoriile invdfdrii prin condifionare, ba chiar el contrazice aceste teorii.
Explicafia poate fi datd insd prin inv[larea sociald, adicd prin observare:
copilul vede comportamentul la ceilalli, il apreciazd ca "gic" gi se strdduiegte
sd-l imite.
Albert Bandura este promotorul acestei teorii, a invdfdrii sociale
(1969), care cuprinde un aspect pe care teoriile invdfdrii prin condigionare 1-
au pierdut din vedere: observa{ia gi imitalia.
Teoria lui se referd la faptul cd indivizii invald noi comportamente
prin observarea acestora la cei din jur gi apoi le imit6. Teoria evidenfiazd
rolul proceselor mentale in general gi a gdndirii in special, in invd{area gi
menlinerea unui comportament.
Experimentul lui Bandura este unul clasic: cel cu pdpuga Bobo. Unui
grup de copii i s-a ardtat un filmule! in care un adult bdtea o pdpugl
gonflabild. Altui grup de copii i s-a ardtat un alt film care nu cuprindea nici
comportamente agresive, nici pasive. Dupd vizionarea filmului, copiii au
fost dugi intr-o sald de joc ai l5safi sd se joace. Copiii care vizionaserd
varianta cu persoana agresivd au fost mult mai agresivi in comportamenful
lor fafd de pipugile cu care se jucau decAt ceilalli. Concluzia studiului a fost
cd, prin vizionarea sinraliilor agresive, copiii invafd agresivitatea. Studiul a
fost continuat cu o noud varianti: un grup a vdntt filmul cu p[puga Bobo
care era bdtutd. La sfhrgit, bltdugul era lSudat. Altui grup de copii i s-a aritat
acelagi filmulel dar, de aceast[ datI, persoana era pedepsitl pentru
comportamentul ei agresiv. L[safi sd se joace, copiii care au vdzut
comportamentul agresiv liudat au fost mai agresivi decdt cei care l-au vdzut
pedepsit. Deci, cea de-a doua concluzie a studiului lui Bandura a fost cd,
deqi copiii inva![ agresivitatea dac[ o vdd, ei nu o practic[ dacd in{eleg ci ea
reprezintd un comportament condamnabil.
 Tabelul urmEtor cuprinde diferengele dintre cele trei tipuri de
invdfare tratate in acest capitol:

Tip de Procedura Rezultat Exemplu

invitare
Conditiona- Un stimul ini{ial Stimulul neutru Sunetul
rea Clasici neutru (sunetul devine stimul clopoJelului
clopolelului), este condilionat gi face cdinele si
asociat cu unul iniliazd rdspunsul saliveze in
necondilionat (hrana) conditionat. a$teptarea
ce produce, in mod hranei.
normal, un rispuns
inndscut.
Condifiona- Un comportament este Frecvenla $oricelul va
rea Operanti urmat de o consecin{d: comportamentului ap6sa de sute
recompensa, pcdeapsa cregte sau descregte de ori pedala
sau ignorarea. pentru a obline
plicerea sau
pentru a evita
pedeapsa.
invi{area Un observator Observatorul invafd Dupd
Sociali privegte un model de secvenlele din care vizionarea de
comportament al altei e compus compor- desene animate
persoane. tamentul gi le poate violente, copiii
repeta dacd este se joacd mult
motivat s6 o fac6. mai agresiv.

Experienfa de viald ne aratd cd oamenii repetd comportamentele

celorlalli, mai ales daci stimeaz[ persoana respectiv[. Este cazul copiilor
care se imbracd in haine de camuflaj, merg cu bazooka pe spate in parc ai
pretind cd aruncd misile dupd vizionarea filmelor cu Rambo, sau a celor care
folosesc o anumitd marce de cosmetice fiindcd starul lor preferat pretinde cd
le-ar folosi. in anii de glorie ai gimnasticii feminine romanegti, sdlile de
gimnastici ale cluburilor gcolare erau pline de tinere aspirante, care visau se
ajungd ca Nadia Comdneci. De asemenea, copiii c[rora le e fricd de animale
(c6ini, pisici) igi pot trata teama vdzdnd alli copii cum se joacd cu acestea.
Din pdcate, nu todte comportamentele invdlate prin observare sunt pozitive.
Consumul de alcool sau de droguri, violenfa, tulburdrile de conduiti sunt
adesea invdfate din cercul de prieteni. Cu toate acestea, dacd cineva invafd
un comportament, dar vede totodatd cd modelul a fost pedepsit pentru acel
comportament, e mai pufin probabil s[ repete comportamentul. Invdlarea
comportamenfului se face prin obseware, dar repetarea acestuia are nevoie

43
de un setting special, aici intrdnd in joc gi agteptdrile persoanei in ceea ce
privegte efectele pe care le-ar putea avea manifestarea cornportamentului cu
pricina.

Deci, invdfarea sociali are trei elemente debazi:

l. Tipul 9i tdria modelului folosit. Modelele de comportament calme,
linigtitoare gi atente e mai de presupus sd fie imitate decit cele
dezorganizate, dizarmonice sau indiferente. Plrinfii autoritari e mai de
presupus cd vor fi imitaqi decdt cei pasivi. ln clas[, copiii ii vor imita
mai ales pe colegii percepufi ca fiind puternici gi dominanfi.
2. Personalitatea celui care invafd gi cdt de independent este. Copiii
dependenli vor imita comportamentele celor din jur mai des fald de
copiii independenfi, care ili vor dezvolta propriile maniere de
manifestare. Altfel spus, cu cdt o persoand are increderea in sine mai
scizutI, cu at6t e mai probabil ca ea sd imite comportamentele celorlalli.
3. Contextul. Oamenii ii imitd pe cei din jur mai ales in situaliile in care nu
gtiu cum si se comporte sau nu gtiu dacS sunt adecvate comportamentele
lor. Un tdndr care merge pentru prima datd la o intdlnire, se va interesa la
prieteni cum sd se imbrace, ce si facd gi ce sd spun[, nefiind sigur pe
sine.

44
 EMOTIA
intr-o scenl emolionantd gi plind de lacrimi, Susan Smith, din
Carolina de Sud, mamd a doi biiefi, i-a convins nu numai pe localnici, dar 9i
o nafiune intreagd de telespectatori cd fiii ei au fost rdpili. Oamenii de
pretutindeni au simpatizat ct ea gi infractorul a fost dat in urmirire generald.
Mai tArziu, s-a descoperit cd mama igi omordse cei doi copii. Nimeni nu i-a
in,teles motivafia. Toatd expunerea sa emolionantd fusese o minciund;
disperarea gi indignarea la ideea rapirii celor doi fii ai ei fuseser[ doar un joc
actoricesc. Cum a fost in stare sd manipuleze rdspunsurile emofionale ale
unei inhegi nafiuni gi sd le ignore pe ale sale? Incidentul Smith
demonstreazd cd expunerea exterioarl a emofiilor poate fi simulatd 9i cd
adevdrata motivafie a unui comportament 9i a unei reacfii emofionale sunt
greu de diferenfiat.
Faptul cd motivafia gi emo{ia sunt interconectate nu mai constituie o
zurprizd pentru nimeni. Suplrarea te poate determina sd spargi un obiect sau
sa lipila un prieten. Fericirea te poate face sd z6mbegti toata zilua sau sd te
opregti sd ajuli pe cineva pe stradd. Teama te poate impietri, astfel incit sd
nu-!i mai pofi migca picioarele. Cu toate cd emofiile (inclusiv dragostea,
bucuria gi teama) pot motiva comportamente, aceste stdri emolionale r[mdn
neclare. Pdnd gi psihologii au dificultdli in a cidea de acord asupra unei
definilii a acestora.

Ce este emotia?

Cuvdntul emofie este un termen generic ce se referd la o arie largi

de stdri subiective, cum sunt dragostea, teama, tristefea 9i euforia. Cu tolii
avem emofii, vorbim despre ele gi suntem de acord cu ceea ce reprezint6
ele; dar acest acord nu este gtiinfific. Investiga{ia psihologicd a emoliei a
dus la o definilie mai precisS. O emolie este un rdspuns subiectiv, de
obicei acompaniat de o schimbare fiziologicd, pe care individul o
interpreteaz[. Aceasta il pregdtegte pentru o acfiune care este asociatd cu o
schimbare in comportament. Oamenii pl6ng cAnd sunt trigti, au mai multf,
energie c6nd sunt' euforici, respir[ mai repede, transpird, amefesc qi
saliveazd mai pufin (au gura uscatd) atunci cfind simt teama
(Kleinginna&Kleinginna, 1981). Unele schimbdri fiziologice preced
rdspunsurile emofionale. De exemplu, cu pufin inainte de un accident cu
magina, oamenii implica{i prezintd dovezi de ,,stdrnire" fiziologicd,
tensiunea musculard este crescutl 9i prezintd r[spunsuri de evitare - adicd

45
 sunt prin$i in acliune cu anticipare. Alte schimblri sunt evidente abia dupd
un eveniment cauzator de emolii. Abia dupd accident oamenii simt teama,
furia sau neincrederea in ei ingigi.
Oamenii r[spund deseori la schimb[rile fiziologice prin schimbdri
comportamentale. Atunci cdnd le este fric[, ei s-ar putea sI gipe. Dacd sunt
furiogi, s-ar putea sd incerce s[ se rdzbune. Cu toate cd emoliile par sd fie
scrise pe fegele oamenilor, aparenlele pot fi ingeldtoare gi dificil de
interpretat.
Psihologii se concentreazdpe aspectele variate ale comportamentului
emofional. Cercetdrile timpurii au catalogat gi descris emofiile de bazd
(Bridges, 1932; Wundt, 1896). Altele au incercat s[ descopere bazele
fiziologice ale emofiei (Bars, 1934). Alfii au incercat s[ descifreze felul in
care oamenii percep migcdrile corporale gi cum transmit emofii altora prin
mecanisme non-verbale, cum ar fi gesturile gi contactul vizual (Eckermann,
1992). Studii recente investigheazd abtlitatea oamenilor de a-gi controla
rdspunsurile emofionale, precum a frcut-o Susan Smith (Meichenbaum,
r977).
. Mulgi psihologi considerd cd emofiile se compun din trei elemente:
sentimente, rdsounsuri fiziolosice gi comportamente. oamenii simt aceleagi
emofii, dar intensitatea gi calitatea lor vaiazd,. Astfel, emo{iile au o
componenld particular[, personald gi unic6. Elementul subiectiv se numegte
sentiment. Sentimentele, fiind subiective, sunt dificil de mdsurat, de aceea
majoritatea cercetbtorilor se concentreazd, pe investigarea celorlalte aspecte
ale emo{iei: rrspunsurile fiziologice gi comportamentale. Aceastb
concentrare face ca totul sd se axeze pe acfiune sau pregdtirea de acliune gi
nu asupra procesului intern. Cercetdtorii studiazd urmdtoarele aspecte
observabile gi mlsurabile ale emofiei:
o Dacd una dintre emisferele creierului dominl emofia;
o Componentele chimice ale emofiei, inclusiv nivelul de glucozd din
sdnge gi schimbdrile hormonale;
. Rdspunsurile fiziologice, cum ar fi ritmul cardiac Ai tensiunea;
o Rdspunsurile comportamentale, cum ar fi zAmbetul sau pldnsul.
Robert Plutchnik (1980) sugereazd c[ emofiile pot fi mixte
(asemenea culorilor) pentru a rezlulta o altd, varietate de experienfe
emo{ionale. El a divizat un perc conceptual pentru a cancteiza rdspunsurile
emofionale.
Richard Lazarus (1991) a tras concluzia cd existd patru tipuri de
emofii:
a) emofii care rezultd, din durere, pierderi sau amenin!6ri;
b) emofii care rentltd din beneficii;

46
 c) emolii de granild, cum sunt compasiunea gi speranfa;
d) emofii complexe, cum sunt dezamdgirea, curiozitatea. Tumer 9i
Ortony (1992) susfin c[ psihologii ar trebui sd se gdndeascl in termeni ai
componentelor de bazd ale emofiilor, mai degrabd decdt in emofii de baz6.
Lewis gi Saarni (1985) sugereazd ci trebuie luate in considerare urmdtoarele
cinci elemente de bazdale emotiei:
L Stimuli emolionali - evenimentele care trezesc emofii (aici sunt
incluse atdt cele dureroase, cAt gi cele pl6cute).
2. Receptori emo{ionali (mecanisme din creier) - mecanismele
sistemului nervos central, care sunt responsabile cu procesarea reacfiilor
emofionale.
3. Stdri emofionale - schimbdri in activitatea neuronald, biochimici
qi, in general; fiziologicl, ce apar atunci cdnd un organism este activat
emofional.
4. Expresii emolionale - schimblri observabile gi mdsurabile intr-un
organism care fransmite altora informafii despre sttrrile emofionale.
5. Experienfele emofionale - o stare subiectivi determinatl de factori
cognitivi gi sociali (adicd interpretarea gi evaluarea unei reacfii emofionale
pe care o face un individ).
Nu tofi cercetltorii iau in considerare in studiile lor toate elententele
ce intrd in definigia emofiei. Un studiu se poate axa pe modul in care este
exprimat[ o emofie; altul se poate concenffa pe experienfele emolionale.
Fiziopsihologii gIsesc uneori pattemuri neuronale gi igi indreaptd studiile
spre structura creierului, in special asupra hipotalamusului. Cercet[tori
precum lzard, (1993) depisteazd un proces multistadial al emofiei, care
pornegte ca sistem neuronal ce devine sistem cognitiv.

Diferenfe culturale in termenii care definesc emofiile

Daca ai trli in Statele Unite gi ai vorbi engleza, atunci viala ta

emolionald ar fi categorizatd diferit decdt dacd ai trli in Japonia sau in
lndonezia. Unele cuvinte care descriu emofii in limba englezd nu au
echivalente reale in alte limbi. Exist[ emofii specifice vorbitorilor de limbd
englezd, dar nu gi germanilor, chinezilor sau japonezilor ? Dacd existd
aceste diferenfe, atunci ce ne spune aceasta despre emolii?
James A. Russel (1991, 1994,1995), care a condus cercet[ri extinse
in compararea interculturald a termenilor emofionali, a observat cd exist6
diferenfe enorme intre limbi. De exemplu, limbile se diferenliazd prin
numdrul de cuvinte alocat categorizdrii emofiilor. Exist[ 2000 de cuvinte in
limba englezd care sE descrie emotii, in timp ce in chinezd gi taiwanezd doar
7 50, iar in Malay, 230.

47
 Mult mai important decat numdrul termenilor sunt categoriile
emofiilor. Unele cuvinte din limba englezi nu au echivalent in alte limbi.
Russel subliniazd cd limba englezd face diferenfa intre teroare, oroare,
spaim6, teamd gi timiditate, ca tipologii ale fricii. Antagonic, in Gidjingali, o
limbi a aborigenilor australieni, un singur cuvint, gurakadi, este de ajuns.
Ceea ce limba englezd formuleaz[ drept doud emolii diferite - furie 9i
tristefe - alte limbi le trateazd ca una singur[.
Diferenfierea care se face in limba englezd intre ru9ine gi stAnjenealf
nu este ftcutd de cdtre japonezi. in China nu existd cuvdnt pentru anxietate,
in Sri Lanka, pentru vin6. Exist[ gi limbi care au cuvinte fErI echivalent in
englezd, cum ar fi gi cuv6ntul rominesc dor.
Categorizarea cuvintelor care descriu emoliile este important[ pentru
cd aratd cercet[torilor cI modul in care emo{ia este experimentati in diverse
culturi s-ar putea sd nu fie acelagi. Diferenlele culturale ale emoliei se
datoreazd, probabil, diferenlei felului in care fiecare cultud percepe,
evalueazd, apreciazd gi rdspunde la varietatea evenimentelor viefii. De
exemplu, intre Awlad'Ali, locuitorii unui trib de beduini egipteni, definifia
evenimentelor ruginoase are un specific aparte: evenimentele ruginoase sunt
acelea care atenteazd la onoarea cuiva; astfel, felul in care o persoand
codificd un eveniment este un element central in rdspunsul emofional al unei
persoane la acel eveniment. Mai mult, doar pentru cd o limbd nu are tln
cuv0nt particular nu inseamnd cd nu exist[ conceptul; acea emolie poate fi
exprimatd printr-o frazd gi nu printr-un cuvdnt'
Din punctul de vedere al psihologilor, folosirea limbajului pentnr a
descrie emofiile este importantd, pentru cd orice discufie teoreticd ce
. denumegte emofii folosegte cuvinte specifice intr-un limbaj specific.
O
teorie a emoliei care se vrea a fi universal valabild pentru tofi oamenii, toate
culturile gi toate limbile, trebuie sd fie validd intercultural gi nu legatd de un
lexic specific. Aceasta este o provocare enorm6. Majoritatea psihologilor
cred cd toate fiin(ele umane experimenteazd aceleagi emofii, dar ei trebuie si
foloseascd o terminologie gi o metodologie care sd fie valabile in toate
culturile. Fdrd aceast[ consisten!6, diferen{ele interculturale vor fi foarte
greu de separat de asemdndri (Russel, 1995).

Teorii fiziologice ale emofiei

Numdrul uriag de emo(ii pe care fiinlele umane le simt 9i le exprimd

este in mare parte controlat de serii de neuroni Iocalizali in hipotalamus, in
amigdald gi in alte arii corticale gi subcorticale. Studiul acestor zone
cerebrale a inceput in jurul anului 1920. Bard a descoperit in 1934 cd
indepdrtarea unor por,tiuni ale cortexului la pisici a avut ca efect reacfii

48
emofionale puternice la stimuli'foarte simpli, cum ar fi o atingere sau pulin
aer. Pisicil e au zgdriat, mugcat, s-au arcuit gi au scuipat, reacliile lor
nepdrdnd a fi direcfionate spre o persoand anume sau spre o fintd. Bard s-a
referit la acest comportament folosind termenul de furie simulatd. Mai
tArziu, cercetdtorii au stimulat anumite pd(i ale cortexului prin mini-gocuri
electrice gi au descoperit cd sistemul vizual joac6, de asemenea, un rol
important in emofii. Ei au dedus cd informafiile.vizuale sunt integrate, de
cdtre cortex, cu cele hipotalamice, pentru a produce comportamente
emofionale. in general, s-au dezvoltat dou[ aborddri majore ale studiului
emofiei: teoria James-Lange gi teoria Cannon-Bard. Amdndou[ teoriile se
ocupd cu fiziologia emofiilor gi cu dilema dacd schimbdrile fiziologice sau
sentimentel e apar primele.

Teoria James-Lange

Conform unei teorii propuse de William James (1842-1910) 9i de

Carl Lange (1834-1900), care au primit credit comun deoarece aborddrile
lor sunt similare, in oameni au loc schimb[ri fiziologice pe care aceqtia le
interpreteazi mai apoi ca stdri emofionale. Oamenii nu pl6ng pentru cd se
simt trigti, ci sunt trigti pentru cd pl6ng. Oamenii nu transpird pentru cd le e
fric6, ci simt fricd dupd ce au transpirat. Cu alte cuvinte, teoria James-Lange
spune cd oamenii simt emoliile doar dupb ce corpurile lor se afldla un nivel
de stirnire gi incep sd rdspundd prin modificdri fiziologice; aceasta inseamnd
ci feedback-ul primit de la organism produce sentimente sau emofii (James,
1884; Lange, L922). Pentru aceasti abordare, in forma sa simplificatd,
sentimentul este esenta emoliei. James (1880) scrie: "Oricare dintre
schimbdrile corporale este simfit6, acut sau obscur, in momenful in care
aPare".
O abordare fiziologicd modernl sugereazd cd migcdrile faciale, prin
intrarea lor in actiune, pot crea emofii. intr-un fel, aceastd abordare este
similard teoriei James - Lange. De exemplu, atunci cdnd migclri faciale
specifice clreeazd o schimbare in curgerea sangelui spre creier, respectiv in
temperatura creierului, apar sentimente pl6cute. Dupd Zajonic, Murphy 9i
Inglehart (1989) o mi$care faciali precum un zimbet sau o migcare oculard
pot activa neurotransmilatorii responsabili cu emofiile. Unii
neurotransmi{dtorii pot trezi emolii pldcute, alfii neplicute. Pldnsul, de
exemplu, este asociat cu o combinalie de activdri ale sistemului nervos
simpatic, parasimpatic Ai somatic. Zajonic Ai colegii sdi suslin cd simplele
migcdri faciale sunt capabile s[ inducd emofii; copiii (9i adullii) deseori se
simt mai bine dup[ ce pdrinfii sau prietenii lor ii fac sd zdmbeascd. Aceastd
teorie este inc[ relativ noud gi nu a fost testati extensiv de c6tre cereetdtori.

49
 Teoria Cannon-Bard

Alli psihologi, cum ar fi walter cannon (l}7l-r945), au criticat

aspru teoria James-Lange. cannon gi P. Bard, un coleg de-al s[u, au adus
drept contraargument faptul cd aceleagi schimbdri fiziologice apar in stdri
emofionale diferite. Rafionamentul lor a fost urmrtorul: dacd presiunea
sdngelui ridicat[ gi bnt[ile accelerate ale inimii semnalizeazi gi furia, gi
bucuria, atunci cum igi pot da seama oamenii pe care dintre emolii sd o
simtd, doar dupd reacfiile lor fiziologice?
cannon susfine cd afunci cdnd o persoand simte emofii, atunci doud
pdrli ale creierului - talamusul gi cortexul cerebral - sunt stimulate simultan
(el nu arealizat natura complexf, a sistemului limbic). Stimularea cortexului
produce componenta emolionali a experientei; stimularea talamusului
produce schimb[rile fiziologice in sistemul nervos simpatic. cannon (1927)
susfine c[ sentimentele acompaniazd, schimbddle fiziologice, nu le produc.
O problemd a abord[rii Cannon-Bard este cd schimbarile fiziologice
din creier nu au loc simultan. Mai mult, oamenii afrrmd de multe ori cd iu o
experienfd gi dup[ aceea reacfii fiziologice qi emotionale la ea. Nici una
dintre aborddri (James-Lange gi Cannon-Bard), nu au luat in considerare
ideea c[ modul in care oamenii interpreteazi felul in care gdndesc despre o
situalie poate schimba reacfiile lor fiziologice gi rdspunsurile emofionale. Cu
toate acestea, cele doud aborddri au fost inovatoare pentru timpul lor gi au
fbcut deschiderea cdtre alte abordiri mai moderne, in marea lor parte
fiziologice. De exemplu, Joseph Le Doux (1993-1995) a investigatbazele
fiziologice ale emofiei (in special ale fricii) gi memoria, descoperind rolul
central al amigdalei gi a structurilor cu care aceasta este conectatS. Le Doux
(1994) susfine cd s-ar putea sd existe doud rute ale inv6f6rii gi ale
rrspunsurilor emolionale, una corticali gi alta subcorticald. De asemenea,
susfine cd cercetdtorii sunt pe cale s[ descopere nivelul celular al emofiei.
Impreund cu studierea activitdlii cerebrale, cercetdtorii incearc[ s6 traseze
harta locafiei viefii emolionale umane la nivel celular.
o aplicafie a cercetbrilor timpurii ale fiziologiei emofiei este
folosirea, interesantl dar controversat[, a modificdrilor fiziolosice - testele
detectoare de minciuni.

PSTHOLOGTA iN ACTTUNE - APLTCATTT

Multe modificlri fiziologice se datoreazd unei activitafi crescute in

componenta simpatic[ a sistemului vegetativ. Atunci cdnd sistemul nervos
simpatic este activat, o gamr intreagd de rdspunsuri apar aproape simultan.
Teama, de exemplu, poate incetini sau stopa digestia, poate ridica tensiunea

50
 bdt[ile inimii; pupilele se vor dilata, salivafia va scddea (cauzAnd
gi accelera
senzalia de gurd uscatd) gi mugchii se vor tensiona. Cercetdtorii au
recunoscut cd sistemul nervos vegetativ oferd rdspunsuri directe, observabile
gi mlsurabile, care pot fi cuantificate intr-o manierd sistematicd. Aceastd
in{elegere a dus la dezvoltarea a ceea ce este cunoscut drept detector de
minciuni sau dispozitiv poligraf.
Testul poligraf (inregistrarea multiplelor r6spunsuri fiziologice) este
probabil cel mai cunoscut sistem de inregistrare a emofiilor. Un dispozitiv
poligraf inregistreazd modificdrile de activitate ale sistemului nervos
vegetativ (partea simpaticd). Majoritatea acestei activitdfi este involuntard,
iar minlitul este asociat, de obicei, cu o cre$tere a acesteia.
Un operator experimentat al acestui dispozitiv va compara
rispunsurile simpatice ale unei persoane la intrebdri neutre cu cele la
intrebdri in legdturd cu ceea ce trebuie cercetat. Astfel, in timpul intrebdrilor
necontroversate (cum se numegte, ce virstd are), activitatea sistemului
nervos vegetativ rdmdne la un nivel considerat bazal. in timpul intrebdrilor
critice (de exemplu dac6 persoana ajefuit sau nu un magazin), o persoanl
care are ceva de ascuns aratd de obicei o cregtere dramaticd a activitdlii
sistemului nervos vegetativ.
Cu toate acestea, nu toate persoanele aratd schimblri marcante in
aceastb activitate atunci cdnd sunt stdrnite emofional. Cei care mint curent
prezintd schimb[ri mici sau chiar deloc in activitatea sistemului lor nervos
vegetativ atunci cdnd mint; ei par a fi in stare sd minti flri sd se
emofioneze. La fel de importantd este descoperirea c[ unii oameni care
spun adevdrul pot prezenta modific[ri in activitatea sistemului nervos
vegetativ din cauza anxietdfii. Aceasta inseamnd cd, un individ care spune
adev[ru], poate pirea c[ minte conform testului cu detectorul de minciuni.
intr-un studiu cu detectoarele de minciuni, cercetdtorii au examinat
indivizi nevinovafi gi vinovafi de t6lhdrie. Degi cei vinovafi erau de cele
mai multe ori declarafi vinovafi de cdtre detectorul de minciuni, 37%o
dintre cei nevinovafi (!) erau, de asemenea, declarali vinovali! In
concluzie, detectoarele de minciuni sunt subiectul unor erori semnificative
in ambele direcfii - nu existd dovada unui rdspuns unic emofional la
ingelitorie.
Astdzi, majeritatea statelor nu mai acceptd rezultatele testelor cu
detectorul de minciuni, ca fiind dovezi valide intr-un proces, mai ales in
cantile de crim6. O lege federald restriclioneazd acum folosirea poligrafului
de cdtre cei care vor sa facd evaluarea eventualilor angajafi. Asocialia
Americanl a Psihologilor gi-a exprimat gi ea refinerile in privinla testelor
poligrafe, susfindnd ci folosirea lor poate avea ca efect traume psihologice
la persoanele nevinovate. Grija Asocialiei fine de faptul ci existd unele

5l
 persoane care i$i pot controla foarte bine emofiile gi nu r[spund automat la
stimuli extemi gi, pe de altd parte, existd persoane care nu sunt capabile sd-gi
controleze emofiile, reacfiondnd foarte puternic la stimulii externi.

Teorii cognitive ale emo{iei

Teama, tristefea, furia gi euforia au toate manifest[ri emofionale gi

fiziologice recognoscibile. Dar ce se intdmpli cu emoliile mai complexe? Sd
lulm in considerare, de exemplu, mdndria, timiditatea, jena gi stima de sine.
Pentru a infelege congtiinfa de sine, trebuie s[ facem o analizd mult mai
complexd, una care sE se concentreze pe gdndire (Lewis, 1995). Teoriile
cognitive ale emofiei se concentreazd gi ele atdt pe interpretarea mentald cdt
gi pe fiziologie pentru a explica emo{ii, dezvoltandu-se ca rdspuns la
aborddrile fiziologice mai vechi. Aceste teorii urmeazd logic in'istoria
psihologiei, deoarece procesele gdndirii au devenit deosebit de influente in
ultimele trei decade. Teoreticienii cognitivigti au demonstrat cd aprecierea
este o cauzd suficientd pentru emofie. Astfel, din punct de vedere cognitiv,
pentru ca emofiile sd funcfioneze, teoriile hebuie sd incorporeze
interpre tarea, anticiparea gi chi ar r ezolv ar ea de probleme.

Abordarea Schachter-Singer

Punctul de vedere al acestei abordlri despre emofie este unul

cognitiv care) concentr6ndu-se pe activarea emofionald, incorporeazd
elemente gi din teoria James-Lange, $i din teoria cannon-Bard. stanley
Schachter gi Jerome Singer au observat cI oamenii igi interpreteazd intr-
' adevdr emofiile, dar nu separat de modificirile fiziologice. Ei au suslinut cd
oamenii igi interpreteazd seruafiile fiziologice intr-un context specific.
observatorii nu pot interpreta de ce pldnge o persoand dacd nu gtiu situalia
in care a ap[rut acel comportament. Dacd un om pldnge la o inmormdntare,
cei care observd bdnuiesc cr e trist; dacd pldnge la nunta fiicei sale, putem
blnui cd pldnge de bucurie.
Pentru a-gi demonstra punctul de vedere, Schachter gi Singer (1962)
le-au fbcut voluntarilor injecfii cu adrenalind, un stimulent puternic, ce
cregte semnele fiziologice ale stdmirii (rata bdtdilor inimii, energie, euforie
gi chiar senza[ia de "fluturi in stomac"). Participanfii nu cunogteau efectele
injecgiei. Pentru a vedea dacd se poate afecta felul in care participanlii igi
interpreteazd starea euforicd, Schachter gi Singer au manipulat cadrul in care
voluntarii aveau sd simtd efectele injecfiei. Ei au angajat persoane care sd se
prefacd fericite gi relaxate sau triste, depresive gi furioase. Acestora li s-au
fhcut injecfii impreunr cu voluntarii pentru experiment, dar doar cu ser

52
fiziologic. Comportamentul acestora, al "actorilor", era doar o prefEcdtorie.
O grupd de voluntari a fost introdusd intr-o camerd cu actorii veseli, care
aruncau avioane prin camerd gi rddeau, iar alt[ grupe cu actorii trigti, care se
pldngeau de greutatea formularelor ce trebuiau completate 9i igi exprimau
nemulgumir ea fa[d de experiment.
Toli participanlii testafi au prezentat o puternicd stdrnire fiziologicd.
Cei asociafi cu persoanele vesele au raportat cd injeclia a avut ca efect o
stare de bine. Cei care au stat in aceeaqi camerd cu persoanele friste au
raportat o stare de disconfort general. Schachter gi Singer au concluzionat cd
atunci cdnd oamenii nu au o explica{ie imediat[ pentru stdrnirea lor
fiziologicd, ei igi vor eticheta emofiile in termenii gdndurilor reprezentdrilor
pe care le au la dispozilie momentan.
Aceastd abordare cognitivi este sus{inutd at6t de datele provenite din
relatdri, cdt qi din experimente. Atunci c6nd oamenii fumeazd pentru prima
oard marijuana sau iau droguri, ei tind s6-9i lege experienlele de agtept6ri
definite. Dacd li se va spune cd drogul provoacd foame, ei vor raporta
senzafia de foame, dacd li se va spune c[ determind depresie, cei care
incearcd pentru prima oard vor povesti cd s-au simlit trigti.
in viziunea Schachter-Singer, oamenii experimenteazd stdrnirea
fiziologicd, o congtientizeazL, cautd o explicafie pentru aceasta, identifici o
indicafie extemd qi eticheteazd stdrnirea. Aceast[ etichetare determini
emolia care este simlitd.

Alte teorii cognitive ale emofiei

Valins (1966) gi Reisenzein (1983) au contestat teoria Schachter-

Singer. Valins a ardtat ci gdndurile sunt in stare sd producd 9i singure un
comportament emofional. El a ardtat unui grup de bdrbafi o serie de
diapozitive cu nuduri de femei gi, in paralel, i-a pus sd asculte amplificarea
u .i.u ce credeau ei cd sunt bdtdile inimii lor. In timp ce bdrbalii priveau
diapozitivele, el le-a pus inregistrarea altor b[tdi de inimd. Participanfilor
li s-a spus sd ignore sunetul a ceea ce ei credeau cd sunt b[tdile propriei
inimi. Ritmul bdtdilor se intensifica sau era incetinit in timpul viziondrii
diapozitivelor. Aceasta insemna cd participanlii primeau indicafii despre
un nivel de stirnire f4ls, ei gdndeau cd sunt stdrnili, in timp ce, fiziologic,
nu erau. Un grup de control a privit aceleagi diapozitive 9i a auzit aceleaqi
sunete, dar li s-a spus sd le ignore pentru cd nu aveau nici o importan![.
Cind grupurile au trebuit sd dea feed-back despre atractivitatea nudurilor,
grupul experimental le-a cotat mult mai pozitiv decdt cel de control. Valins
a concluzionat ca stdrnirea fiziologicl nu este o condilie necesard pentru
etichetarea emofiilor; procesele cognitive sunt suficiente. Reisenzein

53
 (1983) subliniaz[ faptul cd Schachter gi Singer au supraestimat prin teoria
lor rolul stdrnirii fiziologice gi cd aceasta doar intensific[ experienfa
emo(ionald.

Prototipurile multiculturale ale lui Shaver

Philip Shaver gi colegii sdi au incercat sd identifice emofiile de bazd

pe care le au tofi oamenii gi felul in care ele sunt tr[ite. Shaver a ardtat cd
exist[ gase emofii pe care toli oamenii le descriu atunci cdnd sunt rugafi sd le
identifice: dragostea, bucuria, supdrarea, tristefea, teama gi surpriza.
Bineinfeles cd aceste gase categorii de bazd se pot suprapune gi multe alte
stdri emofionale se pot subgrupa. Schwartz gi Shaver (1987) argumenteazl
c[ oamenii igi grupeazd cunogtinfele despre stdrile emofionale sub aceste
gase categorii gi cd ei vor manifesta comportamente caracteristice fiecdrei
emofii. Impreuni cu alli cercetltori, cei doi susfin ci aceste emolii apar
inter-cultural gi c[ cercetdtorii trebuie sd infeleag[ aceastd structurl
universald inainte de a putea defini o teorie universal valabild a emofiei.
Fiecare culturr poate da propria valoare unei emofii gi poate avea trisdturi
diferite care sd o faci sd apard. De exemplu, dragostea este o emofie extrem
de puternicd in Statele Unite, dar in Sumatra, una dintre insulele Indoneziei.
nostalgia este cea mai puternicd emofie (Heider, l99l).
Shaver susfine cd oamenii infeleg gi interpreteazd intAmpldrile
emolionante prin compararea acestora cu conceptele emofionale de baz6. De
exemplu, atunci cdnd o mamd igi vede copilul cdzdnd gi pldngdnd, ea se va
grdbi spre copil. Un observator care vede intdmplarea presupune cd mama
este ingrijoratd gi cd ii este team[ pentru copilul ei. Aceastd presupunere se
bazbazd, pe cunogtinfele generale despre dragoste gi teamd. Schwartz gi
Shaver (1987) sunt convingi cd oamenii igi folosesc cunoqtinlele implicit
pentru a inlelege gi a avea interacfiuni sociale. Doar prin infelegerea acestei
structuri a emo{iei cercetdtorii vor putea incepe sd plaseze interpretdrile
cognitive intr-un cadru rezonabil.
Shaver nu neagd rolul cognitivului. Din contr[, el susfine c6
interpretdrile cognitive sunt exftem de importante. inainte ca psihologii sd
inleleagi rolul cognitivului, crede el, ei trebuie sr inleleagr structura generald
9i conceptul de emofie. El susfine, intr-qanumitd mrsurd, cd acegtia au srrit
prea departe in analiza emof,ei gi cd ar trebui sd se intoarci la rddicini pentru
a revizui bazele de la care au pornit. Paul Eckmann (1993) argumenteazl qi
demonsheazd ci unele aspecte ale emofiei sunt specifice fiecirei culturi,
altele sunt universale; cercetrtorii au inceput sd foloseas cd, abia de curdnd
tehnici speciale pentru a pune intrebirile adecvate (Russel, 1994).

54
 Expresia comportamentali a emofiei

inc[ din anul 1898, psihologii au recunoscut cd expresiile faciale

oferd indicii puternice despre emofiile oamenilor. Aceastd expresie
comportamentali a emofiei este ugor observabild gi interpretabil5 de cdtre
ceilal1i. Mai mult, expresiile faciale sunt de obicei un indicator potrivit al
stdrii emolionale a unei persoane, fiind uneori vdzute ca un indicator al
caracterului. Cercet[ri recente sugereazd cd existd asimetrii in expresiile
faciale la copii, ca 9i la adulgi, gi cd adul,tii le pot diferenfia cu uqurinfd. Best
gi Queen (1989) au descoperit cd partea stdngd a fe{ei (controlatd de
emisfera dreaptd a creierului la majoritatea oamenilor) poate fi mai
expresiv[ decdt partea dreapt6, mai ales la adulfi. Degi expresiile faciale sunt
indicatori buni ai emoliei, ele sunt doar indicatori; o fa!5 bucuroasd sau gura
l6sat6 in jos pot masca adev[ratele emofii.
Oamenii igi aratd emofiile gi prin gesturi, prin limbajul trupului 9i
prin t<lnul gi volumul vocii. Sistemul nervos vegetativ rdspunde in mod
diferit la diferenfele dintre emo{ii. Cercetdtorii au studiat rdspunsurile prin
zdmbet la bebelugi, copii gi adulli, examindnd cdnd gi in ce condilii apare
zdmbetul gi dupd aceea dispare. Ei au studiat zAmbetul in mai multe culturi
gi au gdsit puncte comune in ceea ce privegte cauzele care produc acest
rlspuns emofional, degi nu tofi cercetltorii au gdsit rdspunsuri identice sau
care s[ apard in aceeagi situalie. Majoritatea rlspunsurilor emo{ionale sunt
exprimate in majoritatea culturilor, dar ele variazA in grad.
Cercetitorii au observat oameni gi animale in situafii care pot induce
stres gi rdspunsuri emofionale. De exemplu, psihologii au studiat expresiile
emolionale ale vinzdtorilor gi felul in care ei rdspund clienfilor. S-au luat in
considerare mai multe variabile, precum sexul v6nzitorilor, purtarea unei
uniforme cu numele sau nu, prezenfa altor vdr:zdtori $i sexul clienEilor. Deqi
rezultatele au fost complicate, expresiile emofionale ale vdnzdtorilor au fost
afectate de toate variabilele. Ydnzdtoarele au ardtat emofii pozitive mai des
decdt vdnzdtorii, clienlii au primit mai multe rispunsuri emolionale pozitive
decdt clientele, vir:zdtorii cu uniform[ erau mult mai conqtienfi de rolul lor
(din cauza uniformelor gi a tdbligelor cu nume) gi erau mai expresivi decAt
cei lbri uniformS. Exprimarea emoliilor a fost astfel afectat6 de context gi de
o gam6 largd de variabile care trebuie incd slfie investigate.

Controlarea emoliilor

Un alt aspect al teoriei cognitive este viziunea care include

autoreglarea expresiei emofionale, care spune cd oamenii nu sunt pasivi 9i ci
ei nu rdspund automat la stimuli interni sau externi, din mediu. Aceastd

55
 abordare susline c[ oamenii reugesc s6-gi determine gi s6-gi controleze
stdrile emolionale pentru anumite scopuri prin evaluarea constantl a
mediului lor 9i a sentimentelor. Prin aceastd evaluare, ei igi influen\eazd
nivelul de stArnire.
Stirnirea. Stdrnirea este o componentd esenfialE a emofiei, degi am
vdzut c[ cercetdtorii aratii cd oamenii pot s[ foloseascd mijloace cognitive
pentru a-gi controla nivelul de stdrnire gi, astfel, emoliile. Chiar gi copiii
foarte mici prezintd unele forme de restricfionare emolionald gi de conhol,
controlul unui copil asupra emotiei continu6nd sd se dezvolte pind la
sfhrgitul primului an. Pentru psihologi, in studierea comportamentului
indivizilor ou probleme, interacfiunea dintre stdrnire, emofie gi gdnd devine
din ce in ce mai importantd. Chiar gi la indivizii normali, nivele prea mari de
stdrnire pot produce rdspunsuri emofionale extreme gi pot duce la
comportamente dezorganizate 9i ineficiente. Mulgi indivizi neadapta,ti, cum
sunt, de exemplu, cei care suferd de boala bipolard, au un nivel atflt de
ridicat de stirnire, incdt nu-gi pot organiza gdndurile gi comportamentele.
Rispunsuri la emofii, Unele studii aratd cd oamenii iqi pot
controla reacliile biochimice din organism. intr-un studiu frcut de Lazarus
gi Alert, subiecfii au fost capabili s[-gi manipuleze rlspunsurile
electrotermice atunci cind au fost avertiza[i de violenla imaginilor ce
unnau a fi vizionate. Astfel, emofia gi expresia sa reflectd atdt motivafia
unei persoane, cdt gi reacfiile biochimice de bazd din organismul ei.
Oamenii igi controleazd emofiile gi din cauza unor puternice agteptdri
culturale. in cultura noastr[, de exemplu, copiii gi femeile au "permisiunea
cultural[" sd pldngd, dar bdrbagii, nu. in America Latind se agteaptd de la
b6rbafi sd fie emotivi, de aici gi desele lacrimi vdrsate de acegtia in
telenovele. Agteptdrile gi evaluirile cognitive ale situagiilor par a fi
elemente-cheie ale expresiilor comportamentale fiziologice ale ernofiei.
Agtept[rile care se indreaptd spre o direcfie sau alta pot avea ca efect unele
consecvenfe neobignuite. De exemplu, dacd o persoanb suferd de
ipohondrie, orice durere sau intefire a rdsufl[rii poate face ca persoana sd
aibd emo{ii cumplite, extreme, in legdturd cu sdnltatea sa.

56
 " FOCUS
: :, I a .,.

Identificafi ideile fundarnentale care se afld la baza teoriilor James-

Lange, Cannon-Bard gi Schachter-Singer despre emofie'
Care este dovrida care sugeieazd cd detebfoarelb de minciuni nu sunt
gtiinlifice?
. | , t" :' ,:
'

eANnr$Tf,'cRrTrc!

De ce.crezi c['detectoarele de minciuni ar trebiiijSafi'nu ar trebui sd

:''
ln'sebtoarele private sau'publice''
fie folosite
Care sunt implicafiile ideii cd existl emofii universale?

57
 MOTTVATTA
Am inceput si iau leclii de Tae Kwan Do, cu
obiectivele superficiale de a-mi impinge corpul meu de
48 de ani sd facd ceva ce nu a mai fdcut inainte, sd
invele cdteva tehnici practice de autoapdrare pi pentru a
atinge greutatea ideal[. Mi-a luat luni de zile pdnd sd md
decid s[ md inscriu, deoarece nu mulli adulli urmeazl
aceste cursuri - copiii le urmeazd gi fac totul sE pari at6t
de ugor (ceea ce nu este). De asemenea, gtiam cd existd
riscul de a p[rea caraghios in primele trei sdptdmdni,
dacd nu chiar pe parcursul intregului curs.
Cu toate acestea, eram motivat sd urmez cursul gi de o
serie de motive mai pulin superficiale. Am simfit c6 am
gansa s[ md confrunt cu propriile mele temeri (teama de
a ardta prostegte in fa(a unei clase, de a c5dea, de a ml
rdni, de a fi cel mai prost student din istoria gcolii, tearna
de egec). Am vnrt sd fac parte dintr-un grup de oameni
foarte buni, pe care ii vdzusem cd au urmat crusurile
impreunS; atmosfera era pozitivd gi de suport. Voiam s[
md simt mai puternic Ai astfel mai increzltor in mirre
insumi.
Dup[ cum se vede, motivafia mea era foarte putemicd gi
personald. Acum, dupd ce am mers la cursuri de trei ori
pe sdptlmdnd gi am exersat gi acas6, am ajuns in stadiul
de a-mi da examenul pentru centura galbenl (primul pas
al unui drum lung pdnd la centura neagrd). Acest intreg
proces este un roller-coaster' emo[ional. Aveam unele
zlle in care imi iegeau toate migc[rile gi md simfeam cel
mai bun, iar altele in care parcd nu-mi iegea nimic bine
gi md simteam mizerabil. Dupd ce am vorbit cu colegii
mei, am aflat cd gi ei experimentau aceleagi trdiri. Dar
i au continuat sub o presiune autoi . De ce?

De ce unii oameni merg mai departe in ciuda greutdlilor gi al{ii

renunfd dupi primul obstacol? De ce o persoand igi va petrece dupd-amiaza
uitdndu-se la o telenoveld gi mincdnd cipsuri, in timp ce o alta va alerga

I Montaigne-russe - maginute inspdimdnt[toare

58
cdliva kilometri gi va citi o carte inainte de cind? ce ii impinge pe oameni sd
gi ce ii face sd fie aga de emotivi?
""iion.t.
Teorii ale motivafiei

cercetdtorii au incercat sd descopere de ce fac oamenii anumite

acliuni - de la ac{iuni simple, care par a fi instinctuale,
precum mdncatul,
pdnd la acliuni mai complexe' cum ar fi inv6!
ale motivaliei au fost dezvoltate pentru a exp
nici una dintre ele nu poate explica toate
a motivafiei'
forfetor care interacgioneizdtrebuie sd inceapd cu o definilie

D.f., Motit"tia este orice condi,tie, de obicei

internd, czue apare prin deducfie, pentru a inilia, activa
sau un un

examindm cele patru pdr,ti de bazd ale acestei definilii

a
S[
motivafiei:
(1) condigie internd,
(2) deduclie'
(3) iniliere, activare sau menfinere,
(4) comportament direcfionat spre un scop'
Motivagia reflectd o stare internd ce nu poate fi observatd
direct -
unul dintre motivele pentru care trebuie sd o deducem. Starea internd
se

p""" denoltadin nevoi 9i imbolduri fiziologice sau din dorinfe mult mai sau
io-fr.*", cum ar fi acelea de a-i ajuta pe ceila(i, de a obline aprobare
a, u uu.a un cdgtig cdt mai mare. Motivafia este un concept dedus, care
externe' Nu
ffansformd stlrili iiteme ale unei persoane in comportamente
deduce existenfa ei datoritd
il; fi observatd direct, dar un obsirvator poate sau menfine
efectelor sale in comportament. Motilalia inifiazi, tctiveazil
vat si devin un cunoscdtor al artelor
cd pe care sper sdJ menlin' Motivafia
un scop. ScoPurile vaiazd intr-o
situaqie la situagie' Unele scopuri
lu md ridic Pentru a mdnca, md migc
pentru a indepdrta o durere sau inot cdt p
loo.utt. Alte scopuri sunt mai abstracte qi
cuiva care studiazd din greu poate fi moti
invaga mai mult pentru a-gi mari notele 9i a gdsi un loc de
muncl mai bun'
Teoriile motivaliei se impart in cinci categorii: teoria imboldului,
umanistS'
teoria excitaliei, teoria expectativei, teoria cognitivd, teoria

59
 Teoria imboldului (Drive Theory)

Unele dintre cele mai influente gi mai bine cercetate teorii ale
motivafiei au la bazd imboldul. Teoria imboldului este o explicafie a
comportamentului care presupune cd un organism este motivat sd acfioneze
din cauza unei nevoi de a obfine, a echilibra sau a men(ine o anumitd stare
care ajutl la supravieluirea organismului sau a speciei. Stimuli precum
foamea sau durerea genereazl, intrelin sau inifiazd un comportament. O
persoand cdreia ii este foame, de exemplu un copil al strizii, igi va folosi
majoritatea timpului in c[utarea m6ncdrii, foamea ii va da ghes.
Un imbold este o stare internd care direclioneazd'un organism s6-gi
satisfacd o nevoie fiziologicd. Aceasti teorie se concentreazd,pe o nevoie, o
stare ce este dovada unui dezechilibru fiziologic. Nevoile fiziologice sunt
presupuse a fi mecanice, deoarece organismul este imboldit sau refinut
aproape ca o magin5. Organismul motivat de o nevoie resimte un imbold. $i
animalele, gi oamenii care se afld intr-o astfel de stare dau dovadd de
comportamente direcfionate spre un scop. Scopul lor este de a obline
homeostazia, o stare de stabilitate sau de echilibru. De exemplu, un animal
insetat (privat de nivelul normal de fluide din corp), va cduta apd pentru a-gi
restabili echilibrul hidric. Procesele prin care organismul cautd sl
restabileasc[ homeostazia sunt o componentS-cheie a teoriei imboldului.
Comportamente precum mdncatul gi bdutul, care reduc o nevoie biologicd
(qi restabilesc homeostazia) sunt intdrite li de aceea existd o mare
posibilitate sd reapard, pe cdnd gansele de repetare a unui comportament
precum joggingul; care nu reduce o nevoie biologicd, sunt mult mai mici.
Prin examinarea motivaliei din punctul de vedere al teoriei
'imboldului, psihologii incearcd si explice comportamente simple cum sunt
cele ale mdncatului gi bdutului. Precum sugera Abraham Maslow (1962,
1969), in general, nevoile fiziologice de mincare gi de apd ale unei persoane
hebuie indeplinite inaintea altor nevoi. Cu toate acestea, teoria imboldului
nu poate explica majoritatea comportamentelor motivate; in plus, concepte
greu de definit precum'hevoie" gi "foame" difer6 de la o persoand la alta.
Istoria teoriilor motivafiei variazd de la un concept la altul. De exemplu, degi
la inceput mulEi cercetitori se concentrau pe stdrile interne - nevoia
imperioasd a unui organism de .a acfiona - cercetdtorii contemporani precum
Richard Nisbett, recunosc Ai acceptd ideea cd unele motivafii umane sunt
biologice, altele sunt invdfate prin condifionare, iar altele sunt rezultatul
gdndirii oamenilor care igi eval:ueazd nevoile gi comportamentele.

60
 Teoria stArnirii (Arousal Theory)

O caracteristicd a tuturor sistemelor motivalionale este cd includ

st6rnirea. "StArnirea" este conceputd ca o activare a sistemului nervos
central, a sistemului nervos vegetativ, a mugchilor 9i a glandelor. Unii
teoreticieni ai motivafiei sugereazd c[ un organism incearc[ sd.gi menfin[
nivele optime de excitare prin varierea activd a expunerii la stimuli.
Spre deosebire de foame gi de sete, lipsa experienlelor senzoriale nu
duce la un dezechilibru frziologic; cu toate acestea, corpul uman 9i
animalele cautd stimuli senzoriali. CAnd sunt privali de o stimulare normal6
vinrald, auditivd sau tactil6, unii adulgi devin irascibili gi consider[ aceastf,
situalie intolerabild. Pisoilor le place sd exploreze mediul inconjurdtor; puii
de maimufd investigheazd mecanismele 9i rezolv[ puzzle-uri, iar oamenii
par sd fie motivafi sau impulsionafi si caute stimulare senzoriald (existd
situalii cdnd oamenii cautd sd evite stimulii, atunci cind se simt rdu sau au
nevoie de odihni).
Dar nici aceastd teorie a lipsei stimulilor gi a impulsului nu reu$e$te
sd explice multe comportamente de bazd. Teoia stdrnirii incearcd sd explice
legdtura dintre imbold gi comportament. Aceastl legiturd a fost cercetatd de
cdtre R.M. Yerkes gi J.D. Dodson in 1908. Ei au descris o relalie care
implicd performanla gi "stdrnirea", legea Yerkes-Dodson. Cercet[rile
contemporane au extins aceastd relafie, sugerdnd cd, dacd nivelul de stdmire
gi anxietate al unei persoane este prea mare sau prea mic, performanfele vor
fi slabe, mai ales la sarcini dificile. Trebuie astfel atins un nivel optim
motivafional.
De aceea, oamenii c[rora nu le pasd de ceea ce fac, nu au temeri, dar
nici nu sunt stdrnili gi, de obicei, performanfele lor sunt slabe. Dacd nivelul
de interes atinge cote maxime de anxietate, performanla are din nou de
suferit. Ganditi-vd la o activitate pe care o practicali deseori gi care vI oferl
ocazia de a vd arata performanfele in public sau intr-o competifie (de
exemplu dacd egti actor, atlet sau membru al unui grup de dezbateri)'
$ansele sunt ca performanlele tale sd fi fost cele mai slabe atunci cdnd
n-ai
acordat interes exersdrii sau cdnd ai fost prea nervos, ca de exemplu in
timpul unei competifii. Din contr5, probabil cd ai avut cele mai bune
performanfe atunci cind interesul t[u in competilie a fost mediu' Acest
Gtromen explicd de ce unii jucltori de campionat au performanfe
excepfionale la inceputul sezonului, cind presiunea este moderatd 9i apoi,
cAnd presiunea cregte (de exemplu in finala campionatului mondial), fac o
mullime de gafe. Cercetdtorul Donald Hebb (1904-1985) a sugerat ci un
comportamentvaiazd de la dezorganizat la eficient, in funclie de nivelul de
stdrnire (arousal) al unei persoane. El a argumentat cE funcfion[m cel mai

6l
eficient atunci cdnd atingem un nivel optim de "stdrnire". Oamenii cauti s5
atingd acest nivel, specific fieciruia.
Teza urmdtoare este fundamentald pentru toate teoriile
motiva{ionale: nu atit stimulul, ci rtrspunsul intern al organismului la
acesta determini comportamentul. Teoria lui Hebb i-a frcut pe
cercet[tori, care pflnd atunci se concentrasera pe nsvoi, imbolduri gi
impulsuri, sd meargd pe ideea cd stdmirea intretine comportamentul, dar
nu-l direcfioneazl. Dezvoltarea unor teorii despre nivelul optim de stdmire
a ajutat psihologii sd explice variafia rdspunsurilor diferitelor persoane la
situagii in termenii unei stdri de stdrnire interioari mai degrab6, dec6t doar
ca rdspunsuri la stimuli. Schimbarea acestui accent a marcat o trecere
'subtil6, dar importanti de la o teorie strict mecanicd spre
invdlare, agteptare
gi cltre teoriile cognitive.

Teoria apteptlrilor

Ideea cd fiinfele umane evolueazd gi invald din situaliile pe care le

trdiesc este cel mai bine exprimatd in teoria agteptlrilor, care face legitura
dintre gdndire gi motivafie. Teoria agteptdrilor e o explicafie a
comportamentului care se axeazd pe de o parte pe agteptdrile oamenilor in
ceea ce privegte succesul atingerii unui scop gi, pe de altd parte, nevoia lor
de realizare ca factor energizant. Un element-cheie al acestei teorii este cd
gindurile oamenilor gi agteptlrile lor le ghideazl comportamentul.
Motivafiile gi nevoile pe care gi le dezvoltl nu sunt inifiate de vreun
dezechilibru fizic sau fiziologic. oamenii invaf[ sd aib6 nevoia competifiei,
a afilierii gi de a fi cel mai bun inh-un domeniu, mai degrabd din
interactiunile lor cu mediul. Aceste nevoi sunt bazate pe agteptdrile lor
despre viitor, despre felul in care eforturile lor vor aduce recompense.
Pentru a infelege mai bine unele concepte din teoria agteptdrilor,
putem sd ludm ca exemplu dorinfa de a fi mai bun la cursurile de Tae Kwan
Do. Aceastd dorinld insemna ore intregi de antrenament, ceea ce presupunea
renunfarea la alte pl6ceri. Psihologii ar spune cd motivalia de a fi mai bun in
Tae Kwan Do igi are originea in nevoile sociale. un motiv este o stare
specificr (deseori internr), ce are legrtur5 cu o formi de stirnire, care
direcfioneazi comportamentul unui organism spre un scop. Spre
deosebire de imbold, care are intotdeauna o origine fiziologicd, un motiv nu
este necesar sd aibd acest fel de origine. Astfel, degi sunt motivat si fiu cel
mai bun din clasa mea, nu simt nici o nevoie hziologicd in acest sens. o
nevoie sociald este o stare stArnitd care direcgioneazd oamenii sd-gi formeze
sentimente despre sine 9i despre ceilalfi gi s6-gi formeze gi menfind relalii cu
ceilalfi. Dorinla de a excela in Tae Kwan Do din exemplul nostru includea

62
dorinla de a obline aprobarea familiei, a prietenilor 9i a unor cunosc[tori ai
artelor marfiale. Nevoia de succes, de afiliere gi sentimentele bune pe care o
persoand le are despre sine sunt afectate de mulli factori, cum ar fi nivelul
socio-economic, rasd gi experienlele anterioare. Nevoia de a ne simfi bine in
legdturi cu sine duce deseori la comportamente prin care o persoand igi dd
silinfa sd fie evaluatdpozitiv.

Teoria cognitivistfl

instudiul motivafiei, teoria cognitivist[ este o explicare a

comportamentului care presupune cd oamenii sunt in mod activ 9i regulat
implicaqi in determinarea propriilor scopuri gi a mijloacelor atingerii lor. Ca
qi teoria agteptlrilor, teoria cognitivistd se concentreazLpe gdnd, ca iniliator
gi determinant al comportamentului.
in plus fafd de teoria agteptdrilor, teoria cognitivistd accentueazl
rolul deciziei congtiente in toate domeniile viefii, de exemplu, dacd eqti
implicat activ in deciderea felului in care pofi ajunge un pianist excelent sau
cAt de mult te vei gine de un nou regim.
in 1949, Donald Hebb deja anticipase felul in care teoria cognitivd
va face ca psihologia s[ se indepdrteze de viziunile mecaniciste ale
motiva(iei gi ale comportamentului. "Precum poate vedea toatd lumea, nu
mai este suficientd egalarca motivafiei cu o trebuinfd biologicd. Teoriile
construite pe aceastd bazd sunt foarte clare gi simpliste, dar se pare cd ele au
fost obfinute cu costuri prea mari" (Hebb, 1949).
Alli factori, precum stdmirea gi atenfia, sunt gi ei determinanli
importanli ai motivafiei. Ca rezultat al briliantei teorii a lui Hebb,
cercetdtorii contemporani accentueazd roltlJ deciziei active gi al capacit6lii
umane de a gdndi abstract. Acegti teoreticieni cognitivigti presupun cd un
individ igi propune el insugi scopuri gi decide pe urmd cum sd le
indeplineascd.
Controlurile cognitive. Conform teoriei cognitive, dacd eqti
congtient gi te gflndegti la comportamentul, motivafia gi emofiile tale gi
incerci se-i controlezi gdndurile, iti poti controla comportamentul.
Psihologii cognitivigti suslin cd dacd fiinlele umane sunt conqtiente de
schemele lor de. gdndire, ele iqi pot controla rafionamentele 9i
comportamentele exterioare. Aceast[ idee este folosit[ de terapeufi in
tratarea persoanelor neadaptate. in explicarea motivafiei, psihologii
cognitivigti arutd cd stirnirea (pe care Hebb, ca gi alli cercetitori, au
asimilat-o imboldului) se afli sub conffol cognitiv voluntar.
intr-un studiu clasic, Lazarus gi Alfert (1964) au monitorizat nivelele
de stdrnire a trei grupe de subiecfi aflafi in condilii ce induc stresul.

63
Participanlii au urmdrit un film care prezenta un ritual primitiv de
subincizie, in care penisul unui adolescent era t6iat. Filmul includea cinci
astfel de operafii. Prima grupe avdznt filmul fbrd sonor, fbrd nici un fel de
comentarii. A doua grupe a urmdrit filmul ascultdnd in paralel comentarii
care neg.au durerea asociatd operafiei. Aceastd grupd s-a numit grupa
,,comentariului care neag6". A tfeia grupe a ascultat acelaqi comentariu
inainte de film. Ea s-a numit grupa ,,orientatd spre negare". Nivelul de
stirnire al participanfilor a fost calculat dupd rlspunsul lor electrodermic
(EDR) - o m[surare a conductivitAfii electrice a pielii care este corelati de
obicei cu stirnirea.
La inceputul filmului, EDR-ul a crescut in toate grupurile. Cu toate
acestea, nivelele de stdrnire au variat intre grupe. Grupa care a urmdrit
filmul sonor a avut cel mai mare nivel de stirnire dintre toate. Grupul cu
comentariul pe parcursul filmului a avut un nivel mai mic de stirnire decdt
cel al grupei care a vizionat filmul mut. Grupul care a ascultat comentariul
inainte de film a avut cel mai mic nivel de stdmire. Cei doi cercet[tori au
considerat cd participanlii din grupul ,,orientat spre negare" au fost capabili
sd-gi construiascd apdrarea psihologicl impotriva stresului potenlial al
filmului. Cu alte cuvinte, ei au avut un control cognitiv prin care s-au izolat
impotriva reacfiilor psihologice gi emolionale.
Prin instrucfie gi tehnici de auto-ajutorare, oamenii i9i pot schimba
comportamentul prin schimbarea g6ndurilor lor gi, astfel, a agteptdrilor. C[
gdndurile pot schimba comportamentul devine, de asemenea, evident, atunci
cdnd ludm in considerare motiva{ia intrinsec[ 9i cea extrinsecd.

Motivafie intrinsecl gi extrinsecl

De dragul distracfiei, oamenii se angajeazd intr-o varietlte de

comportamente care nu aduc recompense palpabile. Copiii se joacd cu
maginufe sau construiesc ordgele din LEGO, pentru ca apoi sd le ddrdme, iar
adul;ii rezolvd cuvinte incrucigate gi puzzle-ui complicate.
Comportamentele in care ne angajdm frrd a agtepta o recompens[ in afar6 de
pldcerea gi satisfacfia activitdlii insngi sunt numite de cdtre psihologi
comportamente motivate intrinsec. Edward Deci (1975) sugereazS ci
existd doud motive pentru care oamenii au qstfel de comportamente: pentru
obfine stimulare cognitivi qi pentru a avea un sirnfimflnt de
^
implinire, de competenftr gi de control asupra mediului. Nevoia fiecdrei
persoane de stimulare cognitivd vanazd datoritd experienfelor personale gi a
mogtenirii sale genetice.
instudiile care s-au concentrat pe motivafia intrinsecS, Deci a
comparat doud grupuri de studenfi care rezolvau puzzle. Unul dintre grupuri

64
nu a primit nici o recompensd exterioard, iar celdlalt grup a primit. Deci a
descoperit cI participan{ii cdrora li s-au oferit inilial recompense au petrecut
mai pulin timp in rezolvarea puzzle-urilor atunci cAnd nu li s-au mai oferit
recompense. Cei c[rora nu li s-au oferit deloc recompense, au alocat
,o-po.tu-entului de rezolvare de puzzle-un aceeagi perioadd de timp la
toate incerc4rile. Studii similare cu participanfi de vArstd mai micd au avut
renrltate asemlndtoare 9i au ardtat, de asemenea, c[ dacd se aqteapti
recompense inainte de inceperea activitdfii, efectul incetdrii oferirii lor este
gi mai mare. Comentariile mdmicilor au schimbat durata comportamentului
motivat intrinsec la copiii lor de 6-7 ani; atitudinea de control din cuvintele
mamelor (in loc sd fie de suport sau neutrd), a dus la o ratd scdnttA a
motivafiei intrinseci a jocului. Alli cercetitori au ardtat cd oferirea
recompenselor pentru rezolvareaunei sarcini deja atractive are ca rezultat un
nivel sc[zut de implicare gi, deseori, dezangajarea. Lepper 9i Greene (1978)
se referl la acest fenomen ca la un ((pre! ascuns al recompensei)). Atunci
cdnd oamenii se gdndesc la cavza acfiunilor lor, acest gdnd va duce Ia
schimbdri in comPortamentul lor.
Recompensele extrinseci sunt acele recompense care vin din mediul
exterior. Lauda, o notl mare, banii diruili pentru un anume comportament
sunt recompense extrinseci. Acestea pot intdri comportamentele deja
existente, pot informa oamenii despre performan{ele lor 9i pot mdri
sentimentui valorii de sine gi de competen!6. Cu toate acestea, recompensele
extrinseci pot scddea motivafia intrinsecd. Recompensele extrinseci verbale
(cum este lauda) sunt de aqteptat s5 dduneze mult mai pulin motivafiei
intrinseci decdt recompensele tangibile, precum banii. Psihologii continud sd
exploreze efectele recompenselor extrinseci asupra comportamentelor
motivate intrinsec. Baumeister 9i Tice (1985) au ar[tat c6 atunci cdnd
oamenii cu o inaltl stimd de sine sunt recompensa(i pentru comportamente
motivate intrinsec, ei au tendinfa sd exceleze 9i cautd oportunit[1i sd o facd.
Dar dacS oamenii cu stimd de sine scdzutd sunt recompensafi pentru aceste
comportamente, ei nu vor cduta sd fie decflt adecvali sau satisfbcdtori. Nu
este surprinzitor atunci c6 motiva{ia intrinsecd este legati de experienlele
anterioare ale fiec6ruia gi de nivelul stimei de sine. $i alte variabile, precum
sarcina cerutd sau tipul de motivafie oferitd pot influenfa nivelul motivafiei
intrinseci. Componamentul nostru zilnic este influenfat de combinafia dintre
motivafia intriniecd gi recompensele exterioare, stima de sine 9i nevoia de
competifie.

65
 Teoria umanisti

Pregdtirea psihologic[, agteptirile gi comportamentele invd(ate vor

conlucra penffu obtinerea succesului in Tae Kwan Do. Unul dintre aspectele
majore ale teoriei umaniste este cd recunoagte interdependenfa dintre teoriile
comportamentale gi incorporeazd unele dintre cele mai bune elemente ale
teoriilor impulsului, agteptlrilor, stArnirii gi cognitive pentru explicarea
motivafiei gi a comportamentului.
Teoria umanist[ este o explicare a comportamentului care cuprinde
mai degrabd viala in totalitatea ei decdt componentele individuale ale
comportamentului. Ea se concentreazd pe demnitatea uman6, pe alegerile
individuale gi pe valoarea de sine. Psihologii umanigti cred cd un
comportament al unui individ trebuie vdzut in cadrul mediului individului gi
al valorilor acestuia. Unul dintre fondatorii gi liderii aborddrii umaniste este
Abraham Maslow (1908-1970), care a presupus cd oamenii sunt in esenfa
lor buni, ci ei posedd o inclinatie inniscut[ de a-gi dezvolta potenfialul gi de
a cduta frumusefea, adevirul gi armonia.
La fel ca gi alli teoreticieni umanigti. Maslow considera cd oamenii
se nasc increz[tori gi pot percepe lumea in moduri slndtoase, pozitive. Dup6
el, oamenii sunt auto-motivafi spre reactualizare. Re-actualizarea este
nivelul final al dezvoltdrii psihice in care indivizii tind s[-gi realizeze
potenfialul uman unic, acela de a implini tot ceea ce sunt capabili si ating6.
Aceasta include qi incercdrile de a minimaliza gravitatea bolilor, de a obgine
o percepfie superioard asupra realitSgii gi de a simli un sentiment putemic de
auto-acceptare (aceastd preocupare de sine este o caracteristicd americani;
multe elemente din teoria lui Maslow nu-gi mai gdsesc aplicabilitatea in
' unele culturi europene). in influenta teorie a lui Masiow, motivele oamenilor
sunt concepute sub forma unei piramide a trebuinfelor, cu nevoile
elementare fiziologice labazd 9i cu nevoile de dragoste, implinire, infelegere
gi reactualizare cdtre varf. Dup[ teoria lui Maslow, dacd nevoile de bazd
sunt implinite, atunci oamenii tind s[ atingd urm[torul nivel al nevoilor lor;
piramida culmineazd cu re-acisalizarea. Maslow a fbcut o listd cu
caracteristicile oamenilor care au atins acest nivel. El credea cI, degi pufini
oameni posedd toate aceste caracteristici, ei tind gi sunt direcfionafi spre
implinirea lor.
i

Caracteristicile oamenilor care au atins ultimul nivel al piramidei lui

Maslow:
Orienta{i realist
Au un bun simf al umorului
Sunt neconvenfionali

66
 Se acceptd Pe ei inqigi
Au nevoie de intimitate
Sunt echilibrali in faga problemelor
Sunt independenfi
Au o apreciere pozitivd despre oameni
Se identific[ cu ceilal,ti
Au experienle sPirituale
Sunt democrali
Au relalii intime
Apr eciazd mediul inconj ur[tor
Nu confundd mijloacele cu scopurile
Sunt creativi qi nonconformigti
Sunt sPontani.

Maslow considera cd dac[ trebuinfele fiziologice de bazd ale unei

persoane sunt indeplinite, atunci aceasta se afld intr-o pozifie mai bund
pentru a-gi satisface gi rtevoile emofionale. El nu pretindea cd nevoile
fiziologice debazd ale unei persoane trebuie indeplinite total inainte ca acea
persoand sd atingd un nivel superior de implinire. Cu toate acestea, de-a
lungul unei vie(i, dacl nevoile fiziologice de baz[ nu sunt indeplinite, scade
$ansa ca aceste persoane sd creascd gi sE se dezvolte fizic sau
sE aib[
gi
motivafii sociale estetice care ar putea direcliona comportamentul. Doar
dacd nevoile de hran6, aGpost gi securitate fizicd ale oamenilor sunt
indeplinite, acegtia pot incepe sd-gi dezvolte un sentiment de stim6 de sine
sau un sentiment al esteticului.
Cu toate cd teoria lui Maslow ofertr un mod interesant de a organiza
aspecte ale motivafiei gi ale comportamentului, cdt 9i a importanfei lor
reiative, natura globald a acesteia o face sd fie foarte greu de testat 9i de
verificat. Mai mult, nivelele lui de motivalie sunt legate de experienfele
culturale ale americanului din clasa de mijloc; culturile occidentale sunt
puternic individualiste in comparaf;e cu culturile est europene, care sunt
colectiviste. Astfel, teoria lui Maslow poate s[ nu fie validd pentru toate
culturile sau straturile socio-economice. Teoria sa, ca multe alte teorii
motivafionale, nu explicd cum interacfioneazd alte componente ale viefli
oamenilor cu comportapenful. De exemplu, cum poate o persoand sI
menfind nevoia de independen!fl gi intimitate gi totodatii si simtd nevoia de a
se afla in compania celorlalli? De asemenea, teoriile umaniste nu explicl
cum se dezvolti nevoia de a cduta frumusefea, adevdrul 9i armonia. Incd o
datd se observd granilele culturale ale acestei teorii. Cultura europeanl 9i
religia gdsesc cdi de a incorpora moduri de dezvoltare gi implinire a acestor
nevoi prin meditafle gi exercilii spirituale.

(
 Foamea - o nevoie fiziologici

Determinanfi liziologici ai foamei

Atunci c6nd simfim foame este posibil sd simlim o durere in stomac,

o sldbiciune ori o amefealE. Toate aceste senzalii te imping sd cauli mincare.
Ce cauzeazd aceste senzafii? Explicafiile fiziologice ale foamei se bazeazd
pe concepte ca homeostazia gi hormonii. Homeostaziarun echilibru delicat
al asimildrii hranei gi a bduturii, este necesard pentru o funcfionare
fiziologici corect6, orice dezechilibru avAnd drept rezultat nevoia de a
restabili echilibrul. De exemplu, atunci cdnd o persoand este privatl de apd,
celulele i se deshidrateazd, iar mecanismele homeostatice intrd in joc.
Persoana se afl6 intr-o stare de nevoie in care gura gi gdtul devin uscate,
impulsiondnd persoana respectivd sd bea. Setea nu este rezultatul uscdrii
gurii sau a gdtului, pentru cd simpla udare a acestora nu ast6mpdrl setea.
Corpul incearcd si menlind homeostazia, iar atunci cAnd reglatorul intern
scade sub un anumit nivel prag, aproape ca un termostat, se activeazd acfiuni
tip.

Tulburlri de comportament alimentar

Tulburdrile de alimentafie:, SUDI un dezechilibru psihologic

caracteizat prin tulburdri majore in comportamentul alimentar gi in felul in
care rdspund indivizii la mdncare. Doud dintre cele mai frecvente tulburdri
sunt anorexia gi bulimia. Aceste tulburdri sunt in mare parte boli ale
civilizafiei, alte culturi avAnd alte tulburiri specifice.

Anorexia

Anorexia nervoasd este o boali a infometdrii de care suferd 40 din

10.000 de tinere din Statele Unite ale Americii. Ea se caracterizeazd
printr-un refuz obsesiv gi congtient al mdnc[rii. Persoanele care suferl de
aceastd boald, de obicei adolescente, au o imagine distorsionatd a propriului
corp. Ele se percep ca fiind grase chiar gi atunci cdnd sunt "piele gi os", sau
atunci cflnd deviaz[ de la rmqginea idealizati a corpului 1or. Ele se tem cd
sunt prea grase gi incearcd s[ sl[beascb pe toate c6ile. Refuzul hranei le
poate aduce intr-o stare de malnutrifie (care poate accentua distorsionarea
imaginii corporale). Victimele acestei tulbur6ri pot suferi de distrugerea
iremediabilI a mugchiului cardiac, ceea ce poate provoca decesul.
Mulli terapeuli considerd c['anorexia nervoasd are origine strict
psihologic[. Ei invinuiesc proastele relalii mamd-fiici, pdrinlii supra-

68
 protectori, alte interacliuni negative familiale 9i fuga de auto-percepfie. Alfi
tercetdtori exploreazd posibile contribulii fiziologice la aceastd tulburare,
incluzdnd schimbdrile majore din perioada pubertdfii care pot influenfa
aparilia acesteia, c6t gi prejudecalile despre obezi. Unii psihologi cred cd
oamenilor cu tulburdri alimentare le lipse;te un hormon care se pare cI
induce senzafia de safietate la sfiirgitul unei mese. Persoanele care suferd de
anorexie au nevoie de un mediu bine structurat, de aceea' de multe ori, sunt
internate pentru a atinge greutatea normal6. Pentru a se asigura cd structura
intdregte comportamentul dorit, persoanele sunt asistate in timpul mesei.
Pacienlii sunt incurajali sd mdnflnce 9i sunt rdspl[tifi pentru consumarea
unor cantitdfi specifice de mdncare. in general, este necesard 9i psihoterapia
(mai ales terapiile comportamentale) pentru a-i ajuta sd ajungd la o imagine
de sine mulgumitoare care si corespundd cu o greutate corporald normal6'
chiar gi cu tratament, mai mult de 50% dintre pacienli recidiveaza.

Bulimia

Bulimia nervoasd este o tulburare alimentard caracterizatd prin

mlncat excesiv urmat de producerea vomei. Ea tinde apar[ la femeile cu
^sd
greutate normald care nu au suferit de anorexie' IngUrgitarea excesivd
I (longtientizatd de cdtre persoand ca fiind anormald) este acompaniatd de
teama persoanelor cd nu vor fi in stare s[ se mai opreascd' Indivizii care
suferd de aceastd tulburare sunt foarte preocupafi de felul in care ii vdd
ceilal,ti. De aceea, ei igi provoacd voma pentru a scdpa de caloriile nedorite
sau folosesc purgative gi ceaiuri diuretice in exces. Bulimicii suferd deseori
de depresie, iar complicaliile medicale ale bulimiei sunt foarte serioase. Ele
includ probleme .aidio-rrus.ulare gi gastro-intestinale, dereglarea ciclului
menstrual, disfunc{ii hormonale, anemii, probleme musculare 9i osoase, ca
gi diferenle uriage de dispozifie (ciclotimii).
simptomatologia este asem[natoare la femei 9i la bdrbafi, dar
num6ru1 femeilor este de zece oi mai mare. Cercet[torii cred cd acest lucru
se intdmpl[ deoarece mult mai multe femei sunt convinse cd a fi gras este
..uu n.gutiv gi urdt, in timp ce a fi slab este frumos. Femeile care apar,tin
claselor bine v4zute din punct de vedere socio-economic, precum 9i cele a
cdror greutate are legdturd cu preocup[rile lor (fotomodele, gimnaste,
dansatoare) riscd mult mhi mult sd sufere de aceastl tulburare. Via{a
familiald dizarmonioasd 9i pdrinfii abuzivi fizic 9i verbal cresc riscul
apariliei bolii.
Unele femei mdndncd pentru a-gi imbundtdli dispozilia 9i a scdpa de
congtiinfa de sine. Dupd ce mdndncd, se simt vinovate. Pentru a-gi atenua
sentimentele de vinovdlie 9i pentru a reduce efectele mdncatului, ele igi

69
provoacd voma. Cercetdtorii cred cd aceastd vomare provocati are ca scop
principal ameliorarea sentimentului de vinovdfie, cat gi o pedepsire
implicitl. Bulimicii pot deveni atdt de obsedali de comportamentele legate
de mdncare, incdt vor ajunge sd evite iegirile in societate, izol6ndu-se.

Comportamentul sexual - fiziologie Ei gAndire

Atunci cdnd s-a descoperit cd Prinlul Charles de Wales avea o

leg[turd extraconjugald stabil5 gi de lungd duratd cu prietena gi confidenta sa
Camilla Parker-Bowles, ziarele de scandal londoneze au avut o zi bun[.
Aventurile pregedintelui Franklin Delano Roosevelt gi John F.Kennedy au
avut efecte similare in Statele Unite. Preocuparea oamenilor pentru viala
sexuald a celebritdlilor arat[ cd ei sunt fascina(i de aceasta gi deseori se
autodefinesc in termeni ai sexualitdtii lor - un fel de motivafie care, spre
deosebire de foame, ce are o baz6 fiziologicl, nu este obligatorie pentru
menlinerea viefii. Astfel, se poate observa imediat diferenla de importanld
dintre comportamentul sexual gi activitdfi precum cea de a cduta hran6.
Comportamentul sexual al organismelor inferioare este controlat in cea mai
mare mdsurd de sistemele lor fiziologice gi hormonale. La oameni, in
contrast, impulsul sexual se afld in mare parte sub control psihologic.
Aceasta inseamnd ci nu numai fiziologicul, in special hormonii
sexuali, dar gi ideile, comportamentele anterioare, emofiile, agteptlrile gi
scopurile se regdsesc in comportamentul sexual al fiinlelor umane.
Contribufiile relative ale acestor factori vaiazd,, depinz6nd de o arie largd de
variabile. Pentru unii oameni, imaginile, sunetele gi mirosurile sunt
inifiatorii comportamentului motivat sexual. Pentru al1ii, gdndurile,
sentimentele gi fanteziile ini[iazd sau, in multe canr,ri, satisfac motivafia
sexual6. B[rbafii gi femeile r[spund diferit; cei mai in vdrsti r[spund diferit
de cei mai tineri; educafia religioasd a unui individ igi pune amprenta asupra
comportamentului sexual; cultura in care este crescutd o persoan[ are
influenfe profunde. Ideile occidentale despre sexualitate diferd foarte mult
de aborddrile orientale; chiar gi in rdndul culturilor occidentale existd
diferenfe. De exemplu, europenii sunt mai deschigi gi mai expresivi sexual
decdt americanii, iar britanicii gdsesc cd indiscreliile sexuale ale
politicienilor sunt mai scandaloase gi mai supdritoare decAt le gdsesc
americanii, cdrora scandalurile financiare le dau mult mai multd bdtaie de
cap gi pe care le glsesc mai greu de rezolvat decAt pe primele. RecunoscAnd
aceastd diversitate de rlspunsuri, sd observdm cdliva inifiatori ai
comportamentului sexual, ftziologia comportamentului insugi gi felul
activitdfilor sexuale in care se angajeazl fiinfele umane.

70
Ce inifiazi impulsul sexual?

Cu greu trece o zi frrd sd fim bombardali cu mesaje sugestive sexual.

Reclamele la parfumuri abund[ in magazine; maginile sunt vindute de
modele atractive gi, deseori, pe jumdtate dezbrdcate. Echipamentele sportive
sunt vdndute de tineri gi tinere atractivi din punct de vedere sexual; chiar 9i
pasta de dinli este vdndutd de bdrbafi gi femei cu o alurd special[. Creatorii
de publicitate folosesc principiile inv[fdrii condifionate pentru a forma
asocieri intre oameni gi situalii atractive gi produsele lor, in speranfa cd
produsele vor imprumuta din atractivitate, sugerdnd c6, dac[ vei consuma
produsele lor, vei deveni la fel de atractiv ca gi modelele. Ei incearcd si
inilieze o activitate, aceea de cumpdrare, prin activarea impulsului sexual. Ei
gtiu, bineinfeles, cd gflndurile oamenilor, mai mult decdt hormonii lor, vor
iirecliona comportamentul cumpdrdtorului. Dar hormonii joacd 9i ei un rol
important in comportamentul sexual.

Hormonii sexuali

Comportamentul sexual al fiinlelor umane se afld, in parte, sub

controlul hormonal, iar hormonii difer[ de la bdrbali la femei. La bdrbafi,
testiculele sunt principalii producdtori de androgeni, hormonii sexuali
masculini. La femei, ovarele produc estrogenii, hormonii sexuali feminini.
in realitate, existd numerogi hormoni sexuali masculini 9i feminini, dar ne
putem referi la acegtia folosind numele generic de androgeni 9i estrogeni.
Eliberu..u acestor hormoni, in special testosteron gi estradiol, semnalizeazd
gi accelereazd dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare din timpul
pubertd{ii. O datd ce bdrbafii qi femeile trec de faza postpuberald, existd
nivele suficiente de hormoni pentru a crea dorin{a 9i pregdtirea
adolescenlilor de a se angaja in viala sexuald - dacd aleg acest lucru. Cu
toate acestea, gi bdrbafii gi femeile pot fi receptivi sexual oricare ar fi nivelul
lor hormonal.
Oamenii, ca gi animalele, simt o nevoie determinata par,tial de
structura creierului gi, in special, de cea a hipotalamusului. La animale'
hormonii exercitd efecte profunde asupra comportamentului, activfrndu-le un
set de rdspunsuri sexuale. Astfel, majoritatea r6spunsurilor sexuale la
animale se afl[ sub controlul direct al hormonilor gi nu se inregistreazd frrd
activarea hormonald. Oamenii, pe de altdparte, pot alege dacd sd rdspundd
sau nu sexual in orice moment. De fapt, chiar dacd se indepdrteazd organele
producdtoare de hormoni, aceasta nu va afecta comportamentul sexual
(depinde de v6rsta persoanei la momentul indepdrtdrii lor), deoarece

7l
motivalia sexuald are la baz6, in aceeagi mdsurd, socialul, psihologicul 9i
fiziologicul - sau chiar mai mult primele dou[.

Imagini, sunete, mirosuri gi fantezii

La animale, o femel[ receptiv[ sexual aratl acest lucru prin

eliberarea de feromoni; acegtia ac[ioneazd ca un trdgaci pentru activitatea
sexuald. in alte cazvri, o migcare sugestivl (dans nupfial) sau incercuirea
unui cuib poate semnaliza receptivitatea gi va inilia comportamentul sexual
al unui partener. Oamenii, deoarece nu se afld sub un control direct al
hormonilor, pot fi stdrnifi; ei vor deveni interesali gi vor cduta sau vor
rdspunde la o stimulare sexuald produsl de o imagine, la auzul unui sunet
erotic sau la mirosul unui parfum familiar. Gdndirea joacd un rol exffem de
important la fiinfele umane; gdndurile, fanteziile, emofiile 9i imaginile unui
individ pot inifia gi activa dorinfa gi activitatea sexuald.

Orientarea sexualii

Orientarea sexuall este direclia interesului sexual al unui individ. O

persoand cu orientare heterosexuald simte o atracfie erotic[ gi o preferinfl
fald de membrii sexului opus; un individ cu orientare homosexuald simte
atraclie gi preferinld fa![ de membrii aceluiagi sex, iar o orientare bisexuald
presupune o atracfie cdtre membrii ambelor sexe. Pdnd la studiile lui Kinsey
gi ale colegilor lui (1948, 1953) despre orientarea sexual[, se considera cd
oamenii sunt ori heterosexuali, ori homosexuali; el a fost cel care a introdus
ideea unei continuitdli a comportamentului sexual; de la comportamente
exclusiv homosexuale, la unele comportamente homosexuale, la comporta-
mente majoritar heterosexuale gi pdn[ la comportamente exclusiv
heterosexuale. El a recunoscut gi le-a permis cercetdtorilor s[ realizeze cd o
experienfd homosexual[ nu se confundi cu orientarea. De asemenea, o
persoand poate fi homosexuald sau poate avea o orientare bisexual5 chiar
dacd nu a avut o astfel de experienfd sexual6. Astfel, este gregitd catalogarea
orient[rii unei persoane pe baza uneia sau chiar a mai multor experienfe
sexuale.
Cauzele homosexualit4fii au fost dezbdtute pe parcrusul a zeci de
ani, iar argumentalia s-a dezvoltat intr-o dezbatere clasicd ereditate-mediu.
Cei care cred in influenfa mediului amintesc faptul ci un comportament
homosexual se afld sub influenla gi controlul voluntar, cd este invdlat gi cE
poate fi schimbat prin terapie eficientd, consecventi gi pe termen lung. Cei
care susfin acest punct de vedere cred cd se face o mare gregeald de cdtre cei
care trag concluzii din studiile genetice, studii familiale gi cercetdri ale

72
structurii chimice a creierului, spundnd cd ei confundd cauzele acestui
comportament cu efectele sale (Byne, 1944).
De partea ereditalii sunt cei care suslin cd homosexualitatea este o
trdsdtur[ inndscutd, fixatd gi determinatd genetic. Ei citeazd date care aratd
c[ birbafii gi femeile homosexuale au gtiut incd din copildrie ci sunt
"diferili"; ei remarcl faptul cd majoritatea incercdrilor de a transforma
b[rbafi gi femei homosexuale prin terapie, medicamente, rug[ciuni gi
exorcizdri au eguat. Balanfa dezbaterii pare sd se incline. spre susfin[torii
argumentelor ereditdgii. Studiile efectuate pe gemeni arat[ o ratd mare a
concordanfei homosexualitdlii atdt la gemenii identici, cdt gi la cei
neidentici. in familiile mari, blrbafii homosexuali tind s[ vind din generalii
in care existd mulli bdrbafi homosexuali. Un cercetdtor, Hamer (1993), a
descoperit dovezi genetice ale acestei orientdri: nivele ridicate dintr-un
hormon specific, gdsite la un bebelug care, ulterior, a devenit homosexual.
Recent s-a descoperit ci unele porfiuni din hipotalamus la bdrbafii gi femeile
homosexuale diferd de cele ale oamenilor cu orientare heterosexuald.
Impactul acestei dovezi a fost profund. Btrrbafi gi femei homosexuali
pdrdsesc instituliile mentale gi consilierea gi cautd protecfia drepturilor
civile, simfindu-se totodat6 mai bine in legdtura cu propria persoanl 9i cu
sexualitatea lor.

implinirea - o nevoie socialii

Psihologii specializafi in personalitate, cum este gi Henry Murray,

sunt convingi cd evenimentele-cheie gi situaliile din mediul inconjur[tor al
unei persoane ii determini comportamentul. Murray a folosit sintagma a
exercita o presiune pentru a descrie felul in care mediul poate motiva o
persoand. Mediul poate exercita o presiune asupra unei persoane, pentru a
o determina sd exceleze in sport, sI fie iubitor fafe de un bunic sau sd caute
sd fie din ce in ce mai bogat. Presiunea sdrlciei poate produce nevoia
sociala de siguranli economicd; poate fi astfel ca:uza comportamentului unei
persoane care muncegte din greu, care se antreneaz[ 9i se educd pentru a
deveni mai bogatd.
Teoriile notabile despre mlsurarea rezultatelor presiunii sunt teoriile
agteptdrilor, care se concentreazd in special pe nevoia de implinire, o
nevoie sociald care dire'cfioneazd gi face comportamentele oamenilor sE
tinda spre excelare gi succes. Conform acestei teorii a implinirii, oamenii se
angajeazd in acfiuni care sd le satisfacl dorinla de succes, mdiestrie 9i
implinire. Sarcinile care nu sunt orientate spre aceste scopuri nu sunt
motivate. ceea ce inseamnd ci oamenii ori nu le fac, ori le fac fbrd energie qi

73
d[ruire. Existd gi efecte negative mai mari dac[ oamenii cred cd ceea ce fac
nu are rost, dacd simt cd efortul lor nu-9i atinge scopul.
Unul dintre liderii studiilor timpurii despre motivafia nevoii de
implinire a fost David C. McClelland, a clrui cercetare s-a concentrat pe
ideea cI oamenii au motive sociale puternice de implinire' El a ardtat cd
motivafia implinirii este invdtatd de acas6, in mediul individului, din timpul
copil[riei. Adul,tii cu o mare nevoie de implinire au avut pdrinli care au cerut
excelenfl, dar i-au gi rdspl[tit prin afecliune pentru succese. Aceqti copii au
mers gi au vorbit devreme gi au simfit o mare nevoie de succes gi in gcoala
elementarl. O mare nevoie de implinire se intdlnegte la nou-nAscufi, poate
deoarece pdrinfii au atunci mai mult timp sd le ofere direclionare gi laudd.
Motivalia implinirii este deseori mdsuratd in scorurile rezultate din
analiza confinutului gdndirii din poveqtile imaginate. Studiile timpwii
despre nevoia de implinire a oamenilor au folosit deseori Testul apercepfiei
tematice (TAT). in acest test, oamenilor le sunt ardtate scene cu teme vagi,
care sunt deschise interpretdrilor. Celor testali li se cere sd nu gdndeascd in
termeni de bine sau rdu, ci sd rdspund[ la patru intrebdri debaz6:
l. Ce se intimpld?
2. Ce a dus la aceastl situalie?
3. Ce gdndesc personajele?
4. Ce se va intdmpla?
Folosind un sistem complex de notare, cercetitorii au analizat
descrierile fiecdrei scene. Ei au descoperit cd oamenii cu o nevoie mare de
implinire, spuneau povegti despre succes gi competilie (Spangler' 1992)-
Cu teste precum TAT, cercet[torul poate deosebi repede indivizii cu
o mare nevoie de implinire de cei cu o nevoie scdzutl de implinire. De
exemplu, atunci c6nd participan{ii trebuiau sd rearanjezelitere (vtse) pentru
a forma un cuvdnt cu sens (vest), cei cu nevoia de implinire dezvoltatd ;i-au
imbunlt[lit rezultatele foarte mult dupl mai multe incercdri succesive, in
timp ce aceia cu nevoia de implinire foarte micd nu gi-au imbundtflfit
rezultatele decdt foarte pufin, dupd mai multe incercdri succesive.
Cercetdtorii au concluzionat c6, dacd unor persoane cu o mare nevoie de
implinire le sunt adresate cerinfe complexe, aceqtia descoperd cdi noi gi mai
bune de rezolvare a cerinfelor o datd cu exersarea acestora, in timp ce aceia
cu o nevoie scdzuti de implinire nu incearcd modalitdli noi. Astfel, oamenii
care au nevoie de implinire dezvoitatl tind spre excelenld 9i spre
performanle mai bune; ei cred cu t[rie in eficienfa lor gi in importanfa
efortului lor in dobdndirea performanlelor.
Nevoia de implinire pare strAns legatd de gradul de risc pe care sunt
oamenii pregdtili s6-l suporte. Unii cercet[tori au susfinut cd, dacd copiii
sunt 16uda!i, ei vor fi mai mult orientali spre implinire, ceea ce inseamn[ cd

74
gradul de risc pe care vor fi gata sd gi-l asume va fi mai mare. Pentru a testa
aceasti teorie, Canavan&Gumpert (1977) au prezentat unor fete de clasa
int6i gi de clasa a $asea dintr-o gcoald dintr-o suburbie a New York-ului
nigte probleme de matematicl. Pentru fiecare problemd bine fIcut6, ele au
fost l6udate, iar pentru problemele prost fEcute au fost criticate. Dupd
rezolvarea unui exercifiu in care fuseserd ldudate (sau criticate), fetele
trebuiau sd aleagd probleme dintr-o listd cu opt trepte de dificultate.
$coldrifele ldudate aveau agteptlri mai optimiste, standarde mai inalte 9i o
mai mare incredere in performanfele lor ulterioare. Ele alegeau probleme cu
cel mai inalt nivel de dificultate, expunindu-se astfel riscului egecului.
Elevele criticate erau nemullumite de performanfele lor gi au ales problerne
cu cel mai sc[rut nivel de dificultate. Cea mai importantl descoperire a
studiului Canavan-Gumpert este ci lauda gi critica influenfeazd direct
comportamentul persoanelor privind nivelul de asumare a riscului 9i, astfel,
nevoia lor de implinire.
Scopurile pe care gi le propun oamenii gi gradul de risc pe care sunt
gata sd gi-l asume sunt afectate gi de felul nevoilor care ii motiveazd,
experienlele lor anterioare gi chiar 9i "cheful" pe care il au in acel moment
(Home&Arbuckle, l98S). Expresia profefii care se auto-indeplinesc
sugereaz[ cdaceiacare Se agteaptd sI aibd succes vor avea, iar cei care nu se
agteaptd la aceasta, nu vor avea. Agteptirile de succes gi egec pot influenfa
rezultatul unui efort dacl aceste agteptlri ajut[ la formarea
comportamentului unei persoane (Elliot&Dweck, 1988). Un profesor care se
agteaptd ca un elev s[ nu reu$eascd, de exemplu, il poate trata intr-un fel
care sd ducd la egecul acestuia; lucrurile par s[ se implineascl exact in felul
in care s-a agteptat (a prezis) profesorul. Agteptdrile devin astfel o
componentfl-cheie in explicarea comportamentului, in special cel al
oamenilor cu o mare nevoie de implinire. De exemplu, o persoand care este
impinsd spre succes de cdtre pdrinfi, instructor sau antrenor igi poate
dezvolta o puternicd dorin!6 de succes; in cazul unor experienle pozitive, un
astfel de individ igi va propune obiective pentru performanfele sale
solicitante, dar rcalizabile (Dweck&Leggett, I 9 8 8).

75
 PSIHOLOGIA iN ACTIUNE - APLICATII
Neajutorarea inviilati
pentru a-9i putea
Oamenii vor s6 aibl controlul asupra viefilor lor
cauzele comportamentelor
determina propriul destin. Ei vor sd poatd itribui
cred cd igi pot controla
lor unor evenimente ,ugioout.. Majorita ea oamenilor
oamenii atunci cdnd
mediul intr-o misurl rezonabill. Dar ce se intdmpl[
cu
seafl6insinra;iiincaresimtc6numaiauniciuncontrol?Cum
reacfioneazd ei cdnd I se intdmpld lucruri negative?
in care ffebuie
se presupunem cd egti iarticipant intr-un experiment
s[ rezolvi puzzie-uri' Acestea par sd fie relativ
orice ai face, nu reugeqti s4 le rezolvi' Probabil cd
arutd cdatunci cdnd sunt pugi in fala unor situalii
amenii, 9i animalele, pur 9i simplu nu
colegii sdi au ardtat, de exemPlu; cI
se lJ dai posibilitatea de a sclpa, ei
avea posibilitatea' Seligman a numit
acest comportament neajutorare invi{ati'
: Neajutorarea inv[fatl este comportamentul de renunfare
sau de
negative sau la
lipsd a rdsiunsului unui organism .*pnt la consecinfe
ptdtptt ut.rptu cdrora nu are nici un control'
Dup[spuseleluiSeligman,c^||zamajorlaneajutordriiinvdfateeste
ceea ce se intdmpld cu el in
convingerea cuiva cd orice ui fu"" nu va afecta
viitor. Rezultatul acestei convingeri este anxietatea, depresia 9i
areactivitatea.
opusulneajutordriiinvllateesteoptimismul'invifat-sentimenful
s6 creadd c[ li'se vor
c5 lumea arebazeporitiue, ceea ce ii face pe oameni
este cheia spre un
intdmpla lucruri bune. Seligman susline cd invifarea
sentiment de optimism sau de negativism'

76
 "FOCUS

Care este aspectul cheie al teoriei imboldului care explicd motivafia?

Ce dovezi existente demonstreazd cd motivalia intrinsecd scade
atunci cdnd se oferd recompense pentru un comportament?
Care este dovada c[ indivizii sunt motivali s[ bea sau si mdn6nce
din cauza lipsei de hrand sau de lichid din organism?
care este dovada c6 relafia dintre a mdnca 9i obezitate se poate
explica prin factori externi?
Ce dovezi existi care s[ sugereze c[ gdndireajoacd un rol extrem de
important in comportamentul sexual uman?
Oferili argumente pentru ambele p[r1i ale dilemei ereditate versus
mediu in privinfa orientdrii sexuale.

cANDE$TE cRrrlc!
B in ce fel s-a dezvoltat teoria umanistl din teoria cognitivd? S-a
dezvoltat teoria agteptirilor din cea a impulsului?
tr De ce este atdt de dificila testarea experimentall 'a teoriilor
umaniste?
tr De ce oamenii care au atins nivelul de reactualizarc nu imbr[figeazl
neapdrat valorile pe care o culturl le considerd "bune"?
tr Indivizii nu rdspund la mdncare in acelagi fel in toate momentele
zilei. Care sunt variabilele care ar putea influenfa acest rispuns?
tr Dacd,precum suslin unii ceroetatori, existi obaz6 fiziologicd pentru
anorexie, de ce credefi c[ aceasta este mai des int0lnitd in unele
culturi decflt in altele?
o De ce credefi cI gUvemul ar trebui sau nu ar trebui sd se angaj eze in
studii despre comportamentul sexual?
tr De fiecare datl cdnd gtiinfa se afl6 in fafa unor descoperiri genetice
se ridicI intreblri etice. De exemplu: ar frebui sd le fie dat voie
pdrinfilor si gtie dacd sarcina prezintil risc genetic pentru
homosexualitate?

77
 irvrnnnARr DE AUToEVAT,UARE
Motivafia pi emofia

l. Urmltoarele teorii aparfin uneia dintre cele gase categorii de teorii

motiva{ionale, cu excepfia:
El teoriei evolufioniste;
tr teoriei dificultive;
tr teoriei psihanalitice;
tr teoriei cognitive.
2. Starea de echilibru fiziologic in care toate sistemele biologice
funcfioneazd la grad optim se numegte:
tr stdrnire;
tr motivare;
tr implinire;
tr homeostazie.
3. Leppler gi Greene, care au cercetat motivafia intrinsecd, consider[
costurile ascunse ale recompenselor externe ca fiind:
tr reducerea motivafiei intrinseci;
tr cregterea motivatiei inhinseci;
tr au nevoie de prea mult timp pentru a fi administrate;
tr qeeazlresentimente dacl sunt aplicate inadecvat.
4. Care dintre aceste comportamente poate fi mai degrabl explicat de
o teorie cognitivi a motivafiei?
tr imbrdcarea unui pulover atunci c6nd e frig;
tr alegerea unei cariere cu un orar convenabil;
tr deschiderea radioului in magin6, pentru a rdmflne treazlavolan;
tr ' consumarea unei porfii duble seara, dupd ce am sdrit prdnzul.
5. Cine este cel mai probabil s[ dea dovadd de motivalie intrinsecd
redusl dupi oferirea unor recompense extrinseci?
tr cineva cu o stiml de sine scLnfid;
tr cineva cu stiml de sine crescutd;
tr cineva care prezint[ un nivel de stdrnire mare;
tr cineva care prezintd un nivel de stdmire mic.
6. Care dinte urmltoarele dezechilibre este marcat de refuzul
congtient gi repetat al mdncdrii?
tr anorexiapraecox;
tr bulimia nervoasd:
b anorexia nervoasi;
tr neurastenia.
7 - La oameni, factorii care afecteazi comportamentul sexual sunt
nivelele de hormoni din sdnge, care sunt:

78
tr foarte diferili de la persoandla persoand;
tr la fel in majoritatea culturilor din lume;
tr controlafi in mare parte de factori genetici.
g. cercetdrile moderne ale homosexualit5gii au descoperit c6:
tr terapia comportamentalb de rezvltate in schimbarea orientdrii
sexuale;
tr homosexualitatea se invafd in adolescen!6;
tr majoritatea oamenilor au o experienld homosexuald la un moment
dat:
tr existll factori genetici gi hormonali ai homosexualitdlrt.
9. Studiul nuAman al practicilor sexuale indicd faptul cd in ultimii
50 de ani comportamentul sexual al americanilor s-a schimbat 9i c[ acum:
tr existi mai mulli homosexuali decdt inainte;
tr din ce in ce mai pufini oameni sunt satisf[cufi de viala lor sexual6;
tr oamenii fac sex la o vflrst6 mai fragedd astLzi;
tr nu s-a schimbat; oamenii vorbesc mai mult despre sex, dar
comportamentele nu s-au schimbat.
10. Una dintre diferenlele intre oamenii cu o mare nevoie de
implinire gi cei cu nevoie redusd este aceea cE cei cu nevoie mare de
implinire:
tr vor rezolva problemele perfect de la prima incercare;
tr vor continua s6-gi imbunlt5geascd performanlele dupd mai multe
incercdri;
tr vor renunfa, dacd nu reuSesc sd rezolve problema din prima
incercare;
tr vor interacfiona cu incerclrile celorlalli de a rezolva cerinfele.
11. Care dintre urm[toarele emofii nu face parte dintre emoliile de
bazd?
tr mdndria;
E vinov6{ia;
tr bucuria;
tr tristefea.
12. Atunci c6nd au fost studiate expresii precum zambetul in mai
multe culturi, rezultatul general a fost c6:
tr existd asemln6ri intre situafiill care catalizeaz| aceastl reacfie;
tr aceastd expresie are diferite semnificafii in culturi diferite;
! aceste rdspunsuri sunt independente de limbaj 9i cultur6;
tr nu existd concordanfd in compararea reacfiilor in diferite culturi.
13. Toate acestea sunt emofii ale supravieguitorilor in afard de:
tr teamd;
f] triste(e;

79
tr invidie:
tr bucurie.
L4. Ce teorie despre emofii spune cd o persoand care simte o emofie
va avea o stare emofionald internd gi un rdspuns fiziologic mdsurabil
simultan:
tr James-Lange;
tr Cannon-Bard:
tr Le Doux;
tr Schachter-Singer.
15. Un poligraf .(detectorul de minciuni) se bazeazd. pe teoria
conform cdreia:
tr emofiile pozitive produc o stdmire mai mare decdt cele negative;
tr emofiile negative produc o stdrnire mai mare decflt cele pozitive;
tr spunerea unei minciuni produce o stdmire mai mare decdt spunerea
adevirului;
tr spunerea unei minciuni produce o stdrnire mai micd decdt spunerea
adevdrului:

80
 PERCEPTIA t

Ce se int6mpl[ atunci cdnd copiii deschid pentru prima datd ochii?

Vdd lumea la fel ca noi? Aud aceleagi sunete, percep aceleagi mirosuri, simt
aceleagi gusturi? Strategiile de organizare a lumii reale existd in creierul lor
de la bun inceput? Sau lumea copilului este, aga cum sugera William James,
"doar o cumplitd confuzie generald" ce aqteaptd sd fie organizath cv ajutorul
experienlei gi prin inv[fare? Cercetlrile moderne sugereazd cd adev[ru] s-ar
afla undeva la mijloc.

Capaciti{i inniscute 9i lecfii de percepfie

Una dintre modalitdgile prin care s-a putut studia perceptia a fost
deprivarea timpurie"pe animale cu sisteme senzoriale gi perceptuale similare
omului, cum ar fi pisica. S-a constatat cd, fdrd anumite experienfe in
anumite perioade critice ale dezvoltlrii, percepfia nu se dezvoltd normal.
Cercetdtorii au studiat, de exemplu, animale crescute in intuneric
absolut citeva sdptdmdni sau luni sau cdrora li s-au pus ochelari care
permiteau vederea unor anumite aspecte gi a altora, nu. S-a constatat ci
iezvoltarea analizatorului vizual la aceste animale a avut de suferit. intr-
un studiu rdmas celebru, puii de pisicl aveau ochelari care le permiteau
vederea liniilor verticale, dar nu gi a celor orizontale sau viceversa. Pisoii
aveau la gdt colare, astfel incdt, intorcAndu-se, nu-gi puteau vedea nici
mdcar propriul corp. Dupd c6teva luni, pisicile care nu vdzuserd decdt
liniile verticale pireau complet "oarbe" la contururile orizontale. Se izbeau
de obiectele orizontale, in schimb alergau sd se joace cu o bard verticald pe
care experimentatorul o linea la vedere. Dacd bara era linuti orizontal, se
comportau ca gi cum nu ar fi vdzut-o. La fel, pisicile care nu vdzuserd
decit liniile orizontale, se jucau cu bara orizontal[, dar o ignorau pe cea
vertical[.
conform acestui studiu, concluzia care s-ar putea trage ar fi cd, la
pisici, perceplia vizuali se invald. Altd explicafie ar fi cd deprinderile de
vedere sunt prezente la nagtere intr-o formd rudimentar[. Studiile fiziologice
aratd cd aceasta este explicafia corect6, cel pufin in cazul perceperii liniilor'
Creierul pisoilor nou-ndscufi este echipat cu acelaqi tip de celule de detec{ie
ca gi cel al pisicilor adulte. Din acest tip de cercetdri, psihologii au
concluzionat cd, probabil, omul se na$te cu o anumitd capacitate de a
discrimina marginile gi unghiurile obiectelor. Observarea directd a copiilor
gi a reacfiilor lor la stimulii senzoriali aratd cd ei posedl gi alte capacitdli

8l
vizuale. Ei pot discrimina mlsuri gi culori, contraste, umbre gi pattemuri
mai complexe chiar de la na$tere sau de la cdteva sdptdmAni. Chiar gi
percepfia ad0ncimii apare devreme sau ar putea fr prezentd incd de la
na$tere. Pentru a testa perceplia vizuald a unui copil s-a folosit un dispozitiv
foarte ingenios, gi anume prdpastia vizuald (visual cliff) (Gibson & Walk,
1960). Acest dispozitiv e obfinut din doud suprafefe de addncime diferita
(doud trepte) acoperite cu o sticld groas6. Suprafefele treptelor sunt
acoperite cu un material in carouri. Copilul este agezat deasupra, pe treapta
mai inaltd, care se afld chiar sub sticld, iar mama lui, care std dincolo de
treapta joas6, il cheam[ cdtre ea. Copiii de 6 luni se vor indrepta cdtre mam[
atdt timp cdt se afld pe treapta inaltd, dar vor refuza sd meargd peste partea
"ad6ncd ". Aceastd ezitare aratd cd la 6 luni copilul are percepfia addncimii.
Firegte, pAnd la 6 luni, copilul a avut ocazia s6-gi educe aceastd perceplie
vinnld complex[, dar studiile au ar[tat cd la copiii de 2 luni se inregistreaz[
o cregtere a ratei cardiace atunci cdnd sunt plasali deasupra treptei joase, nu
insd gi atunci cdnd sunt plasali pe treapta inaltd.
Existd gi alte dovezi asupra faptului cd ne nagtem cu o anumitl
predispozilie vizual6: studiile de caz efectuate pe persoanele care s-au
ndscut oarbe gi gi-au reclp[tat vederea pe parcursul viefii. Se constatd cd
aceste persoane prezintd, unele limitdri ale vederii dar, chiar in momentul
indepdrtdrii bandajelor, cdnd au vdzut pentru prima datd, au fost capabile sI
distingd figurile din contur, sd ,,scaneze" obiectele gi sd le urmdreascd cu
privirea atunci cdnd se aflau in migcare. Se pare, deci, ci aceste abilitdgi sunt
inniscute. La fel se prezinti situagia cu celelalte simfuri. lncd de foarte
devreme copilul prezintd o preferinfd pentru gusturile dulci gi repulsie
pentru amar. De asemenea, deosebegte dulcele de sdrat. El reacfioneazl
puternic la anumite mirosuri, cum ar fi cel de usturoi sau de ofet gi mai pulin
la altele, cum ar fi alcoolul, ceea ce aratd. cd, face distinclia intre mirosuri.
Tresare la sunete puternice gi intoarce capul cdtre sursa care le-a produs,
semn c[ percepe sunetele ca fiind localizate in spa{iu. Poate deosebi vocea
unei persoane de alte sunete inanimate.
Deci, lumea nou-ndscutului e departe de a fi o lume cumplit de
confuzd, cum credea William James. Cu toate acestea, lumea percepfuald a
copilului e mult diferitd de cea a adultului. Legiturile neurologice nu sunt
complet dezvoltate, aga cd simlurile sale sunt mai pu{in performante. Dacd
am compara invdtarea percepfiilor cu mersul la gcoald, natura ne-a permis sd
sdrim peste grddinild gi, poate, chiar peste clasa I.

82
 Influenfe psihologice gi culturale asupra percepfiei

Faptul c[ anumite caracteristici ale percepfiilor sunt inn[scute nu

inseamnd cd toli percepem la fel. Unei camere video nu-i pas[ ce "vede",
nici unui casetofon ce "aude". Braful unui robot industrial nu igi face nici o
parere despre obiectul pe care il atinge. insd pentru noi, oamenii, obiectele
pe care le percepem au o importanld aparte, de aceea factorii psihologici pot
influenfa modul in care percepem realitatea. Dintre aceqti factori amintim:
. Nevoile. Cdnd avem nevoie de ceva sau ceva ne intereseazd in mod
special, e mult mai probabil sd-l percepem in detrimentul altor stimuli,
chiar mai pregnanli decdt cel in cauzd. De exemplu, un individ fldmdnd
va observa gi va refine mai degrabi cuvintele legate de hrand, cdnd
acestea sunt proiectate pe un ecran, decdt unul sltul
(Wispe&Drambarean, 1953). De asemenea, un studiu efectuat printre
studenfii de colegiu, amatori de fotbal, a ardtat cI studen{ii care lineau cu
echipa care a pierdut au refinut cu mai mare fidelitate erorile de arbitraj
gi faulturile echipei adverse, fafd de cei a cdror echip[ favorit[ a ieqit
invingdtoare, care au apreciat meciul "dur, dar corect", iar la sfflrqit nu
gi-au mai amintit decdt circa jumdtate dintre faulturi sau erori de arbitraj
(Hastorf gi Cantril, 1954).
o Convingerile. Ceea ce o persoand considerd adevdrat despre realitatea
inconjurdtoare ii afecteazi modul in care interpreteazd stimulii ambigui.
De exemplu, vedegi un obiect neclar in inaltul cerului. Cei care credeli in
existenfa civiliza{iilor extraterestre e mult mai probabil s[ declarafi cd a{i
vdzut un OZN, pe cdnd cei care nu cred vor considera cd au v[rut un
balon meteorologic, de exemplu. De asemenea, la fel e cazul faimosului
"chip de pe Marte" , pe care entuziagtii epocii l-au considerat, pre! de
trei decenii, ca fiind fbcut de o civilizafie extraterestr[. Prima fotografie
a fost frcutd de Viking I in 1976, iar cea de-a doua e mai recentd, din
2001, cdnd s-au folosit tehnicile de vdrf. Mai seamdnd a chip uman?

Emo{iile intense pot gi ele sd ne influenfeze percepfia. Un copil care se

teme de intuneric, e mult mai probabil sd declare cd a vdzut o fantomd in

83
 locul rochifei care se afld agd[atd de marginea dulapului sau un monstru
in loc de pdpuga preferatd. Durerea, mai ales, este influenfatd de starea
afectivd de moment. De exemplu, soldafii r5nili grav neagi uneori ci ar
simli durerea, degi sunt treji gi nu se afld in stare de goc. Uqurarea pe
care o simt cdnd constat[ cd sunt incd in viali poate contribui la
"anestezierea" momentand. $i invers: emoliile negative (frica, furia,
tristefea sau depresia) pot prelungi sau intensifica durerea resimlitd.
o Atteptirile. Experienfa precedentd ne poate gi ea afecta modul de a
percepe lumea. Tendinla de a percepe numai lucrurile la care te agtepfi
se numegte set perceptual. Seturile perceptuale ne sunt foarte de folos in
viafa de zi cu "!.Ele ne ajutd sd completdm cuvintele pe care nu le-am
auzit in fraze. insd seturile perceptuale pot duce la erori de percepfie.
Exist[ o anecdot[, povestitA de Maurice Chevalier. Era deja un actor
binecunoscut cdnd s-a dus pentru prima datd in Statele Unite. Cand
vaporul cu care cdl[torea a ajuns in portul american, din larg, actorul a
pufut citi clar, mare, cu litere luminoase care Se aprindeau una cate una:
"Bun venit printre noi, Chevalier ". Incf,ntat, a mulgumit celor care l-au
agteptat in port. Acegtia, uimili, gi-au intors privirea cdtre tabela
luminoasd. Atunci, Chevalier a citit cu stupefac{ie ceea ce era scris, de
fapt: "Bun venit printre noi, Chevrolet". Apropo, in acest paragtaf s-a
strecurat o gre$eale de fipar. A1i remarcat-o imediat, sau nu, deoarece vd
agteptali ca totul s[ fi fost corectat cu atenlie inainte de tipdrire?
Cdnd citim, seturile perceptuale ne ajutl s[ citim <<universitate> chiar
dacd in text apare scris (Oniveritate>r, deci sl adlugdm un element lipsl, sd
elimindm o liter[ in plus gi sd citim (spitab) 9i nu <spittal>>, si modificdm
elemente (sd citim (celdlalb in loc de <cealdlalO>) sau s[ facem o inversare
(citind <congtienb> in loc de <conqteinb).

Nevoile, convingerile, starea afectivd gi agteptdrile sunt toate

influenfate, la rdndul lor, de culfura in care am crescut. Diferitele culturi
oferd stimuldri in diferite arii. De exemplu, un studiu din anii '60 a arltat cd
persoanele apa4in6nd unor populalii africane erau "pdcllite" intr-o mai micd
mdsurd de iluzia Muller-Lyer decit occidentalii. Acest lucru se datora,
probabil, faptului cd civilizafia occidental[ e prin definifie o civilizafie
artificial6, prefabricatf,, alcdtuiti din structuri rectangulare 9i margini drepte.
De asemenea, occidentalii sunt educafi ia, privind o fotografie s5 o vadl
tridimensional, ceea ce face ca probabilitatea s[ se lase p[cdlifi de iluzia
Muller-Lyers sd fie mai mare. in schimb, populalia africand folositd in
studiu trdia in corturi rotunde, de aceea a luat liniile ca atare, bidimensional,
compardndu-le efectiv lungimea (Segall, Campbell & Herskowitz, 1966).

84
 Aceste studii au fost continuate gi amplificate in anii '90. Rezultatele
obfinute au fost consistente cu cele din 1966, ba, mai mult, au scos in
evidenfd cd influenlele culturale contribuie la formarea stereotipurilor de
perceplie, ne direc{ioneazd atenfia sau ne spun ce e important de perceput 9i
ce nu.

Percepfie congtienttr gi incongtienti

Ajungem, in cele din urm[, la doud inhebdri care ne-au frdmintat

destulh vreme, aprinzAndu-ne imaginafia. Putem percepe oare, prin canalele
noastre perceptuale obignuite, ceea ce se petrece in lume, chiar'dacd nu
suntem congtienli cd o facem? Putem capta semnale din lumea exterioard
sau de la alte persoane lard a ne folosi canalele perceptuale obignuite?
Desigur, perceperea multor aspecte o facem incongtient. in can,J
percepfiei viztrale, pentru a recunoa$te ceva ce am vilzut, ii analizdm,
incongtient, trlslturile, ii discrimindm contuiul, culoarea, textura, felul in
care reflectd lumina. Separdm imaginea de fond, calcullm distanfe,
addncimi pi ajustflm imaginea care se formeazd pe retind. Cu alte cuvinte,
trecem prin toate fazele procesului perceptiv, gi anume:
o detectia = sesizarea gi congtientizarea doar a prezenfei stimulului in
cdmpul perceptiv;
. discriminarea = detagarea stimulului de fond gi remarcarea acelor insugiri
care il deosebesc de stimulii aseminltori:
o identificarea =recunoagterea stimulului;
o interpretarea = stabilirea semnificafiei obiectului perceput.
Toate aceste procese se realizeazd ftrd ca noi sd fim congtienfi de
ele. Un alt experiment care probeazd existenla percepfiei realizate
incongtient s-a flcut cu persoane cu c6mp vizual ingustat. Dacl li s-a aprins
o lumind de scurt[ duratd in afara cimpului lor vizual, ei neagd cd ar fi
v6zut-o. insd, atunci cdnd au fost pugi sd ghiceasc[ direclia din care a venit
flash-ul luminos, acegtia au indicat cu o acuratefe destul de mare, depdgind
probabilitatea unui simplu ghicit.
Un alt exemplu de perceplie incongtientd e fenomenul "foaierului", gi
anume: dacl ne afldm la o petrecere, intr-un grup care poartd o disculie care
nu ne intereseazi in.mod special gi, la un moment dat, constat[m ci in
grupul din spatele nostru se vorbegte despre un bun prieten, ne putem
comuta atenfia pe ceea ce se vorbegte in grupul din spate, ignordnd
conversafia grupului nostru. Identificarea faptului cd in spate se vorbeqte
despre ceya interesant e un exemplu de perceplie incongtientd. Din toatl
multitudinea de vorbe care ne inconjoard, am reugit s6 le identificdm pe cele

85
 cu semnificafie mai mare, degi stimulii auditivi din grupul nostru erau mai
puternici gi ne solicitau un efort congtient.
Pdnd aici a fost vorba despre stimuli cu intensitate peste prag care au
ajuns, incongtient, la noi. Care este, insd, situalia stimulilor subliminali?
In 1987, Bornstein, Leone&Galley au ficut un studiu. Subiec{ilor li
se proiecta un film pe un ecran. intre secvenfe, apdrea figura unui individ,
dar proiecfia era de prea scurtd duratd pentru a fi perceput ca atare. Dupd
vizionarea filmului, subiec{ilor li s-a dat sd aleagd o fotografie dintr-un
album cu cdteva chipuri. O mare parte dintre ei l-au ales pe individul care
apdruse proiectat, subliminal, pe ecran, in timpul frlmului.
Un alt experiment a fost cel al lui Dagenbach, Carr&Wilhelmsen in
1989. Acegtia au proiectat pe un ecran flash-uri scurte confindnd cuvinte,
repede mascate de o ingiruire de X gi O, astfel incdt subiectul s[ nu aibd
timp sd le citeasc[. Unul dintre cuvinte a fost, spre exemplu, pdine. Dupd el,
a urmat cuvdnful salam, cu aceeagi durat[, sau cuvdntul buline (la un alt lot).
Cei din lotul in care a apIrut cuvdntul salam, au reugit s6-l citeascl pe
acesta, deqi nu gi-au da seama cd inainte fusese cuvdntul pdine, care era
legat semantic de el. Lotul la care urma un cuvAnt fdrd nici o legdturd cu
precedentul, de exemplu buline, nu au reugit sd citeascd nici al doilea
cuvdnt. Cercetdtorii au tras urmltoarea concluzie: cd gtim mult mai multe
decdt credem cd gtim. De altfel, procesarea incongtientd se pare ci apare nu
numai in percepfie, ci gi in memorie, invdtare, g6ndire, luarea deciziei etc.
Insd implicafiile pe care le are percepfia subliminald in viafa de zi cu
zi nu sunt atdt de tragice cum s-a creart la un moment dat. Perceperea
subliminald a unui cuvint simplu, cum ar fi pdine, se pare ci persistd in
memorie o duratd foarte scurtd, de pflnd la 100 milisecunde. De aceea, o
frazd .intreag[ introdusd in scop comercial, de exemplu: "Mdncali pdine
integrald in loc de pdine albd, e mai sdnf,toasd" e foarte pulin probabil sd fie
perceputd gi menfinut[ in memoria de lucru o weme suficient de lungd incdt
sd ne motiveze pentru comportamentul respectiv. Percepfia subliminald e cu
totul altceva decAt persuasiunea prin metode subliminale, a cdrei existenfd
nu a pufut fi probat[ pdnd acum. Un alt exemplu de incercare de persuasiune
eguatd folosind metode la limita liminarului am putut culege din campania
electorald din Romdnia, din anul 2000. Unul dintre candidali ap[rea pe
bannere pe un fond albastfu, pe care, dacl te uitai cu foarte mare atenfie,
observai cd scrie intr-o nuan![ diferitd "!20yo" (atdtea voturi ii trebuiau
candidatului pentru a se menline in cursl). Inutil sI spunem cd nu a oblinut
nici micar,un sfert din acest procent.
Altr idee care a frcut carierr in epocd a fost aceea a invdf[rii unei
limbi strdine in timpul somnului. Metoda folositd era ascultarea unei casete
in timpul somnului, cu garanfia cd,la trezie subiectul va detine nofiuni de

86
bazd din limba cu pricina. Cercetarile electrofiziologice nu au confirmat
acest lucru. Studiile electroencefalografice care s-au efectuat au ardtat
clar cI in timpul perioadelor de somn adevdrat nu se produce invdfarea'
Deci, dac6 vrel-i ca ia sfhrgit sI cunoagteli nofiunile din acest capitol, trebuie
sd r6mAneli treji pe parcursul lecturii. Ideea invdf[rii in timpul somnului
are,
ins6, o our".url iazi realA. Cuvintele auzite pdnd la adormire sau in stare de
semitrezie vor fi invafate mai ugor, prin efort congtient, ulterior, in stare
de
veghe.

PSIHOLOGIA iN ACTTUNE - APLICATTI

Lupta contra durerii

Durerea este un aspect neplIcut, dar extrem de util supraviefuirii

noastre. Ea ne indicl un stimul prea nociv sau o stare de boala, ajutandu-ne
pare
s1 intervenim la timp. Exist[ persoane incapabile sd simtd durerea. Degi
o situalie de invidiat, e plind de dezavantaje, deoarece o astfel de persoand
poate muri dintr-o banal[ apendicit6, doar pentru cd nu a perceput la timp
semnalele de alarm6-
Durerea cronicd, in schimb, e o adevdratd problemd. Durerea
continui (artrita, migrena, durerile de spate, nevralgiile, cancerul) scade
calitatea vielii persoanei in cauzd 9i a celor din anturajul ei. De asemenea'
durerea e un fictor de stres pe termen lung, ducand la scdderea imunitdgii
organismului gi la agruvareabolii. Astfel se intr[ intr-un cerc vicios.
Secolul XX a excelat in lupta contra durerii prin metode chimice
(medicamente de sintezl din ce in ce mai potente: anestezice, analgetice 9i
antiinflamatoare) sau frzice (indep[rtarea chirurgicald a elementului
disturbator). De multe ori, ins6, aceste metode se dovedesc ineficiente' La
sfhrgitul secolului trecut, mai ales in anii '90, s-a modificat viziunea asupra
modului in care durerea poate fi combdtutd. S-au redescoperit metode
alternative traditionale, in care schimbarea atitudinii, a emofiilor 9i a
circumstanfelor, exerciliile fizice gi de voinld se dovedesc a fi aliafi valoroqi.
Chiar gi rolurile sociale ale unei persoane pot influenfa modul in care ea
rdspunde la durere. La sfhrgitul anilor '80-'90 s-au dezvoltat metode
alternative prin care oamenii sunt invlla1i s6-9i foloseascd resursele
personale p"nt ,, a face'fa1d durerii in loc sd apeleze numai la specialigti'
. Mrdi.ufia analgeticl. Pind acum, metoda folositd pentru suferinzii
cronici era urmdloarea: de teama ca pacientul sI nu dezvolte dependenfS,
medicii administrau doza minimd de analgetic ce putea line durerea sub
control, urmdnd ca doza s[ fie crescut[ o datd cu obiqnuirea
organismului. Noile studii aratd cd e de preferat sd se administreze o

87
 dozd constantd de analgetic, in cantitate rnai mare decAt cea minimd
necesard controlului durerii. Astfel, nu se mai formeazd dependenll gi,
degi metoda pare mai agresivd, cantitatea totald de analgetice consumatd
e mai micd in timp decAt prin metoda precedente (Hill, 1990, Port 1994).
. Implicarea familiei. De obicei, persoanele care sufer[ de dureri cronice
sunt privite cu empatie de cltre cei apropiafi. Suferindul este scutit de
multe dintre responsabilitdlile gospoddriei pe care, de altfel, le-ar putea
duce la indeplinire foarte bine. in schimb, suferindul se concentreazd
asupra propriei dureri gi suferinfe, exacerbdnd-o. Atenfia celor din jur e
una dintre cele mai mari recompense gi, implicit, persoana e motivatd sd
repete comportamentul care i-a adus confirmare, oricare ar fi acela. De
aceea, metodele recente incurajeazd participarea bolnavului la propria
refacere, la activitate ftzicd, pe mdsura posibilitdlilor gi la incurajarea
familiei sI recompenseze aceste lucruri gi nu manifestdrile verbale sau
mimice privind durerea. Aceastl abordare face parte din terapiile
comportamentale gi ocupafionale. Atenfie insd, la cum folosili aceasti
metodd, deoarece durerea nu trebuie complet ignorat[, ea fiind un semn
diagnostic important al evolu$ei bolii.
r Cgntrolul durerii. Dacd pacienfii invafa cind, cum gi in ce circumstanle
apare durerea, vor putea gti ce elemente externe o declangeaz[. Simplul
gdnd cd pofi^ avea control asupra durerii are un efect analgetic
considerabil. Intr-un studiu efectuat de Cioffi&Hooloway in 1993,
subiecgii au fost pugi s5-gi scufunde mina in ap[ ?nghe!at6. Cei care gi-au
monitorizat durerea gi etapele ei gi-au revenit mai repede decit cei care
au fbcut tot efortul sd o ignore sau sd-gi abat[ atenfia de la ea. Pacienfii
au, de asemenea, nevoie de reeducarea mugchilor. Durerea duce la
.tensionarea musculafurii, ceea ce duce, la rdndul ei, la exacerbarea
durerii. De aceea, pacien{ii trebuie sd invele sd-gi relaxeze musculatura
pentru diminuarea durerii (Keefe&Gil, 1986).
Prin terapie comportamentald, pacientul invafi sd facl legltura intre
sentimente gi durere, sd inlocuiascd gindurile negative cu cele pozitive gi sd
foloseascd tehnici noi de combatere a ei.

88
 GANDIREA
Prin ce se aseamdni un tigru cu o pisicd? Cine era pregedintele f[rii
in anul 19.. ? cum se face un tort de ciocolatd? Iat[ trei intrebdri la care,
pentru a r[spunde, sunt necesare trei proceduri distincte. Pentru a rdspunde
la prima intrebare, probabil vefi face o hartd mentald cu reprezentdrile
ambelor feline. Pentru cea de-a doua, veli opera o alegere dintr-o listd, iar
pentru cea de-a treia, vefi parcurge mental operafiile care duc la prepararea
tortului.
Psihologia cognitivl este domeniul din psihologie care se ocup[ cu
studiul percepfiei, invdfdrii, memoriei gi al gdndirii. Ea studiazi felul in care
oamenii incearcd sd obfind, sI asimileze, s5 transforme, sd pdstreze gi sd
recupereze cunogtinfele. Mai departe, vom studia dou[ dintre subiectele
esenfiale ale psihologiei cognitive: gdndirea gi limbajul. Cuvintul cognitiv
are la bazd latinescul cognoscere, a cunoagte. Psihologii cognitivigti sunt
interesali indeosebi de procesele care influenfeazd, achiziEia gi folosirea
cunogtinfelor, cdt gi abilitatea de a rafiona, procesul prin care oamenii
genereazd idei logice gi coerente, evalueazd situafii gi ajung la concluzii.
Cercetdtorii cognitivigti presupun cd procesele mentale exist6, cd oamenii
sunt procesori activi gi ci procesele cognitive pot fi studiate folosind tehnici
care mdsoard timpul pdnd la formularea unui rdspuns gi acuratefea
rdspunsurilor (Ashcraft, I 989).

Scurt istoric al psihologiei cognitive

Interesul asupra psihologiei cognitive a apdrut pentru prima datd la

sfhrgitul sec. XlX, cind psihologii au fEcut primele incerc[ri de a studia
procesele mentale, mai ales gdndirea. O datd cu aparifia gi rdspdndirea
curentului behaviorist (al c5rui obiect de studiu erau comportamentele direct
observabile), prin anii 1920, procesele mentale au dispdrut din sfera
preocupdrilor psihologilor deoarece, nefiind direct observabile, nu fbceau
obiectul studiului.
in anii 1940, o dat[ cu dezvoltarea computerelor, capabile si
stocheze instrucfiuni inmemoria de lucru, s-a trezit interesul asupra modului
in care funcfioneazd memoria umand, iar prin anii 1950-1960, creierul a
inceput sd fie comparat cu un computer gi cercet[rile asupra funcliondrii lui
s-au intensificat.
Jean Piaget a fost cel care a schimbat optica psihologilor asupra
capacitifii de judecat[ a copiilor. Miller&Dollard au publicat, in 1956, un

89
 studiu despre modul in care informafia e codificatd in creierul uman. Noam
Chomsky (1957) a elaborat o teorie asupra dezvoltdrii limbajului, qi anume
teoria gramaticii generative. Donald Broadbent (1958) a scris un studiu
asupra naturii atenliei qi a gAndirii. Ulrich Neisser (L967) a publicat cartea
"Psihologia Cognitivd". Tot in 1967, Posner gi Mitchell au publicat unul
dintre primele studii experimentale asupra proceselor cognitive.
ln 1972, Newell gi Simon au scris "Mintea umand gi rezolvarea de
probleme".
Cercetitorii care s-au ocupat de studiile cognitive provin din
numeroase domenii: psihologie, biologie, neurofiziologie, lingvisticd,
ciberneticd, bionicd.
Cercetarea in acest domeniu mereu in cregtere a inceput prin
cdutarea rdspunsurilor la urmdtoarele intrebdri: Cum se dezvoltd gindirea la
copii? Cdt timp igi poate menfine cineva atenlia concentratd? Cum scaneazd
ochii textul in timpul citirii? Cum iau oamenii decizii prin deduclie ? Unde
gi cum sunt codificate procesele g6ndirii gi ale memoriei?
Cercetdtorii cognitivigti sunt interesafi, printre altele, gi de procesele
controlate versus procese automate. Procesele controlate au nevoie de efort
gi de foarte multl atenfie, in timp ce procesele automate necesiti un minim
de efort gi au loc fbrl ca noi sd fim congtienfi, degi anumite schimbdri
psihologice acompaniazd ambele feluri de procese (Strayer&Cramer, 1990).
Majoritatea sarcinilor complexe incep ca procese controlate; dupd sute de
repetifii, ele devin automate gi simple, necesitflnd atenfie foarte pufin[ sau
chiar deloc. Psihologii cognitivigti contemporani vor sd afle cum asemenea
sarcini, la inceput atdt de dificile precum cititul, condusul unei magini gi
procesarea cuvintelor devin procese automate.
Asociatd cu procesele controlate sau automate este atenfia. in
general, aten{ia se referl la procesul de a direcliona efortul mental la
anumite lucruri/acfiuni gi nu la altele. Oamenii igi pot concentra aten{ia la o
singurl idee, sarcin[, eveniment, persoand, ori igi pot implrfi concenharea la
mai multe sarcini sau evenimente. O dati ce un proces a fost perceput gi
stocat in memoria unei persoane, cercetdtorii vor sd gtie cum fac oamenii
deducfii din aceste cunogtinfe gi cum igi reprezintd cunogtinfele. Chiar 9i
monitorizarea stdrii de congtiin!5 de sine a unei persoane, proces numit
metacognifie, a devenit un important subiect pentru cercetdtorii cognitivigti.
Uneori este greu sd descrii exact ce este psihologia cognitivd. Dar
inlelegerea gdndirii, a rafionamentului gi a interacfiunii dintre fiinlele umane
gi mediul inconjurdtor continud sd fie o temd centrald pentru cercetdtorii
cognitivigti; aceasta inseamnd cd ei incearcd nu numai sd infeleagd cum are
loc gdndirea, ci gi cum are loc intr-un anumit context - mediul inconjurdtor -

90
gi cum i9i extrag oamenii informagiile din acest mediu (E. Gibson, 1992;
Neisser, 1992)

Domeniile de interes ale psihologiei cognitive cuprind:

o Gdndirea: formarea reprezentilrilor, rezolvarea de
probleme, luarea deciziei, operafiile gdndirii,
confinuturile, produsele, modalitdgile de operare ale
gdndirii, procese controlate vs procese automatizate,
atenfia.
o Con$tienfa
. Stlrile alterate ale congtiinfei
o Metacognifia
o Inteligenta
o Creativitatea
o Atentia
o Memoria
o Limbai

1. Formarea conceptelor

Def.l: Senzafiile sunt procesele psihic.e cognitiv-senzoriale elementare prin

care se semnalizeazd separat, in forma imaginilor simple 9i primare,
insugirile concrete ale obiectelor gi fenomenelor, in condi,tiile acfiunii directe
a stimulilor asupra organelor de siml (P. Neveanu, Manual de psihologie).
Def.2: Senzafiite reprezint[ procesul cognitiv elementar ce reflectii
insugirile particulare ale obiectelor gi ale fenomenelor din lumea exterioar[,
precum gi stdrile interne ale organismului in momentul contactului
nemij locit stimul-receptor
Def: Percepfiile sunt procese psihice cognitiv senzoriale complexe gi,
totodatd, imagini primare confindnd totalitatea informa{iilor despre insugirile
concrete ale obiectelor gi fenomenelor in condifiile acliunii directe a
acestora asupra analizatorilor (P. Neveanu, Manual de psihologie).
Def.: Reprezentirile sunt procese psihice cognitiv-senzoriale de
semnalizare, in forma unor imagini secundare, unitare dar schematice a
insugirilor concrete 9i caracteristice ale obiectelor gi fenomenelor in absenla
acfiunii directe a acestora asupra analizatorilor (P. Neveanu, Manual de
psihologie).
Def.: Nofiunile (conceptele) constituie unitatea de bazd, a g6ndirii. Ele
constau intr-o condensare selectivd sau integrare de informafii despre
insugirile generale gi esenfiale ale anumitor clase de obiecte, fenomene,

9l
relalii. Fiind un integrator categorial; nofiunea este intotdeauna generall, dar
se situeazd la diferite nivele de generalitate (galben-culoare, privighetoare-
pasdre-fiin!6).
Cu alte cuvinte, senzafia constl in colectarea informaliilor din
mediul inconjurdtor prin intermediul arnlizatorilor, percepfia este
interpretarea acestor informafii, lindnd cont de experienfele stocate in
memorie, contexful in care acestea apar gi starea intern[ a celui ce le
recepfioneazd, iar conceptele apar prin extragerea, din stimulul perceput, a
caracteristicilor esenliale. Conceptul este, deci, o categorie mentald pe care
oamenii o folosesc pentru a clasifica obiectele gi fenomenele in funelie de
proprietbfile lor comune.
Majoritatea obiectelor care au in alcdtuirea lor patru ro!i, scaun
pentru gofer gi volan, sunt automobile. Deci, automobil este un concept. in
cadrul acestei serii, existd reprezentan{i tipici (cum ar fi autoturismul) gi mai
pufin tipici, cum ar fi combina (Eleanor Rosch, 1973, 1978). La fel, cAnd
spui pasdre, e mult mai probabil sI te gdndegti la wabie sau la gdind decdt la
colibri sau pinguin, iar c6nd faci referire la sporturi, de obicei te gdndegti la
sporturile cu mingea 9i nu la table sau la gah. Reprezentanfii tipici ai unei
clase (autoturismul, vrabia, fotbalul) alcltuiesc prototipul conceptual.
Conceptele pot fi logice sau naturale. Conceptele logice apar prin
identificarea caracteristicilor specifice tuturor membrilor conceptului. De
exemplu, conceptul de "!ard europeani" cuprinde toate ![rile pozi{ionate in
Europa, flrd excepfie. Conceptele logice sunt clare, verificabile gi bine
delimitate. Conceptele naturale sunt conceptele apdrute ca urrnare a
experienlei cotidiene. Ele sunt adeseori ambigui, limitele lor nefiind clare, ci
depinzdnd de cel care face aprecierea (de exemplu, creativitate, justilie,
strdin, grdmadd).
Formarea conceptelor este procesul prin care oamenii ajung' s[-gi
organizeze gAndirea. De-a lungul viefii, oamenii ajung s5-qi fo-rmeze
ooncepte din ce in ce mai complexe.

92
Studierea formlrii conceptelor.

Dintre teoreticienii psihologiei dezvolt[rii, Vgotski

este cel care a inventat o tehnicd ingenioasi prin care a putut
urmdri modul in care se formeazd un nou concept la copil gi,
mai ales, legdtura dintre g6ndirea conceptuald qi dezvoltarea
limbajului. Tehnica sa este cunoscutl sub denumirea de
"blocurile lui Vgotski" gi e utild pentru a diferenlia dacl un
copil a deprins un concept sau doar cuvdntul care il
denumegte. Acest experiment exclude cazul in care copilul ar
cunoa$te dinainte conceptul.
Testul cuprinde un ansambltt de 22 de blocuri de lemn
de diferite culori, forme gi dimensiuni. Pe fafa cu care blocul
este agezat pe sol sunt scrise patru cuvinte: lag, bik, mur, cev.
Indiferent de forma sau culoarea blocului,
o cuvdntul lag apare pe blocurile mari gi inalte
o cuv6ntul bik,pe cele mari gi plate
o cuvdntul mur, pe cele mici gi inalte
o cuvdntul cev,pe cele mici gi scurte.
Examinatorul intoarce un bloc gi cere copilului sd
aleagd dintre celelalte blocuri, pe cele care crede el c[ sunt
similare. Dupd ce alegerea este fbcuti, examinatorul intoarce
blocurile indicate din gregeal[ 9i aratl copilului cd nu poarti
aceeagi inscripfie. Copilul trebuie sI refac[ alegerea pdni ce
gdsegte categoriile. Gdsirea solufiei aratl faptul cd subiectul
gi-a elaborat un nou concept, deoarece nici un cuvint din
vocabular nu exprimd acest concept combinat care ia in calcul
lungimea gi indllimea obiectului.
Examinatorul urmiregte copilul pe tot parcursul
experimentului, deoarece alegerile sale dau date despre
strategiile de gdndire ale copilului. Acest experirnent a dus la
elaborarea teoriei asupra dezvoltdrii gdndirii conceptuale a
copilului, ce cuprinde trei stadii care se intind din perioada
pregcolard pAnE la adolescenfd:
l. gruparea obie.ctelor la intdmplare;
2. repartizarea obiectelor in ansambluri complexe;
3. gdndirea conceptuald.
Chiar in momentul in care adolescentul a atins stadiul
al treilea, el nu renunfd complet la stadiile anterioare, acestea
fiind doar mai putin solicitate.

93
 Slbilir-|c erunFte de Vgotski sunt urmdtoarele:
. I:gindirea bazatd pe gruparea neorganizatd, a
oliectelor. in acest stadiu, obieciele sunt tarpate gi
regrupate adeseori. Copilul dd nume grupelor pe care le
face.
o Stadiul II: gdndirea bazatd pe gruparea obiectelor in
ansambluri complexe. Obiectele izolate sunt reunite in
gdndirea copilului nu doar pe baza unor impresii
subiective, ci gi pe baza unor legdturi reale existents intre
ele. Legdturile sunt, mai degrabE, concrete gi factuale
decit abstracte gi logice.
. Stadiul III - gdndirea conceptuald. pentru a atinge acest
stadiu a fost nevoie de dezvoltarea prealabil[ a celor dou[
procese ale gdndirii - analiza gi sinteza - care fac posibild
gdndirea conceptual[.
Sinteza este procesul prin care se extrag caracteristicile
comune ale obiectelor gi ale fenomenelor, iar analiza e
procesul invers, prin care obiectele sunt disociate de
ansamblu, separate gi studiate, ficdndu-se abstracfie de unele
dintre elementele lor componente.
in cursul experimintelor sale, Vgotski a situat debutul
abstractizdrii in momentul in care copirur identificd anumite
asemdniri intre obiecte. De exemplu, cdnd alege dour blocuri
care sunt totodatd inalte gi galbene sau joase gi verzi. Dar

petrece la adolescenfd, dar chiar. gi la adolescenli gdndirea

conceptuald are un caracter instabil. Nici la vdrsta adulta omul
nu gdndegte complet conceptual, ci frecvenfa utilizdrii acestui
tip de gdndire cregte fafd de vdrstele anterioare.
In tot acest timp, limbajul a servit de mediator
activi

.\A
>+

,
:'r,: ii'riii
 Teoria modernd prin cale se explici formarea conceptelor este teoria
"testdrii ipotezelor", care vede formarea conceptelor ca fiind un proces
activ. conform acestei teorii, oamenii achizifioneazd noi informafii prin
formularea de ipoteze asupra stimulilor, prin testarea acestor ipotize,
renunlarea la vechile ipoteze, dacd acest lucru se impune gi formularea de
inferenfe in ceea ce privegte stimulii.
Kurt Lewin a propus, in 1975, trei strategii folosite de adulgi pentru
formarea conceptelor:
o verifrcarea ipotezei - prin care persoana verificd ipotezele pe rdnd;
. verificarea dimensi nii - prin care persoana verificd o singurd
dimensiune sau trls6turd a ipotezei;
o focalizare global6 : c€d rn&i eficienti strategie, prin care omul pdstreazd
in minte toate ipotezele posibile, dar igi centreazd, atenlia pe c6te una, pe
rind, imagindnd alternative pe m[surd ce recepfioneazd feed-back-uri.
o altd strategie de formare a conceptelor este focalizarea
conservativd, prin care persoana elimind pe r6nd ipotezele. Metoda e
funcgionald pentru o categorie limitati de concepte.
Abilitatea unei persoane de a testa ipotezele depinde foarte mult de
experienfa pe care o are. Luafi, de exemplu, capacitatea de a-gi forma
concepte despre oameni. Cognilia sociald se referd la informafiile culese din
interacfiunea cu ceilalli gi modul in care acestea ne influenfeazd judecdfile
de valoare, alegerile, evaludrile gi comportamentul. cognifia social[ este un
proces pragmatic, prin care persoana folosegte scurtcircuite mentale care o
ajut[ sd-gi fac[ o pirere despre lume. Folosirea acestor scurtcircuite ajutd
cre$terea eficacitdgii gi a vitezei de reaclie, ne ajuti sd nu ne incdrcrm
memoria cu date care ar putea impieta asupra timpului de luare a deciziei.
conceptele cu care operrm cind avem de-a face cu ceilalfi sunt foarte
economice gi superficiale, cu exceplia situagiilor in care suntem motivali sd
aprofunddm situalia gi ne rezervdm timp pentru o analizdmai am6nun1it6.

2. Rezolvarea de probleme
Rezolvarea de probleme este un proces de gdndire care ne permite
depdgirea unor obstacole pentru a atinge un scop. Se poate face prin mai
multe metode:
o incercare 9i eroare - este cea mai simpli metodd, valabild pentru
rezolvarea de probleme care presupun un numdr limitat de solutii:

95
 Sd presupunem cd vd trimite profesorol, in cursul orei, sd ii
aducef un material uitat in laborator. Vd dA, pentru a deschide
laboratorul, un breloc pe care sunt 3 chei. Plecafi cdtre
laborator 9i, dupd ce afi iegit din clasd gi ali cobordt 3 etaje,
constatali ci nu gti$ care este cheia laboratorului. Ce facefi in
aceastd situalie?
Metoda cea mai simpld, pe care ar alege-o probabil
majoritatea dintre dumneavoastrd ar fi sd incercafi, pe r6nd,
cele 3 chei ce una se va

iluminarea (insight, A-Ha!) - problema nu igi g[segte rezolvarea imediat,

ba, mai mult, toate incercdrile de a o rezolvapar a rdmdne ftrd rezultat.
Apoi, dintr-o datd, solufia se impune congtien{ei, fbrl ca in momentul
respectiv sd te mai gdndegti anume la problema respectivI: .l

Avefi 4 lanfuri, alcltuite fiecare din cdte 3 zale. Deschiderea

unei zale costd 2 cenfi. Inchiderea ei, 3 cenfi. Cum se poate ca,
folosind numai 15 centi, sI alcdtuifi un singur lanf inchis, care
sd contin[ cele 4 i initiale?

algoritmica - este o succesiune de pagi care duc, ftr6 echivoc, la

descoperirea solugiei :

De exemplu, transformarea unui numir din baza l0 inbazal

se face prin operafii de impddire succesive, sau rezolvarea,
unui puzzle din 9 piese: se aranjeazd mai intAi cele 4 colfuri,
::'
r plesa cen urmd se completeazd cele 4 mareini.

Daci datele de intrare sunt prea numeroase gi combinaliile posibild:la fel,

metoda este ineficientd:

De exemplu, daci profesorul vd dd un inel cu 50 de chei, sau

avefi de rezolvat :ulnutnle cu 1000 de oiese.

euristica - nu garanteazd descoperirea solufiei, dar poate fi mai eficienti

ca algoritmul, deoarece elimind multe alternative invalide de la bun
inceput:

96
 n exemplul cu inelul cu cele 50 de chei, v[ veli uita mai intAi
la broasca pe care o aveti de deschis, apoi veli alege de pe inel
doar cheile care par mdrimea sau modelul respectiv. Astfel,
reducefi numdrul de incercdri pe care il avefi de efectuat,
scdzdnd timpul de realizare a sarcinii. Cu toate acestea, s-ar
putea foarte bine sd vd ingelafi, iar cheia potrivitd s6 se afle
rintre cele pe care dumneavoastr[ i dat

Luarea deciziei

Luarea deciziei este o formd de rezolvare de probleme prin care

incercdm sl facem alegerea cea mai bund, din mai multe alternative. in
luarea unei decizii intervin doi factori: utilitatea gi probabilitatea. De obicei,
decizia se ia in direclia unei utilitdfi gi a unei probabilitdli crescute. Cu toate
acestea, deseori ludm decizii cu probabilitate scf,zuti, dar utilitate mare (de
exemplu jocul bingo, loto, pariurile).

Silogismele
Silogismele sunt secvenfe de afirmafii numite premise, urmate de extragerea
unei concluzii. Sarcina constd in a decide (deduce) dac[ concluzia e valjdd.

Sd ludm urmltoarele exemple:

Pudelii sunt cdini.

CAinii sunt animale. ) rua.ni sunt animale.
Florile sunt cdini.
Cdinii sunt animale. ) ftorite sunt animale.
Euglena este un animal.
Animalele sunt fiinte. ) Eugtena este o fiinfn.

in prima situa1ie, am pornit de la premise adevdrate gi am oblinut o

judecat[ valid[ 9i adev[iatI.
In situafia a doua, am obfinut o judecatl validl dar fals[, pentru c[
am pornit de la o premisl fals6.
ln cea de-a treia situalie, am obfinut o judecatl validI gi adevdratd,
degi am pornit de la o premisd falsr (euglena nu este un animal, ci o plantd).

97
 Rezultd cd una dintre metodele prin care putem deveni o persoani
aptd de gdndire critica este aceea de a fi sceptici in ceea ce privegte
premisele de la care pornim. Verificarea valorii de adevdr a premiselor este
fundamental5'

Luarea deciziei - metoda logici

Metoda logicd in luarea deciziei presupune identificarea gi

compararea tufuror alternativelor. Cu toate acestea, s-ar putea ca unele
argumente sd cdntdreascd mai greu ca altele, de aceea metoda logici implicd
atit identificarea argumentelor, cdt gi stabilirea gradului lor de semnificafie.
De exemplu, dacd ali dori sd vd cumpirali un autoturism sd mergefi
cu el la serviciu, care sunt aspectele pe care le vefi lua in considerare?
Costul scdzut, consumul mic, mdrimea, aspectul, performanlele gi, evenfual,
marca. Dacd dorili ins[ s[ vd cump[rafi o magind cu care sd participafi la
curse automobilistice, este evident cd in alegerea acestei magini vd vefi
orienta in primul rAnd dupd performanfe gi abia apoi dupd costul sc[zut sau
consumul mic, deci cele dou[ argumente nu au aceeagi valoare in cele doud
canri.
Procesele cognitive se desfdgoar[, in general, fdrd ca noi sd le ddm o
importanfd aparte sau s[ fim congtienfi de ele. in mod obignuit, nu gdndim
despre gdndire (metacognifia). Cu toate acestea, gindirea este un proces care
se desfrgoarE in permanenld. Mereu clasificdm, alegem din mai multe
alternative, hotdr0m unde sd mergem, ce sd facem, alegem prioritdlile,
facem ierarhii.
G6ndirea intervine gi cind visdm cu ochii deschigi, qi cAnd alegem
locul in care sd punem pasul urmltor, cAnd ne afldm pe o potecl ingustd, la
munte.

98
 A cANur DESPRE cANorRE:
METACOGNTTIA t

Este un concept dezvoltat in ultimii 20 de ani (Flavell, 1983) gi care

e definit, in general, ca fiind capacitatea de a gdndi despre felul in care
gdndegti.

Ioana, o elevd din clasa a XII-a, sti in banca sa gi ascultii

profesorul care vorbegte despre calcularea ariei circumscrise
de o curbd. Pentru a explica aceasta, profesorul face analogia,
cu pilonii care susfin gina maginufelor inspdimdntdtoare din
Satul de Vacanld. El explicl faptul cd acegti piloni circum-
scriu dreptunghiuri de diferite lungimi gi, prin mdsurarea
pilonilor gi calcularea ariilor dreptunghiurilor, se poate face o
aproximafie destul de bund cu privire la aria circumscris[ de
gina maginufelor.. Ioana igi amintegte cd a citit cu o sear[
inainte lecfia din carte gi acum face legdtura cu ceea ce explicd
profesorul. $tie sd calculeze aria dreptunghiului, dar nu
inlelege de ce prin insumarea tuturor dreptunghiurilor se
obfine o aproximalie destul de bun6. incearcl sd se
concentreze mai tare, dar nu poate fiindci doud colege din
spate chicotesc, ceea ce ii distrage atenfia. In plus, analogia pe
care o face profesorul cu maginufele inspdimdntdtoare i-a
amintit de vacanfa de var6, cdnd a fost cu prietenul ei in Satul
de Vacan!6. Ioana face o nou5 incercare de a-gi concentra
atenfia gi reugegte sd ignore goaptele colegelor. Apoi, igi da
seama c6, dacl din amintirile de peste vard se concentreazd
doar la reprezentarea ginei maginufelor, va infelege. in acest
moment, profesorul le spune sd scoat6 o foaie de hdrtie gi s[
dea o lucrare-fulger. Ioana sirnte cum ii fuge pimdntul de sub
picioare, fiindcd igi dd seama c[ nu a fost suficient de atentd
cdt sd infeleagl lecfia, iar nota la aceastd lucrare nu poate fi
mai mare de 6.

In exemplul de mai sus, majoritatea gdndurilor gi a sentimentelor

personajului pot fi descrise ca fiind metacognitive. Ioana igi dA seama cd nu
a inleles, face un efort de a-gi concentra atenfia, de a bloca stimulii exteriori,
igi orienteaz[ informafii din memorie cdtre un scop, simte cd fuge ii
p[mdntul de sub picioare in momentul in care realizeazd cd efortul ei nu a

99
 fost pe mdsura dificultafii sarcinii gi igi apreciazd performanfa cu nota 6.
Aceste acfiuni sunt tipice pentru metacognifie: capacitatea de a-!i da seama
de stadiul in care te afli, de a institui m6suri de corectare a situaliei gi de a-!i
evalua performanfele. Degi metacognifia a fost definitd de cel care a
introdus-o in studiu, Flavell, ca fiind un concept ,,nebulos", cercetitorii au
identificat trei elemente de bazd care apar invariabil atunci cdnd e vorba
despre ea:

l. conectarea noilor informalii cu cele deja existente in memorie;

2. selectarea deliberat[ a strategiilor de gandire ce vor fi utilizate;
3. dezvoltarea unui plan de acfiune, monitorizarea gi evaluarea
procesului de g6ndire.

Pentru a dezvolta un plan de acfiune e necesar sd te intrebi:

o care anume dintre cunogtinfele mele anterioare md va ajuta pentru a
indeplini aceasti sarcin[?
o $tiu ceea ce trebuie sd gtiu sau e cazul s[-mi completez informa(iile?
De unde sd culeg aceste informafii?
. in ce direcfie sd-mi orientez procesul de gdndire?
o Cu ce s6 incep?
o Cat timp imi aloc pentru rezolvarea sarcinii?
. Ce shategii de gindire sI folosesc pentru a obline rezultate?
r Am in{eles ceea ce tocmai am atzit/citit/inv6fat?

Pentru indeplinirea/monitorizarea sarcinii e bine sd vr intrebafi:

o Cum md descurc?
o Sunt pe calea cea buni?
o Ce trebuie sd (mai) fac?
r Ce informafii sunt importante de refinut?
o E canlJ sd schimb cursul ac(iunii?
. SI mic$orez/mdresc ritmul, in func1ie de dificultatea sarcinii?
o Ce sd fac dacd am probleme cu infelegerea mersului sarcinii?

Pentru evaluarea acliunii vd puteli intreba:

. Cum m-am descurcat?
o cdt de tare m-am putut baza pe ceea ce am gindit despre aceastd
problemd? Am avut erori de apreciere?
o Ce ag fi putut face diferit?
cum se poate aplica ceea ce am gdndit acum pentru rezolvarea altor
probleme?

r00
 CREATIVITATEA
Definigie: A fi creativ inseamnE:
o sd vezi ceea ce au v[rut tofi r
o sd gdndegti ceea ce nu a gAndit nimeni
o sdfaci ceea ce nu a indrlznit nimeni.
Creativitatea nu este apanajul oamenilor dotali gi talentafi, degi
acegtia ar putea s[ aibd un potenfial mai mare, din care sI decurgd un spirit
creativ mai puternic. Creativitatea poate sd fie gi ar trebui sI fie o parte din
viala cotidiand a copiilor gi a adullilor.
Cd4ile gi cercetirile tradilionale in domeniul creativitilii copiilor
pun accentul pe talent, personalitate gi pe dezvoltarea unor deprinderi
creative speciale. P[rerea noastrd este ci aceastl atitudine este fals
direcfionati. Factorul crucial in creativitate este motivalia de a realiza ceva
creativ. Talentul, personalitatea gi deprinderile ne arat[ ce poate sii faci un
copil, pe c6nd motivafia ne aratd clar ce va face el. Faptul cI ai talent la
muzicd nu inseamnd cE vei ajunge un mare pianist, in schimb motivafia
pentru muzicd te va determina sI caufi sd excelezi in acest domeniu.
Mediul social al copiilor (acasd gi la gcoal6) poate avea un impact
semnificativ asupra motivafiei lor. Practic vorbind, concentrarea asupra
motivafiei ar putea fi mult mai utill pentru denoltarea spiritului creativ
decdt concentrarea asupra talentului. Este mult mai ugor pentru p[rinfi gi
pentru profesori s[ amelioreze mediul unui copil decdt sI-i modifice
personalitatea sau sd-i m[reasci considerabil sursele de talent. Pe de altd
parte, profesorii pot avea un impact extraordinar nu numai asupra reugitei
gcolare, dar gi asupra atitudinii copilului fa!6 de gcoal[ 9i fafd de viafd in
general. De asemenea, profesorii au gi puterea de a submina curiozitatea
naturald a copiilor, de a le distruge motivalia, de a le mutila respectul de sine
gi, mai ales, de a le inlbugi creativitatea. intr-un fel, profesorii deosebit de
buni (sau deosebit de slabi) pot influenla copiii mai puternic decit o pot face
plrin{ii. De unde vine aceastd putere a profesorilor? Din faptul cd au mai
multe ocazii de a stimula sau submina creativitatea deqdt au pdrinfii.
Profesorii au rolul explicit de. a evalua copiii gi cum acegtia sunt foarte
interesafi in urm5rirea propriei dezvoltdri, profesorii devin un fel de voci
divine.

l0l
 Psihologia in acfiune - GAndegte critic

Pot preda profesorii creativitatea? in ce mod?

Dar motivafia intrinsecd?
(Nu mai mult decdt pdrinfii, dar ei pot incuraja apaigia spiritului
creativ, gi aceasta mai ales prin atmosftra care existd in clas6, 9i care trebuie
sI fie liberd de constringerile externe ce distrug aceastd motivafie).
Modalitatea cea mai semnificativd prin care se poate incuraja
creativitatea este sprijinirea motivafiei intrinseci. Aqa cum copiii pot clpdta
deprinderi specifice oricdrei discipline prin exemplificare gi exercifiu, aga ei
igi pot forma deprinderi creative prin expunerea la modele creative.

Iatd cdteva exemple de metode creative de rezolvare a problemelor :

. inversarea problemei
o punefi minimum 5 intrebdri
o gflndirea colateralS
o metoda celor gase p[ldrii
o brainstorming
o analogia fortatd
.

o mindmapping, clustering
o gdndirea metaforic[
o tehnica florii de Lotus
o metoda DO IT! (Roger Olsen)
os iparelor

Cum sii i{i dezvolfi gAndirea creativi

o nu ifi fixa atenlia asupra metodei care ifi e cel mai la indemdni pentru a
rezolva o problemd
o nu face generalizdri pripite
. nu te crampona de deciziile facile
. nu te crampona de ideile preconcepute
r nu verifica doar unele ipoteze, ci pe toate
. nu te ldsa pradd emofiilor :
. nu te ldsa constrdns de vechile idei.

t02
 INTELIGENTA

De ce doi studenli care studiazd acelagi material, in aceleagi condilii,

perioade de timp egale, obfin note diferite la examen? De ce unii oameni
termini cu brio o facultate ca Medicina, in schimb altii abia terminl 8 clase?
S-ar putea ca r[spunsul pe care il dagi sd fie: pentru cI unele persoane sunt
mai inteligente decdt altele, iar o inteligenfd superioard ifi cre$te gansele de
reugiti gcolar[.
Inteligenfa este unul dintre cele mai folosite concepte, dar gi unul
dintre cele mai controversate. Un grup de psihologi care, in 1921, av
incercat str rdspundd la intrebatea: "Ce este inteligenfa?", nu au reugit sd
ajungd la o concluzie comund. 60 de ani mai tdrziu, Sternberg a pus aceeagi
intrebare unui numir de reputali cercet6tori in psihologie. Nici acegtia nu au
ajuns la o concluzie comun[.
Unii psihologi au fost de pdrere cd inteligenfa cuprinde totalitatea
capacitl1ilor mentale. Pentru al1ii, ea reprezintd doar un factor general,
necesar intregii activitdfi mentale. Aljii o considerd o sumd de abilit{i. In
l992,Fagan a emis ipoteza ci inteligenfa nu este o trdsiiturd sau o facultate
mentall, ci e modul insugi de procesare a creierului. tn pofida acestor
neconcordanle infie pdreri, majoritatea teoreticienilor au trei puncte comune
in definirea inteligenfei:
. O definesc in termeni de comportamente observabile, obiective
o Includ in definifie atdt capacitatea de a inv{a a unei persoane, cdt gi
cunogtinfele acumulate;
o Consideri capacitatea de adapkre la mediu o dovadd clard de
inteligen[6.

Teorii asupra inteligenfei

Nu se poate afirma cd tofi oamenii sunt inteligenfi, in orice moment.

Psihologii nu pot preciza nici care sunt condi{iile in care oamenii igi
probeazd inteligenfa. Unicitatea comportamentului a f6cut dificild
cuantificarea inteligenlei de la inceputurile studierii ei. Watson, care era
behaviorist, nega importanla diferentelor dintre indivizi. Cercet6torii de
ast1zi, insl, iau in calcul mai ales diferenfele interindividuale. Dup[ anii '90,
cercetdrile asupra inteligenfei s-au centrat pe diferentele intre rase, sexe,
statut economic, efirie, vdrstii 9i factori de mediu. Din informaliile culese,
cercetitorii au emis teorii asupra naturii inteligenfei gi a modalitagilor de
testare a ei.

103
 Alfred Binet a vdzut inteligenla ca fiindo caracteristicl generald care
ili pune amprenta asupra intregului comportament. Tot la inceputul
secolului XX, britanicul Charles Spearman a dezvoltat, de asemenea, o
teorie a inteligenfei, prin care aceasta era considerat6 o trdsdturd general[.

1. Abordarea factoriali

Teoria lui Spearman

Este o corelare tehnic[ intre componentele inteligenlei. Aplicarea unor

tehnici statistice scorurilor obfinute la diferite sarcini din testele de inteligenfd
ar putea identifica un factor comun care stl labaza inteligenfei. Acest factor
unic a fost denumit de cdtre Spearman factorul g, de la inteligenld generald.
Pe ldngi inteligenfa generald, mai exist[ gi capacit[fi specifice. Altfel spus, o
corelare pozitivd intre rezultatele obfinute la comprehensiune verbald, citit gi
scris denotd o trdsdturd comuri a inteligenfei rdspunzdtoare de cele trei
comportamente. Cu toate acestea, corelarea n-u este, intotdeauna, perfectd. De
aici, Spearman a dedus c[ exist[ gi capacit[1i specifice care intervin. Deci,
dacd un subiect nu obgine o corelare pozitivi intre fluenla verbald gi testele
aritmetice, inseamnd cd cele doud sarcini depind fiecare de alt factor de
inteligenfd gi nu de unul comun. Acegti factori au fost denumili factori s, de la
"specifrc". Oricum, Spearman considera factorul g ca fiind debazd, factorii s
fiind de mult mai micd importanfd.

Teoria lui Guilford

, J. P. Guilford a vdzltrt inteligenla ca fiind mult mai complexd, Dupd

el, nu era un factor unic precum g, cel care guverna aceastd capacitate, ci
toate comportamentele noastre care demonstreazd inteligenfa sunt o
combinalie de trei elemente: operafii mintale, confinuturi gi produse. Din
combinarea acestor elemente, vdnfie ca un cub Rubick, rezultd 120 de
factori, extingi mai tdrziu de Guilford la 150, prin separarea confinuturilor
vizuale de cele auditive.

1. Operafiile gdndirii sunt:

. evaluarea :
' . gAndirea convergentd
o gdndirea divergentd
. memoria
o cunoa$terea

104
2. Conlinuturile:
o figurativ (vinral sau auditiv)
o simbolic
o semantic
o comportamental
3. Produsele:
. unitdti
o clase (ce presupun operafii de seriere, clasificare, ordonare,
ierarhizare)
o relalii
o sisteme
o transformdri
. implicalii (predicfii)
Teoria lui Cattel

Conform acestei teorii, inteligenfa e formatd din doi factori:

inteligenfa fluidi, mogteniti in cea mai mare parte, care e rdspunzdtore de
capacitatea de a gAndi repede qi de memorie gi inteligenfa cristalizatii, care
reflectd achiziliile ficute in gcoalS 9i in viafa de zi cu zi. Inteligenfa
cristalizatd e cea care se dezvoltd sau rimAne la un stadiu inferior, explicdnd
de ce unele persoane invafi din experienfele proprii gi altele nu, de ce
persoanele care au trecut prin aceeagi gcoali au cunogtinfe atdt de diferite la
terminarea ei.

Teoria lui Wechsler

David Wechsler este cunoscut drept cel care a dezvoltat testele de

inteligenfd. Testele lui sunt formate din mai multe p64i, fiecare mdsurdnd
un alt aspect al inteligenfei. El insugi a recunoscut cd testarea inteligenlei
relaliilor spaliale sau a comprehensiunii verbale nu este relevantd pentru
capacitatea unei persoane de a face fal6 sarcinilor cotidiene. Wechsler e cel
care atrage atenlia cercetdtorilor cI inteligenfa e mult mai mult decdt
capacitatea de a rezolv calcule aritmetice. Ea este modul insugi de a
interactiona cu lumea.

3. Teoria lui Jean Piaget

A fost teoria care a fbcut carierd in epocd, Jean Piaget fiind primul
care gi-a pus problema nu atdt a mdsurdrii inteligenfei, cAt mai ales a

105
modului in care apare gi se dezvoltd ea. El a postulat cd inteligenla reflectd
capacitatea unui individ de a se adapta la mediu, iar dezvoltarea ei constd in
modific[rile care se produc in felul in care individul se adapteazd. Copilul
trece prin mai multe stadii de dezvoltare a inteligenlei. Teoria lui Piaget se
bazeazd pe interacfiunea dintre capacitatea nativd de adaptare a unui
organism gi invdlare. Conform teoriei sale, nici ereditatea, nici mediul nu
pr ev aleazd in dezvo ltarea inteligenf e i, c i aclioneazd complementar.

4. Teoria triarhici a lui Robert Sternberg

Teoriile care sus{in inteligenfa generald nu pot explica un lucru: cum

se face cd oameni simpli, care nu oblin scoruri bune la testele de inteligen!5,
nici mdcar la abilitdlile de calcul, dupi muncd igi petrec ore in gir la pariurile
hipice, cdgtigdnd bani din aceasta? Pentru a studia toate probabilitdlile ar fi
nevoie de un calculator foarte performant. Cu toate acestea, performan{ele
calculatorului sunt dep[gite de aceste persoane. Deci, ceea ce contribuie la
succesul lor nu este inteligenfa matematic6, ci altceva.
in copildrie, Robert Sternberg nu a reugit sd oblind rezultate bune la
testele de inteligenf[, ceea ce l-a flcut sd dezvolte o fobie fafd de ele. Cu
toate acestea, el gi-a luat doctoratul devenind un cercetdtor important al
domeniului psihologiei cognitive. Pornind de la aceastd realitate, el a
dezvoltat teoria triarhicd a inteligenfei, care subliniazd cd existl trei aspecte
distincte ale inteligenfei, care se combind intre ele pentru a produce ceea ce
denumim, in general, comportament inteligent.
Prima, inteligenfa contextuali, este capacitatea de a descoperi
solulii gi rezolvdri in contextul cotidian in care persoana igi duce existenfa.
Un comportament poate f,r considerat inteligent intr-o culturd, nu gi in alta.
lnteligenfa contextuald e cea care asigur[ adecvarea comportamentelor la
context.
Inteligen(a empirici este cea care asigurd prelucrarea semnificativl
a experienfei de viafd. Ea ne afecteazd modul in care percepem gi rdspundem
la diferite situagii, precum gi viteza de reaclie (devenim mai indemdnatici in
prelucrarea informafiei). Chiar gi rezultatele la testele de inteligenfd sunt mai
bune dupd ce am fbcut mai multe astfel de teste. Condusul automobilului,
care ne creeazd atdtea probleme la inceput, devine automatism ca urrnare a
incorpordrii experienfelor de trafic cu care ne confruntdm, ceea ce ne asigurd
o vitezd de reac{ie qi o stdpdnire de sine din ce in ce mai mare, cu timpul.
Inteligenfa categorial5 (academici) este cea care ne asigurd
rezultate academice bune, cea care este rdspunzdtoare de luarea deciziei, de
planificare, de formarea deprinderilor specifrce necesare pentru fiecare

106
sarcind in parte gi a deprinderilor-de invdfare gi de inlelegere a informaliilor
noi.

5. Teoria inteligenfelor multiple

a lui Howard Gardner

1985, Gardner sugera cd inteligenfa este constituitd din 7

in
capacitifi diferite. Principiile pe care se bazeazd aceasti teorie 'sunt
urmdtoarele:
. Nu existd o singurd inteligen!6: sunt mai multe inteligenfe.
o Fiecare persoand este un amestec unic de inteligenle dinamice.
. in cadrul dezvoltdrii, inteligen{ele variazd atdt in, cdt gi intre indivizi.
o Toate inteligenfele sunt dinamice'
o Inteligentele multiple pot fi identificate 9i descrise.
o Orice persoand are dreptul de a primi $ansa de a-9i recunoaqte 9i
dezvolta inteligenlele multiple.
o O inteligenld poate ajuta la demoltatea alteia.
. in cazul tuturor inteligenfelor, densitatea gi mlrimea mediului social
afecteazd cunoagterea, credinf ele 9i abilitdf ile
. Orice inteligenfl fumizeazd resurse gi capacit[1i alternative pentru a
deveni mai uman, indiferent de vdrstl sau de imprejuriri.
o Inteligenfa purd este foarte rard.
. Teoria dezvoltdrii se aplicd teoriei inteligen{elor multiple.
. Cu cdt invd!5m mai multe despre inteligenla multipli, cu atdt se
completeazd lista inteligenfelor.

TIPURILE INTELIGENTEI MULTIPLE

e Inteligenfa vizuali/spafialtr

Este abilitatea de a percepe vizualul. Aceste persoane tind sd

g0ndeascd in imagini gi au nevoie sd-;i creeze imagini mentale foarte vii
pentru a refine informafii. Le place s6 invefe din hdrfi, scale, imagini,
materiale video 9i filme.
Dintre abilitalile lor, aminitim: rezolvarea puz,zle-urilor, citit, scris,
interpretarea scalelor, simful orientdrii, realizate de schile, picturi, cteatea
de metafore vizuale gi analogii (prin intermediul artelor vizuale),
manipularea imaginilor, construirea, ftxarea gi desenarea de obiecte practice,
interpretarea imaginilor vizuale.

r07
 Pot face carierd in: navigafie, sculpturd, artd, vizuald, cercetare
arhitectur[, design interior.

e Inteligenta verbali/lingvistictr

Este abilitatea de a folosi limbajul. Aceste persoane gi-au dezvoltat

foarte mult simEul ascultlrii gi, de obicei, vorbesc elegant. Gdndesc in
cuvinte mai degrabd decdt in imagini. Sunt sensibile la sunete, la ritmul gi
semnificalia cuvintelor, precum gi la diferitele funcfiuni ale limbajului.
Abilitlfi: ascultarea, vorbirea, scrisul, povestirea, explicarea,
predarea, folosirea umorului, infelegerea sintaxei gi a sensului cuvintelor,
amintirea de informa[ii, analiza folosirii limbajului. Sunt conving[tori in
expunerea propriului punct de vedere,.
Carierd posibild in: literaturd, jurnalisticd, invdfdmAnt, avocatur5,
politicd, traduceri.

c- Inteligenfa logicl/matematici

Abilitatea de a folosi rafiunea, logica gi cifrele. Aceste persoane

gdndesc conceptual in structuri logice gi numerice gi fac legituri intre
informafii. Sunt permanent interesate de lumea din jurul lor, pun multe
intrebdri gi le place sd experimenteze-
Abilitd{i: rezolvarea de probleme, clasificarea gi categoizarea
intbrmafiei, lucrul cu concepte abstracte, pentru a determina relaliile dintre
ele. Aceste persoane ra\ioneazd, fac experimente controlate, intreabi gi se
intreab[, calculeazl, folo sesc fi guri geometn ce.
Posibil6 carierd in: inginerie, programare, cercetare, gtiinfe exacte,
contabilitate, matemati c6.

e Inteligenla corporali/kinestezicl

Este abilitatea de a controla migcdrile corpului gi de a manui obiecte

cu atenfie. Se exprim[ prin migcare. Au simgul echilibrului gi a coordondrii
ochi-mdn6. Prin interacfiunea cu lumea din jurul lor, sunt capabili s[-gi
aminteascd gi si proceseze informafii. 1
Abilit[fi: dans, coordonare frzicd, sport, experimentare, folosirea
limbajului trupului, megtegugdrit, actorie, pantomimi, folosirea mainilor
pentru a crea sau a construi, exprimarea emofiilor cu ajutorul corpului.
Carierd posibilS: sportivi, profesori de sport, clansatori, actori,
pompieri, artizani.

108
e Inteligen{a muzicalE/ritmici

Este abilitatea de a face gi de a aprecia muzica. Gdndesc in sunete,

ritmuri gi structuri. Rezoneazd imediat lamuzic6, fie apreciind, fie criticdnd
ceea ce aud. Mulfi sunt foarte sensibili la zgomotele din jurul lor (greieri,
clopolei, bdtdi de tact).
Abilitdfi: cdntat, fluierat, cintat la un instrument. Aceste persoane
recunosc tonul, apreciazd intonafia, compun muzicd, igi amintesc melodiile,
inleleg structura gi ritmul muzical.
Carierd in muzicd (DJ, cdnt6ret, compozitor).

e Inteligenla interpersonalii

Este abilitatea de a stabili relalii 9i de a-i infelege pe ceilalfi. incearcd

sd vadl lucrurile de pe pozigia celuilalt, pentru a infelege mai bine gflndurile
gi sentimentele acestuia. Au adesea o abilitate stranie de a identifica
sentimente, intenlii gi motivafii. Sunt foarte buni organizatori, degi apeleazd
uneori la manipulare. In general, cautd sd pdstreze un climat pagnic in grup
gi incurajeaz[ cooperarea. Folosesc atdt limbajul verbal cAt gi cel non-verbal
(contactul viz:ual,limbajul trupului) pentru a deschide canale de comunicare
cu ceilalgi.
Abilit6fi: vld lucrurile gi din altd perspectivd, ascult6, folosesc
empatia, inleleg sentimentele gi stdrile celorlalgi, dau sfaturi, coopereazd
bine cu grupuri, observd st[rile, motivaliile gi intenfiile celorlalli, comunicd
atdt verbal cAt gi non-verbal, stabilesc relalii pozitive cu ceilalli-
Pot face carierd in meseriile ce implicd relalii interumane, precum:
consilier, reprezentant de vdrzdri, politician, om de afaceri, agent imobiliar,
agent de asigurdri, educator, profesor.

e Inteligenfaintrapersonall

Este abilitatea de autoreflec{ie, de a fi congtient de sine. incearcd sd-gi

inleleagd sentimentele, dorinlele gi visele, igi evalueazd structurile gdndirii,
sunt in acord cu sine, igi inleleg rolul in relafiile cu ceilalli.
Carierd in: cercetare, teoretizate, filosofie,

109
 LIMBAJUL
Certurile pe teme politice, citirea unui ziar, folosirea limbajului
mimico-gestual sunt doar cdteva dintre activitllile pe care le putem face
pentru cd stdpflnim limbajul, un sistem formal de comunicare ce presupune
folosirea de simboluri, fie ele orale, scrise sau gestuale precum 9i descifrarea
regulilor de folosire a lor.
in folosirea limbajului nebazdm pe cuvinte, pentru a coniunica prin
viu grai, pe simboluri pentru a comunica in scris sau pe gesturi pentru a
comunica prin limbajul semnelor.
Ce face ca aceste forme de comunicare sd poatd fi considerate
"limbaj"? Cele cdteva limbi vorbite in intreaga lume au cAteva caracteristici
comune: semantica, generativitatea 9i deplasarea.
Prin semanticil, omul igi poate traduce gdndurile intr-un cod ce
poate fi transmis celor care infeleg acea limbd. De exemplu, folosirea
prefixului antite duce cu gdndul la "impotrivd", opus.
Generativitatea (termen utilizat de Chomski in teoria "gramaticii
generative", pe care a elaborat-o pentru a explica dezvoltarea limbajului)
a;atE cd, orice limbd are anumite reguli, iar cei care o trtllizeazd pot combina
simbolurile in noi moduri. Astfel, limba nu are un numdr definit de
combinalii posibile; posibilitatea ei de denroltare fiind nelimitat6. Fiecare
dintre noi folosim, zi de zi, expresii care nu au mai tbst utilizate pdnd acum
gi, cu toate acestea, sunt infelese de cdtre cei dinjur.
Deplasarea e calitatea limbii de a ne oferi posibilitatea sd vorbim
despre lucruri abstracte, despre obiecte care nu sunt prezente sau despre
ac[iuni trecute ori viitoare.
Limbajul este o formi de comunicare, dar comunicarea poate
surveni gi in absenfa sa. Acest lucru se poate observa la ritualurile nupliale
ale animalelor, in care comunicarea se face cu o mare specificitate intre
indivizi afla[ilakilometri distan!6 unii de al1ii, prin intermediul feromonilor-
De asemenea, e caz:ul marcdrii teritoriului prin urin6, fecale, urme de pdr gi
gheare, prin care animalele reu$esc s6-gi comunice cu precizie intenliile gi
dominafia asupra unui teritoriu.
Existd gi sinrafi in care animalele folosesc limbajul corpului (de
exemplu dansurile nupfiale) sau transmit informafii printr-un anumit cod
(dansul circular al albinelor, care indicd faptul cd au glsit nectar la mai pufin
de 50 m distanld. Dacd nectarul se afl6 mai departe, albina va executa un
traseu "in 8". Unghiul pe care il face direcfia dansului cu lumina directd a
soarelui aratd direc[iain care se gdsegte polenul, iar durata dansului aratd cdt

110
de departe se afld. La fel, strig[tul maimufelor, pentru a indica un pericol,
este diferit in funclie de pr[ddtorul semnalat. Se folosesc strigdte diferite
pentru apropierea unui boa, a unui uliu sau a unui leopard. Degi in
transmiterea acestor informafii maimufele folosesc semantica, ele nu
combind aceste informagii in noi moduri, inedite, ci le repetd identic ai nici
nu fac referire la prddatori care nu sunt prezenfi.

Gflndire, culturi gi limbaj

in anii '50, cercetdtorii au descoperit cd limba eschimogilor avea

mult mai multe substantive referitoare la zdpadd decAt oricare altl limbd.
De la aceasti descoperire, antropologul gi lingvistul Benjamin Whorf a tras
concluzia cd limba eschimogilor le-a format gdndirea despre zdpadd - adic6
abilitdlile verbale gi lingvistice afecteazd, in mod direct procesele gdndirii. in
viziunea lui whorf, structura limbii pe care o vorbesc oamenii determind
direct gindurile gi percepfiile lor (whorf, 1956). Penfiu a investiga aceastd
premisd, Eleanor Heider Rosch, psiholog cognitivist, a studiat structura
limbajului gi proprietSfile denumirii culorilor in dou[ culturi care vorbeau
limbi diferite (Heider 1971,1972, Rosch 1973'), Fiecare limbd are felul ei de
clasificare a culorilor, degi nu existd limbd care si includ[ mai mult de l1
culori de bazd. Participanfii la studiu erau americani vorbitori de limbd
englezd, gi vorbitori nativi de Dani, o limbd a unui trib primitiv din epoca de
piatrd, din New Jersey-ul indonezian. in Dani nu existi decdt doui nume de
culori debazd: mola, pentru culorile deschise gi mili, pentru cele inchise. in
limba engTezd existi multe modalitdfi de clasificare a culorilor, de obicei in
funclie de nuanfd: rogu, albastru, galben, verds, roz, maro sunt exemple.
Dacd limbajul determind gflndirea, precum credea whod atunci vorbitorii
de englezd pi cei de Dani ar trebui sd aibd doud feluri diferite de a gdndi
despre culoare.
Rosch a ardtat ambelor grupe de participanfi cartonage de o singurd
culoare, c6te 5 secunde fiecare. Dupd 30 de secunde, le-a cerut
participanfilor sd aleagd acelagi cartonag dintr-o grupd de 40 de cartonage
colorate. lpoteza lui whorf prezicea cd, dacd vorbitorii de Dani nu au decAt
doud cuvinte pentru denumirile de bazd, ale culorilor, ei vor confunda
culorile dintr-o grupd..Astfel, dou[ nuanfe din categoria mola vor fi descrise
ca fiind aceeagi culoaie: mola. cu toate acestea, nici vorbitorii de englezd,
nici cei care vorbeau Dani nu au confundat culori din aceeagi categorie.
Structura binard a limbii Dani, in privinfa denumirii culorilor, nu le-a limitat
acestora abilitatea de a distinge, a memora gi a gdndi culorile.
in acelagi fel, degi oamenii sunt sensibili la mirosuri, ei au o
structur[ limitati a limbajului, ceea ce le creeazl dificultlti in a le descrie.

lll
Descrierile se bazeaz| deseori pe experienfe gi sunt codate in termeni ai
amintirilor personale (parfumul mamei, mirosul din podul mdtugii, tutunul
bunicului). Procesul lingvistic joacl un rol limitat in miros; limbajul
mirosurilor fiind determinat de al{i factori dec6t percepfia lor. $i cultura
influenfeazd foarte mult limbajul gi gdndirea. In Franfa, de exemplu, existd
obiceiuri lingvistice mai degrabb rigide in denumirea culorilor, ceea ce este
expresia a de ani de istorie. In francezd existl adresare formall gi
^sute
informald. In limba englezd, existd un singur cuvdnt pentru persoana a doua
singular gi plural, in timp ce in francezd se folosegte, pentru adresare la
prieteni, persoana a doua singular gi pentru adresare la persoane
necunoscute persoana a doua plural, la fel ca gi in limba rom6n6. in Japonia
existd gi mai multe diferenfieri in fornialitdlile limbajului: funcgia ocupatd de
o persoani la locul de muncd - boss, manager, supervizor, muncitor -
schimbd felul in care trebuie fbcutl adresarea. Astfel, limbajul este expresia
tendinlelor rasiale, geografice, culturale gi religioase.
Americanii sunt o minoritate, majoritatea oamenilor vorbesc astdzi
doud sau mai multe limbi strdine. Cercetdrile au aritat cd atunci cdnd unei
persoane bilingve i se cere sd rdspundl la o intrebare, sd facd un test de
personalitate sau sI interaclioneze cu lumea, ea o va face intr-un fel
dependent de cultura limbii in care i se cere sd vorbeascd. Atunci cAnd
rdspund la un inventar de personalitate in limba chinezd, vorbitorii nativi de
chinezd o vor face findnd cont de valorile chineze, in timp ce aceiagi
oameni, dacd rdspund in englezd la aceleagi intrebdri, vor reflecta valorile
occidentale.
Dupd teoriile lui Matsumoto (1994),limbajul 9i cultura sunt doud
funcfii interdependente; cultura afecteazd gi limbajul dar gi atitudinile 9i
viziunea asupra lumii a unei persoane. Pe l6ng[ studiile despre culturd,
studiile lui Rosch sugereazd cd limbajul nu determind gAndirea, ci mai
degrabd o influenfe azd foarte subtil. Cel mai bine au exprimat aceasti relafie
(limbaj-g6ndire) Hunt 9i Agnoli (1991) "Limba pe care o vorbesc oamenii
este ghidul spre limba in care gdndesc ei".

TEORII ASUPRA DOBANDIRII LIMBAJULUI

Teorii biologice asupra dezvoltirii limbaj ului

Teoriile despre invdlare subliniazd rolul influenfelor mediului, al

educafiei in achizilia limbajului. Ideea de bazd este c6 limbajul este o
dezvoltare naturald a invdfdrii tradifionale. Oamenii au capacitatea de a
genera un num[r aproape infinit de propozifii corecte in limba lor nativ6.
Deoarece aceastd abilitate nu poate fi atinsd intr-un timp mai lung prin

n2
imitalie gi instrucfiuni, mulfi cercetdtori, ca gi psihologul George Miller
(1965), teoretizeazd ci fiinfele umane sunt biologic echipate cu o capacitate
inndscutd, unicd, de a invdfa gi dezvolta limbajul.
Degi Miller, ca gi al1ii, nu exclude experienla ca un f,actor al formdrii
limbajului la copii, el susfine cd natura umand este cea care ii determind si
fie atenfi la limbajul din mediul lor qi sd-l foloseascd ulterior.

Teoria behavioristii

Pleacd de la ideea conform cdreia nimic nu este mogtenit, ci totul se

invafi, prin urmare, limbajul se invafE gi nu existd nici o predispozilie
ereditard pentru dob6ndirea acestuia.

Teoria nativisti a lui Chomsky (gramatica generativl)

Apare ca o criticd la teoria behavioristl. Astfel, Chomsky considerd

c[ nu existd o limb[ universald a omenirii, dar exist[ principii universale (o
structurd de profunzime) pe fundamentul clrora se structureazd regulile
gramaticale in fiecare limb6. Aceste principii sunt mogtenite de cdtre copil,
genetic, ca mecanism de dobdndire a limbajului. Chomsky nu considera
competenfa gramaticald ca fiind mogtenitd genetic de cdtre copil, in forma
final6. Ceea ce se moqtenegte genetic este aceastd sffucturd de profunzime a
limbii (un fel de program), ce permite copilului, in urma experienfelor sale
cu limbajul din mediul inconjuritor, sd-gi construiascd gramatica proprie
limbii sale. Aceasti abordare este una lingvistictr.

Teoria biologico-neuraltr a lui Lenneberg

Este complementar[ teoriei lui Chomsky, numai cd, de aceastd dati,

abordarea e una biologicd, Lenneberg incercdnd s[ demonstreze
determinarea biologico-neurall a dobdndirii limbajului. Astfel, s-a
demonstrat cI la om cele doud emisfere cerebrale ac[ioneazd diferit din punct
de vedere funcfional. Pentru dreptaci, emisfera stingd este specializall in
procese analitice (citire, calcul, gdndire logicd) iar cea dreapt6, mai curAnd,
in procese holistice (imaginalie, creativitate). Pentru dreptaci se consider[, in
general,c[ emisfera stdngd ar fi decisivd pentru capacitatea de vorbire, deci,
confinutul verbal al comunicSrilor va fi prelucrat in emisfera st6ng[, iar
con{inuturile afective in cea dreapt6. Prin urmare, ne-am agtepta ca la stingaci
str existe o lateralizare dreaptd a limbajului, dar, in realitate, acest lucru este
doar pa(ial valabil. Adeseori existl olateralizare stflngd a limbajului, in care
ins6, emisfera dreaptd poate juca un rol important sau este posibil sd existe o

113
reprezentare bilaterald a limbajului la st6ngaci. Pentru Lenneberg este
important faptul cd limbajul are un substrat localizabil biologic.
Pornind de la premisa lateralizdrii stdngi, dupd Lenneberg aceasta ar
apdrea treptat. inceputul gi sfhrgitul maturizdrii creierului ar hebui si
constituie limitele in care dobAndirea limbajului s-ar putea desfEgura, fiind
condusS biologic. Perioada de timp de la inceputul pAnd la sfrrgitul
maturizdrii creierului este numitd "perioda criticii".
Lenneberg pornegte de la faptul cd la copilul mic exista o flexibilitate
totald a creierului. Dacd nou-ndscufii sau sugarii suferd traumatisme ale
emisferei stdngi, in mod normal, limbajul se poate dezvolta in emisfera
dreaptd. Chiar gi la copii de 2-3 ani, creierul nu-gi pierde plasticitatea, astfel
incdt, in traumatisme, pierderea limbajului survenitd imediat poate fi
recuperatl rapid. insd, o datd cu avansarea in vdrst[, organizarea cerebralS igi
pierde flexibilitatea gi, la pubertate, ea ajunge fixd Ei ireversibild, iar din acest
moment, conform teoriei lui Lenneberg, nu mai este posibild dob6ndirea
limbajului.

Teoria lui Condon

Pleacd de la ipoteza potrivit c6reia, incd din prima zi dupd nagtere,

sugarul reacfioneaz[ cu migcdri sincrone la vocea umand. Aceastd reacfie
motricd inndscutd constituie o premisd a dobdndirii limbajului. Cum a ajuns
autorul la aceastd ipotezd?
Ocupdndu-se timp de peste zece ani cu microanaliza modurilor de
comportament uman filmate, in special formele de comunicare, i-a venit
ideea cd cel ce ascultd reaclioneazd la expresiile vorbitorului cu migcdri
ritmice ale capului, mdinilor gi picioarelor.
concluzie, pauzele gi intonalia vorbirii se reflectf, in
In
comportamentul non-verbal al ascultdtorului; acesta asociazd figura quasi
verbald a exprimdrii cu o figurd de migcare potrivit[.
Condon a ajuns la concluzia potrivit c[reia copilul, la inceputul
dobdndirii limbajului, stlpinegte deja forma gi structura sistemului limbii prin
exersarea migcdrilor preluate de la adult.

n4
 MEMORIA
Unde vd aflafi cdnd a[i auzit de cdderea regimului comunist in
RomAnia? Ce ftceafi? Ce afi simlit cdnd afi auzit cd Vasile
Milea s-a sinucis sau cd membrii CC al PCR au fugit de pe
acoperigul Comitetului Central cu elicopterul? Mulfi dintre
dvs. chiar vd putefi aminti lucruri simple pe care le-afi fdcut la
scurt[ vreme de la aflarea evenimentelor. Cu toate acestea.
putefi avea probleme in a vi aminti un traseu pe care l-afi
descooerit ieri si pe care trebuie s[-l repetati ast[zi.

Tofi ne-am dori o memorie perfect[, dar este oare de dorit aga ceva?
Este cunoscut cazul unui rus, $eregevski, care delinea o astfel de memorie.
El putea refine fdrl greg o listd de 70 de cuvinte disparate gi o putea
reproduce fidel, in ambele sensuri, chiar la cdgiva ani de la stocarea ei in
memorie. Problema acestei persoane era, de fapt, c6 ea nu putea uita nimic,
iar o simpli conversalie ii evoca fluvii de cuvinte, ficdnd-o sd nu se mai
poatd concentra asupra cuv6ntului urmltor.
Existd, astfel, mai multe tipuri de memorie, distincte sau nu,
deoarece cercetdrile pot cu greu stabili in ce mdsurd un tip de memorie
identificat se suprapune cu altele.
O clasificare simpld, pornitd din experienla cotidianl, imparte
memoria in memorie episodicl (aceea a evenimentelor semnificative, dar
tranzitorii, prin care trecem, cum ar fi Revolu$ia, vacanfa de Pagte, prima zi
de gcoald, cdsdtoria, nagterea copilului, moartea unei persoane semnificative
din viaga noastrd) gi memorie semantici (cea care cuprinde confinuturi
permanente ale cunoagterii, implic6nd de obicei limbajul, cum ar fi numele
propriu, anul nagterii, ordinea numerelor, lunile anului, o limbd strlin6).
De asemenea, c6nd facem referire la memorie, ne g6ndim doar la
memoria cognitivl, cea legatl de informalii precise, dar omitem memoria
afectivi care, de fapt, este memoria ce std la baza celei cognitive. Dacd te
pdrdsegte iubitul, nu informafia stricti "m-a pdrlsit" se imprimd in memorie,
ci tot ceea ce ai simfit gi felul in care te-ai impdcat cu noua situafie este
primordial. Referindu-ne la memoria cognitivS, este bine gtiut cd
informafiile stocate intr-o anumitd stare de spirit se recupereazd mai ugor
dacd ne aflIm in aceeagi stare de spirit. Acesta e motivul eqecului la
examen, in condifii de stres, dupd ce acasd, invdfind intr-un mediu calm gi
linigtitor, gtiam materia. Participdnd la o inmormdntare, oamenii pl6ng, degi
nu sunt rude apropiate ale celui decedat, din cauzd cd fiecare igi retrdiegte

ll5
 propriile drame familiale similare. Atmosfera le adrce aminte de moartea
celor dragi. Cercetdrile neurofiziologice au stabilit legdhra fizicd existentd
intre creierul emofional (amigdala) gi ariile corticale care se ocup[ de
cognilie.
Memoria este capacitatea umani de a codifica, stoca gi recupera
informafia. Memoria este reflectarea activd, selectivd gi inteligent[ a
experienfelor anterioare. Ea ne asigurd continuitatea in timp gi spagiu.
Memoria indeplinegte, deci, mai multe funcfiuni:
1. Asigurd un continuum intre experienlele trecute, cele prezente gi cele
viitoare;
2. Ne ajut[ si ne adaptim la noile situalii in baza deprinderilor gi a
informaliilor stocate anterior;
3. Ne imbogdfegte viafa emofionald, permilflnd retrdirea unor emofii gi
sentimente din trecut.

intreb[rile "tehnice'o pe care gi le pun psihologii cognitivigti in ceea

ce privegte memoria sunt urm[toarele:
o Cum se formeaz[ amintirile?
o Cum sunt stocate informafiile?
. Cum sunt recuperate informafiile?
o Care e legdtura dintre anatomia gi fiziologia creierului gi memorie?
o Ce influenleazd memoria?
R[spunsurile la aceste intrebdri au putut fi date prin teoriile asupra
memoriei.

1. Teoria cognitivistii asupra memoriei (Bartlett)

in 1932, Bartlett a publicat cartea "Procesul memorlrii"

(Remembering) in care se menfionau experimentele sale in ceea ce privegte
memoftrea. Subieclilor li se dddeau de memorat scurte povestiri, dupd care
erau testa{i. Una dintre cele mai cunoscute astfel de povestiri era "Rdzboiul
fantomelor", o poveste eschimos[. Multe dintre lucrurile istorisite erau
necunoscute subiecfilor englezi. Testarea se fbcea:
. dupl citirea povegtii;
o dupd cdteva sdptlmdni; : '
. dupd cdteva luni.
Bartlett a constatat multe inadvertenfe in reproducerea texului, prin
procese ca omisiuni, distorsiuni, accentulri, rafionzlizilri, reordoniri.
Firegte, distorsiunile se inmulleau cu trecerea timpului. Astfel, Bartlett a tras
concluzia cd memoria este un proces activ gi nu unul static; c[ amintirile

ll6
sunt construite gi reconstruite permanent. Construct personal este atflt ceea
ce stocdm, c6t gi ceea ce extragem din memorie in procesul de reacftralizare
qi de reproducere. Informa{iile stocate sunt raportate la schemele noastre
preexistente, scheme care sunt organizdi active ale experienfelor hdite,
experienfe ce se modifici permanent.
DacI informafiile pe care le primim nu se potrivesc cu nici una
dintre schemele noastre, creierul organizeazd o noud schem[, ori
distorsioneazl informalia pentru ca ea s[ se potriveascd schemei deja
existente (cel mai adesea). Din experimentele sale, Bartlett a constatat ch
subiecfii britanici distorsionau sau reordonau elementele povestirii pentru ca
ele sd se potriveascd schemei lor. De exemplu, cuvdntul canoe a fost inlocuit
cu barcd, iar vAndtoarea de foci cu mersul la pescuit.
Alte distorsiuni au intervenit la reactualizare. Ceea ce a fost povestit
nu era nicidecum ceea ce fusese scris pe hdrtie, ci modul in care informafia
fusese perceputl gi prelucratd de fiecare subiect. De obicei, relatdm ceea ce
ne imagindm cd s-ar fi putut intflmpla, 9i nu ceea ce s-a intdmplat de fapt.
Degi lucrdrile lui Bartlett au atras atenfia in epoc[, cercet[rile despre
natura constructivistl a memoriei nu au continuat decit dupd 1970, cind s-a
demonstrat c[ procesele de construcfie a amintirilor au loc in toate cele trei
stadii ale memordrii, adicd la intipdrire, la stocare gi la reactualizare.
1. Construc{ia in stadiul de intiplrire. Existd multe experimente ce
dovedesc faptul cd noi prelucrdm informafia incE dinainte de a o memora'
Dovad6 stau experimentele lui John Bransford. Acesta a dat subiecfilor sdi
s[ citeascl o listi de propozilii. Apoi, li s-a ardtat o alti listl de propozilii,
dintre care ei trebuiau sd le indentifice pe cele care apdruserl 9i in lista
anterioar6.
Una dintre propoziliile din prima listd, formulatl pentru un grup de
subiecli era:
1. Trei broagte $estoase se odihneau lAngd o plutd gi un peqte inota pe sub
ele.
Pentru un alt grup, propozilia era:
2. Treibroagte lestoase se odihneau pe o plutd gi un pegte inota pe sub ele.
in cea de-a doua listd de propozifii se afla fraza:
3. Trei broagte lestoase se odihneau pe o plutd gi un peqte inota pe sub ea.
Un numdr mai mare dintre subiecfii grupului doi (comparativ cu cei
din primul grup) au de'blarat cd propozilia se afla in prima list6. Explicalia
const[ in aceea cd informafia cuprinsl in propozifiile 2 9i 3 este aceea9i, pe
cdnd cea din prima propozilie diferd. Deci, nu forma graficd a propozifiei a
fost memoratL, ciinfelesul ei; ca dovadd a faptului c[ reconstrucfia a ceea ce
e memorat se face inci de la intipdrire.

rl7
 2. Construcfia din timpul stocirii. Este mai greu de dovedit c[
informafia se modific[ in timp ce e pdstrati in structurile noastre neuronale.
Kintsch este cel care a frcut nigte experimente spre a dovedi aceasta. A
fumizat unor subiecli informafii privind povestea biblicd a lui losif qi a
fralilor sdi. Kintsch a pornit de la ideea c[ subieclii aveau cunogtinfe
anterioare despre subiect. Pugi sd reproducd imediat informafiile primite,
subiecfii le-au reprodus cu o mare acuratefe. Pugi s6-gi reaminteascd
informafiile primite peste un timp (uneori chiar la 24 de ore), subieclii nu au
mai fEcut distincfia intre informafiile primite de la experimentator gi
informa{iile lor anterioare.
3. Reconstrucfia din momentul reactualizirii. Loftus gi colegii au
f5cut nigte studii pe martorii oculari. Dupd ce li s-a prezentat un film despre
un accident de magin6, subiecfii au fost pugi sd-gi reaminteascd anumite
aspecte ale filmului. Unora dintre subiecli li s-au pus intrebdri despre
evenimentele prezentate in film, de exemplu: "Cu ce vitezd se deplasa
magina alb[ cdnd a avut loc coliziunea?". Altor subiecli li se sugerau, prin
intrebare, informagii care nu apdreau in film, (de exemplu: "Cu ce vitez[ se
deplasa magina albd inainte de coliziune, cdnd a trecut pe l6ng[ cdpila de
ffin?"). Cerddu-li-se ulterior s[ descrie tot ce vdzuser[ in film, cei din al
doilea grup qi-au "amintit" de cdpild, chiar dacd aceasta nu fusese prezentb
in film.
intr-un expenment similar, Loftus a demonstrat cd mai mulli dintre
martorii oculari igi aminteau sd fi v[zut bucafi de parbriz sparte la locul
accidentului dacd erau intrebafi "Cu ce vitezd se deplasau maginile cdnd s-au
zdrobit una de alta" decat dacl se foloseau cuvinte ca lovit, atins, coliziune.

2. Teoria cibernetici (modali) asupra memoriei

Aceast[ teorie s-a dezvoltat in anii 1950,'o datd cu progresele fdcute

in descifrarea gi punerea la punct a computerelor, inteligenla artificiald. Ea
este o privire din perspectiva prelucrdrii informafiei, de tip informatic.
Primul astfel de model a fost elaborat de Donald Broadbent (1958), care a
frcut distincfia intre memoria de scurtd duratd gi cea de lungd durat6, insd
modelul care ficut carierd in epocd a fost cel al lui Atkinson gi Shiffrin
(1968-1969), ^de la Stanford, deoarece exploata complet analogia om-
computer, fdcdnd distincfia intre hardware'(structura, componentele) gi
software (programele).
Conform acestei teorii, noi dispunem de o memorie imediatl (sau
senzorial6), cu durata de cdteva secunde, important[ pentru a ne activa
celelalte tipuri de memorie, in vederea unei stocdri de duratd a informatiei

ll8
(de exemplu, relinerea unui nrimdr de telefon pind la formarea sa sau pdnd
ce ne ludm un creion sd il putem nota).
Memoriei imediate vizuale i se mai spune memorie iconic[, iar celei
imediate auditive i se mai spune memorie-ecou (echoic[).
Memoria de scurtd duratd e memoria de lucru, in care informafiile se
pdstreazd de la 30 sec. pdnd la un minut. Ea se caracteizeazl printr-o
capacitate limitat[ de stocare (7 itemi dupl Miller) gi o uitare rapidd. Astfel
se explicd de ce e ugor de refinut un numdr de telefon fbrl s[-l notlm, dar nu
putem refine doud numere de telefon deodat6. Dacd avem nevoie sd relinem
mai mult de 7 itemi in memoria de lucru, este indicat si organizdm
informafia prin crearea de categorii, nu mai mult de 7. De exemplu, daci
trebuie sd relinem un numdr de telefon din Bucuregti, il putem refine cifri cu
cifr[: 3 2 3 5 6 I 8. Dacd avem insl de relinut un numdr de cont, va trebui sd
organizilm cifrele cdte doud, pentru a reline numdrul complet:
54.3 6.25.30.44.7 8.97 .
Memoria de lungi durattr are o capacitate imensd. Poate dura
intreaga viat6, iar uitarea e progresivl. Pentru a trimite informafiile din
memoria de scurtd duratd in cea de lungd duratd sunt necesare repetiiri
succesive, strategii de organizare a informafiei, codificarea informafiei,
stabilirea de leglturi cu informafiile deja existente in memorie, asocierea cu
sentimente qi emofii trdite in momentul in care informatiile au fost stocate.
Cercetdrile biochimice au stabilit cd molecula memoriei este acidul
ribonucleic, cel care codificl informafia sub formd de proteine specifice, pe
care le stocheazd in celulele nervoase. Studiile au evidenfiat c[ in timpul
memordrii cantitatea de ARN cregte in neuroni gi scade in celulele gliale
(celule de suport pentru neuroni).

PSIHOLOGIA iN ACTIUNE - APLICATII -

Memoria viegii reate

L6sdnd la o parte experimentele de laborator menite sd stabileascl in

ce mod memorlm itemi specifici (cu confinut vizual,lingvistic sau de altd
naturl), in viafa de zi cu zi ne confruntdm serios cu avantajele gi
dezavantajele memorlrii gi ale uit6rii. Din memoria viefii reale face parte
memoria autobiografici, ce s-a stabilit cd se construiegte gi reconstruiegte
la fiecare dintre cele trei faze ale sale 9i depinde foarte mult de amigdali,
sediul memoriei afective. Memoria autobiograficdare un caracter schematic,
fiind formatd din generalizdri extrase in urma unui mare numdr de
evenimente. De aceea, memoria biografic[ permite distorsionarea
amintirilor, cu aparigia de "amintiri inventate" ale unor evenimente care nu

ll9
s-au produs, dar desflgurarea lor se potrivegte unei scheme existente in
memone.
Tot din memoria viefii reale face parte gi memoria de tip "flash",
care ne permite reac[talizarea perfectd a unui moment, cu toate trdirile,
informaliile gi consecinlele ce au urmat petrecerii unui eveniment.
Tot din memoria vielii reale face parte recunoagterea chipurilor
umane gi reamintirea circumstanfelor. Aceste doud aspecte ale memoriei
intervin in declarafiile martorului ocular gi a credibilitdtii sale, precum gi
la erorile date de testarea cu poligraful.

Somnul Ei memoria

Este bine cunoscut efectul activ, benefic pe care il are somnul asupra
proceselor de memorare. Cu toate acestea, nu toate fazele somnului intervin
in procesele de memorare gi ascultarea unei casete in timpul somnului nu
asigurd cu certitudine invdf area conf inutului.
Somnul este o succesiune de faze, fiecare cu caracteristicile sale,
care alcdtuiesc, impreund, cicluri de 1 - 1,5 ore, cicluri a cdror durat[
vaiazd
de la o persoanl laalta. in timpul somnului de noapte, noi completdm4-5
astfel de cicluri, in total 6-8 ore. Ciclurile somnului au fost descoperite gi
studiate prin mdsurdtori electrofiziologice (miometrie, EEG, misurarea altor
constante ale organismului). In timpul stdrii de veghe (trezia), creierul
nostru emite unde beta. In timpul somnului, unde predominant alfa.
Fazele somnului sunt urmltoarele:
l. Veghea activd (stare de trezie completi).
2.Yeghea pasivd (cdnd are loc cdutarea unei pozilii confortabile).
3. Adormire - 5-20 sec. atunci cdnd are loc relaxarea musculari. Obiectele
ne scapb din mind gi, dac[ suntem trezili, declardm c[ nu dormeam).
4. Somn foarte u$or - 10-40 sec. atunci cAnd zgomotele ne trezesc, nu gi
lumina. Respirafia se modificd. in aceasti fazd putem memora informafii.
5. Somn profund -10-30 min., in care nu mai percepem nici lumina, nici
sunetele. Temperatura corpului scade, scad gi tensiunea gi pulsul.
6. Somnul foarte profund (alte 10-30 min.) - aga-numit :"primul somn" - este
un somn ad6nc, din care, dac[ suntem trezili, suntem buimaci gi dezorientafi
gi tindem sd adormim la loc. in aceastd fazd se inmullesc celulele de cregtere
tJ:ffiltpturuao*d
I sau REM, (Rapid Eye Movement), este denumit astfel
pentru cd pe electroencefalogramd se vid
unde beta, adicd unde
caracteristice stdrii de trezie. Cu toate acestea, creierul nu mai trimite
semnale motorii, tonusul scazdnd la zero (excepfie fac mugchii fefei,
palmelor gi plantelor). Respirafia gi pulsul sunt cdnd mai lente, cdnd mai

r20
rapide. Acest somn dureazd 15-20 min. Este perioada in care vis6m. Trezifi,
suntem lucizi gi putem povesti visul. Este perioada in care memoria se
reorganizeazil, iar informaliile sunt trecute din memoria de lucru in memoria
de lungd duratd, organizate pe diferite criterii. De obicei, subiectul primelor
vise este legat de intAmpldrile din ziua precedentd, iar visele ulterioare ating
straturi din ce in ce mai profunde ale memoriei (persoane pe care nu le-am
mai vdnrt de mult, frdnturi de intdmpldri uitate, reorganizate intr-o structurd
ideaticd noui). De obicei, ultimele vise sunt cele mai creative, in care gisim
solufii la problemele care ne preocupd sau visdm cum ne ajutd cineva. Dupd
somnul paradoxal se produce trezirea completd sau ciclul se reia de la faza
2. Revenirealafaza 2 explici de ce copilul mic se trezegte peste noapte gi
incepe sd pling[, in timp ce adultul nici nu-gi mai amintegte momentul de
semitrezie in care gi-a schimbatpozifia. Capacitatea de a adormi inapoi este,
deci, o capacitate care trebuie invdfati gi exersat[.

l2l
 PERSONALITATEA
Din cdnd in cdnd, le cer studenfilor mei si scrie in timpul orelor. De
cele mai multe ori, ei trebuie s[ evalueze o cercetare folosindu-gi gdndirea
critic6. Ocazional insd, le cer sd vorbeascd despre alte subiecte, de exemplu
s6-gi descrie personalitatea. in mod interesant, jumdtate dintre studenlii mei
scriu mai pufin de un paragraf despre ei inqigi. Majoritatea imi spun cd sunt
ori sociabili gi prietenogi, ori ticuli gi timizi. Uneori, c6te un student mai
elocvent se compard cu o magind (suplu gi rapid), cu o plantd (delicat gi
frumos), sau cu un computer (inteligent gi logic). Studengii mei fac rareori
referire la experien[a lor ernofional6 sau Ia aspiraliile lor. Dar asta poate
doar fiindcd este un exercigiu pe care frebuie sd-l facd in clasE gi se simt
rupinali gi nu indr[znesc sE-mi dezvdluie sentimentele lor despre trecutul sau
despre viitorul lor.
Se intdmpli insd sd aparS cineva care sd-mi ceard s6 vorbesc despre
personalitatea mea. Atunci ii cer sd md descrie el pe mine. Chiar dac6 am
petrecut mai mult de 30 de ore in clasb aldturi de acegti studenfi, pot ei sd-gi
dea seama cum sunt eu cu adevdrat? Pot ei sd gtie cum sunt eu acasd, cum
md port cu familia, cum md comport la o petrecere? Pot ei sd aibd o
percepfie clard despre toate acestea, gtiindu-mi doar comportamentul din
clasl? Sfudenfii imi vor spune cd am simgul umorului gi despre rela[ia mea
cu familia, doar in mlsura in care povestesc despre aceasta la curs. Cu toate
acestea, igi dau seama cd nu m-au v6zut dec6t inh-un cadru limitat, fbcdnd
cam acelagi lucru. Cu toate cd am petrecut mult timp impreunl, e greu
pentru ei sd-gi dea seama cum md comport cu mama mea sau ce pdrere am
despre rbzboiul din Vietnam. Aici e momentul cdnd subliniez complexitatea
unei personalit[fi sau a judecdlilor despre felul de a fi al unei persoane. Este
foarte greu sd caracteizdm o persoand doar prin prisma unui numdr limitat
de comportamente in care aceasta se angajeazd. Adevdrul este cd nici un alt
fenomen nu dd peste cap definifiile ugoare, a$a cum o face caracterul uman.
La fel ca gi studenfii mei, atunci cdnd vorbesc despre personalitatea
lor, oamenii folosesc termeni-cheie precum timiditate, agresivitate,
sociabilitate. Pe de altdparte, psihologii vorbesc despre personalitate intr-un
fel sistematic ai gtiinfific. Penffu'ei,

Personalitatea este un set de caracteristici comportamentale

(gi cognitive) relativ constante gi predispozilii interne care
descriu felul in care o persoand reacfioneazd la mediul
iurEtor.

t22
 Comportamentul unei persoang nu este constant tot timpul gi in orice
situalie: acesta e un lucru recunoscut de psihologi.
Atunci, unde se afl[ constanta caracteristicilor comportamentale?
Pentru a rdspunde la aceastd intrebare, unii teoreticieni ai personalitdfii s-au
cohcentrat pe sfudierea comportamentelor de zi cu zi, care-i caracteizeazd
pe oameni; alfii s-au concentrat pe conflictele interioare care formeazd
personalitatea. Unii vdd fiinfa umand ca pe un individ care reacfioneazd la
mediu. Alfii amintesc de influenfele interne, chiar genetice, care indrumd
omul in acfiunile sale. Cei care dezvolti teoriile personalitdfii trebuie sd ia in
considerare gi concepte psihologice precum atitudinile, concepte
motivalionale precum agteptdrile gi chiar gi teoriile biologice, cum ar fi cea
despre predispoziliile mogtenite ale unor caracteristici ale personahtefii, ca
timiditatea. La inceput, teoreticienii personalitSlii (de exemplu Freud)
tindeau sd se gAndeascd la personalitatea unui individ ca la ceva stabil. Mai
tirzh;, teoreticienii au inceput si recunoascd faptul cd personalitatea depinde
de o mullime de situafii din mediul inconjurdtor. Teoreticienii
contemporani, in special cei behaviorigti gi cognitivigti, se concentreazd
adesea mai mult pe determinanlii din mediu ai personalitdlii decat pe
predispozigiile inteme.
Teoriile despre penonalitate reprezinti un set de idei relalionate gi de
fapte care tebuie sd explice impreun[ coerent gi sI prevadd comportamente gi
procese mentale. A fi in stare sd prezici gi sd explici un comportament le oferd
psihologilor capacitatea de a-i ajuta pe oameni sd anticipeze situaf,i gi sd-gi
exprime sentimentele intr-un mod rezonabil. Teoriile personalit5lii se
concentreazd pe cAteva intrebdri cheie:

ereditatea sau mediul?

Nici o teorie a personalitdtii nu ia in considerare toate aceste

probleme gi nici una dintre ele nu explicd intreaga personalitate. Astfel,
fiecare teorie poate fi consideratl incompletd, dar este foarte importantd,
pentru cd relevd un aspect cheie al personalitIlii.

Teiria psihanalitictr a personalitifii

Sigmund Freud (1856-1939) a fost un renumit doctor austriac, care a

awt o influen{d atdt de mare asupra psihologiei, incdt unele dintre
conceptele qi ideile lui de bazd sunt acceptate ftrd, a mai fi cercetate critic.
Termenii freudieni precum ego, fixalie orald, dorinld tanaticd gi concepte

123
precum motivafie incon$tienti gi complex oedipian au intrat deja in limbajul
uzual. Cu toate acestea, atunci cdnd Freud gi-a prezentat ideile, ele au fost
vdz-trte drept ciudate, eretice sau pur gi simplu nebunegti. Psihologii de
atunci credeau cd obiectul principal al psihologiei ca gtiin{b este cercetarea
minfii gi a proceselor mentale; sugestia lui Freud cd ar trebui studiat
incongtientul gi ideea c[ gi copiii au experien{e sexuale era mai mult dec6t in
afara curentului.
Freud folosea hipnoza pentru a trata oameni cu probleme fizice gi
emofionale. Majoritatea pacienlilor lui aparfineau clasei de mijloc ai clasei
superioare a societdfii austriece. Majoritatea, din cauzi ci trdiau intr-o
societate represiv[, aveau oporhrnitagi limitate de eliberare a anxiet[1ii gi
tensiunii. Freud a observat cd mulgi dintre ei simfeau nevoia s[ discute
despre problemele lor gi se simfeau mult mai bine dupi ce se descdrcau
vorbind. Din studiile sale de hipnozd gi din lucrul cu pacienfii, el a
conceptualizat o teorie a comportamentului; la inceput, multe dintre
concluziile sale se concentrau pe rolul frustrafiei sexuale in producerea
simptomelor frzice. in timp, Freud a dezvoltat o teorie elaboratd a
personalitdgii gi o terapie prin prisma acesteia. Abordarea sa asupra
personalitifii a fost numitd teoria psihanaliticl, iar metoda lui de terapie
psihanalizl.

Trei concepte cheie

Multe teorii psihologice au un concept cheie in jurul cIruia sunt

construite. Teoria freudian[ are trei astfel de concepte: determinism psihic,
motivafie incongtienttr 9i conflict.
Determinismul psihic este o prezumlie psihanalitici ce stipuleazd
c[ toate sentimentele, gdndurile, acfiunile, gesturile gi vorbele au un scop gi
sunt determinate de acliuni sau de evenimente din experienfa anterioard a
individului. Adulfii, de exemplu, nu au lapsusuri accidentale; nici nu-gi
schimbd dispoziliile int6mpldtor. int6mpldrile din trecut afecteazd, conform
acestei teorii, comportamentul de zi ctr zi al fiecdrui individ. Mai mult,
majoritatea gAndurilor gi a comportamentelor unei persoane sunt
determinate de motivafia incongtientd. Motivafia incongtienti este o
prezumfie psihanaliticd ce spune c[ un comportament al unui individ este
determinat de dorinte, scopuri gi stdri inierne de care individul nu este
congtient, care sunt ingropate ad6nc in incongtient. Prin definilie, oamenii nu
sunt congtienli de confinutul incongtientului lor gi nici chiar de existenfa
acestula-
Freud a teoretizat, de asemenea, c[ oamenii se afll in permanen{[
intr-o stare de conflict. Ei acfioneazd in felul in care ac[ioneazd, gi sunt

124
energizaf,i datorite a doud impulsuri instinctuale: viata, care cree?zI energia
sexuali gi moartea care creeazd agresivitatea. Aceste doud instincte sunt
ascunse ad6nc in incongtient gi, de multe ori, nu sunt acceptate de cdtre
societate. Freud a scris pufin despre agresivitate, concentrindu-se mai mult
pe instinctele sexuale pe care le-a numit libido - fo(d a viefii instinctuale
(de obicei sexuale) care este guvematd de principiul pldcerii, cerdnd
^
gratificare imediatd. In lucrlrile sale de mai tdrziu, Freud va numi libidoul
"energia viefii". Criticii sdi susfin cd a pus un prea mare accent pe aspectul
sexual.
Atunci cAnd oamenii au comportamente care nu sunt acceptate de
societate sau au sentimente pe care ei le considerd de neacceptat pentru
societate, in special sentimente legate de sexualitate, de multe ori se
autopedepsesc, simt vinovdfie gi anxietate, intr-un cuvdnt - conflict. Teoria
lui Freud descrie deci, conflictul dintre nevoile instinctuale de gratificare ale
unei persoane (de multe ori incongtiente) gi cererile de socializare ale
societdfii. Cu alte cuvinte, ea creeazd o imagine a individului uman, prins
intr-un conflict intre dorin,tele de baz[ sexuale 9i agresive gi normele
societdfii. Un domn vienez din era victoriand gi-ar fi dorit poate sd
pocneascd un begiv care l-a jignit, dar acest lucru era interzis de cdtre
regulile acelor vremuri, care nu acceptau un astfel de comportament. Pentru
Freud, dorinfa de bazd a unei persoane este de a-gi mdri, pe cdt posibil,
gratificdrile instinctuale, in timp ce-gi minimahzeazl,pedepsele gi vinovdfia.

Compararea celor trei sisteme freudiene ale personalitlfii

Sinele Eul Supraeul

Natura Reprezinti Reprezintd aspectul Reprezintd
aspectul psihologic aspectul social
biolosic
Nivelul Incongtient Congtient gi Congtient gi
inconstient inconstient
Principiul Pl[cerea Realitatea Moralitatea
Scopul Cautd Adaptarea la Reprezintd
pldcerea gi realitate; binele gi r[ul
evitd {urerea diferentierea
adevdratului de fals
Urmiregte Gratificare Siguran{d gi Perfecliune
imediatd compromis
Cele cinci stadii psihosexuale freudiene ale dezvoltirii personalitlfii :

125
 Stadiul cu Zona Conflicte/experienle Trisituri la
problemele erogenii adult (fixa{ii
lui asociate
stadiului)
Oral (de la Gura Copilul obline Optimism,
nagtere la 2 gratificarea prin pasivitate,
ani) activitdfi orale, ostilitate, abuz
precum mdncatul sau de substanfe
suptul deeetului.
Anal (de la 2 Anusul Copilul inva!6 sd rds- Curdfenie
la 3 ani) pundd la unele cerinle excesivd, fixafie
ale plrin(ilor (ficutul pe ordine,
h olila). rebeliune
Falic (de la 3 Organele Copilul invafd sd Vanitate,
la7 anl\ genitale realizeze diferenfele promiscuitate,
dintre birbafl 9i femei castitate,
gi devine congtient de tulbur[ri de
sexualitate identitate
sexuald
Latenti (de la Nici una Copilul igi continud Nespecificate
7 anila dezvoltarea. dar
pubertate) imboldurile sexuale se
afld intr-o fazd de
latentd
Genital (dupd Organele Adolescentul, in Nespecificate
pubertate) genitale cregtere, se dezvafd de
vechile de-pendenfe gi
invafi cum sd se
comporte cu sexul
oDus

Conflicte nerezolvate

in timp ce copiii trec de la un stadiu de dezvoltare la urmdtorul, ei igi

ajusteazd imaginea despre lume. Cu toate acestea, dupl Freud, dacf, un copil
nu trece cu succes de un stadiu, el va rimdne cu o fixalie in acel stadiu gi va
dezvolta mecanisme de aplrare.

Fixafiile. O fixalie este o ata$are excesiv[ de o persoani sau de un

obiect, care era admisl doar intr-un stadiu de dezvoltare mai timpuriu.

t26
Despre o persoand care are o fixalie se poate spune cI este oprita intr-un
anumit stadiu de dezvoltare. Fixalia la un nivel de dezvoltare nu impiedicd
dezvoltarea ulterioard, dar dacd oamenii nu trec prin fiecare stadiu cu
succes, ei nu vor putea sd se descurce cu celelalte stadii. De exemplu, dacl
un copil nu a trecut cu bine de stadiul falic, asta inseamnl cd nu qi-a rezolvat
complexul lui Oedip gi poate simfi ostilitate indreptatd impotriva pdrintelui
de acelagi sex. Copilul poate suferi toatd viafa in urma consecinfelor acestui
conflict nerezolvat.
Fixaliile sau fixaliile parfiale apar, de obicei, din cauza unei frustrdri
sau autocenzurdri care impiedicd exprimarea energiilor sexuale gi agresive
pe parcursul unui anumit stadiu. Dupd Freud, o personalitate bine dezvoltatd
implic[ un echilibru intre for{ele implicate. Copilul gi, mai tdrziu, adultul, nu
ar trebui sd fie nici prea centrat pe sine, dar nici prea moralist. Pdrinfii care
sunt restrictivi, punitivi sau prea protectori, ori cei indiferenfi sau prea
indulgenfi, vor avea copii dezechilibragi emofional, care vor avea probleme
in viafd datorit[ fixafiilor formate in urma acestor comportamente. Ce se
int6mpld cu o persoanl care are fixafii? Dupd spusele lui Freud, ea igi
denroltd mecanisme de apdrare gi, de multe oi, dezadaptdri (nevroze).

Mecanismele de apiirare a eului

Un mecanism de apdrare este un mod incongtient de a reduce

anxietatea prin distorsionarea percepgiilor despre realitate. Fiecare se apdrd
impotriva anxietdfii din cdnd in cdnd. Mecanismele de apdrare permit eului s[
facd fati sentimentelor inconfortabile de anxietate. De fapt, oamenii nu sunt
congtienfi cd folosesc mecanisme de aplrare. Cei care le folosesc ins[ in
exces, pot ajunge sd distorsioneze realitatea, transformdndu-se in inadaptafi.
Freud a descris multe feluri de mecanisme de apdrare, dar a
identificat reprimarea ca fiind cel mai important. in reprimare, (refulare)
gdndurile gi sentimentele care provoacd anxietate sunt impinse gi linute in
incongtient. Atunci cdnd oamenii igi reprimd un sentiment sau o dorinf[, ei
nu mai sunt congtienfi de ea. Astfel, o tdn[rd fatii care a fost invlfat[ cI furia
nu este acceptabill pentru femei igi poate reprima sentimentele de furie. In
afard de refulare, Freud a observat alte cinci mecanisme-cheie de apdrare.

nedorite altorh. O femeie cu tendinte addnc agresive ii va considera

pe ceilalli ca acfiondnd intr-un mod excesiv de agresiv. Un bdrbat
anxios in privinfa propriei furii, ii vede pe ceila[i ca fiind extrem de
ostili.

sau sd recunoascd adevf,rata sursd a anxietdlii lor. Cineva cu

127
 puternice dorin{e sexuale poate mai degrab[ sd-gi nege interesul fa!6
de sex, decdt sd gdseascd un mod de gratificare a acestei nevoi.

impotriva anxietbgii adoptdnd comportamente opuse adevdratelor lor

sentimente. Un exemplu clasic al folosirii formlrii reac{ionale este
comportamentul unei persoane care are o puternicd nevoie sexuald,
dar devine extrem de castd.

sunt redirecfionate c[tre unele acceptabile. Astfel, un bdrbat care

simte o atraclie sexuald pentru cineva pentru care nu ar trebui sd
simt6, igi va canaliza aceastd dorin!6 in munca excesiv[ la birou sau
ore in gir in sala de fitness.

sentimentele sau comportamentele nedorite pentru a le face

acceptabile: de exemplu, un ho! poate rafionaliza cd cei de la care
furd nu au cu adevdrat nevoie de acele obiecte gi cd lui ii trebuie mai
mult decit acestora.

Atunci cAnd mecanismele de ap[rare ale unei persoane cauzeazd

distorsionarea realitilii, persoana trebuie sd inceapd s[-gi fac[ griji in
privinf a folosirii acestora.

Freud astflzi

Atunci cind teoria psihosexuali a lui Freud a fost propusi (in jurul
anilor 1900), ea a fost primitd nefavorabil. A fost consideratd absurdd
sugestia c5, de mici, copiii pot avea sentimente sexuale pentru pdrin{ii lor.
Cu toate acestea, dacd observlm felul in care copiii mici rlspund gi se
identificd cu pdrinfii lor, vom vedea cd existd elemente de adevdr in
conceplia lui Freud despre dezvoltarea personalitdfii. Fetifele au tendinfa sd-
gi idealizeze tafii gi bAielii devin deseori foarte apropiafi de mamele lor. In
ciuda acestor observalii, teoriile freudiene au fost aspru criticate din
numeroase motive. Unii psihologi au obiectat in privin{a concepfiei
freudiene asupra naturii umane, in privin{a accentului pus de el pe nevoile
sexuale gi in privinfa ideii sale cd toate comportamentele sunt determinate
biologic. Alfii resping predicEiile pe care Freud considerd cd le poate face in
privinfa efectelor pe termen lung ale fixafiilor intr-unul dintre stadiile
psihosexuale. De asemenea, s-a spus cd teoriile sale nu se aplicd in toate
culturile.
Mul1i gdsesc ideile freudienedespre femei jignitoare. Ideile sale sunt
cel pufin controversate. Mulli psihologi nu le vdd ca fiind valide, unii spun

t28
cd nici chiar Freud nu-gi mai amintea propriile cuvinte corect (Schatzrnann,
1992). Aproape tofi sunt de acord ctr teoriile sale fac aproape imposibile
predicliile despre comportamentul unui individ.
Teoriile lui Freud trebuie vlzute intr-un context culnral. Societatea
austriacd, avAnd standardele sale rigide in privinfa comportamentului, gi
pacienfii instlrifi pe care i-a awt Freud, l-au indreptat intr-o direcfie pe care
pufini teoreticieni ar adopta-o astdzi.
Neludnd in considerare dacl Freud a avut sau nu dreptate, influenfa
sa asupra psihologiei gi asupra culturii occidentale este mai mare decdt a
oricirui teoretician al personalitEfii din trecut sau din prezent. Teoriile
freudiene au pavat din multe puncte de vedere drumul altor teorii stadiale
ale dezvoltlrii personalitdfii, cum ar fi cele ale lui Piaget, Erikson gi
Levinson, care fac predicfii specifice despre comportamente specifice.

VArstu
(in ani) Freud Piaset Erikson Levinson
0 Oral Senzoriomotor Incredere versus nou ndscut
I neincredere primard
2 Autonomie iersus ruS ine copil mic
3 Anal Preoperalional si indoiald
4 Falic Iniliativd verEus
5 vinovdlie Drescolar
6
7 Hdrnicie/sdrguinld scolar
8 Latent Operalii versus inferioritate
9 concrete
IO
11 adolescent
I2 Genital
18 Operapii Identitate versus
formale confuzia rolurilor
25 Intimitate versus izolare maturitale
40 Creativitate versus timpurie
slagnare sau altntism
versus epoism
50 Integritate a eului/ maluritate
realizare versw miilocie
65 disperare maturitate
tdrzie
Determinanfii culturali ai personalittr,tii

Ito

i i; i i i i i i i i i i i i i i i ; i i i i i; : i ! i i i i ; i i; i i ! ! , ! !! !
 Cdnd l-am menfionat pentru prima datd pe Freud, am amintit
practica sa cu clasa de mijloc a societdfii austriece. Pare destul de simplu,
dar trebuie luate in considerare implicafiile. Freud gi-a dezvoltat teoriile din
experienfa sa cu pacienli ale cdror comportamente gi personalit[fi erau
formate de cdtre contextul cultural in care trdiau. Termenul de culturi se
referl la normele, idealurile, valorile, regulile, patternurile comunicdrii gi
credinfele adoptate de un grup de persoane. Intr-o culturd pot exista mai
multe clase sociale, dar oamenii vor avea acelagi set de bazd de norrne.
Diversitatea culturald poate fi observatd atunci cAnd trecem dintr-o
fard in alta. De exemplu, cdnd cil[torim din Anglia, prin Spania, Fran{a gi
Germania spre Turcia, fiecare poate vedea sisteme de valori distincte, stiluri
de viafd diferite gi chiar personalitdfi diferite. Felul de a se imbrlca,
atitudinea fa[d de munc[, familie, religie diferd cu toate. Cultura este
importantd pentru cd ea formeazd felul in care oamenii igi cresc copiii, ce
valori ii invafd gi cum este viafa in familie.
. Valorile culturale formeazd personalitatea. De aceea, teoriile despre
personalitate trebuie vdzute in contextul cultural. Societdfile occidentale pun
pref pe competitivitate, autonomie gi bazare pe sine; ip plus, concepliile lor
despre personalitate se concentreazd pe individ. In contrast, culturile
orientale pun pre! pe interdependenf[ gi cooperare; ele se concentreazd mai
mult pe grupuri in construirea concepfiilor lor despre personalitate.
Multiplele variabile fac din studiul culturii gi al personalitdtii o
sarcind dificild. Trebuie fbcute ajustlri gi redefiniri pentru a putea lua in
calcul etnia, vflrsta, clasa gi cultura oamenilor. De aceea, orice teorie despre
personalitate trebuie vdnrtd prin prisma unei perspective multiculturale.

Neo-freudienii dizidenfi qi revizuitori

Nu se poate nega faptul cd Freud a avut un impact enorrn asupra

gAndirii psihologice. Cu toate acestea, teoreticienii moderni, inclusiv unii
dintre studenlii lui Freud, au gdsit ceea ce ei consider[ omisiuni majore,
erori gi pdrtiniri in teoriile lui Freud. Mu\i dintre acegti teoreticieni care au
dezvoltat idei noi, bazate in general pe conceptele originale ale lui Freud,
dar concentr6ndu-se mai mult pe factorii culturali gi interpersonali, sunt
cunosculi drept neo-freudieni.
Unii neo-freudieni (Alfred Adler) au argumentat c[ oamenii nu sunt
impulsionafi doar de pomirile sexuale. Allii (Eric Fromm) suslin cd eul are
un rol mult mai important decAt credea Freud in controlarea
comportamentului. Spre deosebire de acegtia, existi teoreticieni (Karen
Horney) care s-au concentrat pe rolul anxietdfii in conturarea personalitdlii
gi a inadaptdrii. Mulfi teoreticieni (Harry Stack Sullivan) au atribuit o mai

130
mare influenf[ factorilor culturali gi interpersonali. Un numdr de teorii neo-
freudiene (cea a lui Carl Gustav Jung) sunt mai optimiste gi orientate spre
viitor. In vreme ce psihanali$tii tradilionali incep prin concentrarea pe
materialul incongtient din sinele pacienfilor gi abia dupd aceea incearcd sI
mdreascd controlul pacientului prin eu, mulli practicieni neo-freudieni se
concenfreazd pe ajutorarea oamenilor in a-gi dezvolta un control mai bun
asupra propriului eu gi a se simli mai bine cu ei ingigi. Carl Gustav Jung este
unul dintre cei mai cunoscufi gi mai prolifici neo-freudieni.

Psihologia analitictr a lui C.G. Jung

C.G. Jung (1875-1961) a fost un psihiatru, prieten apropiat 9i

succesor al lui Freud. Cu toate acestea, Jung, un gdnditor briliant, a intrerupt
prietenia cu Freud din catza unor divergenfe asupra unor puncte cheie ale
teoriei psihanalitice. in comparafie cu Freud, Jung a pus relativ pu{in accent
pe latura sexual[. El s-a concenfrat pe dorinfa oamenilor de a integra
impulsurile lor de bazd (inclusiv cel sexual) in cerinfele lumii
inconjurdtoare. Astfel, Jung vedea comportamentele oamenilor mai pufin
rigide 9i determinate. De asemenea, el a teoretizat clutarea in{elesului viefii.
in 1917, cdnd Jung gi-a declarat dezaprobareafald, de conceptele cheie ale
lui Freud, prietenia dintre el gi Freud a incetat, Freud fiind foarte intolerant
cu cei care deviau prea mult de la pozilia sa.
Jung a ales s5-gi diferenfieze abordarea de cea a lui Freud, numind-o
abordare analiticI, fafl de abordarea psihanalitic[ freudianI. Ca gi Freud,
Jung a accentuat rolul proceselor incongtiente in
determinarea
comportamentelor gi credea c[ fiecare persoand refine evenimente anterioare
in incongtient. Versiunea lui Jung despre incongtient se diferenfiazd insi
pufin de cea a lui Freud. Spre deosebire de acesta, Jung susfinea c5
incongtientul anticipeazd viitorul gi redirecfioneazd comportamentul unei
persoane dac[ aceasta tinde s[ se indrepte prea mult spre o direcfie
psihologicd, De exemplu, dacd o persoand folosegte prea multe mecanisme
de apdrare, incongtientul poate anticipa problemele gi poate ajuta persoana
si fac6 fafd anxietiilii gi nu sd o producd.
In plus, Jung a dezvoltat un concept central ideilor lui - cel al
incongtientului colectlv. Incongtientul colectiv este acea parte a
incongtientului in care sunt stocate idei primitive gi imagini mogtenite de la
predecesorii nogtri. Aceste idei gi imagini primitive sunt incdrcate emofional
gi bogate in infelesuri gi simbolism gi sunt stocate sub form[ de arhetipuri.
Arhetipurile incongtientului colectiv transpar in artil, in religie gi, in mod
special, in vise. Unul dintre cele mai importante arhetipuri este mandala, un
simbol mistic, de obicei de formd circulard care, in viziunea lui Jung,

t2lL
IJ

rrr r
reprezintd nevoia, incercarea de atingere a unitdlii in sinele unei persoane.
Jung a ardtat cd multe religii au simboluri mandalice: intr-adevdr, in
hinduism gi in budism aceste simboluri sunt folosite pentru a ajuta
meditalia. Un alt arhetip este conceptul despre mami; fiecare persoand se
nagte cu o predispozifie de a reacliona la anumite persoane sau institugii ca
la figuri materne. Aceste figuri sunt percepute ca fiind calde, care oferd
hrand gi siguranfd; de exemplu Fecioara Maria, din religia cregtind, care este
alma mater (mama sufletului) a fiec5ruia. Jung a gisit o bogatd surs[ de
simbolism in visele oamenilor gi, folosind arhetipurile, i-a ajutat sd se
inleleagd mai bine pe ei ingigi.
Ideile lui Jung sunt cunoscute de foarte mul1i, dar nu gi acceptate.
Degi impactul siu asupra teoriei psihanalitice este important, Jung insugi nu
a atins proeminenfa in conducerea gdndirii psihologice, pentru ci ideile sale
nu pot fi verificate. Unii teoreticieni le-au considerat doar nigte speculalii
poetice.

Ieoria implinirii a lui Alfred Adler

Alfred Adler (1870-1937) a fost puternic influenfat de Freud gi unii

psihologi considerd teoriile sale doar o simpld extensie a celor freudiene.
Adler a fost un medic vienez care a avut o copillrie nefericitd. El igi aducea
aminte cum era comparat cu fratele siu mai mare, care pdrea sd fie mai
pldcut datoritd atractivit6tii sale fizice. Poate ci aceastl copilirie nefericitd
gi sentimentele sale de inferioritate l-au flcut pe Adler si creadd ci oamenii
se strdduiesc sd ajungi cit de buni pot. CAnd Adler s-a despdrfit de tradifiile
freudiene, el s-a concentrat mai mult pe valorile umane gi pe interacfiunile
sociale.
Adler punctul de vedere a doui concepte
se diferenfiazd de Freud din
cheie: in primul rdnd, Adler vedea fiin{ele umane ca strdduindu-se sd
depdgeascd obstacole pentru a se simfi implinite gi nu pentru pl6cere. in al
doilea rdnd, Adler aprecia natura social[ a fiinfei umane ca fiind mult mai
importantd in comparafie cu Freud. Adler se intdlnea s[ptdminal cu Freud.
Cu toate acestea, in 1911, Freud l-a repudiat din cauza unor diferenfe
majore, ireconciliabile, in viziunile lor despre personalitate.
Structura personalitifii. Adler credea cI oamenii sunt motivali gi
energizafi de sentimente naturale de inferioritate, care ii fac sd caute sd
ating[ completarea, superioritatea gi, intr-un sfhrgit, perfecfiunea. Astfel,
sentimentele de inferioritate nu au intotdeauna un efect negativ. Un
sentiment de inferioritate poate impulsiona oamenii sd se strlduiasc[ sd
atingi superioritatea gi astfel s6-9i exprime tendinfele naturale, ca indivizi gi
ca membri ai societdtii.

132
 Adler recunoagte cd oamenii cautd s6-gi exprime nevoia de
superioritate ?n diferite domenii ale viefii. Unii cautd sd fie artigti de
excepfie, allii avocafi, pdrinli sau manageri de succes. Astfel, fiecare
persoand ili dezvoltd un fel unic de viat6, in €are atitudinile gi
comportamentele exprimd un anume lel in viafd gi o abordare idealI in
atingerea superioritSlii. Adler a urmdrit sd dezvolte o psihologie a
individului, argumentind cd oamenii trebuie analizagi ca fiin,te umane unice.
Adler a exprimat implinirea prin strddania individuali in atingerea
unor scopuri specifice. Unele scopuri in viaf[, pe care Adler le numegte
finaliti$ ficfionale, nu sunt realiste gi e pulin probabil a fi atinse vreodatd
de cltre majoritatea oamenilor. Cu toate acestea, tocmai aceste leluri
fic{ionale, de obicei incongtiente, sunt cele care ii motiveazd pe oameni gi
formeazd pattemuri unice in stridania lor.

Dezvoltarea personafitnfii. Adler credea c[ interacfiunile sociale

ale copiilor joacd un rol deosebit de important in determinarea
caracteristicilor personalitdlii acestora. Adler gi succesorii sdi se bazeazd pe
ideea cd rela{iile timpurii ale sugarilor cu pdrinlii 9i cu alli membri ai
familiei determin[ stilul de viald pe care il va alege un individ. De aici
reiese, accen[teazd Adler, cd ordinea nagterii este foarte importanti. Un
copil prim-n6scut, de exemplu, este probabil si aib[ o relafie diferitl cu
oamenii gi astfel sd-gi dezvolte un stil de via!6 diferit de cel al unui copil
nlscut al treilea. Prim-ndscufii sunt impingi de plrinfi cStre succes,
conducere gi independenfd gi tind astfel sd aibd o mare nevoie de implinire.
Experienfele lor timpurii fac probabil ca ei s[ aleagd cariere care sd reflecte
aceastd nevoie de implinire, cum ar fi manager sau politician. Copilul ndscut
al treilea, pe de altd parte, este de obicei mai relaxat in ceea ce privegte
succesul. Cu toate acestea, dac[ un copil mai mic se simte in competi,tie cu
unul mai mare, el igi va dezvolta o inaltd nevoie de implinire, care il va
impinge cdtre succesul social.

133
Unele ipoteze ale lui Adler despre rela(ia^ intre ordinea nagterii gi
structura personalitifii:

Ordinea nasterii Ipoteze

Copil singur la parinf, Este centrul atenfiei, dominant,
de multe ori rdsfblat din cauza
timiditAlii gi a anxietdlii
odrintilor
Primul ndscut Va fi detronat de pe o pozilie
centrald, are la inceput atitudini
gi sentimente negative faf[ de al
doilea copil. Este dominator,
protector gi gata s6-i ajute pe
ceilalti
Al doilea ndscut Se strdduiegte activ sd-i
deo6seascd oe ceilalti
Singura fatd/singurul bSiat Extrem de feminini sau de
masculin in orientare
Ultimul ndscut Cel mai "cocologit" (cel mai
mic Ai mai slab), nu este
nefericit, are capacitatea de a
excela fafd de ceilafi doar prin
faptul c[ e diferit

Abordlrile umaniste
' Spre deosebire de freudieni gi neo-freudieni, care voiau sd infeleagd
relafiile diirtre pdrinfi gi copii, teoreticienii umanigti sunt mai interesafi de
concepliile oamenilor despre ei ingigi gi despre ceea ce gi-ar dori acegtia sd
devinl. In general, teoriile umaniste presupun cd oamenii sunt motivali de
for,te interne pentru a-gi atinge scopurile personale. Psihologia umanisti se
concentreazdnupe indivizii bolnavi, ci pe cei sdndtogi.
Teoriile umaniste care susfin implinirea au fost in parte dezvoltate ca
rdspuns la teoriile freudiene care se bazeazdpe conflictele interioare. in timp
ce Freud vedea oamenii ca pe fiinfe aflate mereu in conflict din cauza unor
forfe negative din ei ingigi, umanigtii vdd oamenii ca pe nigte indivizi buni in
sinea lor (chiar dacd comportamentele lor actuale nu o dovedesc). Mai mult,
teoreticienii umanigti pot face prediclii despre comportamentele umane.
Teoriile umaniste se mai numesc ai abordiri fenomenologice,
deoarece se concentreazd pe experienfele unice ale unui individ gi modul

t34
 acestuia de a interpreta lucrurile gi oamenii (phenomena). Aceste abordiri se
ocupd cu experienfe recente ale individului gi nu cu cele intdmplate de foarte
mult timp. De asemenea, se bazeazd mai mult nu pe percepfia terapeutului
despre individ, ci pe cea a individului despre lume. cei mai importanli
teoreticieni ai aborddrii umaniste sunt Abraham Maslow gi carl Rogers.

Rogers gi teoria despre sine

Carl Rogers (1902-1987) a inceput s6-gi formuleze teoria in timpul

primilor ani de practicd, pe c6nd era medic in Rochester, New york. Din
ceea ce pacienfii spuneau despre sentimentele lor, despre experienfele lor gi
despre ei ingigi, Rogers a fEcut trei prezumfii de baz6:

adaptare gi de reactualizare;

Concepte.cheie. Rogers credea cd experienlele personale alcdtuiesc

unui individ un cadru unic ai subiectiv de referinfd gi o viziune asupra lumii.
El credea cd implinirea - o tendinf[ inniscutd care direcf ioneazd oamenii
spre reactualizarea naturii lor gi astfel spre implinirea potenfialului lor - este
fo4a ce motiveazd, care sti labaza dezvoltdrii personalitigii.
Rogers abordeazd personalitatea unidirec{ional, deoarece se
dezvoltd intotdeauna intr-o singurd direcfie: spre implinire. Aceasta nu
inseamnd cd personalitatea unui individ cregte neinherupt. Pe parcursul unor
perioade nu exist[ o cregtere evidentd. Pentru Rogers ins6, tendinf a de bazd
a unui individ este de a-gi actualiza, menfine gi imbundtigi via1a.

Structura personalittrfii. Teoria lui Rogers despre personalitate este

structurati in jurul conceptului de sine. Prin sine, Rogers se refer[ la
percepfiile pe care le au indivizii despre ei ingigi gi despre relaliile lor cu alli
oameni, cu diferite aspecte ale viefii. Conceptul de ,,sine" este felul in care
oamenii igi vdd propriul comportament gi caracteristicile interne. Astfel,
dup[ teoria lui Rogers, oamenii se afl[ in mod constant angajafi in procesul
implinirii potenfialului lor - in actualizarea adevlratului lor sine.
Rogers a sugerat c[ fiecare persoani are nu numai un concept despre
sine, ci gi despre un sine ideal. Sinele ideal este sinele pe care ar dori o
persoand s6-l aib[ in mod ideal (de exemplu, ce wea sd fie; un manager
competent, un partener ideal sau un pdrinte devotat). o persoand este
fericit[, conform teoriei lui Rogers, atunci cdnd intre sinele real (el a folosit
termenul de sine fenomenal) gi cel ideal existi o concordantd, c6nd cele

135
doud sunt aproape superpozabile. Discrepanfele dintre cele doud viziuni duc
la nefericire, insatisfaclie gi, in canxi extreme, la inadaptare.
Concentrarea lui Rogers asupra sinelui l-a condus spre conturarea
principiului sdu de baz6, cel al actualizdrii sinelui. Actualizarea sinelui este
un proces in care sinele se dezvoltd, cregte gi se extinde, devenind social.
Atunci cdnd conceptul de sine al unei persoane nu este ceea ce gi-ar dori
aceasta sd fie, apare anxietatea. La fel ca gi Freud, Rogers a vdzut partea
bund a anxiet5gii, aceasta fiind utild, deoarece motiveazd oamenii sd incerce
sd-gi actualizeze sinele astfel incdt sd-gi atingd maximul de potenlial.

Dezvoltarea personalitnfii. Spre deosebire de Freud, Rogers susfine

cd personalitatea se dezvoltd in mod continuu gi nu in stadii.

Abordarea umanistl Ei cea psihanalitici a persona[tnfii

Tabel comparatrv -

Abor- Teoreticia Esenfa Structu- Dezvoltare Cauza

darea nul personalitifii ta problenre-
predo- persona- Ior
minant lit5tii
Psihan Sigmund Incercarea de a Sinele, Cinci stadii: Dezechilibr
aliticd Freud maximiza Eul, oral, anal, falic, ul intre eu,
gratificarea gi a Supraeul latent, slne $r
minimaliza genital supraeu,
pedeapsa sau care are ca
vinovdlia; rezultat
Inconqtientul fixarea
instinctual intr-un
direcfioneaz[ stadiu
comoortamentul
Uma- Carl Personalitatea se Sinele Procesul Discrepan{e
nistd Rogers actualizeazd, cumulativ al mari intre
men{ine pi actualizdrii sinele real
imbundtS{egte sinelui qi gi cel ideal
prin experienlele dezvoltarea
viefii, in procesul simfului valorii
numit auto- de sine
actualizare

136
 Localizarea interni a controlului
Nefericirile oamenilor rezultd din versus
gregelile pe care le fac
Cu destul efort, putem eradica
coruptia politici
Exist[ o legltwd directd intre cdt de
mult studiem gi nota pe care o luim
Ceea ce mi se intdmpld se afld sub
controlul meu
Localizarea externi a controlului
Majoritatea lucrurilor nefericite
din via{a oamenilor se datoreazd
shinionului
versus Este dificil sE ai control asupra a
ceea ce fac politicienii in birouri
versus Uneori, nu pot sd inleleg cum
ajung profesorii sd dea notele pe
care le dau
versus Uneori, am senza{ia cd nu am
destul control asupra direcfiei pe
care o ia viata mea

TEST
PERSONALITATEA

1. De ce este important pentru psihologii personalit[fii sd poatd

prezice comportamentele umane?
tr Prezicerile permit psihologilor s[-i ajute pe oameni s[ anticipeze
situafii care ar putea sd le cauzeze dificultifi;
tr Prezicerile le permit psihologilor sd confirme sau se infirme
ipotezele despre personalitate;
tr Prezicerile le permit psihologilor sd g[seasca rid[cinile motivaliilor
incongtiente;
tr Prezicerile le permit psihologilor sI descrie comportamentele umane.
2. Dupd spusele lui Freud, partea con$tiente a minfii cuprinde:
tr gdnduri pe care se concentreazdatenlia noastre actuald;
tr gdnduri care sunt inaccesibile gdndirii con$tiente;
tr gdnduri care reflect[ realitatea subiectiv[ a unei persoane;
tr gdnduri inactive, dar care pot ajunge in congtient prin intermediul
amintirilor.
3. Dupd teoria lui Freud, complexul oedipian incepe cu sentimentele
unui bdiat de:
tr pldcere frzicd gi care se concentreaz[ asupra gurii;
tr dorinfd a mamei gi resentiment fa!6 de tat[;
D identificare cu trisdturile masculine ale tatilui;
tr superioritate asupra fetelor, datoratd penisului.
4. Una dintre caracteristicile de bazd ale personalit[tii lui Bob este
preocuparea pentru curefenie. Nu conteazd cdt este de obosit, el nu lasd
niciodatd vasele nespllate la culcare sau cada gi toaleta necuritate. Lucrul pe
care ii place sd-l aminteasc[ tuturor este: <Existil cdte un loc pentru orice

t37
obiect gi orice obiect are un loc>. Conforin teoriei freudiene, Bob se pare cd
are o fixafie in stadiul:
tr oral;
tr anal;
tr falic;
tr de latenfd.
5. Imagineazd,-li cd lucrezi pentru un qef capricios, dar !i-ai reprimat
ostilitatea pe care o simji pentru el. Dac[ anxietatea in privinla acestei
ostilitdli incepe sd iasd la suprafafd, ai putea sd mergi intr-o zi sd, aranjezi
nigte dosare pentru el gi s6 arunci citeva dosare foarte importante "din
gregeal[" la gunoi. Ca mecanism de apbrare a Eu-lui, acesta este un exemplu
de:
tr negare a realitIlii;
tr proiec{ie;
tr rafionalizare;
tr formare reacfionald.
6. Contribufia primard a lui Freud la aria de cercetare a psihologiei gi
in studiul comportamentului uman este ci:
tr a flcut publicd o teorie testat[ empiric a dezvoltdrii personalitdlii;
tr apavat drumul pentru dezvoltarea altor teorii stadiale;
tr a ardtat cd personalitatea umani nu este determinatd de cauze
biologice;
D a ardtat importanfa recompenselor gi a pedepselor in dezvoltarea
personalitdgii.
7. Dup[ Jung, miturile gi visele noastre sunt presdrate de arhetipuri
care se pot defini ca:
tr simboluri unice individuale ale minfii incongtiente;
tr idei moqtenite gi simboluri care sunt comune tuturor oamenilor;
tr cele trei aspecte ale personalitelii: eul, sinele gi supraeul;
tr cel mai jos nivel in ierarhia nevoilor motivafiei.
8. Dup[ Adler, un factor foarte important care determind felul in care
se va dezvolta personalitatea unui copil sunt:
tr interacfiunile sociale ale acestuia cu ceilalli membri ai familiei;
tr dorinfa putemicb de a deveni o fiinfd umanl completi;
tr simbolurile mogtenite din incongtientul colectiv;
tr dorinfa sexuald a copilului fa!6 de p[rintele de sex opus.
, 9. Selectafi cel mai de jos nivel al piramidei nevoilor, conceputd de
Maslow:
tr nevoia de acceptare;
tr nevoia de siguranfd;
tr nevoia de respect;

t38
n nevoile fiziologice.
10. Unul dintre cele mai importante principii ale teoriei lui Rogers
este cd oamenii tind:
! sd-gi maximizeze conceptul despre ei ingigi prin autoac';ltalizare:'
tr sd devind depresivi datorit[ unor gdnduri ilogice, irafionale;
tr s[-gi reprime irnpulsurile inacceptabile in incongtient;
tr s6 exprime confinutul incongtientului lor in simboluri.

I 1. Jason este manierat, strdlucitor gi sociabil. Acestea sunt pdrfile

constante ale personalitd{ii lui. Dupd Gordon Allport, aceste trdsdturi sunt:
tr treseturi secundare;
tr arhetipuri;
tr trasdturi cardinale;
D trlsdturi centrale.
12. Dupd Eysenck, factorii importanli in determinarea dimensiunilor
majore ale personalitdlii unei persoane includ:
tr nivele biologice de stArnire;
tr structura familiei;
D traumele din copildrie;
tr impulsuri din incongtient.
13. Mihai igi face tot timpul griji, dar sofia sa, Maria, rdmine
intotdeauna calmd. Ce supercaracteristici ale personalitiigii din cele cinci din
top ii diferen\iazdpe cei doi?
tr deschiderea spre exPerienf[;
tr neuroticism-stabilitate;
! congtiinciozitate-nondirectivitate;
tr agreabilitate-antagonism.
14. Dup6 teoreticienii behaviorigti, personalitatea:
tr are caracteristici greu de schimbat
tr se dezvoltl gi se schimbd ca rdspuns la stimulii noi din mediu;
tr are caracteristici stabile gi rezistente in timp;
tr are o importantd parte geneticd.
15. Un concept cheie al teoriilor cognitive ale personalitetii este
schema despre sine, care cuPrinde:
E impulsul in inconqtient;
tr istoria co astre clasice 9i operante;
tr credinfele gi infelegerea noastrd despre noi ingine;
tr arhetipurile din incongtientul nostru.
16. O parte a problemei timiditelii este cI aceasta creeazd:
E un superego hiperdezvoltat;
! profefii care se autoindeplinesc;

r39
D un deficit de procesare cognitiv[;
tr o lipsd intemd de control.
17. Dupd Bandura, sentimentul de eficienfi al oamenilor este legat
de:
tr condilionarea clasicE a anofiilor;
tr i
pozigia lor in structura familiei :

tr experientalorcusuccesul;
tr dezvoltareasupraeului.
18. Dupd Michel, noi ne bazdm in rdspunsurile noastre pe
experienfele anterioare gi pe presupunerile noastre despre situalia prezentd,
proces pe care el il numegte:
tr autoreglare;
tr formare reacfionald;
tr interiorizare;
tr modificare de comportament.
19 Care este procesul prin care se evalueazd diferenfele individuale:
tr presupunere;
tr raportare proiectivd;
tr raportare obiectivd;
D testare.
24. O examinare clinic6, ce,are ca scop descciperirea afectirii
slructurii oreierului unei persoane gi a personalitdfii acesteia;,s'e numegte:
tr observa{ie naturalisticd;
tr inventar al s[n5t6lii psihice;
tr diagnostic neuropsihologic;
tr poligrafb.
inregisfrare .i

r40
 SINDROMUL CELUI CARE AJUTA.
DESPRE PROBLEMATICA PSIHOLOGICA
A PROFESIILOR SOCIALB
ln toate profesiile sociale, personalitatea este cel mai important
instrument. Graniga solicitdrilor qi flexibilitatea personalitdfii reprezintl
granifa acliunilor noasffe. Michaela Balint a dezvoltat un concept, prin
asimilare cu cel medical, in privinga profesiilor sociale (profesor, educator,
psiholog, asistent medical, sociolog) cate, in timp, s-a completat 9i
dezvoltat.
Ea vedea in doctorul "workaholicl' omul care igi folosegte meseria ca
pe un drog. in ingrijirea bolnavilor, pedagogie, psihoterapie 9i muncd
sociald se regdsegte acelagi lucru. Pentru nici unul dintre aceste domenii nu
se specificd situagia conform clreia aceastd profesie face mai mult decdt sd
intervind cu concepte cognitive, cu indrumare practicd, cu norme morale.
Conffoversa intre dorinfe gi temeri, partea sufleteascd a muncii cu oamenii,
este ldsatd la voia intAmpllrii.
Pentru W. Schmidbauer, in titlul c[r[ii: "Ajutoare fbrd ajutor- Despre
problematica sufleteascd a profesiilor bazate pe intrajutorare", termenul
"sindrom social" sau "sindromul celui care ajut[" s-a definit din observarea
perfecliondrii dinamicii de grup a celor care au meserii sociale. in grupele
de lucru s-a discutat despre problemele de personalitate ale membrilor
grupului. Astfel, s-a cristalizat din ce in ce mai bine tipul "ajutor ca
autoapirare". Astfel, el a tras atenfia prin conceptul sdu cd in;igi
coordonatorii, conducdtorii trebuie sd fac6 un efort de autocunoaqtere 9i sd
invele s5 fac[ paralela intre trdirile lor gi cele ale colegilor.
Sindromul celor care ajutd este o conexiune a anumitor caracteristici
personale prin care ajutorul social devine, prin prisma dezvoltirii personale,
o formd de viafd. Problematica debazd a celui care suferd de acest sindrom
este orientarea cltre un eu-ideal aparfindnd fafadei sociale, a clrei
funcfionare este pdzitd, de un eu-critic. Sunt, de asemenea, negate
sl6biciunea gi nevoia de ajutor; reciprocitatea gi intimitatea in relatii este
ocolit6. Nevoia de ajutqr a celui care ajutd este mare, dar e in intregime sau
parfial incongtienti. Fiindcd formele de exprimare nu au fost dezvoltate, nu
se pot diferenfia gi atunci funcfioneaz6 la un nivel primitiv. Acest lucru se
manifestd printr-o abilitate scdzutd de a-gi exterioriza dorinfele. Acestea sunt
mai degrabd acumulate gi dupd aceea redate ca reproguri impotriva lumii

t4l
 inconjuritoare ("cdte am fEcut eu pentru voi gi iati care imi e rdsplata"),
dacd nu se gdsegte o formd indirectd de exteriorizare a dorinfelor.
. Profesiile sociale nu sunt ocolite de transformirile de identitate. Cel
care ajut[ trebuie sd ia in considerare cd s-ar putea sd nu mai fie nevoie de el
datoriti faptului ci vremurile gi modelele s-au schimbat. De exemplu,
doctorul va trebui si concureze gi cu un timdduitor gi cu un gaman, toate
acestea fiind cazuri care aratd direcfia de dezvoltare a acestei meserii.
Indivizii incep sd idealizeze valori diferite, care uneori se gi contrazic in
diferite ideologii ale unor grupuri 9i secte. Imaginea ideald a celui care ajut6,
a profesionistului care igi face meseria indiferent de salariu gi de laude,
urmdndu-gi congtiinfa, se destramd.
Diferenfa intre un comportament altruist gi unul egoist este, la rdndul
ei, o consecinfi a anumitor forme sociale de dezvoltare. Din analiza acesfui
comportament se poate da un rdspuns multor intrebdri importante. Imaginile
idealizate ale pesonalitdfii celui care ajuti trebuie vdnrte critic. De multe ori,
el mai mult stricd decdt ajuti. De fapt, nu trebuie sd construim o imagine
ideal[ a unei persoane perfecte care ajuti (educator, medic, psihoterapeut,
preot, profesor). Inlelegerea slibiciunilor gi a lipsurilor noastre gi ale
celorlalli std la baza unui ajutor eficient.
Perfecfiunea nu existd decdt dacd se ascunde sau se reneagd
adevdrul. Prin aceasta, acfiunea celui care ajutd igi pierde orientarea.
Neexistdnd dezamdgiri sau gre$eli, cum pofi pretinde cd le prelucrezi, cd le
indrepfi?
Urmeazd, apoi consumul interior, "bum-out-u1". Sindromul celui care
ajut6, neputinfa devenit[ parte a structurii personalitdgii, de a manifesta
propriile dorinfe gi sentimente, corelatd cu o faladi aparent omnipotentd,
intangibild, este foarte rdspdnditd in perimetrul profesiilor sociale. Faptul ci
de sdndtatea morald gi sufleteascd a celor care lucreazl in domeniul social
nu se ocupd nimeni a fost demonstrat de numeroase statistici. in Europa, cea
mai cercetat[ gi bine documentatd statistici este aceea referitoare la medici.
Personalul de ingrijire a bolnavilor, psihologic Ai pedagogic, nu ar trebui s[
se diferengieze din acest punct de vedere cu aproape nimic de medici.
Trebuie luat in considerare faptul cd in nici o altd grup6 de meserii
disfuncfiile nu sunt mai ascunse gi mai bagatelizate ca in lumea medicald;
aici se manifesti cel mai mult acest sindrom "al celui care ajutd", aici sunt
acceptate gi suslinute slSbiciunea, lipsa de ajutor, nerecunoagterea
problemelor emofionale, sentimente considerate "gregeli", care nu trebuie s6
pdteze sub nici o formd imaginea perfectd a purtdtorului halatului alb.
Dacd mulfi dintre cei cu profesii sociale incearcd sd-i convinge pe
ceilalqi cr a primi ajutor nu este o rugine, e tot atdt de adevdrat cd ei ingigi nu
sunt intru totul convingi de acest adev[r. Aproape tofi medicii care s-au

r42
ocupat de alli medici bolnavi trupegte sau sufletegte atrag atenfia asupra
acestui fapt. Psihiatrii care au succes explicdnd celorlalli cd bolile sufleteqti
se pot vindeca, nu-gi pot convinge propriii colegi despre aceasta.

Despre antropologia altruismului

omul este dependent de culnfid. El nu se poate inmulli dac6 ii este

refiizatd structura simbolicl a lumii sale inconjurdtoare gi posibilitatea
identificdrilor satisficdtoare. De aceea, cel mai mare impuls al oamenilor
este de a avea o relalie cu ceila$i. Acest impuls se poate observa mai ales in
copildrie. De exemplu, un copil care s-a pierdut in mullime de mama sa va
face tot posibilul s[ o gdseascd. In timpul in care mama este departe, toate
celelalte simguri (curiozitate, foame, sete) igi pierd din valoare.
Ceea ce o diferen{iazd pe mamd sau pe persoana de referinfd a
copilului fatd de celelalte izvoare de satisfacere posibile este capacitatea de
a inka in dialog cu copilul, adicd de a reacliona la acfiunile copilului care
construiegte mai departe procese circulare homeostatice. Aparilia acestora
presupune ca persoana de referinld a copilului s[ poatii indeplini nevoile
elemetar-biologice (foame, sete, c6ldur6, afec{iune) 9i, mai mult, de a prelua
sarcina de a proteja gi de a infelege copilul aflat intr-o sinralie difrcilS care ii
provoac[ spaimd. Menfinerea homeostazei pare sd nu fie suficientd, de
multe ori, dezvoltlrii omului.
Nu hebuie sd insistdm acum pe excepfii, acele cazuri cdnd copiii sau
maturii nu gisesc in relafiile cu ceilalli un motiv destul de puternic ai tind
mai mult pe distanfarea de acegtia. Acest comportament se observd mai ales
in cazurile de autism infantil, incd din primele luni dupl nagtere, prin
absenla interesului social. Aici nu existd, datoritd unei deficienfe incd
inexplicabile, capacitatea omului de a fi interesat de contactul cu alli
oameni. De aceea, copiii autigti sunt deseori dependenfi de constanfa lumii
inconjurdtoare gi suferd de panic[ atunci cAnd in cercul lor intr[ lucruri
strdine. Datoritd faptului c[ dereglarea nu apare spontan, este nevoie de
mare voin!6 gi mdiestrie dT partea p[rinfilor sau a terapeutului pentru a
dezvolta interesul copilului- In alte caztxi (prezente la numeroasele persoane
bdrora le este fricd de "apropierea sufleteasc6"), r[nirea unei predispozilii de
rela{ionare a dus la frie[ in fa[a unor relafii, acestea fiind corelate cu posibile
noi rf,niri. in spatele acestei frici r[mdne totugi nevoia de afecfiune 9i de
aprobare narcisistii. Copiii care se joacd mai degrabd singuri, maturii care se
simt bine in singurdtate, to{i au suferit in copildrie de rdniri narcisiste. Intr-o
formd elementard se poate observa aceasta la copiii care, de exemplu, dupd
o lungd gedere in spital, par total rupfi de persoana la care se raportaser[
inainte gi a cdrei lipsi a fost la inceput manifestatd prin semne de nelinigte,

r43
 fric[ gi durere. Acum, persoana este respinsd: copiltl ac,[ioneazd ca gi cum
persoana, odinioard at6t de iubit5, nu mai existd. De cele mai multe ori se
pot deplqi astfel de rdni sufletegti; spre deosebire de acestea, rdnirea
permanentd, cronicd, a nevoii de dialog a copilului intr-o relafie proastd
pdrinte-copil duce la disfuncfia capacitd{ii de dialog. Aceste deranjamente
joacd un rol important in "sindromul celui care ajuti".

Sindromul celui care ajuti pi viafa cotidiani

Termenul a intrat de rnult gi in limbajul uzual: iubirea de aproape

insolitd de dorinfa de a se consacra celorlalli, a acelora care se sacrificd
pentru prieteni, familie, colegi sau chiar pentru cunogtinfe fugare, in timp ce
propriile nevoi rdmdn intotdeauna pe plan secundar. Acegtia sunt oamenii
care dau totul pdnd nu mai pot. Ce se ascunde de fapt in spatele acestei
nevoi atdt de puternice de a fi intotdeauna preg[tit sI ajufi?

Cel neajutorat gi cel care ajuti

Ruglminli pe care le indeplinegte fird ezitare, dar pe care nu le-ar
adresa niciodatd. Astfel, cel care ajutl "fbrd mdsurd" este incapabil sn
primeascd ajutor gi chiar sd accepte ideea c[ are nevoie de ajutor. "Pe mine
nu md pot ajuta, dar pot mlcar sd-i ajut pe ceilalgi", aga sun[ formula simpld
care poate duce la dependenfd. Cel care ajutd gi neajutoratul se glsesc astfel
intr-o interdependenfl.

Primul pas: autoreflexia

"Nu poli schimba prin ajutorul tdu aproape nimic", spune terapeuful
W. Hoffman. $i cine vrea sd schimbe cu adevdrat ceva, trebuie sd iasd din
acest cerc vicios. Primul pas este autoreflexia. $i ca urmare, rlspunsul sincer
la intrebarea: de ce weau sd ajut neapdrat? De ce nu suport sd vdd oameni
suferind, in timp ce allii pot trSi foarte bine cu asta?
Pe scurt, adev6ratul sentiment ascuns este: ,,eu nu v[ weau fiindcd
voi nu md acceptafi aga cum sunt gi nu-mi dali ceea ce am nevoie!".

Cel care ajuti delini puterea

Acest lucru se poate reduce la cele doui puncte principale pe care se

construiegte sindromul celui care ajut6. Cine dd ajutor altora poate, pe de o
parte, si aib[ satisfacfii moiale, gi pe de altd parte s5-i facd pe ceilalli sd fie
dependenfi de el, devenind mai puternic Ai neavAnd nevoie de nimeni.

144
Astfel, poate si se simti bine la gdndul cd este un om bun, construindu-gi
concepfia cd nimeni nu este demn sd-i ofere ajutorul, adicd nu igi poate
permite sd primeascd ajutor, deoarece imaginea sa ar avea de suferit.

Desprinderea

Cel mai greu este s5 ajufi o persoand care ajutd la rdndul s6u.
Terapeutul Hoffinan explica: "Imagina,ti-v[ un teatru de marionete. Cel care
ajutd are impresia cd deline puterea, cd line sforile in mdn6. $i simte o teamd
panicantd la gdndul a ceea ce s-ar putea intdmpla dacf, ar da drumul sforilor.
De aceea, sindromul s-a extins gi ca un sistem de apdrare. Ca persoand care
ajutd, pofi cdgtiga recunoagterea gi admiralia dupd care tinjegti. Dac[ ii
refuzi celui care ajuti acest lucru, nu-i mai rdmdne nimic".
Drumul spre acceptarea propriilor nevoi poate fi parcurs numai in
prezen[a unui mare capital emo,tional, necesar pentru a descoperi temerile,
pentru a realiza cd nu sunt atdt de ameninfdtoare precum par, pentru
invingerea lor gi pentru a descoperi cd marioneta r6mdne in picioare gi dacd
dai drumul sforilor.

Cum se poate scipa din aceasti capcanii?

Cum pot schimba ceva?

Relafii. Analizali-vd relafiile dupd un criteriu ierarhic. Va

considerafi egal cu ceilalli sau suntefi de pdrere cd acegtia sunt mai "mici" 9i
au nevoie de ajutor? C[utafi situa,tii in care v[ permiteti se fili egali. Dacd,
de exemplu, un copil spune c[-i este sete, nu sdrifi imediat s6-i aducefi apd.
Este tindr gi poate s6-9i ia singur. Identificali astfel de reacfii 9i in alte
situaqii qi incercafi sd vd schimbafi atitudinea.
Echilibrul intre a da gi a lua. DacI descoperili cd avefi sentimentul cd
sunteti cel care di intotdeauna gi nu primegte nimic niciodatii, indeplinifi-vd
o dorinfl pe care o aveafi de mult. De exemplu, indrlznili sa-i cereli
colegului sd vd ridice hdrtia care a cdnr l6ngd birou, permiteli-vl sd fili
slabi.
Sensul viefii. Avefi sentimentul cd numai angajamentul dumneavoastrd
fa!6 de ceilalli dd sens vie{ii gi vd transformd in ceva special? incercali sd
alcStuifi o listd cu altceva ce ar putea oferi sens. Analiza[i aceastd listil 9i
incercali sd vd amintili de ce ali inceput sd renunlafi la aceste aspecte'
Sentimentul stimei de sine. Desenafi o prdjinrd 9i impArfifi-o in bucdli
care sd reprezinte a cdtaparte din stima de sine o reprezintd ajutorul pe care
il dafi. Cdtd importanld au alte activitdli? Dac[ afi ales mai mult dec6t
jumdtate pentru ajutor, aceasta este deja un semnal de alarm6.

t45
 Tipologiile "salvatorilor'?

Cel care fericegte. Pur gi simplu nu poate spune "nu" gi nu este

niciodatd fericit. "Cei care fericesc" sunt persoane tipicare gi par sd
atragd ca un magnet oameni care au nevoie de ei. Ei sunt de pdrere cd
este de datoria lor sI aibd griji de fericirea celorlalli. Tipicarii
organizafi reaclioneazd la o cregtere a cerinlelor cu incercarea de a se
organiza gi mai bine (pauze de masd mai scurte, trezitul mai deweme).
Tipicarii spontani sunt cei care vor sd indeplineasc[ pe loc micile
rugdmin{i, celor care le cer. Toate aceste persoane, fie ele organizate sau
spontane, preferi sd sufere mai degrabd ele insele decAt sl-i
dezamdgeas cd pe cei lalf i.
Salvatorul. Acesta este primul solicitat de cei aflali in crizi. El lasd
totul baltd pentru a-i ajuta pe cei in nevoie, chiar dacd aceasta le cere
multe sacrificii personale. in final, e privit de cdtre ceilalli ca "bun de
folosit". Salvatorii igi sacrificd sfera privatd pentru a fi intotdeauna la
indemdna celor care au nevoie gi trdiesc cu spaima sunetului soneriei sau
a f6rditului telefonului.
Cel care face daruri. Cum m-a$ putea simfi eu bine cdnd imi cumpdr o
haind noud, in timp ce copiii din lumea a treia nu au ce imbrdca? O
persoanS de acest fel este fericitd cdnd face un cadou gi poate observa
expresia de bucurie de pe fala celui care a primit cadoul. Cu toate
acestea, ea dIruie pdnd cdnd nu-i mai rdmdne nimic decdt sentimente de
vind (cd nu a putut da mai mult) gi de epuizare. Cind aud de situafiile de
crizd din lume se simt deseori r[spunzitori pentru neimplinirea acestor
nevor.
Sfituitorul. Multe persoane simt nevoia si se destdinuie. Sfbtuitorii au
darul de a-i atrage pe cei care au nevoie de cineva care s6-i asculte. Ei
pot face ca problemele vechi sd apard intr-o noud perspectivd gi posedd
deseori talentul de a se descurca in situalii complexe. in general, tot
timpul lor este dedicat relaliilor in care ei dau sfaturi, il sfituiesc pe
frizer gi pe tipul de la benzindrie, pe $ef, pe pdrinfi, iar problemele
celorlalli le pot crea nopfi de insomnie. Pe de altd parte, le este greu sd
gdseascd pe cineva care sd-i asculte gi cdruia sd-i spund in fa!6 toate
problemele pe care le are. Mul{i nu-gi asuml ins[ nici acest risc Ai se
ascund in spatele sentimentelor celorlalfi, fugind de propria lor viaf6.
Ocrotitorul. Ocrotitorii sunt acei tipicari care ies din limitele
normalului. Ei iau asupra lor responsabilitatea de a-i ocroti pe ceilalli,
inhlmdndu-se astfel la ceva supraomenesc. Ori nu transmit informafii,
ori dau prea multe informalii (auzite in disculii private ori in zbor de

t46
 oriunde) in ambele cazuri pentru a proteja o ter!6 persoand, ludnd decizii
in locul ei. REsplata pentru efortul lor este destul de mic6. De multe ori
ei sunt priviEi cu reticenfl, ldsdnd in urma lor impresia ca sunt indiscreS,
b[g[refi, nesinceri sau interesafi.
o Profesorul. Este un tip special de salvator, fiindcd are ambilia de a ajuta
un mare numdr de persoane deodat6. Se simte bine cAnd poate controla
energia unei mase 9i adord si comunice, ceea ce devine pentru el, la un
moment dat, obligafie. Nu poate sI refuze pe nimeni. Profesorii pot fi gi
mai frustrafi atunci cflnd incorporeazd $i un alt tip de salvator, de
exemplu "profesorul dIruitor", care incearcd sd indeplineascd nevoile
financiare ale membrilor grupului din propriile mijloace limitate sau
profesorul care incearcd sd facl fericiEi toti membrii grupului, ceea ce
este imposibil. Profesorii sunt persoane care, degi intotdeauna
inconjurafi de oameni, se simt chinuitor de singuri.
o Cruciatul. Viafa lui este dedicat[ luptei impotriva suferinfei. Cruciafii
se implic[, adund bani, pornesc campanii. Motivele care stau la baza
gesturilor lor pot fi diferite, dar ei se angajeaztr intotdeauna in proiectele
sociale pe care s-au decis sd le duci la bun sfrrgit gi se chinuie sd aducd
schimbdri majore. Cind suferd ceilalli, suferl gi cruciagii. Ei se dedicl
total, indiferent de cauzd gi luptd pentru incetarea experimentelor
atomice gi pentru distrugerea armamentului. igi pot risca viafa pentru a
face contraband6 cu biblii sau pentru a-i ascunde in pivnifl pe cei
clutafi. in mijlocul acestui cerc grandios, ei simt insi durerea luptelor
pierdute, vinovdfia egecurilor gi, mai ales, neputinfa.

Capcana "salvatorilor"

Psihoterapeuta Carmen R. Berry ii vede pe cei care sunt dependenli

de acliunea de a ajuta ca pe nigte "salvatori" prinli in capcana dintre nevoia
lor de a ajuta, proiectatl spre exterior gi vidul din interiorul lor. in cartea ei,
"Capcana salvatorilor", dorinla gi frustrarea diferitelor tipologii de
,,ajut6tori" denumegte dou[ dintre cel mai des intdlnite concepfii gregite:

1. "Dactr nu o fac eu, nu o face nimenit'

Salvatorii au.fost invdfafi (de aceea sunt ferm convingi) c[ scopul
prioritar al vie{ii lor este de a-i ajuta pe ceilalfi. Dac[ ei nu fac asta, nu o va
face nimeni.

lA1
rat
2. "Nevoile celorlalfi sunt mult mai importante decAt ale mele"
Atdtea persoane depind de "salvator", incit mai intAi trebuie ca totul
sd fie indreptat in lume gi abia apoi vin la rdnd propriile nevoi. Un
"Salvator" trebuie sd-gi lase nevoile pe ultimul loc.

Cum ii recunoagtem pe "salvatori"?

- ei incearcd s6-gi cdgtige sentimentul de stimd de sine oferind ajutor;

- ii lasd pe ceilalli sd decidd asupra acliunilor lor;
- trebuie s[ strdluceascd intotdeauna;
- sunt atragi s5-i ajute pe cei cu suferinle asemdndtoare cu ale lor;
- le este greu sI aibh relaf,i intime sau sd construiasc[ relalii cu persoane
egale;
- sunt pringi inh-un cerc al singurdtdlii, se simt impingi clhe activitafi fbrl
slhrgit;
- se opresc doar atunci cdnd sunt total epuizafi.

148
 BIBLIOGRAFIE
l. Lefton, "Psychology" - 6th edition, Allyn and Bacon, USA, 2001
Lester A.
2. Wade, Carol; "Psychology" - 5th edition, Longman, USA, 1998
Tawis, Carol
3. Sdorow, "Psychology" - 2nd edition, Brown&Benchmark, USA,
Lester M. 1993
4. Stanovich, A "How to Think Straight About Psychology",
Allyn&Bacon, 2001
5. Smith, Barry "Psychology, Science and Understanding", McGrawHill,
D. USA, 1998
6. Parot, "Introduction i la psychologie" , Presses universitaires
Francois de France, 1992
Richelle.
Marc
7. Heyes, Nicki "fntroducere in psihologie", Editura ALL, Bucureqti,
Orell, Sue 1998
8. Malim, Tony 'Procese cognitive", Editura Tehnic6, Bucureqti, 1999
9. Lieury, Alain *Manual de psihologie generali", Editura Antet,
Bucuresti, 1996
l0 Zlate, Mielu lntroducere in psihologie", Casa de edituri 9i presd
$ansa, Bucuregti, 1994
II Lair, Sylvie 'Cum si memoriim", Editura Polirom, Iagi 1999
12 Coleclia de reviste "Psihologia"
13 Internet, site-uri de educafie gi formare
14 Euzmann, D. "suferinlele celor care ajuti. Stres 9i conflicte
Kleiber, D. interioare in profesiile sociale", 1989.
15 Gold, N. "Doctorul, boala sa gi pacientul", capitol din N.Z- jumal
de psihiatrie, pg.209- 231, 197 2
16 Lorentz, K. "Omul vizut din punct de vedere biologic. Studiu
general".
17 Rucker, E. celui care ajutI", revista Wienerin, w. ll
;il11.t-"1
l8 Schmidbauer "Psihologia profesiilor btzarte pe relafia de
,W intrajutorare"
l9 Waring, E.H. "Boli psihiatrice ale psihiatrilor. O revizuire
Psihiatria in,teleasll" pg. 519 -530,1974

t49