STllNTE

, , MEDICALE
11

'1

~~~~~~
~ ,(AµAI: .,W,,, 9~ :!OlUl.
 Editura Fides mul~ume§te pe aceasta cale funda~iei
Stichting Bisschop Bekkers din Olanda pentru sus~inerea
financiara a traducerii acestei dr~i in limba romana.

Edi~ia originala:

© 1987, 2001, Geertje van Egrnond: Bodemloos bestaan. Het

Geen-Bodem-Syndroom. Problem en met adoptiekinderen, Arnbo/
Anthos, Amsterdam.

Redactor de carte: Petruta Spanu

Ilustra~ia copertei: Adrie Mouthan

© 2013, Fundatia Izvor, Ia§i, Romania.

Toate drepturile rezervate.

ISBN 978-973-8930-98-8
 Geertje van Egmond

DACA VIATA
NU ARE TEMEI

Sindromul Lipsei de Baza

Probleme cu copiii adopta~i

Traducere din limba olandeza

§i note de Monica Rostami
§i Elles van der Beek

FIDES
 ,,lata secretul meu. Este foarte simplu: putem
vedea bine doar cu inima. Esenjialul este invizibil
ochilo1:"
,,Esenjialul este invizibil ochilo1; repeta micitl
pri11j, pentru a-fi am inti."
Antoine de Saint-Exupery
 INTRODUCERE

Aceasta carte este un studiu despre Sindromul Lipsei de Baza.

Acest sindrom, pe care eu fl consider a fi un handicap emoJional,
apare chiar din prima faza a vieJii - probabil fnca de la procreare -
din cauza lipsei sau absenJei totale de afecJiune, implicare emoJio-
na!a, lngrijire fi hrana.
~(\i In trecutul indepartat se fntlmpla ca un copil ,,luat din
drum", devenit 01fa11 sau la un moment dat, sustras fiind autoritaJii
parintefti sa fie plasat fntr-o familie. Este cunoscut fzfaptul ca fn
ciuda tuturor eforturilor de fngrijire, lucrurile nu decurgeau fntot-
deauna conform afteptarilor. Daca un astfel de copil nu era merituos
fn timpul perioadei de crqtere, se vorbea de obicei despre ,,mofte-
nirea genetica", sau despre ,,afchia care nu sare departe de trunchi"
fl alte expresii stereotipe, deoarece comportamentul asocial al
copilului pur fi simplu nu putea fi explicat altfel.
Sindromul Lipsei de Baza nu este specific copiilor adoptaJi
internaJional. Cunosc parinJi ai unor cop ii olandezi adoptaJi, cop ii
luap· fn asistenJa maternala fi ai unor copii biologici care observa
ca fi copilul !or sufera de Sindromul Lipsei de Baza fntr-o masura
mai mare sau mai mica. Un exemplu mifcator este acela al unui
copil actualmente de treisprezece ani, jumatatea identica a unui
geanu'in, cares-a nascut cu mult fnainte de termen fi a Jost fngrijit
in incubator !uni de zile. Celalalt Jrate geaman a murit imediat
dupa 11aftere. Primul copil prezinta simptome pronunJate caracte-
ristice Sindromului Pierderii de Baza.
Pina in anii 1970, evenimentele de adoPJie internaJionala a
copiilor din lumea a treia grav neglijaJi, subnutrzji fi uneori mal-

7
 trataji nu au avut lac la scarii lcnga in Olanda. Datoritii amplitu-
diniiJenomenelor de adopjie interna;ionalii din ultimii ani, cxistli
In prezcnt multe Jamilii, asistenji Ji terapeuji care se conJrunta cu
copii ce sufera de Sindromul Lipsei de Baza. Sindromul prezinta
multe similaritiiJi cu sindromul de neglijen1a Ji Je11ome11ele psiho-
patice care din neJericire sfnt consecinje ale acestuia. S-au scris
multe studii de specialitate despre aceste doua suhiecte. Ele se reJerii
de ohicei la copiz care nu locuiesc acasii ci sf1Jt i11stitujio11ali.zc1£i.
Din cite cunosc, pina acum nici un piirinte nu a descris ceea cc se
intimplcl cu un astfel de copil prin pn:1ma unei situajii de Jamilie.
Constituie virsta la care copilul este plasat fn Jamilie un indi-
cator al eventualei gravitii;i a acestui sindrom? Despre acest lucru
Inca mt se pot face afirmajii certe, deoarece s-au fi7cut puJine studii
de cercetare cu privire la copiii adoptaji intemaJional. Pe de altii
parte este Joarte prohahil ca gravitatea prohlematicii sii fie stJfos
legata de istorirnl copilului :fl~ ca urmare, de vfrsta la care copilul
este plasat in Jamilie.
Cartea Dad via~a nu are temei 1111 este un studiu jtiinJific.
Este un studiu pornind de la o situajie de Jamilie. Cartea are doua
pclrji. Partea I este o hiografie de Jamilie cu titlul ,,Isabel". Indicat
este a se citi aceasta parte in intregime inaintea inceperii lecturii
pii1Jii a II-a, partea teoretica. Biografia este autenticii. Nimic nu a
Jost adaugat sau omis intenjionat. Pentru a proteja .ifera private/ a
Jamiliei1i a celorlalte persoane, numele :Ji alte mici detalii irelevante
au Jost modijicate. Biografia este amiinunjitii deoarece complexi-
tatea sindromului ji repercusiunile acestuia asupra intregiiJamilii
puteau ft exprimate numai in acest Jel.
Deoarece noi in1ine am fngrijit in Jamilia noastrii timp inde-
lungat copilul nostru cu Sindromul Lipsei de Bazil, am trait :Ji
suJerit alt'ituri de el, am trecut prin momente de disperare adinca :Ji
indoialii dar nu am incetat niciodatii sa speriim, sindromul a devenit
pentru noi Joarte evident. Ani la rind am vorhit cu pari11Jii unor
astfel de copi1~ ne-am documentat :Ji am stttdiat la nesflr1it, am
discutat cu mulji specialipi din toate domeniile. Din muljimea de

8
 contacte pc care le-am avut cu alfi parinfi am ajlat di, din pacate,
povestea noastrii cu Isabel nu este unica: 1111 numiir alarmant de
mare de parinfi se confrzmtii cu probleme asemanatoare sau mai
grave. Ideile Ji observap'ile pc care acest studiu le confine sfnt scrise
de mine ji sint concepute impreunii cu fntreaga familie, inclusiu de
copilul nostm cu Sindromul Lipsei de Baza. Dedic aceasta carte
Jamiliei mele cit ji ace/or Jami/ii care se confmntii cu probleme
legate de copii care sufera de acest sindrom.
De asemenea, in afara cadml11ifamilial, exi.sta mufte persoane
care vin fn contact cu aceasta probfematica: medici de familie,
invafatori, cei din sistemul de asistenfii, cit ji persoane care lucreaza
fn intemate ji fn institufii de psihiatrie pediatrica. De asemenea
cart ea ar put ea ft folositoare in domen iuf intermedierii adoPfii/01;
printre altele persoanelor care se ocupa de informarea parinf11or-
-aspira11fi. Sper din i11ima ca aceasta carte ua contribui la o viziune
mai bzma asupra acestei probfematici.

Pentru a u111ra lectura Pa11ii a II-a, am ales pentru simplificare

exprimarea la per.soa11a a treia singular, prin forma ,,el". in toate
aceste cazuri se poate citi ji ,,ea". Am remarcat ca fntre timp m-am
emancipat fntr-o asemenea masura fnclt aceasta generalizare nu
ma deranjeaza. Sper ca ii cititorii vor gindi la fel in aceasta privinfa.

Geertje uan Egmond

primauara 1987

9
 La cea de-a ~aptea editie

Prima edijie a car/ii Dad via~a nu are temei a aparut cu

douazeci de ani In urmli. Din acel moment Ji pina in ziua de azi
cartea a trezit multe emofii. A avut eJectul unui splirgator de
glzea1a In lumea adopfiilor Ji mult dincolo de aceasta. Au existat
multe reacfii pozitive din partea plirinfilor adoptivi Ji clziar din
partea celor adoptafi, dar ji negative, din partea intermediarilor de
adoPf ii.
Descrierea de clitre mine a problematicii existente la o parte a
copiilor adoptafi a trezit un sentiment de u1urare Ji recunoa1tere In
rlndul parinfilor copiilor-problema adoptafi. A putea descoperi
cauza 1i a indeplirta sentimentele de vinovafie despre un presupus
e1ec personal a adus In multe Jami/ii energie Ji creativitate pentru
glisirea solufiilor la problemele zilnice.
Criticile referitoare la punerea la 'indoiala a gravitiifii probleme-
lor au Jost deplijite lntre timp. Jn ultima vreme se vorbqte numai
despre termenul introdus de mine, Sindromul Lipsei de Baza. Acest
termen a Jost acceptat pe scara largii In domeniul asistenJei sociale
Ji dincolo de acesta. In special denumirea simpl~ficatii ,,JaraJunda-
ment'' seJolose1te continuu nu lntotdeauna justificat dupa parerea
mea -, chiar In aJara spectrului problematicii adoPJiei. Se vorbepe
uneori despre ,,lipsa de fimdament" atunci clnd exista unele simp-
tome care ar putea indica o tulburare de ata1ament. Totuji, Sindro-
mul Lipsei de Baza este mai complex dedt tulburarea de ata1ament
In general.
Unii sfnt de parere ca termenul de Sindromul Lipsei de Baza
este prea negativ; se contesta parerea mea ca sindromul este un

10
handicap emoJional. in opinia unora, in ziua de azi nu se mai
poate vorbi despre tulburari de ata1ament ci doar despre probleme
de ata1ame11t. in opinia mea, cu aceastii infi·umuseJare a realitaJii
se face o nedreptate atit parinjilor cit 1i celor adoptaJi care sufera de
acest sindrom.
Referitor la denumirea Sindromul Lipsei de Baza, m-am gindit
mult timp 1i am discutat despre acest lucru cu c'iJiva specialzjti
remarcabili. Am ales aceasta denumire deoarece termenul indica
in mod clarfaptul ca exista o legatura puternidi intre numeroasele
ma111festari 1i simptome. Aceasta legatura iji are radacina in cea
mai timpurie perioada a vieJii acestor copii fn care ei au Jost
negaJi, nedoriJi, deseori grav neglijaJi 1i uneori maltrataJi. Din
aceste motive ei nu au un suport, o baza de sprijin in existenJa !01:
A1a cum spune o expresie populara, ,,ei nu au picioare pe care sa se
spnjine" in viaJa. Pina fn ziua de azi imi susJin total denumirea
,,lipsa de baza".
Uimitor este faptul cape lfnga mu!Ji specialijti, chiar cei adop-
taJi ji pari11Jii acestora recunosc Sindromul Lipsei de Baza. Se pare
ca ace1tia pot lua energie 1i giisi ali11are in Daca via~a nu are
temei, deoarece, evident, este vorba despre un handicap emoJional
care nu poate ft vindecat terapeutic ci cu care fntr-un numar de
situaJii se poate triii, printr-o abordare corectii, fnJelegere 1i dragoste.
Ansamblul problemelor copiilor adoptaJi care au Jost neglijaJi
timpuriu nu s-a schimbat substanJial timp de douiizeci de ani. in
domeniul intermedierii adopjii'lor incii se asumafaptul cii putemica
afectare emoJionalii a copiilor grav negltjaJi in Jara de origine nu
poate fi stabilita. Se pare ca incii nu se realizeazii faptul cii ar fi
mai bine ca acei copii putemic afectaJi sii mt fie adoptaJi. Acepia
pot fi foarte nefericiji 1i pot devia atunci c'ind giisesc intimitatea
unei Jami/ii. Pentru mulji a!Ji copii adopjia este 1ansa vieJiz" for
da1; din piicate, nu pentru toJi.
Cre1terea 1i fndrumarea spre majorat a copiilor cu Sindromul
Lipsei de Baza solicitii o implicare intensivii 1i de lungii duratii a
tuturor educatorilor, o striidui11Jii de 11eimaginat ji uneori o capaci-

11
 fate de a parevera peste pttterile omenepi. Dragostea totala ji
necondijionatii din partea piiri111il01; spriji11i1i de asistenjii sociali
specialiwji, din piicate, nu asigurii nici o garanjie pentru un rezultat
fericit. Cele mai multe terapii de scurtii duratii au ji .u11 eject de
scurtii duratii, imeori pozifiv. Nu este nimic grejit fn acest lucru, cu
co 11 dijia ca ele sii nu fie prezentate ca fiind solujia care in scurf
timp va duce la o vindecare spectaculoasii p' realizeaza un ata{ament
total.
Din Jericire, deschiderea ditre aceasta problematica a crescut
enorm. Recunoaperea timpurie a simptomelor ft solicitarea spriji-
nului au devenit mai puJin dificile pentru parinji. ParinJii-aspi-
ranJi sfnt acum mai bine pregiitzji pentru unele aspecte.
Sint convinsii ca, din pacate, unii asistenJi sociali fi specialzjti
acorda prea pujina ate11Jie cauzei jimdamentale reale a proble-
maticii la aceasta categoric de copii adoptaJi. in lac sii se orie11teze
asupra problematicii imiifi a copilului adoptat, acqtia se ocupa
mult mai mult de indrumarea parinjilo1; actualmente chiar_,,pre-
ventiv", clziar {i dacii parinJii nu au probleme cu copilul adoptat.
Numeroase probleme ar putea decurge din ideea de ,,a nu putea
face faJr'i ceri111elor" copiilor fi tinerilor dintr-un aja numit cerc
,,de elitr'i", probleme de identitate (dorinJa de a cr'ilatori in Jara de
origine pentru CU!lOafterea rifdacinifor), discriminare imaginara
sau reala fl rasism in amplificare in perioada de crqtere precum ft
alte presupuneri pzqin intemeiate. 0 abordare terapeutica la care
infifi copiii adoptaJi cit fiparinJiip' eventual alp· membri aifamiliei
safie implicaJi in egalli masura este fntr-adevr'ir eficienta pe termen
lung.
in practica, pare a fi o UfUrare pentru toJi cei implicaJi atunci
cind parinJilor, dupa un diagnostic de specialitate stabilit de un
psihiatru sau psiholog pentru copii, Ii se explidi In mod obiectiv ca
au de parcurs un drum lung. inJelegerea co11textului diverse/or
manifestari ale Sindromului Pierderii de Baza ofera o privire de
ansamblu asupra problematicii fi ii ajutr'i pe piirinJi sr'i facJ faJr'i
dezamr'igirilor fi fmstrr'irilor repetate.· insttfi copilului adoptat ajlat

12
in creftere i se poate explica fncepind de la o anumitil v/rsta care
este prob!ema esen/ial/i. Parin/ii pot /amuri copi/11/ui !or de ce
deseori el reacjioneaza llfll cum reacjioneaza fl acest lucru poate Ji
de asemenea o Ufurare pentru ambele piirji.

Cu excepjia unor completari, aceasta edijie este similara celei

precedente. Faptul ca, dupa douazeci de ani de la apanjie, Daca
viata nu are temei Inca are mulji cititori, da de gfndit.

in 2001 a apc'lrut Legatura intreru pta, continuarea poveftii

noastre cu Isabel {I. o abordare pe mai departe a Sindromului
Pierderii de Baza. in aceasta se acorda o atenjie speciata copiilor fn
perioada puberta/ii fi adoleset'njilo1:

Pentru aceasta edzjie speciala, care apare in colaborare cu

Funda1ia !zvor din laji, Romania, pare a Ji util sa introducern
~f(zturile reJeritoare la tineri ji adolescenji. in acest scop, la cererea
/or Ji cu aprobarea mea, au Jost alese dzferite pasaje din a doua mea
carte Legatura lntrerupta; acestea sfnt adliugate la sfi11it sub
denumirea SUPLIMENT.

Geertje van Egmond,

primavara 2013

13
 PARTEA I

ISABEL
 I

In sfir§it ! Astazi plec in Columbia pentru a o lua pe

fiica noastra. Plec singura. De fapt mi-e groaznic de frid
sa dlatoresc singura, dar trebuie. Bob rami'ne acasa cu
baie~ii. Ace§tia au unsprezece §i noua ani §i trebuie sa
mearga la §coala. Nu-i putem lasa balta pentru dteva
saptami'ni ! Nici familie nu avem in zona, deci am scris o
scrisoare oficiala §i am dat-o la tradus pentru pre~ul de
95 de guldeni explidnd ca Bob nu vine cu mine. Aceasta
scrisoare este pentru judecator care ~ine sa i'ntilneasd ambii
parin~i adoptivi. Bob are mult mai multii experien~a de
calatorit dedt mine, dar ne glndim ca i-ar putea parea
ciudat Isabelei dad tatal ei vine sa o ia. Nu a avut nicio-
data de a face cu un tata in mod con§tient iar In ultima
familie care a lngrijit-o nu exista nici un barbat. De aceea
plec eu. Vorbesc destul de pu~in spaniola §i sper din suflet
ca macar avocata mea sa vorbeasd engleza.
Incep cu bine: in Schiphol despachetez totul, chiar §i
aparatul de fotografiat trebuie scos din geanta. Apoi lmpa-
chetez din nou toate lucrurile ! Aproape ca ma urc In
avionul de Frankfurt in locul celui de Paris. Imi era teama
de asta dar Bob spunea ca este absolut imposibil. A§a este,
dci la up avionului eroarea mea este descoperita.
In Paris are loc greva angaja~ilor aeroportului. Este
surprinzator sa descoperi ca, dupa 0 singura zi in care nu

17
s-a racut curatenie, gunoiul formeaza gramezi !nalte. 0
priveli§te macabra, voma bunastarii. Avionul are o 1ntirziere
serioasa, §apte ore de a§teptare, mi se pare o vqnicie. S!nt
foarte emotionata, mi-e frig §i tremur pe masur~ ce se face
mai tirziu. La unsprezece §i un sfert pledm spre Bogota.
Escale la Lisabona §i Caracas, dar stau bine ! Nu dorm
mult, nu s!nt suficient de relaxata. Incerc sa omor timpul
uit:indu-ma la un film vechi frantuzesc, dar Belmondo
pare di deodata vorbqte fluent spaniola. Deci totu§i eu nu
vorbesc prea bine spaniola ...
In toiul noptii, un domn mai in virsta cu aspect distins
vine §i-mi aduce o patura §i nu mai scap de el. Este avocat
§i-mi spune di trebuie sa merg negre§it cu el la biroul sau
din Bogota, pentru ca poate aranja totul pentru mine §i
chiar mai mult. Se pare di s!nt vizibil jenata dci deodata
apare un al doilea damn, care §edea 'in fata mea pe d_iago-
nala. Ii spune prietenos dar convingator interlocutorului
meu ca este mai bine sa piece. Ramin perplexa. Ma 1ntreaba
dad nu am nimic 1mpotriva sa se a§eze llnga mine §i astfel
se leaga o conversatie fascinanta. El este un inginer francez
§i lucreaza 1n industria miniera 1n Columbia. Familia sa
locuie§te 1n Franta iar el merge acasa o saptam1na pe luna.
La prima vedere pare ciudat, dar spune ca :i§i vede sotia §i
copiii mai des dedt majoritatea oamenilor de afaceri fran-
cezi. Imi poveste§te totul despre Columbia, de exemplu ce
fel de m:incare man:ind saracii: de obicei fasole neagra sau
supa din care partile solide se culeg cu m:ina, dupa care se
bea restul din bol. Sau ca trebuie neaparat sa fac contra-
banda cu smaralde, din asta se poate c:i§tiga bine. Da, da,
cu siguranta voi fi prinsa :in Schiphol cu un copil adoptat
de m!na ! El ma baga :in sperieti, spun:ind deodata aproape

18
de aterizarea 1n Caracas: ,,0, nu, dqteptul de pilot iara§i
ia curba gre§it, va fi o aterizare fortata !"Asta is-a !ntlmplat
§i !nainte, ap cum tocmai mi-a povestit cu lux de ama-
nunte. Prevazuse acest lucru §i era primul la ie§irea de
urgenta. In timpul panicii care ulterior se isca, el a cazut §i
toti ceilalti pasageri pa§eau peste el. Doar un singur ranit,
dar serios lovit: trei luni In spital ! Au fost multe tocuri
ascutite acolo ... De data aceasta merge bine.
Din cauza lnt!rzierii din Paris pierd §i legatura spre
Bogota. Mai departe trebuie sa zbor cu un avion care
seamana putin cu un Dakota. Pare a fi l'nfrico§ator de
§Ubred. Totu§i vad urdnd tot felul de oameni cu fete
joviale: oameni de afaceri dar §i femei foarte simple cu
saco§e de cumparaturi. Curaj deci, vedem noi. Zburam
deasupra Anzilor, peisajul uluitor ma face sa uit frica.
Du pa douazeci §i opt de ore de calatorie ajung in sfir§it
J'ntr-un aeroport provincial din nord. Acum s!nt curioasa
unde este bagajul meu. Pur §i simplu pe banda rulanta !
Deci vezi, min uni ind se mai lntimpla ! De acum totul
devine pasionant. Ma g'indesc sa chem imediat un taxi
dad ies din aeroport, am foarte multi bani la mine §i ... te
poti alege imediat cu un cu tit in spate, se spune. Merg prin
sala de sosiri parca plutind. Un barbat scund imbracat in
uniforma vine spre mine §i intreaba: ,,Sinteti Geertje ?"
Ma clatin de mirare, iar el trebuie sa repete 1ntrebarea
inainte sa-1 !nteleg. Ma ia de mina §i face un gest de ,,vino
cu mine". Mai !ncolo a§teapta doi domni in virsta care se
prezinta a fi pre§edintele §i secretarul clubului Rotary local.
Acqtia au fost ln§tiintati de un prieten de-al nostru pe
care l'ntotdeauna il tachinam pe seama clubului Rotary.
De necrezut, unul dintre cei doi are o band americano-

19
-columbiana. Acesta vorbe§te putin engleza §i ma intreaba
dad vreau sa locuiesc Ia familia sa pe durata §ederii mele.
In felul acesta ar putea aranja mai U§Or anumite lucruri
pentru mine. Are §i o ma§ina cu §Ofer pe care mi-o poate
l'mprumuta, lucru util. A§adar ma sui in ma§ina.
Vila sa este situata intr-un cartier margina§ §i este pazita
zi §i noapte de un barbat cu o arma automata. Fiecare
geam are gratii groase iar up garajului funqioneaza cu
telecomanda, ap incit nu trebuie sa cobori din ma§ina. 0
CUnO§tinta de a Jui a fost rapita CU doua saptamini in
urma. Se cere o suma mare de rascumparare.
Stapina casei ne a§teapta. Este foarte prietenoasa §i
modesta. Stapinul vrea sa mergem imediat 'in ora§ pentru
a aranja ,;inminarea" copilului. Nu 'indraznesc sub nici o
forma sa spun ca s'int epuizata §i ca mai degraba a§ vrea sa
ma odihnesc. Spun doar di Isabel ar putea fi boLnava.
Probabil ca are scabie sau paduchi. Ace§ti oameni au pe
linga cele trei fiice de nouasprezece, douazeci §i douazeci
§i unu de ani Ind o fetita de paisprezece !uni! Nici o
problema, dad Isabel este bolnava ne vor lua o camera la
un hotel 'in apropiere. Nu trebuie sa-mi fac nici o grija
pentru asta. Imi pot spala miinile pu~in §i apoi ne intoar-
cem 'in ora§. De data aceasta la band. Secretara stapinului
vorbqte mai bine engleza decit acesta. Va face un ceai. El
se uita putin la documentele mele §i se retrage in biroul
sau. Dupa o jumatate de ora de telefonat, iese foarte
multumit. A§adar, totul este aranjat. Avocata este in drum
spre banca. In curind vom merge impreuna sa o luam pe
Isabel de la Bienestar, Instanta pentru Protectia Copilului
din Columbia. Din fericire, am luat cu mine in graba un
cadou pentru Isabel. Sper ca asta ii va distrage putin atentia.

20
 Avocata este o femeie tinara, atragatoare, care nu vor-
be§te nici un cuvint in engleza. inteleg suficienta spaniola
indt sa-mi dau seama ceea ce-i spune §eful ei: ,,Mai bine
ati gasi un copil alb pentru doamna, sint suficienti pe
aici !" Ea ii raspunde zimbind, dar pe un ton ferm, ca in
cazul adoptiei nu poate fi vorba despre alegere. El clatina
din cap. Putem folosi Mercedesul tot restul zilei. Afara este
0 caldura dogoritoare. in timp ce trecem cu ma§ina prin

ora§ vreau sa deschid geamul dar §Oferul imi spune speriat

ca nu este voie, este prea periculos. Ora§ul are un aspect
haotic, un furnicar in mi§care. Majoritatea cladirilor sint
joase, exista doar citeva blocuri-turn de apartamente. Auto-
buzele sint suprapline, fara culoare, vechi ca de la inceputul
lumii. in ma§ina incerc sa aflu mai multe despre Isabel. A
locuit intr-o casa pentru orfani inainte sa mearga la ultima
familie care a ingrijit-o? Care este starea ei? A fost sub-
nutrita? Primesc citeva raspunsuri vagi. Avocata spune ca
este foarte bucuroasa ca Isabel va avea parinti. Este o
scumpa. Spune in continuare ca a fost botezata la catolici
§i ca exista un certificat de botez. Data na§terii ei este
cunoscuta, acum are cinci ani §i jumatate.
Intrind in cladirea Bienestar (Autoritatea pentru pro-
teqia copilului) ma simt foarte ciudat. Sint lipsita de emotii,
golita, asemenea unui spectator in spatele unui perete din
sticla. Sint §i ingrozitor de obosita. Urcam cu liftul. Acolo
pare ca avocata cunoa§te pe toata lumea. Sint multe came-
re mici de lucru. Isabel stain brate la una dintre asistentele
sociale pe care o cunoa§te bine. Bate cu putere pe tastele
unei ma§ini de scris. Cind cineva spune: ,,Isabel, mama ta
este aici ! " aluned uluitor de repede In jos §i dis pare du pa
o U§a deschisa. Ma joc putin de-a v-ati ascunselea cu ea §i

21
dupa un timp se apropie de mine. Arata cu totul altfel
declt ma a§teptam. Maruntid dar foarte frumoasa, cu ochii
foarte expresivi, imbracata cu o rochie ieftina §i mult prea
lunga, cu un §Ort din dantela §i §OSete in pantofii care-i
sint cu eel putin doua marimi prea mici. Are parul ondulat
de un negru stralucitor, tuns scurt §i poarta pe capo comid
agrara de par cu o buburuza. Se comporta cochet. Ii arat
un mic pachet, o ajut sa-1 desfad. Din el iese un lanti§or
de aur cu un mic medalion pe care este gravat numele
,,Isabel". Pun lanti§orul la g'itul ei. I se pare minunat.
Alearga de jur-'imprejur ca sa povesteasd tuturor doam-
nelor ce a primit. Spre marea mea surprindere !mi spune
imediat ,,mama". Toate documentele au fost semnate §i
vine timpul pledrii. Isabel incepe sa plinga suparata, pe
moment nu mai vrea sa auda nimic despre mine. Foarte
ferma, avocata o ia in brate §i intram in lift. Isabel s!-lspina
tare, 'imi este foarte mila de ea. Deodata se oprqte din
plins, 'incepe sa-§i rasuceasd nervoasa noul ei lant §i arata
spre ceasul meu din aur. Avocata 'intelege imediat despre
ce este vorba: afara trebuie sa ne scoatem bijuteriile !
Ramine rara grai la vederea ma§inii, se uita pe geam cu
admiratie, §ezind sprijinita pe genunchi. Oamenii de pe
strada se uita la noi: o femeie alba, o ma§ina scum pa cu
§Ofer §i un copil de culoare ! Aha! Un copil din flori?
Avocata lnceard sa-i explice Isabelei ca va locui 'impreuna
cu mama la ni§te oameni foarte amabili, iar peste dteva
zile va pleca la tatal §i fratiorii ei. Desigur, ea nu 'intelege
nimic din asta, dar nu pare sa-i pese absolut deloc. Imediat
ce ajungem in casa, desfacem cadouri §i probam haine.
Toate sint prea mari. 0 singura fusta albastra i se potrive§te
§i ii place foarte mult. Este racuta din acela§i material ca §i

22
 rochia cu care sint imbracata, am racut asta in mod inten-
~ionat. Strategia are succes, Isabel demonstreaza tuturor
celor prezen~i ca ~ine de mine. Acolo, in casa, are loc un fel
de invazie placuta. Cele trei fete au prieten, logodnic §i
viitor so~. Cea mai mare se dsatore§te peste dteva sapta-
mini §i este foarte ocupata cu pregatirile de nunta. Cea
mai mid, de paisprezece luni, este tare rasfa~ata, 0 mid
dictatoare care-§i treze§te mereu parin~ii din somn.
Isabel §i cu mine trebuie sa 'impar~im o camera. Acest
lucru este foarte ciudat in prima noapte. Sint moarta de
oboseala §i ne bagam imediat in pat. Nu pot sa dorm sub
nici o forma §i ma g'indesc la cele petrecute. Imaginile nu
se potrivesc: persoanele care ma gazduiesc sint de fa pt
exploatatorii poporului. Ei 'insa sint cu adevarat amabili,
altrui§ti §i mode§ti. Se ru§ineaza pu~in de faptul ca euro-
penii vin sa-i adopte pe cei respin§i de societate. Totu§i,
mai devreme sau mai tirziu, se va 'intoarce roata. Mul~i
saraci au ca unica posesiune un tranzistor §i de acolo vin
toate informa~iile, inclusiv cele de st'inga. Apropo, oare ce
se mai intimpla acasa? Am impresia d sint plecata de
saptaml'ni. Cred ca Bob este ocupat cu baie~ii. Trebuie sa fi
adormit un pie, dar acum sint treaza. Pentru d m-am
obi§nuit cu intunericul o pot vedea pe Isabel: sta intinsa
pe spate, nemi§cata, cu ochii larg deschi§i. Este treaza §i
ea? Imi ~in respira~ia iar du pa dteva minute trag concluzia
d doarme; ciuda~i, acei ochi.
Zilele care urmeaza sl'nt aglomerate §i haotice. Impre-
una cu avocata §i Isabel alerg in toate direc~iile ca sa ob~in
tot felul de documente §i acte. De§i avem programare,
mergem in zadar de trei ori la acela§i judedtor sever care
dorea sa vada ambii parin~i. El este plecat sa bea ceva cu

23
prietenii. Sau nu este acolo, pur §i simplu. Da, dar avem
programare. Nu este aici ! Du pa a treia incercare avocata
spune d-1 putem lasa pe judedtor in plata Domnului.
Papportul este gata, putem parasi tara §i Bra acel docu-
ment. 0 sa-1 trimita ea mai tirziu. Isabel se plictise§te
ingrozitor in timp ce a§teptam. Am luat cu mine o carte cu
poze cu animale pentru ea. Spun ,,iepure" §i cu siguranta
ginde§te ca sint retardata §i ma corecteaza iritata; ,,Co-
nejo!" Cu avocata este foarte lipicioasa, insa §i aceasta o
considera foarte ,,Linda, linda !" (draguta).
Sint multe lucruri de care ne putem bucura in clipele
libere. Familia gazda l§i da toata silinta sa ne simtim bine.
0 data mergem impreuna la cumpariituri, intr-un magazin
mare. Inainte sa plecam acasa Isabel primqte o inghetata,
se poate spune un cornet uria§. Nu a mai avut niciodata
a§a ceva, nu o poate termina, iar i:nghetata topita se_ scurge
pe miinile ei. ,,Nu mai po ti minca ?" o intreaba fiica mai
mare, deschide rapid geamul autoturismului Landrover §i
arund inghetata. Din toate par~ile asupra inghetatei se
reped copii care formeaza o ceata luptatoare. Ce tara urita !
Fiica mai mare nici macar nu a vazut cele petrecute pe
strada, sta de vorba cu Isabel. Tot intr-o searii mergem la
munte, sa vedem satele de indieni. Sotul gazdei noastre
fredoneaza o melodie in ma§ina pentru Isabel §i ma invata
din mers un cintec columbian pentru copii. Din cauza
numeroaselor curbe Isabelei i se face rau §i striga deodata:
,:Vomitar!" Ne oprim la fix §i vomita tot ceea ce a mincat
seara. Din fericire asta nu se intimpla in ma§ina. Apropo
de mincare: Isabelei Ii place orice §i se comporta exemplar
la masa. Manind frumos cu lingura §i este laudata din
plin pentru acest lucru. Sta la masa pe doua perne groase

24
 §i poate m!nca !n acela§i timp cu oamenii mari ! Nu are
probleme cu digestia.
Nu poate suporta bebelu§ul, ceea ce mi se pare foarte
justificat. Acest lucru duce la o nei'n~elegere groaznid lntre
noi. Din clnd in dnd ma ocup pu~in de bebelu§, din
polite~e, de§i pe Isabel 0 deranjeaza foarte tare. Incerc sa
rezolv problema judndu-ne to~i trei. Isabel este lnnebunita
dupa un telefon de judrie al bebelu§ului, bebelu§ul se
joad cu mingea, iar Isabel vorbe§te nei'ntrerupt la telefon
In spaniola. Suna in Olanda ca sa le spuna tatalui §i
fra~iorilor d sosim. Nu ascult atenta discu~ia ei §i, la un
moment dat, dnd Isabel ma intreaba ceva raspund: ,,Si,
si". Deodata fuge din sufragerie dtre camera noastra. Merg
dupa ea. Plinge, ascunzindu-§i fa~a In perna. Ramin uimita.
Dupa multe pllnsete §i sughi~uri, ma lamuresc cu ajutorul
gazdei: lntrebase dad !mi place mai mult de ea sau dad
preferam bebelu§ul mai degraba ...
Am adus cu mine tot felul de jucarii pentru Isabel:
playmobil, carioci, creioane, h!rtie pentru desenat §i un
iepura§ moale §i alb din Jina, de pus in patu~. Ii place
nespus de mult, I-a avut In patul ei ani la rind, lmpreuna
cu un ursule~. Pentru Isabel slnt acum prin~esa din povqti
care trebuie sa-§i scuture bagheta o singura data §i ping!
apare urmatorul cadou. Isabel nu a ~inut niciodata In mlna
o carioca sau un creion, dar ii place foarte mult. Face cu el
un fel de litere ca la calculator, foarte concentrata, ca §i
cum ar scrie o scrisoare. De asemenea nu a avut niciodata
o minge, am adus cu mine una frumos colorata. Batutul
mingii Ii provoad risul dar prinderea acesteia nu-i reu§qte.
V.-i trebui sa recupereze mult din punct de vedere motoriu.

25
 Impresionanta este relatia ei cu personalul familiei. Este
evident ca se simte foarte apropiata de servitoarea cea mai
tlnara, o indiand micuta de eel mult treisprezece sau
paisprezece ani. Clnd ne trezim dimineata, sarrnana copila
este de mult la lucru §i plead ultima la culcare. In sufra-
gerie nu intra dedt dad trebuie sa ne serveasca masa. Cu
mine Isabel are o relatie ceva mai intima. Merge dimineata
la budtarie cu 0 fata serioasa, ia 0 matura fara sa spuna
nimic §i lncepe sa mature cu calm. Servitoarea se simte
ciudat, situatia amintind de serialul TV ,,Upstairs down-
stairs". Ii spun acesteia ca doamna 0 lasa pe Isabel sa fad
asta, dar ea nu se lini§tqte. Abia dnd Isabel plead, respira
U§Urata.
Imi este clar din prima zi ca mersul la culcare nu este
momentul favorit al Isabelei. Incerc sa rezolv aceasta ches-
tiune mergi'nd la du§ lmpreuna cu ea. In ciuda luxului din
casa, nu exista nici o cada de baie, doar du§uri. Dad trebuie
sa speli un copil aflat sub du§, este mai bine sa intri §i tu
dedesubt. Si'nt atenta sa vad daca o mama dezbracata i se
pare un lucru 'ingrozitor dar, dupa parerea mea, nu gase§te
nimic neobi§nuit 1n asta. Stam mult sub du§, ne simtim
bine. Intre timp pot observa bine corpul ei. Are multe
cicatrici vechi, o burtica mare §i brate §i picioare subtiri.
Corpul ei pare a fi moale §i suplu, este subnutrita In mare
masura. Dupa ce lmbrad haine frumoase, lucrul care-ti
atrage atentia eel mai mult este fata ei draguta, o adevarata
ilustratie. Mai mult, are dintii intaqi, superbi.

26
 II

Trei zile mai tirziu toate documentele sint gata, cu

exceptia celui de la judecator. Zborul de intoarcere poate fi
confirmat. Stapinul casei ne spune ca a doua zi trebuie sa
ne sculam foarte devreme pentru a suna la aeroport. De-
seori este ceata dimineata §i nu au radar. Nici in aceasta
ultima noapte nu pot dormi bine. Stau intinsa §i ma gindesc
ce o sa fac cu toate acele bagaje in plus §i un copil de mina.
Sint treaza 'i:naintea de§teptatorului. in casa este o lini§te
ca de mormint. A§tept o vreme. Stapinul casei doarme
ind. Ce pot face? Nu indraznesc sa ciodnesc la U§a, dar
astazi vreau sa ma intorc acasa. Ciodnesc totU§i, se ridica
brusc, bebelU§Ul incepe imediat sa tipe, toata lumea se
trezqte. Acum totul decurge rapid, nu este ceata. Ne luam
ramas bun in aeroport. Sigur, voi scrie imediat ce ajung,
nu §tiu cum sa le mul~umesc §i apoi ne J:mbardm !
Isabel nu se teme deloc. La prima aterizare in Bogota
crede ca am ajuns la destinatie. in Bogota trebuie sa
indeplinesc tot felul de formalitati §i sa cumpar dteva
suveniruri: timbre pentru Bob, iar pentru Hadrian §i Tom
tricouri din Columbia. Peste tot sint baie~ei ale dror intentii
sint evidente. Cind cumpar timbre, unul din ei reu§e§te
uluitor de repede sa-mi ia ni§te marunti§. Macar are ceva
mincare azi ! Isabel remard faptul d nu pot pleca de llnga
bagaje §i nu prime§te suficienta atentie ap cum i-ar placea.

27
 Deci se lndeparteaza tot timpul de mine exact atlt dt sa nu
0 pot urmari. Deocamdata o cunosc prea putin pentru
a-mi da seama dad ma provoaca sau nu, deci transpir un
pie. Abia c!nd dlatore§ti singur poti observa. c'iti oameni
-amabili §idea ju tor exista !
De data aceasta facem o singura aterizare: In Caracas,
apoi zburam direct spre Paris. In Caracas, In timp ce
a§teptam, Isabel se alinta la oricine. Sta In brate la diverse
persoane §i-mi raspunde iritata atunci dnd 0 strig sa vina
Ina poi. Ma bucur ca ne indreptam spre Paris. Pe masura ce
avansam In calatoria noastra, domni§oara se comporta tot
mai ciudat. Nu vrea sa doarma, nu mai manlnca nimic,
iar, c!nd ajungem deasupra litoralului francez, incepe sa
vomite.
In Paris avem doar zece minute, nu vom reu§i niciodata
sa prindem legatura ! Dar §i acest lucru a fost !uat In
considerare: un telex din Bogota a solicitat ajutorul pentru
doamna care calatore§te singura cu ,,bebelu§ul" adoptat.
Doua persoane oficiale de la compania aeriana ne a§teapta
§i ne due super rapid la avionul de Amsterdam, ca pe ni§te
adevarate VIP-uri. Vomatul continua §i scuipa §i medica-
mentele imediat. Sint disperata, dar incerc sa nu bocesc.
In sflqit sintem In Schiphol. Trebuie sa sun acasa, a§tepta-
tul mai poate dura dteva ore.
Cine-mi poate schita uimirea §i adinca recuno§tinta
atunci cind Bob §i baie~ii a§teapta bucuro§i jos, la scara
avionului ? Bob a primit §i el un telex cu ora sosirii mele.
Au vorbit cu ofi~erul poli~iei militare regale §i acesta i-a
lasat sa tread printr-un gard. Bob o ia imediat pe Isabel,
iar ea accepta totul. Sint extraordinar de fericita ! Medicul
este foarte amabil. ,,Merge~i repede acasa", spune el, voma-

28
tul este pur §i simplu din crnza epuizarii. Mai tirziu puteti
merge la pediatru. In ma§ina Isabel adoarme in cinci
minute, intinsa pe genunchii fratilor ei. Blegii stau nemi§-
cati ca doua statui pe toata durata dlatoriei, timp de doua
ore §i jumatate. La sosire sint tepeni ca ni§te sdnduri.
Isabel se trezqte intr-o stare excelenta. Casa, gradina,
pisicile, baia cu cada, propria ei camera in care sint flori de
la bunica, totul este un basm.
Mergem mai intii sa m1ndm ceva. Bob a gatit deja ceva
dinainte, un fel de meniu la alegere. Apoi Isabel vrea sa
mearga imediat in baie, nu se teme deloc. Cind Majestatea
Sa troneaza in baia ei, pu§tii stau 1n genunchi ca ni§te
servitori supu§i in fata dzii, aplecati peste marginea aces-
teia, pentru a o servi conform indicatiilor ei. In cada se afla
pasari de apa din plastic in diferite culori §i barcute cu
papu§i in ele. Este o barcuta playmobil 1n stil indian care o
atrage 1n mod deosebit. Striga rugator: ,,Barco, barco 1"
Patru mi'ini se grabesc sa prinda barca §i doua voci exclama:
,,Uite, barca 1" Acest lucru Ii produce un pie de iritatie
domni§oarei care incepe sa tipe tot mai tare in spaniola.
Distraqie mare, valurile se ridid tot mai sus §i in final
toata lumea este uda leoarca. Iad§i nu-i convine ca trebuie
sa mearga la culcare §i nu are voie sa stea la televizor plna
tlrziu, dar se intinde ascultatoare In pat. Ii dntam o ruga-
ciune §i o culcam.
In dimineata urmatoare ma trezesc t1rziu. Barbatii s-au
sculat demult §i a§teapta jos cu nerabdare. De fapt cu totii
si'ntem speriati de faptul ca Isabel ind mai doarme la ora
noua §i jumatate. Ascult la U§a ei. Nu-i aud respiratia. Ma
uit un pie, gre§esc cu siguranta, dci se treze§te imediat. 0
vad §ezi'nd in fa ta primei ei feJjj de ptine CU gem de dp§t1ni,

29
 prinzi'ndu-1 curajoasa cu o furculita noua. De asemenea a
primit tadmuri cu imagini din Strada lui Sesam. ,,Aha",
spune ea, ,,Plaza Sesamo". Asta au §i ei 1n Columbia. Este
un indiciu de recunoa§tere. Le prive§te ani la r!nd la
televizor, in fiecare seara. Apoi urmeaza zile §i saptam'ini
'in care se :intlmpla at'it de multe indt timpul parca zboara.
Luna iunie aduce un anotimp de vara minunat. Isabelei ii
place apa foarte mult. In lada cu nisip ea arata ca o crocheta
pane. Uneori o clatim afara mai 1nt1i cu galeti cu apa
calduta, inainte sa mearga in baie. Invata foarte multe
lucruri, incepe sa creasd enorm §i se joad cu alti copii,
ceea ce este o placere. Nici nu-i este greu, acqtia a§teapta
la rind la poarta curtii. In sat, la magazine, este lasata
:inaintea celorlalti in mod intentionat. Din fericire Hadrian
§i Tom s:int foarte marinimo§i, dci uneori chiar se ingroa§a
gluma. Citeodata incerc sa echilibrez un pie lucrurjle, dar
pur §i simplu va trece. Lumea se va obi§nui.
Totu§i de la inceput s:int §i lucruri care nu se rezolva de
la sine. Pantofii, de exemplu Ii s:int mult prea mici. 0 iau
cu mine sa-i cumpar 0 pereche noua, dar nu vrea sa ma
ajute. Are o fata ca un nor brazdat de fulgere, nu vrea sa-§i
intinda piciorul §i i§i lasa talpa moale atunci dnd trebuie
sa probeze. Ii explic ca poate sa-§i pastreze pantofii vechi
§i, in sfiqit, caut singura cea mai draguta pereche In locul
ei. Ma mai cicale§te dteva ore. Nu se mai uita la vechii
pantofi. (Peste dtiva ani mi-a povestit ca vroia pantofi
negri din lac, cu §Osete al be cu dantela ! )
Pe dt de spontana este cu copiii, pe atit de nenaturala
este cu adultii. Are ceva lingu§itor §i artificial. Dupa un
timp numim acest lucru ,,comportamentul pisicii lingu§i-
toare". Se comporta a§a mai ales cu strainii, dar uneori §i

30
cu Bob un pie. Ceilal~i nu remard acest lucru. Li se pare
ca este o scumpa. Pentru noi acest lucru devine iritant
dupa un timp. De exemplu, in supermarket se comporta
extrem de ciudat ca reaqie la vorbitul copilaresc al uneia
dintre persoanele de acolo. incerc sa-i explic diferen~a intre
,,straini" §i cei de ai casei, ,,propriul popor". Doamnei de la
supermarket ii spun o data destul de apasat d Isabel a
implinit deja cinci ani §i jumatate. Ea i§i da seama imediat
§i in continuare vorbqte pe un ton normal. Acasa ne
spunem unul altuia d este de l'n~eles sa se comporte ap.
In raporturile cu adul~ii aspectul ei exterior a fost intot-
deauna unica ei arma puternica. Logic ca face uz de el!
Ne cunoa§te prea pu~in pe noi, deci gasqte d vecinul,
vecina §i matup Ina sint la fel de simpatici. Mai ales pentru
ca acqtia o umplu de dulciuri §i cadouri.
Remarcam §i faptul d ea i§i poate spune cuvintul.
Love§te puternic cu picioarele §i i~i poate rasuci degetele
intr-un fel foarte §mecheresc, 0 tehnica noua pentru mine.
0 facem sa in~eleaga de la inceput d nu apreciem astfel
de metode. Este destul de dificil, deoarece baie~ii manifesta
prea multa simpatie pentru ea. Mai intii ace§tia se amuza
vazind toata aceasta dezli'in~uire, dar, la a doua runda de
lovituri cu picioarele, totu§i se irita. Se considera mult prea
mari pentru a lovi inapoi. Ce! mult, o prind pe Isabel
puternic de ambele bra~e pentru a o putea opri la o distan~a
de un bra~. Dupa scurt timp ea se oprqte de la sine. Asta
insemnind in casa, afara se comporta ca un barba~el. Tre-
buie sa spun ca se lupta doar cu copiii de talia ei. Evident,
ve~i spune. Dar totu§i nu, cu cei mici Isabel este impresio-
nant de buna §i rabdatoare. Remarcabil mult mai rabda-
toare decit Hadrian §i Tom care considera ca un bebelu§

31
pllngacios este un lucru lngrozitor. Are aceea§i atitudine
fai;a de animale. Nu am vazut-o niciodata sa striveasd o
furnica. Ochii Ii s1nt plini de lacrimi atunci dnd vede
pentru prima oara ca una dintre pisici a prins 0 pasare.
In lunile de vara, lnaintea plecarii In vacani;a, mergem
des la piscina. Isabelei 1i place mult apa. Este convinsa ca
poate lnota perfect. Ea InSa§i spune ca Ii place sa lnoate cu
capul sub apa ! Trebuie sa fim cu ochii pe ea al naibii de
bine, pentru ca lntr-o di pita ar putea sari in apa adinca !
Am foarte multe cuno§tini;e §i prieteni care vin §i cu
copiii lor Sa InOate, iar la §trand, dupa programul de §COala,
este lntotdeauna foarte placut. Isabel vrea mereu sa se
joace numai In apa. Hadrian §i Tom vor §i ei in bazinul
mare, iar atunci eu slnt paznicul din nou. Luam cu noi
galei;i, o stropitoare §i o lopata, glndindu-ne la vorbele lui
J.J.L ten Kate: Jnvai;am judndu-ne !" Iqind tremurind
din apa, ii place sa fie lnvelita de mama intr-un prosop de
baie uria§ §i sa fie frecata plna se usud - este Ind un
adevarat copil de la tropice. Apoi ii pun un chilot uscat, cu
ateni;ie caci este foarte pudica. Stau pe iarba cu picioarele
incruci§ate, iar ea vine §i se apza intre picioarele mele,
sprijinindu-§i spatele de mine. Mai ciugule§te ceva, un
biscuit din orez, un mar sau un chips §i astfel slntem
fericite la culme. In aceasta prima perioada vrea sa fie
bebelu§ §i sa fie purtata In brai;e. I§i joad perfect rolul. Toi;i
aduli;ii reaci;ioneaza cum era de a§teptat, anume cores-
punzator !nali;imii ei. Du pa o luna are 95 de cm, deci la fel
ca un copil de 2 ani, conform standardelor olandeze. De
fapt acum are cinci ani §i jumatate dar pur §i simplu nu ai
spune asta.

32
 Uneori iese pu~in din rolul sau, de exemplu atunci cind
ne intoarcem acasa. Bob, dupa serviciu vine §i el intot-
deauna sa 1noate, dar pe la cinci §i jumatate ne pregatim
de plecare. Isabel 1ncepe sa impatureasd prosoapele. Toata
lumea ramine cu gura cascata. Prinde de ambele capete,
apud mijlocul CU din~ii §i reU§e§te Sa impatureasca perfect
un prosop cu dimensiunile de 60 pe 120 cm!
Cu Bob se impad perfect. Cu mine este ceva mai atenta
de la bun 1nceput. Dupa scurt timp ma pot intoarce la
lucru. Predau citeva ore, iar, atunci cind nu sint acasa, are
Bob grija de ea. Atunci el inceard sa lucreze, dar Isabelei
nu prea ii place asta. incepe sa se joace frumos cu playmo-
bilul, dar dupa scurt timp aduce o carte. Tata trebuie sa-i
citeasca. Bob o ia 1n bra~e §i ii cite§te. Avem o singura carte
care ii place la nebunie: ,:Veveri~a Hakketak" de Elisabeth
Potter, tradusa In spaniola. In spaniola numele veveri~ei
este Pedrin. Am citit acea poveste probabil de citeva sute
de ori ! Abia mai tl:rziu mi-am dat seama d acolo se afla
citeva ,,cuvinte cheie" pe care ea le recuno§tea foarte bine:
a fugi, a fi obraznic, a fi injosit de un adult, teama §i totu§i
un happy-end. Dupa ce au citit cartea de trei ori §i au baut
ceva impreuna, tata spune ca trebuie sa se intoard la lucru
pentru a ci§tiga banu~i. Nu dureaza mult pina cind inven-
teaza un nou true. Deodata se preface ca a pierdut o
cascheta speciala a unui omule~ de la playmobil. Era doar
una singura, o avea chiar mai inainte. Poate tata ajuta sa o
gaseasd? Tata cade in capcana. Cascheta este de negasit.
Dupa-amiaza o gasesc sub perna ei, la etaj. Istea~a fata !
Ii place sa se joace cu papu§i §i miniaturi, scaunele,
masu~e, farfuriu~e, paharele §i astfol de lucruri. Ura§te
construqiile din cuburi. Fra~ii ei sint destul de marinimo§i

33
§i construiesc o casa din cuburi pentru ea, pe care ea o
amenajeaza mai apoi. Consideram ca invatatul formelor §i
al dimensiunilor este foarte important pentru ea §i incercam
sa construim impreuna cu ea. Este uimitor de 'vazut cit de
repede i§i da seama ca noi, oridt de nonplant incerdm sa
facem acest lucru, vrem sa obtinem de la ea ceva ce nu are
chef sa fad. Refuza orice colaborare, nu o face niciodata in
mod deschis, ci foarte subtil. Este nevoie de perseverenta
pentru a o face sa puna un cub peste altul. Apoi iese la
iveala o diferenta remarcabila fata de al ti copii de virsta ei:
a§aza totul in plan orizontal, racind un fel de harta a unei
case. Ma intind pe jos alaturi de ea, pentru a privi casa §iii
spun: ,,Hei, acei omule~i nu pot intra in casa, privesc pe
deasupra pere~ilor!" Dupa un timp J:n~elege despre ce este
vorba. Vom a§eza impreuna peretii. Suprapune tot felul de
cuburi unele peste altele §i remard faptul ca o astfel de
construqie nu este prea solida. In~elege chiar §i faptul ca a
construi ,,qalonat" inseamna a construi mai solid. Fae o
fereastra §i punem o placa !ego pe o portiune a acoperi§ului.
Acum putem privi prin fereastra, minunat ! E placut intu-
nericul dinauntru, nu-i ap? Me§tere§te acum §i patu~uri
racute din cuburi §i mostre dintr-un catalog de stote. ~i
spune de o suta de ori: ,,A§a, acum mergem la masa". Cai
§i ciini precum §i porci stau la masa §i manind alaturi de
noi. In povqti apar remarcabil de multe printese. Mai
tirziu basmele vor fi subiectul favorit al Isabelei. In special
,,Degetica", ,,Motanul incal~at", ,,Frans eel Norocos" §I,
binein~eles, ,,Alba ca Zapada".
La sfir§itul dupa-amiezii, dnd merg in bucatarie sa
gatesc, Isabel ia un taburet §i se apza linga mine pentru ,,a
vorbi despre Columbia", ap cum spune ea insa§i. Imi

34
povestqte totul despre viata ei de dinainte. In cea mai
mare parte nu a fost fericita. Cele mai frumoase amintiri le
are despre ultima familie care a lngrijit-o. A fost dusa
acolo i'n scopul pregatirii pentru viata din Olanda. Ultima
ei ,,mama" se numea Marina. Isabel spune ca era o mama
buna, dar severa. Poveste§te despre casa cu o veranda la
etaj §i 0 Seara catre curtea din spate. Acolo era un grajd cu
porci negri: ,,muy peligroso !" (foarte periculo§i), deoarece
acei porci negri evadau uneori §i mu§cau l Marina nu avea
nici un ,,tata" (soy, dar acolo mai era ind o doamna
tinara care o tundea intotdeauna pe Isabel. Erau §i alti
copii acolo, un baiat mai mare, la fel ca Tom, o fata §i un
baietel. Baiatul mergea la §COala. El avea ma§ini de jucarie
§i o sabie de jucarie. Isabel folosea mereu matura ca sa se
lupte. Era §i un dine acolo, care apare i'mpreuna cu ea in
fotografia pe care am primit-o inainte ca Isabel sa vina la
noi. Marina avea §i pui, ouale erau vi'ndute. Isabel ind
mai este suparata pentru ca niciodata, chiar niciodata nu a
avut voie sa mani'nce un ou l Marina avea o casa foarte
frumoasa: o camera de zi cu o masa din marmura. Televi-
zorul este pozitionat astfel incit Isabel 11 poate privi din
pat. Sta treaza pina cind Marina merge la culcare, pentru
ca aceasta doarme la ea in pat. Marina este batrina, are
parul gri §i t§i poate scoate dintii din gura.
Isabel nu are voie sa se joace pe strada. Zona este
periculoasa, pe acolo trece des o ma§ina a politiei. Uneori
are voie sa mearga la cumparaturi. Furase ceva din maga-
zin, un fel de gogoa§a §i i§i tine m!na cu gogoap la spate.
In cealalta mi'na tine cumparaturile. Vinzatorul ii spune:
,,Nu ai putea sa le tii cu ambele mi'ini?" iar Isabel cade in
capcana. 0 intreaba: ,,Uncle locuie§ti ?" §i ea arata o alta

35
casa, foarte sigura pe ea. C!nd vi'nzatorul se !ndreapta 1n
acea direqie, Isabel are pnsa sa fuga. Ne amuzam am!n-
doua. Ea spune ca In final ace! om nu a fost chiar a§a de
suparat. Povestqte §i despre faptul ca Marina o batea uneori
cu papucul la fund. Din ce cauza, nu-mi este foarte clar,
dar era vorba despre ceva in legatura cu aruncatul unor
obiecte printr-o CO§ de ventila~ie, obiecte care ulterior au
ajuns la vecini. Uneori Isabel trebuia sa Stea pe ,,porche"
(veranda), !Inga o planta mare, ca pedeapsa ca nu vroia sa
man!nce. Ce! pu~in primea destula mlncare la Marina!
Remarc faptul ca vorbqte cu un fel de simpatie contem-
plativa des pre Marina. Nu observ niciodata sentimente de
dor sau suparare.
Despre celelalte ,,mame" pe care le-a avut nu are o
parere la tel de buna. Inainte sa mearga la Marina, locuia
la Renata. Aceasta era o mama foarte rea, povestqte ea. 0
batea tare §i de multe ori. Avea propriii ei copii §i copii
adoptivi. Propriii copii primeau intotdeauna mult mai
multa m!ncare dedt copiii adoptivi care, de exemplu, nu
primeau niciodata micul dejun. In ochii Isabelei se aprind
sdntei de suparare dnd vorbe§te despre Renata. Acolo
exista un ,,tata". Era croitor, racea pantaloni pentru diver§i
oameni care veneau sa probeze. Isabel povestqte ca deseori
avea dureri de stomac din cauza foamei. Minca pe furi§
din vasul dinelui §i al pisicii deoarece ace§tia primeau
rama§i~ele.
Inainte de familia Renatei a mai fost undeva, uncle erau
o mama, un bunic §i o bunica. Bunica o punea sa se a§eze
mereu intr-un fel de sdunel pentru copii, apoi o hranea.
Mamei i se parea un nonsens §i spunea ca Isabel poate sa
mani'nce singura. Are amintiri placute despre bunicul.
 Acesta nu racea mare lucru. Statea lntotdeauna afara pe
un scaun, mo\aind cu o palarie mare cazuta pe nas. 0 data
a primit de la el o pu§culi\a sub forma de porcu§or, cu bani
adevara~i inauntru. Dar apoi a venit iarii§i pe nea§teptate o
doamna de la Bienestar ca sa o dud la o alta adresa §i nu i
s-a permis Sa ia porCU§Oflll CU ea. U neori ma bucur ca stau
cu spatele la ea, catre chiuveta din bucat:lrie, ap incit
nu-mi poate vedea lacrimile.
La Renata a fost atit de groaznic lncit spera mereu sa fie
dusa In alta parte. 0 data mergeau cu autobuzul in ora§.
Descrie sugestiv cit de rau ii era din cauza oamenilor care
miroseau urit §i a mirosului de benzina din autobuzul
plin, clar se gindea mereu: ,,Ce bine ! ma duce la Protec\ia
copilului". Dar nici vorba, au mers la un membru al
familiei Renatei.
Acasa la Renata se lntimplau lucruri urite. 0 data era o
petrecere cu foarte mul\i oameni. Dupa parerea Isabelei
toata lumea a baut multa ,,limonada ro§ie" §i cleodata s-a
iscat o lupta. Un baiat mare care, evident, era teribil de
beat, a dzut de pe o scara §i pe deasupra a fost §i batut de
tatal sau cu cureaua de la pantaloni. Pe fa~a ei se putea citi
spaima, iar cuvintul ,,mata" ii sdpa de citeva ori. Asta
inseamna batut mar sau ucis. Deodata vrea sa vorbeasd
despre altceva §i discutam despre lucruri relaxante §i nepe-
riculoase.
Intre timp ii multumesc cerului §i propriei noastre
ratiuni care ne-a IaCUt Sa luam hotarirea Sa inva~am spa-
nio!a, impotriva recomandarii biroului de intermedieri. Ei
erau de parere ca modul eel mai bun de a forta un copil
adoptat sa invete olandeza este: pur §i simplu sa nu-1
intelegi ! La §edinta informativa a fost inminata doar o

37
lista cu cuvinte referitoare mai ales la ,,funqiile vitale ale
organismului".
Aceste amintiri din viata ei de dinainte pot fi povestite
de Isabel doadn limba ei materna. Mai tlrziu iese la iveala
§i faptul ca din fericire nu-§i mai aminte§te anumite trairi.
Pentru noi acestea contin indicii importante despre pro-
blemele cu care Ind se mai confrunta. Dupa dteva sapta-
m1ni ia na§tere un nou ,,joc". Atunci dnd slntem afara, de
exemplu, In timp ce facem cumparaturi, Isabel dispare
subit. Se apza In mod vizibil In spatele unui tufi§ sau a
unei ma§ini parcate §i inteleg imediat ca trebuie sa intru in
joc. Descopar deci ca a disparut, incep sa pllng disperata §i
sa strig presindu-mi mlinile ca mi-am pierdut copilul,
propria mea fetita iubita ! Dad du pa parerea lui Isabel am
dutat-o In disperare suficient de mult - §i acest lucru
poate dura dteva minute, i§i face deodata aparitia, iar
reuniunea trebuie sarbatorita tot intr~o maniera emotionala
adecvata. 0 iau in bra~e §i strig foarte apasat ca acum ea
trebuie sa ramina intotdeauna la mine §i niciodata, nu,
niciodata sa nu mai fuga ! Pentru cei din jur probabil ca
este o scena amuzanta, dar substratul este de o gravitate
ucigatoare. Jucam aceasta drama de nenumarate ori, iar
,,prestatia sub nivel" din partea mea nu este acceptata de
Isabel. Deodata se termina §i asta. Probabil ca ea este
satisracuta sau derutata de alta chestiune, precum vacan~a.
Ini~ial planul era sa raminem acasa. Sa nu pledm din
nou la drum cu un asemenea copil. Mai mult, nici nu §tii
cum va reaqiona la experien~a §ederii in camping. Treptat
ne schimbam opinia. Isabelei ii place foarte mult in cort §i
atita vreme cit sintem impreuna nu este nici o problema.
Petrecem trei saptamlni minunate In Fran~a.
 In sfir§it am ocazia sa ma odihnesc pu\in dupa toate
emo\iile. ~i tara musafiri la cafea §i ceai ! Prietenii no§tri
stau in acela§i camping, mult mai departe. Este un cuplu
tinar, !ara copii. Femeia, Kim, gasqte ca Isabel este minu-
nata, iar Isabel o aproba mul\umita. Incepe sa manifeste
din nou comportamentul ,,pisicii lingu§itoare". De aseme-
nea, remarc pentru prima data ca incearca sa ne manipu-
leze.
- La Kim am avut voie sa aleg un borcanel cu iaurt,
din acela delicios cu fructe, nu obi§nuit, de care avem noi.
Urmatoarea data: ,,Kim se joaca foarte mult cu mine in
apa ... " §i alte observa\ii a parent nevinovate de acest gen.
Deocamdata Kim §i cu mine ne distram pe seama acestora.
Dormitul in acela§i cort cu fra\ii nu are succes. Nu
!nceteaza sa-i deranjeze, sco\ind in mod repetat aerul din
saltelele pneumatice. In final baie\ii se infurie foarte tare
pentru ca face lucrurile acestea chiar §i in toiul nop\ii ! Iar
§i iar se trezesc in\epeni\i din somn pe solul rece §i tare.
Atunci sa pompeze Isabel singura ! Dar micu\a Isabel sigur
ca nu poate, deci dupa citeva minute de sabotaj Hadrian ii
smulge furios pompa din mina. In noaptea urmatoare se
intimpla acela§i lucru §i situa\ia ramine neschimbata pe
toata durata vacan\ei. Incercam sa nu-i dam prea multa
aten\ie. La anul trebuie sa mai luam un cort mai mic ...
Cu excep\ia acestor intimplari §i a raului de ma§ina de
care sufera Isabel, care pentru ea este ingrozitor, avem
amintiri foarte placute despre acea vacan\a. Am chiar §i o
fotografie in care ea maninca pui. Poarta doar un slip,
luce§te de grasime din cap pina-n picioare §i pare mul\u-
mita in poza. Un astfel de pui ros de Isabel arata ca §i cind
ar fi fost jumulit de furnici. Treptat renun\a la a economisi

39
mincarea in mod extrem de§i, la tel ca §i mama ei, nu ar
arunca nici o rama§i~a.

40
 III

Dupa vacanta devine evident faptul d Isabel, avlnd In

vedere dezvoltarea ei, s-ar potrivi mai bine la cre§a, insa pe
de alta parte este mult prea In vi:rsta pentru asta. Un
exemplu: deoarece capacitatea sa motorie la nivel fin este
slab dezvoltata, nu poate sa in§ire margele mici. Dar pe
cele mari, pe care i le dam, le impinge ofensata la o parte.
Du pa parerea ei, acelea sint pentru bebelu§i. Amo prietena
care conduce o grupa de copii de cre§a, dar la prima aluzie
fina des pre ap ceva Isabel se infurie.
A§a d va merge la gradinita. Nu la cea din satul nostru.
Aceea este o gradinita buna, dar orientata spre performante,
iar copiii se urmaresc serios unul pe altul din punctul
acesta de vedere. Decidem sa o ducem la o gradinita din
ora§. Asta inseamna d trebuie sa ne ducem acolo de patru
ori pe zi, dar trebuie pur §i simplu sa facem asta. Bob
merge dimineata spre serviciu pe un drum apropiat, iar
acest lucru ne este de ajutor. La acea gradinita preda o
doamna i:nvatatoare mai 'in virsta care §tie cum cei mici
adora sa fie luati In poala uneori. Mai intii mergem de
citeva ori ,,in vizita" in clasa. Isabel nu manifesta nici aici
vreo urma de frid sau ru§ine. In dimineata in care trebuie
sa ramina acolo ,,cu adevarat" ma da afara din clasa dupa
un sfert de ora, foarte hotarita. Ma simt foarte ciudat, vesela
§i entuziasmata, fiindd pentru prima oara am doua ore

41
libere numai pentru mine, iar apoi ma simt din nou vino-
vata pentru acel entuziasm.
Cind o iau de la gradinita topaie ins pre mine. Da, a fost
foarte frumos. Ce a racut? S-a jucat, bineinteles. Cu ce?
In coltul cu papu§i. §i acest lucru nu se schimba. Se joaca
in fiecare zi in coltul cu papu§i, nu vrea niciodata sa fad
altceva, in afara de joaca afara. Initial acest lucru nu este o
problema, insa din lucrarile care urmeaza, indepline§te
foarte putin. Referitor la acestea aplica regula: dad este
vorba despre un lucru dificil, nu ma apuc de el, probabil ca
nu-I reu§esc. Doamna invatatoare o lasa in ritmul ei, fiind
de parere ca trebuie sa a§teptam pina cind ,,va fi gata" de la
sme.
intre timp sarbatorim cu mult tam-tam cea de-a psea
aniversare a ei. Ghirlande, baloane §i o petrecere grozava
pentru copii. Am renovat un teatru pentru papu§r mai
vechi §i am racut eu insami papu§i cu capete modelate.
Am reu§it sa le fac bine, mai ales vrajitoarea §i hotul au
inrati§ari caraghioase. Isabelei i se par minunate. Catre
sflr§itul dupa-amiezii musafirii in§i§i se joaca pe rind in
teatrul de papu§i. Se aud numai tipetele §i ap §i trebuie.
Seara sintem epuizati, dar plini de satisfaqie: Isabel §i-a
sarbatorit pentru prima oara in viata ziua de na§tere, §i in
ce mod! De dnd merge la gradinita Isabel invata ceva mai
greu olandeza. Ti-ebuie sa-§i distribuie atentia. Totu§i, avem
impresia ca nivelul limbii olandeze este destul de bun ca
sa se poata ,,descurca" deocamdata. Aceasta chestiune o
lasam ,,balta" deocamdata. La gradinita are o personalitate
dominanta, in jurul ei se afla mereu cite un grup de copii.
Isabel are ultimul cuvlnt, organizeaza §i pune lucrurile la
punct. Acasa intimpina dificultati din punctul acesta de

42
vedere. Tom a lmplinit zece ani, dar emotional este mult
mai dezvoltat, ea a ramas In urma, deci el nu este un
camarad pentru ea. Ambii baieti slnt extrem de toleranti.
Ea are voie sa se joace cu orice, prime§te la nesfir§it foi din
blocul !or de desen, fiindca lntotdeauna l§i ,,umple" pro-
priul ei bloc 1n doua dupa-amiezi, iar ei ascut incontinuu
creioane pentru ea.
In semn de multumire ea le strica lucrurile. Dupa opt
!uni urmeaza o perioada In care 1n fiecare zi distruge cite
ceva 1n mod intentionat. Nu o face nicio data cu furie, In
prezenta cuiva, ci o face mereu pe ascuns, 1ntr-un asemenea
mod ca totu§i sa poti descoperi dupa o vreme. Mizgale§te
salbatic drtile, rupe paginile, smulge tocurile, mU§d batis-
tele gaurindu-le sau distruge uneori cite un prosop ori cite
o fata de perna. Smulge rad 1ncetare tapetul, strica paturi,
strid chiar §i cuburi !ego, ceea ce este un adevarat tur de
forta.
Uneori face asta din cauza geloziei, a§a ca atunci dnd
Tom vine de la §COala cu un desen pe care eu ii admir
1ntruna. II punem in panoul de deasupra mesei, in bud-
tarie. La cina observam ca Isabel l-a mizgalit. Tom este
furios, are de gind sa rupa un desen de-al ei. Ii vorbesc, Ii
explic ca In acest fel nu-§i poate reface propriul desen §i
impreuna planuim ca Isabel sa fad pentru el un nou
desen. Mai tirziu !mi spun: ce solutie proasta, dinte pentru
dinte ar fi fost mult mai bine.
Deseori nu lntelegem de ce strid tot. Dad o i'ntrebam
de ce face asta, nici nu sta de vorba. Se vede o schimbare In
ochii ei, de parca i se pune un val pe ochi §i ceva Ii
i'ntepenqte corpul. Se intlmpla sa inlemneasd total 1n
timpul unei mi§dri, de exemplu mina 1n care t§i tine

43
mincarea i se oprqte la jumatatea distantei dintre farfurie
§i gur5. Nu mai spune nimic, nu da nici un rJ.spuns §i abia
dupa ce o intrebam de zece ori, din ce in ce mai suparati §i
insistenti, da din cap abia raspunzi'nd da sau nu: Uneori
ne ocupam cu interogatorii din care niciodata nu iese nimic.
Isabel neaga, se face ca nu §tie nimic, nu-§i amintqte
nimic, obiectul respectiv era stricat demult, a fost un acci-
dent, probabil ca Ina (fata de serviciu) 1-a sdpat etc. Incerc
sa 0 conving vorbindu-i, ii explic ca intelegem ca este
geloasa, ca noi toti sintem uneori gelo§i, ca §i ea se poate
supara. Doar §i ea vede destul de des ca Hadrian §i Tom
sint foarte suparati pe mama §i d-i striga lucruri urite.
Mama se infurie §i ea, dar ii trece dad !ti ceri iertare. Sau
dad ai primit o pedeapsa. Atunci trebuie sa Ii tread. Isabel
nu reactioneaza in nici un fel. Nici dad o iau la mine §i o
imbrJ.ti§eZ. Corpul ei, pe llnga ceva §Ubred, are §i eeva
rigid. Nu ma imbrati§eaza niciodata. Dad i-a§ da drumul,
ar ddea imediat din bratele mele, ii lipse§te orice vitalitate.
0 alint intr-un fel de incercare de a ne impaca. Partea
ciudata este ca eu insami ma simt vinovata, ma gindesc ca
poate relatia noastd a fost atit de afectata dintr-un motiv
atit de prostesc, precum o carte rupta. Desigur, problema
este mult mai complexa. Ne simtim lipsiti de putere. Acest
comportament al lsabelei il numim du pa un timp ,,postura
mortului". Ap ca un animal care, aflat in pericol de moarte,
prins intr-un colt, se preface mort intr-o ultima incercare
disperata de a-§i duce in eroare atacatorul.
De obicei, dupa un astfel de incident, Isabel iese afara
sau plead sa se joace cu cineva. Cind vine acasa, este
aparent neinteresata, dar intre timp este foarte atenta la
reactiile mele. Dad i se pare ca ,,am uitat" incidentul, este

44
 din nou vesela §i naiva. Dad ind nu ma arat foarte
deschisa, sta cuminte ind un timp. ~i ma ~ine sub obser-
va~ie. Se 1nv1rte 'in jurul meu. Imi sta In cale, a tit la propriu
cit §i la figurat. Dad vreodata o mingli pe cap, ea consider;'\
ca discu~iile au luat sfir§it. Este gata pentru urmatorul
incident.
Intr-o miercuri dupa-amiaza ma a§eZ la pian, ma joc
mai lnt!i cu clapele, iar apoi ajung sa cint 0 piesa pe care 0
§tiam de la gradinita. Isabel recunoa§te melodia §i vine
!Inga mine. 0 iau In bra~e §i lmpreuna ne jucam §i cl:ntam
o vreme. Isabel nu a avut niciodata o mama care sa o
legene In bra~e fredon!nd. Nu a sim~it niciodata in fiin~a ei
acea rezonan~a a vocii persoanei !ndragite. Ap cum parin~ii
l§i pun mlna bebelu§ului !or pe buze pentru a-1 face sa
simta, cum se spune, Mama. S!nt lucruri care nu se mai
pot recupera mai tlrziu. Isabel nu §tie sa dnte, nu §tia nici
un dntec columbian pentru copii. Gazda noastra le-a
incercat pe toate. Cred chiar ca lnainte sa vina la noi ea nu
a incercat niciodata sa dnte pentru ca nu §tia cum. De
aceea o iau In bra~e atunci c!nd dntam, dnt doar dntece
foarte simple, monotone, pentru copii, In timp ce ma legan
cu ea. Singura aproape ca nu lndrazne§te, uneori scoate
timid doar dteva tonuri joase, nereu§ite. Ii place intr-un
mod foarte senzorial. ~apte minute poate, apoi devine
nelini§tita. Nu mai vrea, Ii dau voie sa piece §i se apza la
masa sa fad altceva. Mai c!nt ind douazeci de minute,
ma lupt o vreme cu sonata de Beethoven §i, dad suna
telefonul, plec sa raspund. Mai tirziu Hadrian §i Tom vin
acasa §i bem ceva impreuna. Nu mai poate fi vorba despre
dntat la pian in acea dupa-amiaza. A doua zi observ ca a

45
 mizgalit cu pixul in partitura mea §i o pagina a fost rupta.
De ce?
Ne dam toata silin~a sa gasim alternative placute acasa
pentru lucrarile pe care Isabel refuza sa le fad la gradini~a.
Nu vrea deloc sa lucreze la indoitul foilor colorate. Hadrian
l§i amintqte ca §i lui i se pareau stupide acele foi colorate,
un chin: ,,col~ la col~, copii !" Acasa o las sa calce batistele
cu fierul de calcat, oare are curaj sa fad. acest lucru?
Bineln~eles, Isabel are curaj. Ha, nus-a prins ! Foarte corect
!ndoaie batista In patru. Reu§qte destul de bine §i, pe
deasupra, mai este §i foarte mlndra. Dar aceasta este o
excep~ie. De cele mai multe ori simte perfect dnd ne dam
silin~a s-o ,,lnva~am" ceva §i atunci se opune. Dintr-o data
ea este popa prostul care nu ln~elege nimic. Ceea ce lncepe
ca un joc placut cu un zar cu culori, se sfir§qte intr-un fel
de razboi al nervilor, fiindd Isabel brusc nu mai §tie
diferen~a dintre fO§U §i galben. Dar dad a doua zi joad
acela§i joc cu al~i copii, l'§i aminte§te imediat §i, In plus,
reu§e§te sa tri§eZe intr-un mod foarte rafinat. Este furioasa
dnd ii fac observa~ii.
Vorbesc cu ea des pre orice: §COala, prieteni §i prietene,
doamna inva~atoare. Isabel imita taios tonul copilaresc cu
care doamna inva~atoare vorbqte despre ,,taticu~ul tau" §i
,,mamicu~a ta". Este clar ca Isabel o are pe aceasta doamna
la m'ina ei §i simte exact ca doamna inva~atoare nu este ea
'insa§i. Intr-adevar, are o mid deformare profesionala de
educator. Eu rid, dar Bob spune ca nu este atit de indntat,
in clasa Isabel se comporta ca o pisicu~a dragu~a cu doam-
na, nu-i a§a? Isabel are draci. Dar dureaza pu~in din
fericire, apoi vorbim iar vrute §i nevrute. Olandeza ei se
imbunata~e§te pe zi ce trece, are un sim~ excelent pentru
limbi straine. Spaniola dispare incetul cu i'ncetul, iar noi
nu ne straduim sa lmprospatam aceast3 limba, ea are deja
destule obliga~ii. Nu o corectam niciodata, doar incercam
sa !nlocuim cuv!ntul grqit cu eel corect in propozi~ia
urmatoare, rad sa-§i dea seama. Dupa o jumatate de an
Isabel vorbe§te mai bine limba olandeza dedt mul~i copii
autohtoni din grupa ei de gradini~a. Nu se potolqte in a
distruge. Se-ntlmpla din ce In ce mai des sa spun:
- Spune-mi din start toate rauta~ile racute azi, ca nu
cumva sa aflu mai tl:rziu, fiindca atunci ma voi supara de
doua ori mai riiu.
- Nu, nu mai este nimic !
-- Sigur? Sigur ! indignare.
- Niciodata nu ma crezi !
- Bine, bine, mama te crede.
0 ora mai tirziu dnd pun rufele curate in §ifonier,
gasesc corpul unei papu§i, miinile, picioarele §i capul rupte
In mod profesional. De data asta ma sperii, nu este o papu§a
oarecare. Aceasta poveste necesita explica~ii detaliate.

In casa slnt foarte multe judrii, dintre care o mare

parte sint proprietate comuna. Se afla oarecum asortate In
lazi: ma§inu~e, cuburi, !ego §i o lada mai mare cu papu§i
§i animale de plu§. Clnd era copila§, Hadrian l§i dorea din
tot sufletul o papu§a adevarata §i frumoasa. De ziua lui
putea sa-§i aleaga una singura, dupa sfatul doamnei educa-
toare de la cre§a care spunea: ,,Parin~ii cum para 1ntot-
deauna papu§a gre§ita, §i anume papu§a pe care au dorit-o
ei dnd erau mici §i n-au primit-o niciodata". Hadrian l§i
alegea o papu§a neagra uria§a, de marimea unui copila§,
cu corp, miini §i p1c10are IDOL Parca ii vad cutreierind

47
J:ntreg magazinul §i pipaind miinile tuturor papu§ilor ca sa
vada care sint cele mai ,,adevarate". Acea papu§a i-a da-
ruit-o Isabelei imediat la venirea ei, fiindd el era prea
mare pentru ap ceva. Mai mult, avem chiar toate felurile
'
de papu§i: clovni din stora, papu§i obi§nuite din vinil,
papu§i cu parul foarte lipicios, care nu mai pot fi pieptanate
dupa un timp. Una cu ochi care se J:nchid, una cu ochii
fiqi, in forme diferite. Una dintre aceste papu§i ,,obi§nuite"
este ucisa acum de Isabel. De ce tocmai aceasta? Cu dteva
zile ln urma ea ma intrebase ale cui sint toate acele papu§i.
Parerea ei izvorita din originea ei sud-americana cu
barba~i macho este d baie~ii cu papu§i sint ridicoli. Cu
acea ocazie i-am explicat care papu§i anume au fost ale
baie~ilor §i, de asemenea, §i faptul ca sint §i ni§te papu§i
care au fost ale unui copil care a murit. Fara prea multa
emo~ie ii povestesc ca noi, mai demult, am avut inca un
copila§ cares-a imbolnavit §i a murit. Ca sa nu o impovarez,
ii spun ind 0 data ca asta a fost cu mult timp in urma,
inainte de na§terea lui Hadrian §i Tom. ~i care anume au
fost ale copilului ? Ii indic, una este pu~in rigida, ca o
~estoasa, cu port popular din Norvegia, primita de la bunici.
~i precis aceea este papup pe care a omor!t-o Isabel acum.
Mi se intoarce stomacul pe dos. Din fericire ea nu este aici
dnd fac descoperirea. String singura, nu ii spun nimic.
Din clipa aceea COn§tientizez clar ca sint foarte vulnerabila
cind sint de fa~a. Va fi in stare sa ma loveasca tare, in unele
domenii ...

Primavara, dnd Isabel este de aproape un an la noi,

sintem din nou la pediatru pentru un control. De dteva
ori a racut 0 mica infec~ie la git §i medicul este de parere ca
este timpul ca amigdalele ei sa fie scoase. Pe noi nu ne
!ndnta ideea ca ea sa ramlna noaptea la spiral §i reu§im
s-o luam acasa dupa-amiaza. incercam s-o pregatim dt se
poate de bine §i repetam intruna ca noi vom a§tepta in
spital pina dnd ea va fi gata. I se pare destul de interesant.
Ma indoiesc de faptul ca a auzit lntr-adevar ca va fi foarte
dureros atunci cind te treze§ti. ii spun din nou ca nu va fi
U§Or pentru ea. Dar din contra, totul decurge foarte bine §i
Isabel este foarte curajoasa §i de§teapta. La fiecare ora ia
dteva inghi~ituri de apa rara sa vorbeasd. Sta comod pe
canapeaua din sufragerie cu un sac de dormit, ascultind
un disc cu basme. Dupa o sapramina s-a recuperat in
totalitate.
De asemenea am expus medicului pediatru ingrijorarea
noastra cu privire la dezvoltarea emo~ionala a Isabelei.
Ramlne atit de pasiva §i se comporta foarte pueril. Nu
vedem prea mult progres, lipse§te curiozitatea unui copil,
niciodata nu pune intrebarea ,,de ce". In continuare are un
comportament preracut fa~a de al~ii - ,,comportamentul
pisicii lingu§itoare". Dezvoltarea ei motorie este lenta, i-a
luat saptamini lntregi ca sa se plimbe cu o tricicleta. Are
aproape §ase ani acum. Uneori ne indoim de data na§terii,
chiar dad la Isabel acea data era considerata fixata, ceea ce
este o excep~ie. Nici nu §tim sigur dad la Isabel nu luam
ca norma ceea ce am vazut noi la Hadrian §i Tom. Medicul
propune sa facem o analiza extinsa: un test senzo-motric,
radiografii ale miinilor, examen psihologic, radiografii ale
maxilarului. La final, dupa ce rezultatele au fost comparate,
ea pare sa fie cu aproximativ un an mai mica dedt scrie In
pa§aport. Doar medicul specialist de la sec~ia de chirurgie
maxilara este convins ca virsta ei este corecta. Decidem

49
impreuna sa ,,inaintam" anul ei de na§tere la Starea Civila,
deci devine cu un an mai mid.
Psihologul care a observat-o pe Isabel, dr. Zuidhof~ face
parte dintr-o echipa a departamentului psiho-social de la
un Spital Academic de Pediatrie. El are multa experienta
cu copiii adoptati, problematici. Ceea ce ii povestim noi §i
ce observa el insu§i il ingrijoreaza.
Hotarim Sa facem doua lucruri: sa dutam §i Sa insistam
pina cind vom afla mai multe detalii despre istoria Isabelei
§i de asemenea vom vorbi cu un specialist. Pediatrul nostru
ne-a pus pe urmele lui. Este un psiholog pensionat care a
lucrat citiva zeci de ani intr-o institutie pentru copii §i
tineri neglijati. Cautarile se intind peste luni, noi insistam
intruna §i pina la urma primim o scrisoare din Columbia
cu informatii despre Isabel. Nu sint chiar placute. 0 istorie
trista despre 0 dragoste interzisa, un copil nedorit §i nascut
pe ascuns, pntaj, disperare, ascundere, distanta §i o viata
de fugar pentru acest copil. Saraca de tine, Isabel, nu-i de
mirare ca prive§ti fiecare adult cu () neincredere profunda
§i ca e§ti mereu pe ,,faza". Se pare de asemenea ca Isabel in
Columbia a fost la un psiholog timp de 6 !uni, dar nu
exista date in acest sens.
Deci va dura mult mai mult pina cind se va simti in
siguranta in familia noastra. La biroul pentru intermedierea
adoptiilor se vehicula termenul de un an in legatura cu
problemele de adaptare. In cazul nostru este ca §i cum
du pa un an incep din plin greutatile. Trebuie pur §i simplu
sa avem multa rabdare.
Dupa un an imaginea ideala pe care Isabel o are despre
viata a ramas neschimbata: un basm cu o zina in rolul de
mama, doi servitori pe post de frati care toata ziua o servesc

so
pe printesa §i un rege bun §i de§tept in rolul de tata care o
rasfata pe fiica Jui adorabila cu darurile cele mai frumoase.
Fara sa realizeze, oamenii din Columbia au construit
aceasta imagine a unei adoNii internationale: te duci cu
avionul intr-o tara foarte indepartata cu un tatic §i o mami-
d foarte driiguti care te vor J:ngriji foarte bine §i doua
comori de frati. Prima perioada chiar se potrive§te. Admi-
rata de toti, alintata, imbratipta §i curtat:'i. Apoi, incetul cu
incetul I§i face aparitia realitatea de zi cu zi. Dupa ce ai
fost cocolo§ita ca un bebelu§ timp de luni de zile - cu toata
dragostea trebuie tOtU§i Sa te Straduiqti Sa te dezvolti §i
se a§teapta anumite lucruri din partea ta. Mama ta nu este
o zina, uneori ea este chiar destul de iritat:'i §i obosita. Tatal
tau poate fi foarte absent, iar dad citqte ziarul nu vrea sa
fie deranjat. Fratii t:'ii au prietenii lor, temele lor, antrena-
mente de sport. Ei intre ei se cearta destul de des. E§ti
foarte invidioasa, vrei toata atentia exclusiv pentru tine.
Sentimente vechi de ura §i ranchiuna ies la iveala.
Intr-un mod sincer le povestim baietilor ce scria in
scrisoarea respectiva §i le spunem d aceste lucruri nu ne
privesc dedt pe noi. In exterior sint tacuti ca un mormint.
Din pacate §i despre cit de dificila este Isabel. Cind lumea
intreaba: ,,~i ce mai face surioara voastra? S-a obi§nuit
deja ?", ei raspund cumin ti: ,,Da, desigur ! " iar la intrebarea
dad ei o rasfata pe ea, urmeaza riispunsul: ,,Cu siguranta !"
Baietii triiiesc mereu aceasta experienta. De exemplu o
data dnd trebuie sa mergem la 0 petrecere §i putem lasa
copiii la rude, toata dupa amiaza Isabel se afla in mijlocul
atentiei, dar baietii sint obi§nuiti cu asta. Matu§a plead la
budtarie. Cind mincarea este gata, ea striga la ei sa stringa

51
jud.riile. Toata lumea stringe in afara de Isabel. Hadrian §i
Tom spun:
- Haide, ajuta §i tu!
Ca urmare ea face o scena de plins, matu§a vine in fuga
§i Isabel poveste§te printre lacrimi ca baietii au batut-o ...
Matup spune:
- Aveti curaj sa o bateti pe sora cea mid. ?
Hadrian §i Tom nu spun nimic. Dupa ce ne intoarcem,
stam impreuna la masa. Constat ca baie~ii sint foarte
lini§ti~i, Hadrian este palid. Dupa masa mergem acasa.
Nici n-am plecat bine de pe strada §i explodeaza puternic,
indignati. La intrebarea noastra de ce nu i-au spus matu§ii
adevarul, Tom spune pasiv:
- Oricum nu ne-ar fi crezut.
Au dreptate. in momentul in care ei inceard. sa explice
cuiva ca sora lor nu este chiar ap un ingera§ pe c~t pare,
reac~ia este:
- Ap baiete, e§ti cumva invidios?
Te dezve~i sa-ti mai deschizi gura I Intre noi analizam
§i discutam aceste lucruri plna la capat §i le aratam baie~ilor
ca intelegem cit este de dureros pentru ei. Majoritatea
oamenilor nu vad dedt aparentele. Intimplarea nefericita
la matU§a i-o povestesc ei mai tirziu. Se simte jenata §i
spune printre altele ca Isabel a intrebat-o dad nu poate sa
ramina la ea. Matup era mult mai draguta decit mama
care nu era o mama buna, era foarte severa. Ap deci, bine
ca §tim!
Facem o programare la domnul Van Tuyll, psihologul.
Ii povestim despre Isabel. in timp ce-i povestim, ma glndesc
ca sintem de neinteles, dar cind intreb cu jena daca este

52
 clar, din contra, totul pare a fi foarte clar. El incepe, spunind
chiar ap:
- Sper di sinteti al naibii de motivati sa continuati,
pentru di nu va puteti a§tepta la ceva bun!
Eu sint perplexa, §OCata. El incepe sa explice ca acei
copii care In perioada timpurie a copilariei au fost neglijati
fizic §i emotional timp indelungat, de fapt sint mici psiho-
pati in devenire, iar pnsa de vindecare este aproape zero.
Nu vrea sa fadi terapie cu Isabel: in primul rind e mult
prea mica pentru asta, iar in al doilea rind nu vede rostul.
De fapt nici nu vrea s-o vada pe ea: a vazut sute de astfel
de copii in cariera Jui indelungata §i imaginea este tot-
deauna aceea§i. Noi putem veni din dnd In dnd sa ne
.,desdirdim". Totu§i primim ni§te sfaturi. Isabel nu se va
schimba, doar noi trebuie sa devenim mai rezistenti. 0
bataie zdravana are mai mult efect dedt o discutie de o ora
§i jumatate. Apoi sa nu aratam prea multe emotii, sa nu
pllngem In prezenta ei. Eu marturisesc ca intentionat n-am
batut-o niciodata, fiindca aveam senzatia di procedlnd ap
inchidem cercul. Isabel n-a avut niciodata parinti iubitori.
In aceasta privinta sintem ciudati pentru ea, probabil chiar
infrico§atori. In conceptia ei despre lume adultii slnt rai §i
imprevizibili. Ea ne testeaza. Cicale§te deseori, zile In §ir.
In momentul In care eu o voi bate va gindi: ,,Ai vazut, iar
0 mama neroada, toate-s la fel !"

Prostii, dupa parerea psihologului. Vorbe moi de inte-

lectuali bllnzi. De fapt, dupa parerea lui, unui astfel de
copil i-ar fi mult mai bine la o ferma, la oameni simpli ( !) .
Fara palavrageala, pe tractor §i dacii este obraznic un §Ut
In ... §tii tu ce. Nu §tim ce sa mai spunem.

53
 Pe drum spre casa, apar lacrimile. Bob este furios §i
totodata complet realist. Spune:
Pacat ca ea n-a fost adoptata de acei tarani. Va trebui
sa se descurce cu ace§ti parinti pro§ti suprasensibili §i
nuantati.
In acea clipa imi doresc sa nu ma mai 1ntorc niciodata
la acel om cinic. Mai t1rziu, dupa ce ma calmez, constatam
ca povestea prost prezentata contine totU§i ni§te adevaruri.
~i noi am descoperit ca Isabel are o capacitate redusa de
asimilare cind vorbesc cu ea. Dupa un timp scurt nu mai
aude cuvintele rostite. Ea doar asculta intonatia, ca un
animalut. Cum spuneam §i inainte, a§teapta pina cind imi
trece mie starea de suparare. ~i constat ca doua, trei palme
la fund imi dau mie o anumita U§urare. Dad nu o bat
devin ranchiunoasa. Este bine doar pentru mine, sa ma
descarc. Isabel nu se sperie vizibil, este doar mirat_a. Nu
prea are efect. Niciodata nu am vazut-o sa lnvete din
gre§elile ei sau ca ulterior sa lnfrunte situatia mai bine. Nu
se observa remu§care sau macar amintirea intimplarii res-
pective. Nu inregistreaza experientele.
Pentru ca acum a intinerit cu un an in mod oficial,
Isabel mai poate merge Ind un an la gradinita, din fericire,
fiindd ind nu este destul de ,,coapta" pentru §coala. Noi
hotarim s-o trimitem in al doilea an la gradinita din sat ca
sa nu aiba impresia ca a ramas ,,repetenta". ~i, in plus, va
avea mai multi colegi de joad in cartier. Acum, cind primul
val de atentie s-a dus, nu au ramas prea multi copii de
virsta ei. Deseori merge la o fata de treisprezece ani care
are §i ea probleme de socializare cu copiii de virsta ei, insa
pentru Isabel acest lucru nu este atit de sanatos. Intra din
nou in rolul ei de bebelu§. Copiii de virsta ei sint mai mult

54
0 provocare 1 pentru ea. Exista momente in care ne in~e­
legem foarte bine. Atunci Isabel este in toane bune §i ii
place sa ajute Ia budtarie. Nu ii pot face o mai mare
placere decit aceea de a o ruga sa decoreze salata fiindd
,,ease pricepe atit de bine". Ea este generoasa cu castrave~ii
mura~i, ceapa, ardeii §i tot ce se mai pune. Este o mind-
cioasa indntatoare. Aproape in fiecare zi spune, dnd se
intinde satisracuta dupa masa (manind de obicei cam
mult):
- Ah, mama, ai gatit extraordinar !
Vorbqte serios, se bucura de mincare. Mai ales in primii
ani ii placea aproape totul. Mai t!rziu i§i dezvolta un gust
mai diferen~iat, cu o aversiune fa~a de ,,sanatos" §i preferin~a
pentru paste. La fel ca majoritatea copiilor.

Rela\ia cu feti\a de 13 ani este simpla, dar rela\ia cu copiii de

virsta ei necesita un comportament de adaptare din partea Isabelei
(n. t.).

55
 l
IV

La masa de prlnz sintem uneori doar noi doua. De

obicei Bob vine putin acasa, dar nu intotdeauna. Baietii
sint la §COa!a in ora§ §i maninca acolo. E foarte placut
pentru Isabel, are toata atentia mea. Ne comportam con-
spirativ:
- Sa facem scrob ? Nu spun em nimic baietilor, altfel
vor fi invidio§i.
Ea este lnnebunita dupa scrob §i i§i poate pregati sin-
gura, cu un pie de ajutor. Pentru comoditate pune111 dte
un §ervet pe masa din bucatarie §i ne indopam, a§ezindu-ne
vizavi. Ea este foarte bucuroasa, fiinddi a luat ceva dragut
de la §COala, un desen reu§it cu o ciuperca. Dintr-o data
auzim clopotele bisericii din sat. Ii explic ca este pentru o
inmormlntare. Ea poveste§te ca odata a fost prezenta §i ea
la o inmormlntare in Columbia. A cui? A unui copil. Apoi
urmeaza 0 relatare groaznid.
Cind locuia la Renata, dormea in acela§i pat cu un alt
copil mic. Dimineata intotdeauna se jucau dupa trezire.
Intr-o dimineata copilul era bolnav, foarte cald §i a§a mai
departe.
- A venit un medic ?
- Nu, Renata nici macar nu avea un termometru.
Seara s-au dus la culcare, ca de obicei. In dimineata
urmatoare Isabel era mirata, de obicei micu~ul o trezea tot

56
timpul, dar acum mai dormea ind. Isabel I-a gidilat putin,
dar nu s-a trezit. S-a speriat foarte tare, a fugit la Renata ca
s-o avertizeze. Ea a umezit o drpa §i a §ters fata copilului.
Apoi s-a dus sa cheme vecina. Dinsa a spus privind copilul:
- Dar nu vedeti di acel bebelu§ este mort. ..
In timp ce Isabel povestqte, vad ca emotia §i tristetea 0
coplqesc din nou : pllnge urlt ca un matur, Bira oftat, doar
lacrimi izvorind din ochii ei. Nu le §terge, cad pe scrobul
care se racqte. Eu !nlemnesc in fata ei. Poveste§te mai
departe ca bebelu§ul a fost pus apoi intr-un sicriu micut,
alb, cu un material alb §i stralucitor in interior §i foarte
multe flori. Din spusele ei, se pare ca, in panica urmatoare,
nimeni nu s-a mai uitat la Isabel. Intreb unde a dormit ea
In acea noapte. In acela§i pat bineinteles, dar singura acum.
Du pa citeva zile a aparut un alt copil in asistenta maternala
care dormea In acela§i pat cu ea. Abia imi controlez glasul
dnd Ii spun di imi pare foarte rau pentru ce s-a lntimplat.
Ea raspunde foarte trist, dar §i hotarit:
- Nu vreau sa mai vorbesc despre asta ...
0, Isabel, ce mai este de aflat despre CO§ffiarul din viata
ta de dinainte?
Noi facem din nou o programare la Van Tuyll, psiho-
logul. Dupa ce ii povestesc intimplarea cu copilul decedat,
el pur §i simplu ride de mine. 0 fantezie interesanta a
unui copila§, doar atit. Te-a padilit bine, Isabel a reu§it iar
sa capteze toata aten~ia. N oi credem totU§i ca povestea este
adevarata: mereu ura§te mersul la culcare. Adoarme atit
de greu. El crede di este doar obraznicie, gelozie fiindca
trebuie sa se culce mai devreme dedt Hadrian §i Tom. Nu
sint chiar convinsa, dupa parerea lui nu trebuie sa mai
revenim asupra acestui subiect. Constat ca discutiile cu

57
Van Tuyll nu imi sint de folos. Dqi are o vasta experienta
§i vede lucrurile foarte clar, el nu reU§e§te sa ma ajute. De
exemplu nu a§ indrazni niciodata sa piing in prezenta lui.
Totul este foarte profesional §i foarte rece.
Luam legatura cu o organizatie de intermediere a adop-
tiilor. Ei ne-au ajutat sa obtinem informatiile din Columbia.
Vrem sale cerem sfatul. Unul dintre colaboratorii lor vine
la noi acasa ca sa arunce 0 privire, intr-o zi stralucitoare
din iunie. Bineinteles, Isabel este intr-o stare nemaipome-
nita in ziua respectiva, vine topaind de la §COala. Dad
vede musafirul - nu §tie cine §i de ce deschide cutia ei cu
§arm. Sporovaiqte, ii arata desene §i ajuta la punerea mesei.
Mindm afara, la soare. Intotdeauna dnd avem musafiri,
Isabel i§i arata partile cele mai bune. Nu este con§tienta,
dar noi spunem ca ,,este i'nconjurata de un zid de §arm".
Un strain nu remarca absolut nimic despre tensiunile
familiei.
Dupa ce Isabel a plecat la §coala, noi mai vorbim. In
aceasta discutie mai aflam noutati, eel putin pentru noi.
Exista semnale alarmante din partea unui numar destul
de mare de parinti. Lucrurile nu merg deloc bine cu unii
copii adoptati, unii au fost chiar luati din familie. Organi-
zatia de intermediere ind nu cunoa§te proportiile proble-
maticii, dar incearca sa gaseasca oameni care vor sa se
implice pentru copiii adoptati §i parintii lor. Putin mai
inainte am vazut un program la televizor uncle pentru
prill}a data era expus clar faptul ca unii copii aduc pro-
bleme grave. 0 profesoara comenta §i spunea ca la seqia
de psihiatrie pediatrica a Spitalului Academic s-au !acut
deja multe studii de cercetare in acest domeniu. Musafira
noastra nu este prea entuziasta. Cind parintii se due acolo,

58
 primesc aproape intotdeauna sfatul de a lasa copilul In
plasament la o institu~ie. Noi slntem de parere ca asta
depinde de parin~i, iar noi nu o dam pe Isabel nici In
ruptul capului. Musafira crede ca este mai bine sa nu
mergem acolo, ei sint mereu atit de pesimi§ti. Ne mai
gi'ndim. Ne sim~im i'ntari~i dupa vizita ei. Gindul ca nu
si'ntem singurii care au probleme ne consoleaza i'ntr-un fel
sau altul. Continuam cu energie i'nnoita.
Dupa vizita primim adresa unei asistente sociale de la
un birou de consultan~a medico-pedagogica dintr-un alt
ora§ din zona noastra. Asistenta a lucrat des cu copii
adopta~i §i s-a anun~at a fi interesata i'n aceasta proble-
matica. Facem o programare, dar putem veni abia dupa
vacan~a. Inti'i plecam i'n concediu, ce bine !
Slntem In campingul nostru cunoscut din Fran~a. Acum
Isabel are un cort propriu. De data aceasta poate dezumfla
doar salteaua ei gonflabila §i asta §i face. Am fost iste~i sa
luam bicicleta ei, mai nou §tie sa mearga cu o bicicleta cu
doua ro~i. Pe terenul campingului nu slnt permise ma§i-
nile: ea pedaleaza cit vrea. Pard relnvie in splendida clima
franceza, pard devine mult mai vioaie cind vremea este
frumoasa. La urma urmei cine nu este? Observam acum
ca ea, chiar dad merge la culcare ti'rziu, rami'ne treaza ore
i'n §ir. In orice caz sta treaza pi'na cind Hadrian §i Tom se
due la culcare, iar deseori chiar pina cind ne culcam noi.
Inainte de vacan~a era deja palida, cu cearcane sub ochi.
Acum in~elegem de ce.
In aceasta vacan~a ma odihnesc mai pu~in decit speram.
Lasind la o parte grijile pentru Isabel, ma simt tot timpul
obosita. Ma doare burta §i deseori ma doare spatele, durerea
cea cunoscuta, jos la spate. Fae prea pu~in sport, de aceea

59
 acum lnot inten~ionat mult. Dar in loc sa scada, durerea
cre§te. §i sint mereu obosita, dnd ma trezesc diminea~a
ma simt deja astfel. Durerile de spate sint din cauza dormi-
tului pe jos i'n cort, credem noi. Din cauza acelor discon-
forturi ma agit mai mult dedt normal, sint ar~agoasa §i ma
rastesc la oricine. Deseori am tendin~a sa trimit copiii la
cumparaturi pentru un motiv stupid, cu ni§te franci in
plus in mi'na pentru o i'nghe~ata sau o partida de fotbal de
masa, doar sa fie plecati macar o jumatate de ora. Bob se
duce cu ei la riu, cu o canoe, ca eu sa am mai multa lini§te,
dar §i singura ma simt nefericita. Pe scurt, nu prea s!nt in
apele mele. Intr-o astfel de perioada pard §i Isabel devine
mai labila, eu funqionez evident ca barometrul ei. Se simte
§i la ceilalti, dar la ea totul este mult mai accentuat. Imi
amintesc de cuvintele lui Van 1uyll. El spunea: ,,Tu e§ti
centrul universului ei. Iar in absen~a mamei biologi~e, ea
se va desdrca pe tine. Toata mizeria provocata de acele
femei neroade din viata ei va fi proiectata asupra ta, in
timp ce ea de fapt este innebunita dupa tine". Are din ce in
ce mai multa dreptate. Cu Bob nu are acele sentimente
duble, niciodata nu se comporta atit de enervant, cidlitor
cu el. El este mai calm dedt mine, dar §i mai distant. Eu
doresc atit de mult ca ea sa aiba incredere in mine, sa vrea
sa intre ,,in cercul nostru". Am momente in care mi-e
teama cu adevarat. Oare voi face· fata atitor confruntari pe
termen lung? Pentru Isabel trebuie sa fiu in forma optima,
o suta douazeci la suta, tot timpul §i in orice circumstanta.
Nuse multume§te cu mai putin. Slabiciunea este pedepsita
imediat. Baietii due lipsa: ma gindesc la orice aqiune. Sa
nu-1 alint pe Tom sau sa-1 imbrati§ez in prezen~a ei, dci
devine geloasa. Cu Bob §i baietii analizam fiecare z1,

60
!ntotdeauna este vorba despre Isabel. Uneori ma simt golita
§i folosita de ea, poate de aceea sint epuizata la maxim ...
~i Bob este neglijat. El ln~elege, nu se pllnge niciodata, dar
totu§i ma simt vinovata fata de toti.
Despre al doilea an la gradini~a se mai poate povesti
ceva. In primul rind h1i Isabel ii place la gradinita §i se
in~elege foarte bine cu colegii din grupa ei.
Acum are o educatoare care este foarte dragu~a cu ea, §i
care nu face diferen~a lntre ea §i ceilalti copii. Deoarece
este dsatorita cu un barbat de culoare, nici nu mai ,,obser-
va" o piele colorata. Este pu~in mai dura §i mai consecventa
dedt educatoarea anterioara, ii impune anumite cerin~e
lui Isabel. Int!i trebuie sa termini lucrarea §i apoi te po~i
juca afara. Isabel are fata de ea aceea§i atitudine ca §i fata
de mine, dar intr-o masura mai mica: ne Ura§te pentrU
stricte~e. Dar plna la urma este foarte mul~umita dnd, in
sfir§it, termina o lucrare reu§ita. Aceasta metoda mai dura
este mult mai potrivita pentru ea dedt abordarea puerila.
Fiindd la gradinita face progrese semnificative, acasa o
pot lasa mult mai libera. Ciudat, dar tocmai acum face
lucruri mai complicate din placere, de exemplu un puzzle.
Totu§i, mai lnceard §i la aceasta educatoare sa joace
rolul copilului patetic. Un exemplu: in ziua dinaintea
sarbatorii Sfintului Nicolae la §coala, ea spune ca trebuie
sa ia 0 saCO§a pentru cadouri. OK, dutam 0 saCO§a gene-
roasa din plastic. In dupa-amiaza respectiva ma suna una
dintre mamele care ajuta la pregatirea serbarii. De fapt, nu
prea §tie cum sa spuna dar ii este atit de mila de Isabel. 0
1ntreb ce vrea sa zid. Bine, despre geanta. Care geanta?
Deci, toate mamele confeqioneaza In fiecare an de Sfintul
Nicolae pentru copiii lor o geanta speciala festiva, lmpo-

61
dobita cu elemente specifice serbarii. S-a anun~at totu§i cu
1
!
saptamini In urma lntr-o scrisoare speciala pe care copiii
trebuiau sa o dud acasa. Isabel este singurul copil care nu
are o geanta festiva. Clnd a fost lntrebata, a inceput sa
pllnga in hohote §i a inddznit sa spuna de ce plinge:
mama mea nu vrea sa-mi fad o geanta ... Eu explic d nu
am §tiut nimic. In seara aceea se confec~ioneaza o geanta.
Mama in cauza ma prive§te in continuare cu suspiciune:
ma crede doar pe jumatate. Mai tirziu se petrec deseori
astfel de incidente dureroase: Isabel nu aduce acasa biletele
de la §COala, ,,uita" sa anun~e d doamna profesoad care
da lec~ii de flaut trebuie sa vorbeasd urgent cu mama.
Povestqte altora din dnd in cind d este batuta crunt dad
!ntlrzie 5 minute. Mama unei prietene ma suna sa anun~e
d fetele au fost la o plimbare cu dinele §i acum Isabel nu
are curaj sa se dud acasa, deoarece au 1ntirziat _cinci
minute.
Dupa vacan~a de vara, dnd Isabel este 1n clasa I, face o
infeqie urita la obraz. Incepe cu o simpla !n~epatura de
~in~ar pe care o zg!rie incontinuu §i care arata din ce In ce
mai ciudat. Ne-am obi§nuit deja cu faptul d nu trebuie sa
dam prea multa aten~ie la astfel de lucruri, pentru d atunci
se va agrava sdrpinatul. Dar, totu§i, !ntr-o zi arata atit de
1nspaim1ntator 1ncit decid sa merg cu Isabel la medicul de
familie. Pe un ton dur Ii spune d nu mai are voie sa puna
mina acolo §i-i da un dezinfectant. Dar Isabel tot se scar-
pina, devine mult mai grav, cu be§ici umede §i urite.
Mergem la medicul pediatru. Se sperie de moarte §i imi
spune 1n prezen~a lui Isabel:

62
 - ~tii, aceasta este o infeqie herpes §i este foarte
periculoasa ! Dad din gre§eala I§i fread ochii du pa ce a
umblat la buba poate sa ramina oarba !
Isabel pare a fi ocupata cu privitul unui afi§ frumos, cu
un bebelu§ alb §i altul de culoare, lipit pe perete in spatele
nostru prin care mamele din lumea a treia slnt convinse sa
inlocuiasd alaptatul natural cu laptele praf. Ma tern pentru
§i mai rau. ~i devine mai rau ...
Timp de aproape trei saptamini ne aflam intr-un iad.
Isabel zgirie, i§i scoate toate pansamentele de pe fata §i
zgi:rie din nou. Nu avem voie sa folosim plasturi ca sa nu
impra§tiem infectia, dar sintem nevoiti. Vorbesc ca nebuna,
dragut, rabdator, apoi suparata, furioasa. Isabel i§i scoate
plasturii. 0 urmaresc toata ziua, 0 rog pe doamna invata-
toare sa fad acela§i lucru. Sta mult la baie, iar cind vine
inapoi pansamentul este scos. Este batuta la fimd, dar
continua sa se scarpine. Noaptea legam o punguta peste
miinile ei. Cu dintii reu§qte sa o desfad §i scoate pansa-
mentul de pe fa~a. Incet, lncet ea ne innebune§te pe to~i.
Din nou sun la medicul pediatru, el este de parere ca
trebuie sa-i punem tuburi peste miini. Trebuie sa revin
luni la spital. In eel mai rau caz o va interna, dar este greu
pe perioada weekendului. Azi este simbata, la sfir§itul
dupa-amiezii. Eu trebuie sa ma due la toaleta §i chiar ma
grabesc. Isabel este in camera uncle mincam. Cind ma
intorc nu observ imediat, ma due in budtarie, ma spal pe
miini §i incep sa string vasele. Cind ma tntorc, Sta in spatele
meu §i se holbeaza la mine, pansamentul atirna, rana este
singeroasa. Ma apud un fel de furie §i cu toata turbarea
care se na§te in mine trintesc pe gresie tot ce am in mina §i
incep sa tip. Imediat apare in budtarie Hadrian care era
In sufragerie la televizor §i auzind tipatul meu lntelege
imediat despre ce este vorba. Se repede la Isabel, o scutura
§i striga:
- Ce copil natlng e§ti ! De ce nu pleci, eu vreau sa
pleci, du-te naibii ! Totul s-a distrus aici de c'ind ai venit
tu! Tot timpul o chinui pe mama mea, copil afurisit !
Eu ma lini§tesc. Intre timp Bob este atras de zgomot §i
In spatele lui vad fata speriata a lui Tom. Pentru prima
data Isabel lncaseaza o bataie pe cinste, tipa tare. Apoi Ii
spun pe un ton foarte rece ca nu am de glnd sa ma mai
due cu ea la medic, nici macar o singura data. Ca de acum
depinde de ea ce vrea. Dad se agraveaza, va trebui sa se
dud singura la medicul de familie.
Restul zilei slnt terminata, toata lumea este paralizata.
Nu mai discutam despre ceea ce a spus Hadrian. Ii spun
lui Isabel ca ar fi mai bine sa se dud la joad la o prietena,
ca mama sa se poata lini§ti. Plead.
Dad fix la ora potrivita - se lntoarce, eu stau la geam.
Ea nu ma poate vedea. bopaie fericita, la up garajului se
oprqte o secunda, l§i modeleaza fata lntr-o expresie seri-
oasa/ trista. A§a intra In sufragerie. Nu spune nimic. De
obicei, ca orice mama, o salut cu entuziasm, lntreb dad
s-a simtit bine, Ii spun ca ar fi bine sa se spele pe mlini ca
sa mergem la masa. Acum nu, eu nu pot sa fiu amabila cu
ea. Ma feresc de ea pe dt posibil. Ochii ei slnt atintiti spre
mine tot timpul, privirea aceea, lncetul cu lncetul, te lnne-
bune§te. St!nd la masa spun la un moment dat ca ar fi mai
bine dad s-ar a§eza l:i:nga mine. Ea sta cinci minute In fata
unei felii de pline goala, fiindca borcanul cu gem este pus
pe masa In ap fel lncit trebuie sa ma roage sa i-l dau. Ma
prefac ca nu vad nimic. Pina la urma 11 roaga pe Tom. Tot
weekendul atmosfera este foarte tensionata. Ma simt U§U-
rata dnd ease duce afara la joaca. Mul~umesc lui Dumne-
zeu, luni va merge din nou la §coala. Am posibilitatea sa
ma distan~ez pu~in, eu va trebui sa fiu cea care face primul
pas, Isabel nu este in stare. Uneori ma gindesc ca parca ne
aflam cu to~ii intr-un carusel lnfiorator, Isabel vrea sa fad
v!nt tot mai mult, mai rapid §i mai rapid. Mi-e rau, nu mai
rezist, trebuie sa-1 opresc. Pentru prima data sint cOn§tienta
de faptul ca trebuie sa iau 0 hotar!re ca un terapeut, fiindca
acest comportament este nebunesc. Nu mai are nimic de-a
face cu provodrile normale, este o dorin~a malefica de a
stap!ni. Isabel nu este normala §i nici nu se va schimba,
mai degraba invers.
Devine o obi§nuin~a a ei de a scarpina !ara oprire rani §i
taieturi mici pina dnd se transforma In rani urite. Dad nu
dam aten~ie se agraveaza, dad dam aten~ie tot se agraveaza.
Are peste tot cicatrici, lucru pe care nu-1 putem controla.
Se opre§te din zglriatul unei rani doar dad este lnlocuita
cu altceva. Uneori ma bucur pur §i simplu cind ea are o
noua zgirietura pentru ca 0 distrage de la rana veche.
Intre timp se petrec mai multe in afara familiei. Mama
mea cade in apartamentul ei, I§i fractureaza incheietura.
Sta mult timp in spital, este profund intristata, deoarece
in~elege ca nu se mai poate intoarce in apartamentul ei.
Este o femeie atlt de puternid §i independenta, dar via~a
uneori este dura dnd !mbatrine§ti.
Am o prietena foarte buna, o cunosc de dnd mergeam
la §COala generala. Se simte tare singura, incepe sa bea.
Prive§ti intlmpllndu-se, dar stai neputincioasa. Este tot
mai bolnava, dar nu i§i da seama de starea ei groaznid.
Vine cu ma§ina la noi, apoi vrea sa iasa cu baie~ii. N-am

65
curaj sa-i spun ca nu este responsabil. Inventez fel de fel
de scuze. Vorbesc cu ea, se duce la un terapeut, dar nimic
nu are efect. Ajunge la spital cu tot felul de dureri neclare.
C!nd o vizitam este profund sedata, pe jumatate zapacita
din cauza manifestarilor de sevraj. Nimeni nu vorbqte cu
ea despre bautura. Odata 11 sun pe specialistul ei, dar acesta
este extrem de arogant:
Cine sintet;i dumneavoastra, de fapt? 0, nu sintet;i o
ruda apropiata?
II intreb daca §tie care sint cauzele tuturor problemelor.
Mda, avea el ni§te indicat;ii in sensul acesta, dar nu §tia ca
e chiar atit de grav ... Prietena mea este din nou externata,
continua sa mearga in direqia grqita, se duce la vale ca
intr-o ripa. La un moment dat sint atit de ocupata cu
Isabel §i alte lucruri !ndt nu ma mai pot ocupa de ea. Nici
nu ajuta. Ma simt vinovata.
~i mai este §i cumnata mea cu probleme in casnicie,
care ma suna deseori pentru consolare. Greu, greu. De ce
oamenii !mi cer mie sfaturi intotdeauna? Vreau sa fiu
consolata §i eu macar o data, nici noi nu si'ntem in regula.
Nu mai sintem foarte fericit;i, mereu ingrijorat;i §i obosit;i,
epuizat;i de oboseala. Nici nu ne-am racut timp sa mergem
la acea asistenta sociala pentru Isabel.
Din nou fac o programare la medicul pediatru. Isabel
nu prea doarme, nu vrea sa doarma. fntr-o dupa-amiaza
de miercuri 0 pun la culcare, dar reU§e§te din rasputeri Sa
stea treaza chiar dad este beata de somn. Daca dupa o
jumatate de ora ascult incet la up ei, o aud umbli'nd. Deci
nici asta nu are rost. Pediatrul o consulta bine, ii face
analizele de singe. E sanatoasa foe. Doar ca nu a crescut
deloc in trei luni de zile. l§i face griji in privint;a insomniei

66
ei. Iida un somnifer sub forma lichida. Eu 'ii dau pe ascuns
prin desert. Un timp i§i face efectul. Isabel se 'invesele§te
din nou, este alertii, rasuflam U§Urat;i. Dar dupa dteva
saptam!ni efectul dispare. Ni se da voie sa cre§tem doza
put;in, dar atit. Ne oprim un timp. Reluam dupa dteva
saptamini, i§i face din nou efectul, dar mai put;in dedt
prima data. Ne chinuim 1n felul acesta. Totul 1n casa
noastra se !nvirte 1n jurul Jui Isabel.
De obicei atmosfera este deja insuportabila la micul
dejun. Sta la masa §i i§i manind felia de piine cu sdrba,
uneori chiar avind dlu§ 1n git. Ma prive§te incontinuu.
Pre!adndu-ma ca nu vad nimic, vorbesc fort;at vesela despre
toate. Un timp chiar micul dejun imi este adus de Bob la
pat, ca sa nu stau cu ea la masa. El rezistii mai bine, zice
el. Isabel arata jalnic. Pina §i buclele ei frumoase, straluci-
toare sint acum mate §i ciufulite. S-a format un fel de zid
In jurul ei prin care nu mai putem patrunde. Ea este foarte
amet;ita, se mi§d foarte lent §i inflexibil. Uneori te face sa
te gl'nde§ti la un film de desene animate care ruleaza prea
lent. 0 singura data reu§esc sa stabilesc o legatura cu ea,
stind In brat;ele mele. 0 data eu lncep sa piing §i spun ca
ma l'ntristeaza foarte tare faptul ca ea nu ma agreeaza. Ca
totu§i nu i-am !acut nici un r3u. Nu, spune ea, doar §tie,
ma iube§te, dar pur §i simplu trebuie sa ma chinuie,
se-ntlmpla de la sine. Impreuna bocim, dar intr-un fel sau
altul pl'insul ne une§te. Eu lntreb dupa un timp dad ar
vrea sa lncerce sa fie amabila. Da din cap. Mai stam ind
mult timp Iara sa vorbim, la urma chiar sta rezemata de
mine §i devine somnoroasa. in zi!ele urmatoare experi-
mentam un fel de intimitate, dar din cauza insomniei
ajunge iar intr-o stare de epmzare. Toata viat;a noastra
 capata un fel de substrat de tristete §i necaz. Nu mai sintem
placuti pentru prieteni, niciodata nu mai putem sa ne
distram exuberant. Dqi multi prieteni §i cuno§tinte ne
inteleg, ei tree mai putin spontan pe la noi pentru o cafeluta
sau un paharel.
~i atunci se-nt1mpla totu§i o data ca eu sa-mi pierd In
totalitate staplnirea de sine. Ca pedeapsa am trimis-o pe
Isabel sus, deoarece iar a distrus ceva. Dupa un sfert de ora
ma due la ea. In continuare std nemi§cata pe marginea
patului ei. ~i se uita. Se uita !ara sa clipeasca macar. Eu
incerc sa o conving, ea tace. Dintr-o data ma apud furia, Ii
trag tare o palma peste obraz. Pentru o clipa ochii ei se
largesc, dar mai departe nu se-ntl'mpla nimic. Bat iar §i iar,
o apuc §i o trl'ntesc pe pat. Nu reactioneaza deloc, nici nu
se ferqte de loviturile mele. Bruse ma sperii de mine
l'nsami. Imi trece prin gind ca un fulger: acum puteam s-o
omor In bataie !ara ca ea sa scoata vreun sunet. Dintr-o
data e gata. Eu lncep sa piing, spun ca !mi pare nespus de
rau, ca o iubesc, ca niciodata nu o voi mai bate a§a. Nici
nu mai §tiu exact tot ce am spus. Sta iar ca o papu§a slabita
In bratele mele. Instinctiv lntreb dad vrea sa fad baie. Ii
fac baie, o spal cu mare grija, pun §ampon pe dpu§orul ei,
mingii mictil ei trup, iar aceste atingeri fac sa dispara lncet
toata furia §i mizeria. Pard se treze§te dintr-un fel de
anestezie, pl'na la urma chiar zl'mbe§te dnd o usuc. Apoi
eu ma simt foarte obosita. M-am speriat enorm de mine
lnsami. Niciodata nu mi-am iqit atlt din fire, niciodata nu
mai vreau a§a ceva. Pur §i simplu nu se mai poate lntlmpla
ap ceva. Am nevoie de un sprijin mai bun. Furia mea este
o manifestare a neputintei pe care o simt fiindd ea este
inaccesibila. Ace! blocaj total sau absenta emotiilor stlrnqte

68
in mine o agresivitate cumplita. Deci ap este atunci cind
,,i~i ie§i din fire", acum cunosc sentimentul. Discut3m in
patru cele intimplate. Stabilim reguli. Dad vreodata se
mai ive§te o astfel de situa~ie, ii voi suna pe Bob la firma.
El va veni imediat acasa. ~i Hadrian §i Tom trebuie sa
intervina, dad ei cred d lucrurile scapa de sub control.
Ceilalti sint de fa pt, foarte reali§ti. Baietii spun:
N-ai putea sa-i faci ei vreun rau niciodata, doar
sim~i ca exista o limita undeva.
Dar eu nu slnt ati't de sigurii ... Facem o programare la
MOB 2, dar se anuleaza.
Durerile mele fizice se agraveaza. Acum i'ncepe sa-mi
cada §i parul, evident starea mea fizid este abominabila.
Bob este de parere d trebuie sa merg la un specialist. Se
fac radiografii: am nevoie imediat de o operatie. Pare grav,
dar se termina cu bine. Cind sint in spital, mama mea
doarme la noi. Noi n-am avut curaj s-o rugam sa vina, dar
§i-a revenit atit de mult i'ncit se considera in stare. Are 83
de ani acum. Hadrian §i Tom si'nt i'ncinta~i de venirea
bunidi, ea este o oaza de odihna. Ci'nd ei ajung acasa de
la §COala, ii a§teapta un ceai cald, ea Ii asculta la leqiile de
geografie, curii~a legumele, iar i'ntre tirnp mai i'mplete§te o
bluzi~a pentru pa pup Jui Isabel, pe scurt: este prezenta.
In cele zece zile in care ma aflu in spital §i In care Bob se
griibe§te sa ajunga la orele de vizita, Isabel se simte negli-
jata. 0 chinuie pe bunica. Are o antipatie pentru bunica,
fiindca dinsa §tie totul. Pentru mine a fost foarte important
faptul ca mama mea a inteles §i experimentat problemele
Isabelei. Niciodata nu a indepartat-o pe Isabel, ci noi am

2 Medisch Opvoedkzmdig Bureau - Biroul pentru Educa~ie Medicala

(n. t.).

69
primit mult sprijin §i 'in\elegere din partea ei §i fa\a de
restul familiei.
Dupa primele zile cu multe dureri, e de fapt minunat
d s'int in spital ! Sa fiu 'ingrijita, sa ma odihnesc. Hadrian,
care este acum in clasa a VII-a, ma viziteaza 'in fiecare zi
du pa ore. Ma bucur, chiar il a§tept. C'ind intra cu obrajorii
fO§ii de la pedalat, el radiaza. in sfiqit doar noi doi, rara sa
fim incorda\i. Acasa 'intotdeauna Isabel sta cu noi, linga
sau aproape de noi, sau poate intra 'in orice clipa. Ma
bucur de Hadrian. El umbla prin noptiera mea dunnd
ciocolata After Eight, cutii cu ceva bun de baut §i se uita la
felicitari. Vorbim pu\in despre §coala, dad bunica se des-
curd §i dad ei s'int amabili cu ea, sa nu 'injura\i, m-ai
auzit? Bob alearga in toate direqiile, face cumparaturile,
gatqte §i iar fuge la ora de vizita. Bunica este lini§tea
propriu-zisa. Joad un joc cu Isabel, dar nu o lasa sa d§tige.
Isabel este nervoasa, dar la urmatorul joc mult mai atenta.
Ea d§tiga. Dad ram'ine timp, bunica joad scrabble cu
Bob. Ea este pornita, d§tiga uneori cu un ,,cuvint nou-
-nou(, noi ne amuzam, pentru d urmeaza o cearta placuta
intre Bob §i bunica. Hadrian povestqte totul cu amanunte.
Isabel ind nu vrea sa doarma? Nu, el crede d nu, dar nu
prea au timp sa-i acorde aten\ie. Alt subiect. Ar trebui sa
plece acasa, altfel bunica se va 'ingrijora.
- Sa fii atent la trafic, bine? Sa nu mai vii deseara 1n
vizita, culca-te devreme !
Dupa ce plead, hotarasc sa-i acord mai multa aten\ie
acasa, pe viitor. ~i Tom este neglijat uneori. Nu 11 sim\i,
tace §i face, merge mereu bine cu §COala. Ei trebuie sa fie
tot timpul rabdatori cu Isabel §i, sa nu uitam, §i cu mine.
Eu pl!ng din nimic, pentru o plan ta care cade de pe pervaz.

70
Hadrian poate fi dificil uneori, se baga In seama. Tom insa
lasa de la el. Ei ln~eleg totul din comportamentul Isabelei
§i treptat se comporta cu ea ca ni§te adevara~i psiho-
pedagogi. Acum sa nu ma mai gi'ndesc la nimic pentru o
clipa, eu trebuie sa ma bucur de lini§te, sa nu rumeg, sa
incerc sa imi revin.
In ziua externarii stau pe marginea patului pli'ngind.
Nu am curaj sa ma due acasa, mi-e frid. ~tiu d Isabel se
va ,.razbuna". ~tiu d nu este vina ei, d se intimpla invo-
luntar, dar sint ind prea slabita. Cind Bob vine sa ma ia, ii
spun ca mi-e groaza. El ma lncurajeaza. Urmeaza o peri-
oada grea. Isabel intra lntr-o depresie profunda.
La §COala se descurd, i'n sfir§it ne ducem sa vorbim cu
doamna De Vries, asistenta sociala de la MOB. Ne sfatu-
ie§te s-o propunem pe Isabel pentru testare la Serviciul de
Asisten~a a Inva~amlntului. Inva~atoarea clasei lnti'i In care
este Isabel acum nu depune nici un efort pentru ea. Dupa
parerea ei Isabel este retardata. Se simte lncol~ita de noi,
fiindd si'ntem parin~i din categoria ,,vrem totul pentru
copilul nostru". De aceea facem testul. Isabel pare sa fie
destul de inteligenta, un pie peste medie. Insa are lacune §i
lipsuri ciudate. Matematica reprezinta o problema. Cu grija
intrebam dad nu cumva ar fi mai indicat sa aiba o alta
inva~atoare §i este clar d Serviciul de Asisten~a a Inva~a­
mintului nu se a§teapta la nici o colaborare din partea
acestei inva~atoare. Bruse cazul este accelerat, mul~i al~i
parin~i au plingeri despre cum funqioneaza doamna inva-
~atoare §i informeaza inspectoratul §Colar. Noi nu a§teptam
scandalul, o mutam pe Isabel la §COala cre§tina. Saraca
Isabel, din nou o schimbare, presupunem noi. Dupa va-
can~a de iarna ea incepe in clasa cea noua. Cunoa§te mul~i

71
copii din sat. E splendid pentru ea, din nou o Entree
1
I
Royale (Intrare Regala), iar stralucind, !n centrul atentiei.
Lucrurile merg mult mai bine la acest cadru didactic, la
1nceput. Acum ia §i leqii cu un psihopedagog. Se pare ca
la Isabel orice se desta§Oara cu dificultate, nimic nu merge
de la sine. A durat !uni de zile sa invete legatul §ireturilor,
leqiile de !not devin un chin pentru ca ea vrea doar joad
Iara exercitii §i acest lucru este valabil §i pentru materia
§colara. Luni In §ir facem socoteli cu numere pi'na la 5. Nu
,,prinde". Ceea ce azi 1ntelege m!ine uita. Psihopedagogul
folosqte zaruri, acasa luam bilute, alune... §trumpfi,
chipsuri. Dupa !uni de zile reu§im putin.

72
 v
Isabel iube§te la nebunie pisicile. Baie~ii au un motan
uria§ §i o pisicu~a micu~a. Aceste animale chiar apar~in
stapinilor lor. To~i s!ntem adevara~i pisicofili. Facem totul
pentru ele, le dutam noNi lntregi dad una lipse§te §i
gatim cu rabdare orez cu pqte din care am scos oasele
cu grija dad una este bolnava. Pisicile slnt atapte eel
mai mult de propriul stapln; acest lucru nu este posibil la
pisici, dar totu§i este realitatea. De fapt e cam dureros
pentru Isabel, iar ei ii este tare drag de ele, dar pur §i
simplu nu ii apar~in ei. Se pune problema sa luam o a treia
pisid. Nu-mi suride ideea, chiar nu vom mai putea pleca
deloc de acasa. Cui po~i cere sa aiba grija de trei pisici ?
Aminam decizia. Intr-o zi Hadrian §i Tom vin acasa cu o
pisicu~a micu~a neagra §i slaba, piele §i os, gasita la o ferma.
Nu, nu-i a nimanui, acei fermieri n-au ce face cu ea, mi~a
are o fractura veche la labu~a din spate! Nu se vede, dar in
timpul mersului picioru§ul §Chiopateaza rau. Ochi straluci-
tori de un verde smarald, un jabou alb. Infometata, soarbe
repede doua castroane de terci de bebelu§, mai era un
pachet Bambix in dulap. Cu o burta ridicola se tlrlie prin
bucatarie tordnd §i §chiopatind. Am capitulat ! Hai, la
veterinar. E o opera~ie scumpa. Vreau sa fiu sigura ca
animalu~ul va fi 1n stare sa se descurce bine pe viitor: un
pie §Chiop mai merge, dar trebuie sa poata prinde 0 pasare

73
la timpul potrivit. E posibil, crede el. Pisicii i se pune prin
interventie o adevarata tija argintie In picior. Mult timp
tlr1ie dupa ea o atela mult prea mare.
Isabel este In culmea fericirii ! Ea e realmente mi§dtor
de amabila cu animalutul. 0 tine pe Barbetica In brate la
controlul postoperatoriu §i este furioasa dnd doctorul o
bruscheaza. Barbetica ramine fricoasa §i zgirie in primele
luni, dar Isabel o iarta generoasa. Pisica se ata§eaza foarte
mult de ea, devine mai t!rziu un partener de alint la bucurii
§i, mai ales, la tristete §i depresii. Barbetica se duce chiar la
Isabel dnd ea este trista, vrea sa stea mereu pe patul ei In
timpul zilei §i a§teapta credincioasa In fiecare dimineata la
up dormitorului ei pina dnd se trezqte §i este primita
putin 1n patul ei. Vreme !ndelungata ele s!nt inseparabile.
Chestia cu pasarelele este un qec, aceasta mita trebuie
Impinsa afara, de preferinta se a§aza pe pervaz, cu o labuta
pe calorifer. in afara de un tintar nu a prins niciodata
n1m1c.
Pentru Isabel relatia cu pisica ei este ceva substantial. ~i
acum s!ntem fericiti ca ap a fost sa fie. Vedem §i schimbari.
in momentele de tristete Barbetica este singurul sprijin.
Dad merge mai bine, mai ales in perioadele in care dez-
volta anumite relatii cu oamenii din jur, pisica revine
oarecum la statutul de animal. Este minunat pentru ea d
pisica nu cere niciodata nimic, manifesta o !ncredere neli-
mitata 1n ea §i nu se supara niciodata. Disponibilitate totala,
de negasit la oameni !
Vizitele la doamna De Vries, asistenta sociala de la
MOB, nu ne ajuta cu nimic. Este foarte amabila, eel putin
nu ne spune tot timpul ca gre§im §i trebuie sa ne schim-
bam, doar asculta. Dar nu gasim la ea mai mult dedt

74
J:n~elegere. Bob trebuie sa I§I 1a tot timpul liber de la
serviciu, deoarece drumul este destul de lung. Nu se poate
stabili o data diagnosticul Jui Isabel? Care este exact proble-
ma ei? Nimeni nu §tie. Isabel este consultata la MOB de
catre un psiholog §i o doctori~a care, de§i medic de familie,
este interesata de psihiatrie.
Isabel nu agreeaza deloc psihologul de acolo ! 0 lasa sa
transpire bine o dupa-amiaza 1ntreaga, are multe de facut,
lucruri complicate §i ei nu 1i place deloc ! Nu, mai bine era
doamna aceea ! Ce! pu~in este dragu~a ! Noi am observat
acest lucru c1nd o duceam acolo. Doamna doctor vine sa o
ia §i 1i vorbqte pe un ton copilaresc. Isabel reaqioneaza
exclamativ. In timp ce noi stabilim ora dnd vom reveni,
Isabel deja se plimba cu o tricicleta de copii mici, cu
genunchii aproape de nas. Doamna mai spune ceva de
genul: ,,Ce bine §tii tu sa mergi, feti~o !" §i dispare cu ea.
Prea mari speran~e nu avem. Raportul intirzie mult. Intre
timp vorbim din nou cu asistenta sociala. ~i ei ii pare du.
Inca mai a§teptam saptamini de zile. PJ:na la urma se pare
ca ambii cercetatori au raportat doar oral §i individual.
Printre rinduri in~elegem ca la MOB colaborarea intre
psiholog §i medic nu este optima. Nu primim nimic in
scris. Nu-i chiar atit de grav, Isabel este doar pu~in copila-
roasa. S-o imbra~i§am mult §i sa nu avem cerin~e prea
mari de la ea. Probabil o terapie Mesker (26) este potrivita
pentru ea. Medicul pediatru prime§te un mic raport scris,
doua treimi de foaie A4. Este furios din cauza acestei
stupidita~i. Imediat ne face o copie. Toad concluzia se
rezuma la: acasa sa nu impunem cerin~e, multe imbra~i§ari
§i sa toleram acest comportament de bebelu§. In exterior
Isabel trebuie sa se comporte normal §i sa se adapteze la

75
colegi. Terminam cu MOB, dar intre timp incepem totu§i
cu RIAGG 3.
La §COala lucrurile nu decurg prea bine, Isabel poate sa
scrie foarte corect, dar 1n schimb face incurcaturi. Acasa
cite§te nemaipomenit, !mi citqte ziarul In timp ce eu
gatesc, ii place asta la nebunie. Dar se pare d la §COala nu
poate. Ei citesc cu toata clasa? Uneori - de fapt aproape
niciodata; ei citesc in grupuri mici. Isabel se distreaza,
ride mult, dar cite§te pu\in. Copiii din clasa lucreaza in
grupuri. Isabel copie totul. Dar nu poate sa Stea singura
din dnd 1n dnd? Nu, ar fi prea trist. ~i unele lucruri nu
pot fi Ia.cute in mod individual? Devenim oameni ener-
van\i pentru doamna !nva~atoare. Hotarasc sa lucrez acasa
la lipsurile ei, pe dt posibil. Isabel i§i poate cumpara un
caiet frumos §i o foaie mare cu ab\ibilduri.
In fiecare seara Ii pregatesc teme micu\e pe care le-facem
impreuna a doua zi. Cu desene, poezii §i glume, ici §i colo
dte un cuvint mai obraznic, este grozav I La inceput este
indntata, le da multa aten\ie. Dar apoi nu o mai amuza,
lncepe sa saboteze. Eu sint rabdatoare, dar tare ca piatra.
- Da, dar Monique a venit aici, vrea sa se joace cu
mme.
- Atunci Monique se va juca un pie afara pi'na dnd
vei termina, un sfert de ora, apoi ve\i primi 0 gustare, iar
apoi pute\i sa va juca\i cit dori\i.
Isabel plead acasa la un alt copil, direct dupa ore, rara
sa ma anun\e. Sint ingrijorata de moarte, o caut in tot
satul. Mama feti\ei se simte foarte jenata, i-a spus Isabelei:
- Nu ar trebui sa ceri voie ?
3 RIAGG, Regionale lnstelling voor Ambtt!ante GeesteliJke Gezond-
heidszorg Institutul Regional pentru Ingrijirea Sanatatii Mintale
(n. t.).
 - Nici vorba, mama mea nu este niciodata acasa, ea
lucreaza.
Ii spun acesteia adevarul cu Isabel de fata. Merg1nd
spre casa Ii vad privirea §i glndesc 1n sin ea mea: ce bine ca
privirile nu ucid ... La §coala lucrurile merg mult mai bine,
doamna !nvatatoare este mirata ca situatia s-a !mbunata~it
din senin. Nu-i dau nici o explicatie.
Doamna 1nva~atoare se imbolnavqte. 0 suplinitoare
t1nar3 ii ia locul. 0 fata dintr-o mie' Vesela, stabila, con-
secventa §i cu multa afeqiune pentru copii. 0 noua pnsa
pentru Isabel. In fiecare vineri dupa-amiaza vom analiza
!mpreuna cu doamna inva~atoare cum a mers 1n sapt3m1na
respectiva. Lucrat bine la §COala 1nseamna libertate acasa.
Doamna §tie despre problemele Isabelei cu somnul §i spune
odata foarte subtil:
Isabel este at!t de atenra 1n ultimul timp, se descurca
foarte bine §i arata at!t de bine cu obrajorii !mbujora~i.
Aceasta abordare o stimuleaza enorm. Trece in clasa a
II-a! Toata lumea este foarte fericita, sarbatorim mincind
o pizza in ora§. Isabel traie§te o fericire euforica, dintr-o
data considera ca §i mama este o scumpa, fiindca a ajutat-o
at!t de bine ! Imi da, foarte simpatica, un ursule~ pe care
1-a facut la §COa!a.
- Pentru culcare, spune ea, dnd tata este plecat.
Inca 11 mai am, 1n pat. Intr-adevar, Bob trebuie sa plece
in strainatate, de la jumatatea lunii iunie pina la jumatatea
Jui august, in interes de serviciu. Este greu. Ultimele
saptamini ale anului §Colar sint epuizante pentru mine.
Multe §edin~e, care nu ~in cont de faptul ca am doar o
jumatate de norma. Anul acesta nu vom merge impreuna
In vacanta. In schimb, copiii se due toti in cite o tabara.

77
 Hadrian §i Tom plead lmpreuna lntr-o tabara nautica, eel
putin ap credem. Dar cu o zi lnainte de plecare Tom t§i
fractureaza bratul, adio tabara. Hadrian plead singur. Pe
la jumatatea saptam!nii Se J:mbolnaVe§te, ram!ne acolo toata
saptamlna, dar se intoarce acasa mort de oboseala. Isabel
merge lntr-o tabara despre basme, ceea ce este foarte potrivit
pentru ea. Ea este singura careia nu ii este fricii. Cind o
ducem acolo mi se pare ca este frumos, dar liderii par cam
,,neconventionali". Acest lucru se adeverqte. La sfir§it dnd.
0 luam, ne trebuie ore intregi sa-i dutam toate lucrurile,

tot ce este al copiilor e lngramadit pe o masa lunga, gasqte

ce-i al tau! Isabel insa§i se comporta ciudat, salbaticita. La
plecare se tine plingind de una dintre lideri. Vrea sa ramina
acolo ! Pentru a nu §tiu cita oara o situatie jenanta. Ca o
manevra de distragere a atentiei scriu numarul de telefon
§i adresa acestei Silvia. ~i fata este putin jenata, dat are §i
un pie de atitudine de genul: mama aceasta trebuie sa fie
o neroada dad fata reaqioneaza ap. Continui sa zimbesc,
la revedere, valiza in ma§ina. Indata ce ne a§ezam in
ma§ina, Isabel vorbe§te intruna. Numele Silviei nu a mai
fost mentionat vreodata. Acasa descoperim d-i lipsesc
toate, treningul, o bluza, ce pacat, eu nu §tiu, nu, nu mi-am
dat seama. Dureaza o saptamlna pina dnd i§i revine la
normal. Ce placut, ap o tabara. Acea vacanta de vara se
transforma intr-un dezastru. De obicei vacantele nu sint
dintre cele mai bune perioade; o data ce ei ii lipse§te un
program zilnic stabil, lucrurile merg rau. Singura nu prea
i§i gasqte ocupatie, are intotdeauna nevoie de ,,un public".
Dar acum nu exista a§a ceva, majoritatea copiilor slnt
plecati Iµ vacanta. Eu lnsami slnt obosita, vreau sa-mi
revin §i eu. Cind Bob este acasa in weekend, stau adesea in
pat, doar o ora, cu ziarul de slmbata. Nu ca sa ma culc, ci
ca sa fiu singura. Acum insa trebuie sa stau incontinuu ,,la
post".
Mergem la §trand. Insa tot fara succes. Sta tot timpul pe
marginea bazinului invelita intr-un prosop, iar de !not nici
nu poate fi vorba. Mereu epuizata din cauza lipsei de
somn, cu in!a~iprea groaznica, !ara vlaga §i cicalitoare.
Intr-o zi mergem la o sod de-a mea, cu copiii. Acolo
baie~ii au un veri§or de aceea§i vlrsta cu ei §i se lmpaca
bine de la lnceput. Isabel se poate juca acum cu o casa de
papu§i minunata, a veri§oarei celei mari. Sa fii atenta,
Isabel! Jacqueline este foarte grijulie cu aceastii casa de
papu§i. Isabel raspunde afirmativ, dind din cap. Clteva
saptamini mai tlrziu aflu ca Isabel a stricat jumatate din
accesoriile casei de papu§i. Acum face §i la al~ii, nu numai
acasa ! Incerc Sa 0 provoc, sa-mi spuna de ce face asta.
Isabel era suparata, se sim~ea data la o parte, mai bine
raminea cu noi. Dar nu ne puteai spune? Nu era obliga-
toriu sa te joci cu casa de papu§i. Da din umeri.
Trebuie sa mergem la medicul pediatru pentru consul-
ta~ie. El se sperie cind ma vede pe mine. ~tiu ca ma
agreeaza, ne cunoa§tem demult: se suparii de fa pt. Spune
ca arat ca o umbra a celei care am fost. Nu se mai poate
ap, dupa parerea lui, situa~ia trebuie schimbata din temelie.
Vrea sa <liscute cu doctorul Zuidhof de la Spitalul de copii.
Ii povestesc ca Bob este in strainatate. Ca de aceea sint mai
obosita §i mai stresata dedt de obicei. Ma suna a doua zi.
A discutat, a detaliat cazul Isabelei §i impreuna au aranjat
o internare intr-o clinica de psihiatrie pediatrica. Sint
stupefiata. Am spus doar ca Bob nu este aici, mai ales
acum nu pot decide nimic. Nu vreau absolut deloc ap

79
 1
ceva. Nu slnt de acord ca Isabel sa fie internata. Cred ca
ma intelege doar partial. Insista sa vorbim pe larg cind se
intoarce Bob. Zilele tree greu.
Hadrian este mereu obosit. Controlam totul, anemie
nu are, boala Pfeiffer 4 nu. Totu§i ma gindesc ca asta este
problema, toate simptomele sint prezente. Ne distrage
intoarcerea lui Bob. Sarbatoare ! 0 povara cade de pe
umerii mei. Bob a adus pentru Isabel o papu§i'i bebelu§, cu
scutece adevarate §i o suzeta in guril. Este cucerita. Se
joad la nesfir§it cu prietena ei Janneke care are §i ea o
asemenea papu§a. Sintem emotionati vazind cum i§i ingri-
je§te ,,bebelu§ul" ei, cu cea mai mare tandrete §i grija. Din
acest punct de vedere a dus o lipsa totala. Saptamini de
zile se ocupa de copilul ei ca o mama experimentata. Imi
mai revin putin de la aceasta vacanta.
~i apoi !ncepe §COala din nou. Hadrian tot mai face
febra, mai ales seara. Merge la §COala dar cind vine acasa
este epuizat. Adoarme deasupra drtilor §i se treze§te plin-
gind, gindindu-se ca nu mai reu§qte si'i-§i termine temele.
Din fericire medicul pediatru este un om con§tiincios:
acum face o analiza imunologid a s!ngelui. Bingo! Un
Pfeiffer uluitor ! Cel putin a cum §tim ce are. Hadrian are
voie sa fad doar ceea ce poate. Vrea la §COala, dar dureaza
eel putin opt luni de zile pina cind t§i revine putin la
normal. In ultima faza a bolii ajungem la un medic homeo-
pat al drui tratament ii face mult bine. Oricum ne luptam

4 Boala Pfeiffer, mononudeoza infeqioasa este o boala provocata

de un virus, caracterizata prin tebra inso~ita de angina, micropoli-
adcnopatii §i splenomegalic, cu modificari caracteristicc In singe
§i proprieta~i scrologice particulare. Boala poate fi U§Of confundat5
cu alte ateqiuni, in special cu difteria, fa~a de care trebuie luate
masuri speciale de tratament (n. t.).

80
 cu boala §i cu multe necazun m acea perioada. Uneori
merge mai bine, dar timp J'ndelungat traim lntr-o atmosfer5.
de criza. SJ'nt unele saptamini in care Isabel merge prin
casa clatinindu-se ametita din cauza epuizarii. De exemplu
se spala pe cap cu ulei de baie, ie§ind cu §Uvitele incleiate.
N-a observat, credea ca este un §ampon nou rara spuma.
Se imbrad pe dos, i§i pune pantalonii cu fermoarul la
spate ...
Propria ei J:nvatatoare se intoarce, suplinitoarea intra
din nou In §Omaj. Nici in clasa a II-a nu merge bine. ~i
psihopedagogul observa ca este foarte adormita §i nu se
concentreaza. Se scarpina oriunde, nici doua minute nu
i§i poate fixa atentia pe ceva anume. Acasa ma evita pe
mine cit poate, dupa orele de §COala se duce repede cu altii
la joad. 0 las, ce rost are sa 0 oblig sa ramina acasa?
Din nou apar aqiuni de dzbunare. Uneori Isabel are
voie sa stea la masuta mea cu oglinda ca sa 1ncerce diverse
lucruri. Ii place machiajul. Dad la §COa!a este vreo sarba-
toare §i copiii pot sa vina costumati, Isabel vrea intotdeauna
sa fie machiata frumos. Ultima oara ea era o printesa din
Bali: purta un costum de batist extraordinar - primit de Ia
o cuno§tinta din Indonezia, parul lung acum prins in coc,
§lapi §i ochii machiati foarte frumos. 0 splendoare cu
adevarat. Ea deschide sertarele §i descoped cutia mea cu
batiste. Ii povestesc ca o am demult, primita de la unchiul
meu eel mai tinar cind am implinit opt ani. Este racuta cu
mina lui. De aceea am avut grija de ea tot timpul. In mai
putin de o saptamlna Isabel o distruge.
Dupa un astfel de ,,delict", o vreme simt o respingere
enorma fata de Isabel, nu o suport. Acum §tie ca trebuie sa
ii pad du, deci se cumin~e§te §i spune ,,scuze mami". ~i

81
daca eu apoi raspund ca nu imi trece atit de repede, ea ma
prive§te de parca ar spune: deci nici ap nu e bine. Citeva
zile ne ferim una de alta, incep sa ma simt din ce in ce mai
vinovata. Consider copilaresc faptul ca nu pot trece peste
aceasta 'intlmplare. Caut dupa un timp posibilita~i de a
intra din nou 'in contact cu ea. Atunci ii fac o haina noua.
Asta imi da senza~ia de impacare intr-un mod fizic, chiar
dad nu o pot alinta. Acest lucru are efect. Isabel trebuie
s-o probeze, este entuziasmata, ne apropiem un pas. Se
dezvolta un fel de conversatie. In felulei imi arata ca ii sint
draga, dar spune ca totU§i trebuie sa ma chinuie. Imi pun
bra~ele in jurul ei §i-i spun ca o iubesc. Trupul ei ram'ine
intotdeauna pu~in ~eapan, i'§i ~ine bra~ele atirnate in timpul
imbra~i§arii. Eu ma gindesc: ,,Hai mama, sa nu devii prea
sentimentala ! " §i-i spun vesela ca ar trebui sa priveasca
fusta cea noua sus in oglinda mare. Plead ~opaind. 0 aud
sus cum converseaza vioaie cu Tom. Este foarte mul~umita
de rezultat §i imi da un pupic. Am rezolvat problema.
Mama prietenei ei Kelly vrea sa imprumute tiparul fustei,
ii place foarte mult lui Kelly. Eu ii cer voie Isabelei. Isabel
e plina de ciuda dar nu vrea s-o refuze. Peste o saptamina
vine §i-mi poveste§te ca fusta lui Kelly a ie§it atit de urita,
oricum nici nu §tie sa 0 poarte !
Bob §i cu mine trebuie sa mergem la o petrecere la
firma. Imi cos un costum §ic. De ce, nu §tiu, dar Isabel imi
taie pantalonul costumului. Nu in mod remarcabil §i daca
nu ai §ti, ai puteai crede ca doar s-a rupt pu~in. Ma mar-
cheaza profund. Simt ca de fapt nici nu vreau sa descopar,
vreau sa cred §i eu ca s-a rupt. Dar vad in baie pe raftul
oglinzii forfecu~a de unghii. Mai are ni§te firicele negre pe
ea. Mai intii stau in baie §i piing singura, n-am curaj sa

82
 cobor. Din dnd In dnd realizez di e ati:t de trist pentru toti
ceilalti, aproape niciodata nu ne mai bucuram. Tocmai ieri
Tom spunea di de fapt se simte eel mai bine la §COala.
Spunea:
- Ci:nd pedalez spre casa mereu ma glndesc: ce pro-
bleme vor mai fi azi ? Glndul acesta ma urmarqte mereu,
doar la §COala ma eliberez uneori.
Din fericire cei doi baieti nu si:nt acasa in acea si:mbata
dimineata, amindoi slnt la sport. Ii dau o mama de bataie
§i este pedepsita sa stea in camera ei. Iata-ma, din nou stau
paralizata pe scaun. Imediat imi repar pantalonul, bine ca
a ramas o bucata de material. Durerea ramine. Isabel iar
are ceva lnspaimintator precum Rapunzel 5. Auzind U§a
dormitorului ei, fog SUS pe Seara, speriata ca are de gind sa
fad iar ceva rau. Se duce la baie sa fad pipi, dupa spusele
ei. Imi trece prin gind sa nu mai las foarfecele aiurea, ceea
ce este complicat cu ni§te baieti In cre§tere. Descopar ca
Isabel face astfel de idiotenii absolut pentru nimic. Ea
lnsa§i spune:
Eram suparata, deoarece nu mi-ai dat voie sa port
adida§ii. ~i atunci ma gindeam: neroado, am sa-ti distrug
pantalonii.
La ea nu exista nici o limita intre g'indire, vorbire §i a
trece la fapte. Discutam cazul cu medicul pediatru. Acum
vrem sa mergem la clinica universitara de psihiatrie pedia-
trica. Incet, lncet devine !impede ca problemele Isabelei
nu se vor rezolva cu dragoste §i rabdare. In anii precedenti
ne-am glndit ati:t de mult, am vorbit, am citit, am ascultat
,,speciali§ti In adoptie" §i alti speciali§ti, sintem de parere
ca ei toti nu prea lnteleg ce se lntlmpla. Acum nu vrem sa
5 Personaj din basmul cu acela§i titlu de fra~ii Grimm (n. t.).
r
f I ajungem iar la un amator cu intentii bune. Medicul face
programarea. Baietii vor trebui sa se descurce din nou
singuri o zi. Nici o problema, ne descurcam, plecati lini§-
titi ! Pe drum mai avem o pana, dar ajungem la fix.
Intii trebuie sa completam un chestionar lung. Apoi
avem o discutie cu psihiatrul. Pentru prima data Isabel
poate fi prezenta, §i este chiar implicata in discutie. Se
simte foarte incomod. Nu poate adopta rolul ei de bebe
fiindca noi sintem de fata. Este abordata normal, ca o fata
de opt ani. Psihiatrul o intreaba dad ii poate spune care
este problema. 0 lini§te lunga. Apoi ea spune:
- Ma cert foarte des cu mama mea ...
Dupa aceasta convorbire mergem 1n sala de a§teptare,
Isabel ramine inauntru. Aceasta faza dureaza cam o ora.
Acum se inverseaza rolurile. Isabel trebuie sa a§tepte, noi
in tram.
Este exact cum ne-am a§teptat: situatia este foarte grava,
§anse de vindecare, deloc. Datorita celor intimplate in
copilaria timpurie, ea este ranita emotional foarte tare. Va
crea intotdeauna probleme mari in familia noastra. Reco-
mandarea este sa fie pusa in plasament dar, bineinteles,
sintem liberi sa decidem ceea ce facem. Pentru prima data
cineva ne spune di are o mare admiratie fata de noi §i ca
nu prea poate intelege cum am rezistat atit de mult cu
Isabel. Pentru prima data pot plinge din cauza tuturor
neintelegerilor §i durerilor anterioare. Mai tirziu, Bob §i cu
mine ne marturisim reciproc ca am avut un sentiment
ambivalent: de tristete, fiindca situatia este la fel de grava
cum credeam noi de mult timp, dar de asemenea un fel de
U§Urare. Am remarcat pentru intiia oara ca cineva observa
acelea§i lucruri ca §i noi, ca nu sintem nebuni, cum chiar
credeam uneori.
Incercam sa explicam ca nu vrem sa 0 pierdem pe Isabel,
ca o iubim. Credem ca singura §ansa de vindecare se afla
in familie. Punerea In plasament va fi dupa parerea noastra
lovitura decisiva: se va distan~a definitiv de adul~i. Dar §i
psihiatrul are argumente: presiunea emo~ionala din familie
o sufoca pe Isabel, se poate bloca mai tare. Automutilarea
- ramrea propne1 persoane combinata cu insomnia slnt
manifestari serioase. Unii dintre ace§ti copii au mai mult
spa~iu emo~ional lntr-un grup format orizontal, cu diferi~i
Jideri, ei cresc mai bine, uneori se lmbunata~esc rezultatele
§Cola re.
Pentru Isabel este foarte important ca inva~a sa-§i folo-
seasca inteligen~a lntr-un mod cit se poate de constructiv.
Psihiatrul este de acord cu noi ca mereu am stimulat
rezultatele §colare pe cit posibil. Ea are nevoie de acest
cadru organizat, spune el. Ne spune sa ne gindim foarte
bine la ceea ce este mai bine pentru Isabel, dar §i pentru
restul familiei. Inaintea examenului i-am scris o scrisoare
cu o explica~ie scurta a problematicii. Insomnia era men~io­
nata, dar Iara cauze posibile. Psihiatrul incepe de la sine sa
spuna ca examenul a pus In eviden~a faptul ca Isabel are
sentimente puternice de agonie. ~tim cumva care poate fi
cauza? Deci totu§i ! Copilul decedat nu exista doar In
fantezia naiva a Isabelei. Ne bucuram ca mereu am ~inut
cont de posibilitatea ca povestea sa fie adevarata. TotU§i
sintem de acord cu psihiatrul ca insomnia cauzatii de
agonie a devenit o problema In sine. Ea a sim~it foarte bine
di noi ne facem griji despre insomnia ei §i aceasta a devenit
.,tendin~a ei de chinuiala" cea mai de succes. ~i psihiatrul

85
este de parere ca sfaturile simpliste precum ,,nu baga in
seama" nu sint aplicabile in cazul ei.
De asemenea ne intreaba dad putem accepta faptul ca
sintem parintii secunzi ai lui Isabel. Este o ingradire, dar
creeaza §i spatiu. Noi nu putem §terge tot ce a fast in
trecut. Nici nu este nevoie ca totul ,,sa fie rezolvat". Nici el
nu crede in asemenea basme. Povestim ca vorbim deseori
despre trecutul ei. Ca am stabilit ca dad Isabel intr-o zi ar
vrea sa vada Columbia, noi vom stringe banii. Pina acum
nu a manifestat prea mult interes pentru a§a ceva. Uneori
viseaza la mama ei: are sentimente amestecate. Mi-a poves-
tit odata ca ginde§te: mai bine eram la mama mea adeva-
rata, sigur este mai draguta. Dar §i: acea neroada m-a
abandonat. Am incercat sa-i explic faarte simplu ca nu iti
abandonezi copilul rara motiv §i cit este de greu sa pierzi
un copil. Bineinteles nu prea ajuta, ramine o mare gaura
neagra plina de durere.
in final el ne sratuie§te sa aruncam totu§i 0 privire
intr-un centru de ortopedagogie. Atunci macar vom §ti
despre ce anume vorbim. Apoi oprim toate somniferele. in
cazul in care Isabel se va prabu§i, trebuie luate altfel de
masuri.
Pe drumul spre casa sintem totu§i destul de derutati.
Noi, adica Bob §i cu mine, pentru Isabel totul a fast faarte
interesant. Cu cit prime§te mai multa atentie, cu atit mai
vesela devine, nu face deosebire intre pozitiv §i negativ. Nu
avem chef sa mai trecem pe la bunica, cum am planuit
anterior, doar acasa vrem. Mama mea §tie uncle am fast §i
ma tern ca nu-mi pot opri lacrimile la privirile ei curioase.
intii trebuie sa reflectam cum sa continuam. Cum trebuie
sa traim cu un copil tulburat in familia noastra ? Trebuie

86
sa parasim ideea ca ea va fi vreodata un membru ,,normal"
al familiei. Cum vor reactiona Hadrian §i Tom la aceste
concluzii?
Este la noi acum aproape de patru ani. In unele privinte
s-a adaptat, dar atlt. Nu este solidar5, nu este loiala cu noi
fata de altii. Nu fiindca e rea In mod con§tient, dar nu s-a
format o legatura emotionala cu noi. Tr5ie§te J:ntr-o lume
foarte J:ngusta, ca un animal sau un copila§. Toata mica ei
viata se 1nv1rte In continuare doar in jurul supravietuirii,
acum la modul figurat. Isabel trebuie sa r5mina In picioare,
nu are lncredere J:n nimeni §i din aceasta cauza nici ea nu
e de incredere. Copiii slnt relativ inofensivi pentru ea, ii
are in buzunar. Cu adul~ii trebuie sa fii mai prudent. Sa fii
incontinuu alert §i sate paze§ti tot timpul, sa ai un zimbet
lmpietrit, lntre timp sa fii foarte atent la reaqiile lor. Dar
totu§i sint convinsa ca J:ntr-un mod ciudat ma iube§te mult.
Eu o cunosc prea bine, acest lucru o sperie, se simte
neprotejata. Trebuie sa loveasca J:n stlnga §i In dreapta,
Isabel, creatura anxioasa.
Clteva zile mai t1rziu citim raportul trimis de psihiatru
dtre medicul pediatru. Iar primim o copie. ~i din nou
totul este expus acolo. Lucruri de care ne lovim §i cu care
ne luptam de ani de zile. Alti speciali§ti nu pareau sa le
inteleaga, despre observarea lor nici sa nu mai vorbim.
Acest om a semnalat totul rara cusur. Numai ca unii
termeni au denumiri de specialitate, din domeniu. De
exemplu, a nu cre§te se nume§te: failure to thrive. Doare
dnd lntelegi ca un copil nu poate prospera, ,,inflori" In
familia ta. Din nou se confirma clar dt de mult slnt legate
unul de celalalt, trupul §i sufletul.
 Discutam concluziile cu Hadrian §i Tom. Ambii incep
sa plinga sfi§ietor. Ambii pun ca §i noi intrebarea ,,de ce".
De ce nu poate deveni normala ca noi pe termen lung?
Trebuie doar sa aiba vointa, spune Hadrian. Ba vrea sa fie
una cu noi, ba tot timpul vrea sa iasa in evidenta. Dad un
timp merge bine, incepe apoi iad§i sa cicaleasca §i sa
necajeasca, ca sa primeasca toata atentia. Tom este chiar
de neconsolat. El se simte in totalitate responsabil pentru
ce i s-a intimplat Isabelei. La un internat? Ai innebunit?
Pentru asta am adoptat-o? Doar nu crezi cumva ca ea este
un sac de gunoi pe care-I pui in strada ! Sau un animal
incomod pe care-l duci la azil cind pleci in vacanta? Eu
simt ceea ce simte §i el, toate consideratiile lui au trecut §i
prin gindul meu.
Explicam ca §i noi ur!m ideea §i ca am decis doar sa
mergem sa vedem un centru ortopedagogic, ca sa ne putem
forma o opinie. Trebuie sa admita ca §i ei au imaginea
unor oameni in halate albe §i sali cu faianta pe pereti. Nici
unul dintre ei nu poate fi convins sa vina cu noi. Doar
pling. Hadrian este disperat, furios pe Dumnezeu, pe noi
§i pe psihiatru fiindd nu 1§i poate permite sa fie suparat pe
Isabel. Tom este dar!mat de tristete, mult timp sta §i se uita
in gol. Plinge dnd mai discutam, dupa ce Isabel a mers sa
se culce. Din fericire mai exista §COala, dqi nu prea reu§esc
sa se concentreze asupra leqiilor, dar acasa nu ne gindim
la altceva dedt la intrebarea cea groaznica: ce se va intimpla
cu Isabel? ~i Isabel? Pardi e in necuno§tinta de cauza §i
naiva. Parca nu simte nimic din tristetea noastra. Este
chiar mai vesela din senin §i mai maleabila. Simte oare
pericolul? Noi contactam o institutie mare. Ei sint plini
de intelegere, putem veni in vizita fad nici o obligatie. La

88
 a doua vizita trcbuie s-o luam pe Isabel, ca sa §tie §i ea
desprc ce este vorba. Vorbim cu Isabel, tremunnd. Cum va
indura vestca? Ii explidm ca o iubim foarte mult, intot-
dcauna, oricc s-ar intimpla. Ca situatia ei nu este una
buna momentan. Da, ca este de acord. Crede Isabel di s-ar
putca imbunatati dad ar avea vointa? Ea crcde di da.
Isabel vrea sa incerce? Nu, de fapt nu vrca. Dar Isabel,
,,dragostca nu poate veni ... " §i Isabel §tic sa completezc
,,dintr-o singura direqic". Am discutat acest lucru de atitca
ori ! A§a cum decurg lucrurile acum, nu se mai poate, nu-i
ap? Da, ap estc, du pa parerea ei. Probabil este mai bine
pcntru toti dad ea nu va fi tot timpul acasa, atit de aproape
de mama. Da, pentru Isabel nu conteaza dad va merge la
o institutie, ii place idcea. Acasa are mereu ,,certuri cu
mama". Din nou aceasta formulare, deci asta este imaginea
ei asupra realitatii.
In ziua vizitei exista un program separat pentru Isabel
§i unul pentru noi. Mai intii mergem impreuna la una
dintre casele rezidentiale, apoi Isabel merge cu cineva sa
vada toate facilitatile §i sa petread o parte a zilei la §COala.
Casa arata bine. Plante, un iepura§. Ceca ce nu se poate
descrie §i remarc eu in mod dureros este faptul ca lipse§te
,,dldura familiala", dar probabil asta este exact ceca ce o
sufod pe Isabel acasa ... Isabel se comporta dintr-o data
uimitor de rational. Dupa un sfert de ora, cind stam la o
cea§d de cafea, intreaba din senin dad poate sa vada
camerele copiilor de la etaj ! Instinctiv t§i ia din nou viata
in propriile mlini. Plead nezabovind §i neuitindu-se ina-
poi, cu acel om care 0 va ghida. Mai tirziu el poveste§te ca
ea I-a urmarit tot timpul in oglinda din ma§ina.

89
II

Apoi avem o conversatie plina de sens cu oameni care

lnteleg despre ce anume este vorba §i cit de mizerabil ne
simtim. Jar ace§ti oameni sint de parere ca Isabel este mai
la locul ei in afara familiei. Distanta creeaza spatiu §i astfel
ace§ti copii pot cre§te mai bine. De asemenea ei considerii
ca situatia ne afecteaza mult mai mult pe noi dedt pe
Isabel. Ea se va descurca ! ~i noi sintem luati la o vizita pe
teren. Un paradis pentru copii: piscina, mini-ferma, ma-
nej, pepiniera, nu !ti poV inchipui ce este acolo ! Dar
totu§i ... Numai copii cu probleme, toti cu un trecut proble-
matic. ii spun gazdei cu sinceritate ca toti copiii pe care ii
int!lnim arata at!t de veseli §i relaxati: toti ne saluta caldu-
ros. Rizind, el spune:
Ca mama a unui astfel de copil nu ar trebui sa cazi
in aceasta capcana ! Exact acela§i lucru spun §i striiinii
despre Isabel a ta!
Ah! Hotarim sa reflectam in lini§te asupra deciziei. De
asemenea promitem di vom a§tepta pina dnd Isabel va
reaqiona. Deci sa nu o intrebam imediat: ,,Ei, cum tis-a
parut?" Cei de acolo m-au citit bine !
in ma§ina, in drum spre casa, Isabel nu spune nimic.
Nu mai pot, dar ma abtin. E aproape o orii de me rs §i in
tot acest timp Isabel tace. Cind ajungem acasa, Hadrian §i
Tom aproape di au terminat pregatirile pentru masa de
searii. inainte ca noi sa putem interveni, ei intreaba la
umson:
- Ei, cum a fost ?
- Frumos, gase§te Isabel, doar §COala nu.
-Dar de ce?

90
 - Uite-a§a, domnul §i doamna nu erau dragu~i deloc.
Un copil nu §tia ceva §i doamna aceea s-a infuriat §i I-a
batut tare-tare.
La prinz copiii au primit mincare calda la §COala. Cineva
nu vroia sa manince mincare §i a incasat ni§te palme. Nu,
§COala aceea nu este pe placul Isabelei. Este adevarat sau
inventeaza ea ceva ? Eu cred ca este adevarat, cred ca incetul
cu incetul am inva~at sa-mi dau seama dad spune ade-
varul. Stind la masa, vorbim pe larg despre ce era placut
acolo, anume ca po~i calari cai §i ca te po~i duce acasa in
weekenduri. Mergind la cukare, spunem ca preferam sa
nu plece, ca vom reu§i sa fie bine acasa, dad ne straduim
cu to~ii. Trebuie sa ne gindim foarte bine. Isabel confirma
totul, Bob o a§aza bine in pat §i coborim. De aceasta data
chiar nu va adormi repede !
Urmeaza citeva saptamini de gindire §i razgindire rara
sfir§it. Se contureaza din ce in ce mai bine faptul ca Bob §i
Hadrian sint de parere ca, de§i este foarte trist, e mai bine
pentru toata lumea ca Isabel sa piece. Tom §i cu mine ind
nu sintem atit de convin§i. Tom se invinova~e§te enorm pe
el insu§i §i nu-I putem convinge de contrariu. Dar dad
acum §tim ca ea are un handicap, nu mai trel:rnie sa ne
consumam atit de mult, crede el. Atunci putem avea din
nou rabdare cu ea. Eu insami am sentimentul ca ind nu
am parcurs drumul pina la capat cu Isabel, trebuie sa
continuam impreuna. Bob §i Hadrian vor sa ne dea mai
mult timp de gindire. Eu am indoieli in continuare, este o
decizie atit de stl§ietoare. 0 iubesc pe Isabel din suflet,
probabil tocmai din cauza acestui handicap. Necesita atit
de multa ingrijire. Am trait atitea impreuna, nu o pot lasa
sa piece.

91
 Pe de alta parte ne macina !ndoiala §i frica despre ce se
va !ntimpla cu Hadrian §i Tom, dad aceasta atmosfera de
criza In familia noastra continua. Ambii au crize violente
care nu slnt de neglijat. Ei nu slnt con§tien~i de uncle vine
aceasta agresiune. Furia suprimata se exteriorizeaza 1n
lupte serioase lntre ei, la care ii mul~umesc cerului dad
Hadrian nu are din intimplare la indemlna un bat, o piatra
sau ba~ul lui de baseball. Hadrian are o pofta necontrolabila
de a taia lemne. El despid lemnele pentru soba nu 1n
bud~i ci 1n surcele, p!na le§ina aproape.
Tom §i-a !acut un hobby din ruperea cutiilor din carton.
Clnd Bob face cumparaturile o data pe saptaml'na, el i§i
pune alimentele In cutii, de§i slnt destule saCO§e. I se pare
mai U§Or §i ia §i altele ln fiecare saptam!na, ap ca deseori
avem zeci de cutii de carton in garaj. Tom spune uneori
din senin:
- Ma due pu~in la garaj.
Mai tirziu observ ca pe pu~in cincisprezece cutii slnt
fa.cute bud~i. Dad il lntreb, el spune di ii place, 11 rela-
xeaza, pur §i simplu are chef, nu-i voie cumva ! ?
- Bineln~eles, baiete !
Tom are §i el CO§maruri. Ii ofer un true ca sa scape de
un vis recurent: noteaza-l. Mai jos urmeaza un vis al lui
Tom, a§a cum 1-a scris el a doua zi. Tom a fost de acord cu
publicarea exacta a acestuia:
,,Eram In Ardeni §i in mla§tina era o Kiruna (Kiruna
era un monstru d{n adi'ncuri care se rasucea prin mla§tina
ca un prpe) §i erau elefan~i cu trompe foarte lungi. Isabel
mergea in direqia elefan~ilor periculo§i §i mama striga:
«Vino J'napoi, e periculos !» Noi fugeam din calea Kirunei,
oriunde erau capcane, oriunde erau garduri flicute din

92
slrma ghimpata §i copaci. Trebuia sa trecem pe sub slrma
ghimpata §i Isabel nu avea curaj. Tata trebuia sa o traga pe
sub sirma, a§a ca hainele i s-au rupt §i fugeam de Kiruna.
~i bineinteles, Isabel zabovea. Atunci am ajuns la un riu
uncle era un bac, o bard radar. A§teptau sute de mii de
oameni care vroiau sa tread toti cu bacul. Restul, printre
care ne aflam §i noi, erau nevoiti sa inoate. Isabel iar inota
in direqia gre§ita, fix !n directia Kirunei ! Eu ma duceam
dupa ea, departe de Kiruna. ~i atunci ea inota 1n spatele
barcii radar cu oameni fugari, a ajuns sub bard, intr-unul
din radare. 1:1ta, mama, Hadrian §i cu mine o daduseram
pierduta deja, ne tiram pe mal obositi §i plingind §i stateam
acolo. Dar cind ne-am uitat inapoi, am vazut-o coborind
de pe bac, vesela, cintind ... "
Vorbim cu foarte putini oameni despre dilema noastra.
Cer un sfat mamei mele de optzeci §i patru de ani. Ea este
o femeie directa, foarte credincioasa, dar §i foarte rationala.
Spune ca intelege prin ce trecem, dar crede ca niciodata
nu poate fi planul lui Dumnezeu sa continuam ap. Ea
spune:
Dad aveai un copil propriu at!t de problematic, ai fi
luat demult aceasta decizie.
~tiu ca are dreptate, dar !n continuare am !ndoieli.
Vorbesc cu ni§te prieteni care m-au primit deseori cind
fugeam disperata din atmosfera sinistra de acasa §i la care
de multe ori am stat plingindu-mi amarul. ~i ei sint de
parere di a§a nu se mai poate. Se tern ca odata toata familia
se va duce de ripa.
Voi deveniti total paranoici, spun ei. Nu mai vorbiti
despre altceva decit despre Isabel, majoritatea oamenilor

93
I'

se satura la un moment dat, pierdeti din ce in ce mai multi

prieteni.
~tiu ca au dreptate, dar in continuare am indoieli.
Intre timp ni se comunica de la Spitalul Academic uncle
Isabel a fost pentru examinare, prin intermediul pediatrului
nostru, ca la RIAGG in Ora§ va lucra un psihiatru pentru
copii instruit la ei. Pentru prima data un specialist priceput
in zona ! Dad Isabel incepe terapia cu el, nu putem incerca
sa mai ramina acasa ?
Povestea Isabelei despre bataia in institutie nu imi da
pace. Prind curaj §i dau un telefon. Cum e situatia acolo?
Raspunsul este foarte sincer §i pentru mine elocvent. Nu,
nu este un lucru acceptat al metodei, bataia nu este per-
misa. Dar invatatorii sint §i ei oameni §i eu §tiu cum te pot
scoate din fire ace§ti copii. Ma gindesc in continuare la
asta. Cit de neputincios e§ti de fapt in calitate de copil
intr-o astfel de institutie ? Cine te va crede? Chiar eu, ca
mama, ma indoiam de povestea Isabelei, deoarece §tie sa
minta foarte bine. Treptat indoiala mea cre§te. Vorbesc din
nou cu Bob, nu mai vorbim despre altceva. El spune:
- Draga mea, poti face ceva doar dad e§ti convinsa in
totalitate. Dad ea va merge la terapie §i tu vrei sa continui
acasa, eu te sprijin. Fa ce-ti spune inima.
Eu ma indoiesc in continuare.
Dar atunci, dintr-o data apare o scrisoare de la institutie
care anunta ca Isabel este repartizata in grupul trei §i ca
poate veni dupa vacanta de vara. Din plic mai cade un §ir
de numere pentru a marca hainele ei pentru spalat. Desi-
gur, iar ma jelesc cu acele numere in mina. ~i apoi: du pa
vacanta de vara ! ? Trebuia sa luam o hotarire rapida, pentru
binele tuturor ! Acum sintem la jumatatea Jui mai ! Eu sun

94
din nou, spun ca de fapt nu hotar'isem 'ind nimic §i 'intreb
cum sta treaba. Situatia se rezuma astfel: acum exista un
Joe 'in grupul rezidential trei. Dar atunci de ce nu poate
veni acum? Ezitare de cealalta parte a telefonului. Dupa
parerea lor, nu este corect fa~a de copil sa nu poata merge
cu noi 'in concediu. Nu-i putem face una ca asta. Bine-
'inteles ca nu reactionez, abia mai t'irziu imi dau seama. Eu
cer informa~ii suplimentare despre acel grup rezidential.
Ideea era ca ea sa fie intr-un grup orizontal, dti ani au
ceilalti copiii? Mda, mai este o fata de noua ani, dar ea va
pleca definitiv acasa, in curlnd. Apoi mai s'int ni§te baieti
de unsprezece, doisprezece, cincisprezece §i pisprezece
ani. 0, dar un astfel de grup este potrivit pentru Isabel?
Pai, doamna, intelege~i ca nu putem forma un grup special
pentru fiica dumneavoastra ! M-a dat gata, eu termin con-
vorbirea, spun ca ne mai g'indim, inchid telefonul. Imi
pun capul pe m!ini §i pling. Clnd Bob vine acasa §i aude
povestea, se J'nfurie. Chiar §i pe mine, fiindca slnt at!t de
proasta ca nu 1nteleg despre ce este vorba. Ei vor sa formeze
grupurile inainte de vacanta, dar bindn~eles este incomod
dad In timpul vacantei vine un copil nou. Grad de ocupare
mai mic §i astfel de motive. ~i In loc sa-~i spuna sincer in
fata, ei arund mingea de colo-colo. Se mai poate lnvlrti
cutitul in rana. Pard nu exista destule sentimente de
vinovatie, la naiba ! Salvatori nerozi ! Dragul de Bob. Ime-
diat ia telefonul §i 1§i exprima nemultumirea intr-un mod
foarte clar. Nici n-am curaj sa ascult, atit de !impede
vorbe§te. Inainte de a fugi din sufragerie ll mai aud, spu-
nind:
- Neprofesional !

95
 Binein~eles, situa~ia putea fi indreptata, dar brusc hota-
nrea este luata. Nu continuam ! Nici acum §i nici altadata !
Isabel ramine la noi ! Eu indes acele numere urite inapoi
in plic, gata cu ele ! Tom sare in sus de bucurie. Hadrian
nu spune prea multe, iar Bob este cam tacut, dar eu nici
nu prea observ. U§urare, o imbra~i§ez pe Isabel, ea se
ginde§te: ,,Hei, mama este vesela din nou" §i, imediat, e
vesela §i ea.
Mai tirziu stam de vorba cu ea. Totul este in ordine, ar
vrea sa fie mai dragu~a. ~i ea prefera sa ramina acasa, sa
nu schimbe §coala. Marturise§te cu sinceritate: eel mai rau
ar fi fast d nu putea s-o ia pe Barbe~ica. Mai facem o
incercare.

96
 VI

Minunatul nostru medic pediatru aranjeaza m timp

scurt o intilnire cu noua psihiatra pentru copii. Eu cred cu
adevarat ca sintem primii ei clien~i. Studiaza cu aten~ie
toate rapoartele §i o examineaza pe Isabel. Concluzia ei
este ca merita 1ncercata terapia prin joc. Pe linga handicapul
emo~ional grav, ea totu§i mai vede §i lucruri pozitive. Isabel
a inva~at mult in familia noastra. Verbal se descurd exce-
lent, are multe de spus despre acasa, povestqte foarte
pozitiv despre fra~ii ei. Obiectivul terapiei va fi fortificarea
valorilor ei proprii pe cit posibil §i, dad se poate, sprijinirea
unei anumite structurari a vie~ii ei. Maria, psihiatra, vede
rolul meu ca fond mai ales de ego-sprijin. Ea crede ca
Isabel va avea nevoie de acest ego-sprijin mult timp de
acum 'inainte. Vom incerca sa-i dam Isabelei pnsa de a se
dezvolta emo~ional cit mai mult posibil in familia noastra.
Terapia prin joc va incepe dupa vacan~a de vara.
Intre timp am ajuns la sfiqitul lunii iunie. Datorita
revigorarii sale 'in ultimele saptamini Isabel a reinviat pu~in
§i la §COala. Bob o ajuta in fiecare zi pu~in la matematica,
trei sau patru probleme sint de ajuns. El are intotdeauna
rabdare la nesfiqit, ea nu-1 poate supara. Dad incepe sa
saboteze, calm cite§te ziarul sau plead sus. Isabel are o
ura nemarginita fa~a de inva~atoarea ei pe care o are acum
in al doilea an. Eu sint rea §i-i spun ca o va avea din nou

97

j
dad va dmine repetenta. Dad trece clasa, va avea un
invatator amabil §i un ceas de la noi. Funqioneaza. Banu-
iesc ca §i doamna dore§te sa scape de ea. Oricum, trece la
limita in clasa a treia f in aceea§i zi mergem sa tumparam
un ceas de mina. Nu unul digital, ci unul cu cadran
adevarat, cu cifre. Scopul secundar al acestui cadou este ca
Isabel sa invete sa §tie ceasul. Acum ea invata, cu un pie de
exercitiu, in citeva saptamini. Dar descopera §i ca are o
scuza mai putin pentru a intirzia f Ciuda f
in luna iulie Bob trebuie sa piece in Anglia timp de
doua saptamini, in interes de serviciu, iar imediat dupa
intoarcere vrea sa porneasca in vacanta spre sud. in ultimele
!uni a avut pe linga grijile pentru Isabel, o perioada foarte
aglomerata §i seara de seara lucra suplimentar acasa. Trep-
tat s-a format 0 obi§nuinta ca eu sa ma due la culcare cam
pe la ora 11, cind spatele meu cedeaza definitiv §i trebuie
sa ma intind. Bob vrea sa mai lucreze, fiindca la acea ora e
lini§te in casa. Eu nici nu §tiu exact la ce or5 el merge la
culcare, dar cu siguranta la o ora tirzie. Din cind in clnd
discutam agitati pe tema asta, dar Bob spune ca anumite
lucruri trebuie sa fie terminate, iar eu nu trebuie sa-1 bat la
cap. in luna iunie este ora de virf §i la §COala. Hadrian se
clatina, dupa Pteiffer-ul lui ind mai are probleme cu
invatatul pe de rost, fapt catalogat de multi profesori drept
lene. Nici la 1om lucrurile nu mai merg de la sine. La
urma urmei prestatiile baietilor sint o minune, dad luam
in calcul necazurile prin care tree uneori in weekend. De
exemplu, talentul afi§at de Isabel pentru a strica atmosfera
la masa.
Niciodata nu §tii sigur care anume este cauza: e prera-
dtorie curata, nu are pofta de mincare din cauza oboselii

98
 (insomnie), a mincat prea multe bomboane Ja al~ii chiar
!nainte de masa, lipsa de aten~ie fiindca altii povestesc
ceva, mereu exista un numar nelimitat de posibilita~i. Ea
strid atmosfera, manind in scirba, aduna m1ncarea la
talci, se inead, spune din senin ca o doare capul sau ii este
rau sau o doare burta, sau imagineaza-ti ! Prima data
reaqionez calma §i vesela: bine, nu iti pune prea multa
mincare in farfurie, nu prea iti place conopida (aha!),
continuam discutia intr-un ap-zis tel vioi, Isabel zabove§te,
varsa citeva guri de mlncare 'inapoi In farfurie. Dore§te
mai degraba sa mearga la culcare? Intreb pur §i simplu,
dar ea este obligata sa aleaga. Nu, nu vrea la culcare (!ara
televizor, nu se poate !). Bine, deci dad ea nu este bolnava,
trebuie sa manince ceva. Isabel tace, bosumflata, manipu-
leaza, se joaca at'it de sdrbos cu mincarea indt dintr-o data
cineva rabufne§te:
Vai de mine, Isabel, nu fi atit de vulgara !
Atunci Isabel trebuie sa stea in alta parte. Dar chiar §i
cind este plecata, nu mai e placut la masa, ambian~a este
tensionata. Intre timp Tom are de luat ceva din bucatarie
§i anunta ca Isabel nu a mincat deloc.
Isabel, gata, la culcare !
Deja aud speciali§tii comentind: orice copil prezinta
din dnd in dnd un astfel de comportament ! Intr-adevar,
din dnd in dnd, dar nu luni in §ir, zi dupa zi, saptamina
du pa saptamina ! Bineinteles, §i Hadrian §i Tom au !acut
astfrl de obraznicii, dar un parinte normal §tie sa gaseasca
o solutie. Dar nu la Isabel, ucigator este faptul ca nu se
termina niciodata, in ciuda incerdrilor noastre. Dupa ce
plead la culcare, noi discutam lmpreuna strategia pentru
ziua urmatoare. In ziua urmatoare Isabelei ii trebuie dteva

99
 minute sa invoce un true nou, ceva mai rafinat <ledt eel
dinainte ! De exemplu: trage gaze cumplite in timpul
mesei; toata lumea le§ina de miros. La 1nceput nu recu-
noa§te, probabil ca pisica a racut asta. Apoi este trimisa la
toaleta, ramine eel putin zece minute acolo. Mincarea s-a
racit, probleme ! 0 ten din ta la moda §i de succes este
simularea unui tic brusc: a sufla aer printre din~i intr-un
mod ciudat. Ritualul celebru, ignorarea, rugamintea politi-
coasa de incetare, din nou ignorare, discutiile se opresc, iar
probleme ! Ii place. Uneori sintem fericiti dnd este in pat,
dormind sau nu, sa fie plecata pentru () clipa.
~i apoi dintr-o data o schimbare inexplicabila, din senin
ea radiaza, este vesela, foarte amabila, utila, e de nein~eles.
Incerc s-o trag de limba despre ce i-a venit, dar ea nu §tie.
Creel ca ea nici nu mai §tie in ce stare era ieri, traiqte
prezentul. Acele schimbari de dispozitie sint complet im-
previzibile §i de aceea mereu prezente ca o amenin~are din
fundal. Noi, ceilalti, sintem adesea ind amortiti de stresul
din saptamlnile trecute, in timp ce starea Isabelei se poate
schimba radical. Ea schimba depresia cape o pagina dintr-o
carte. Este inspaimintator. Dupa tot ce am citit deja pina
acum, dutam din nou informatii despre schizofrenie. Se
aseamana, dar nu tocmai.
Intram in vacanta §Colara. La Isabel se organizeaza la
sfir§itul anului un barbecue cu toti copiii, parintii §i cadrele
didactice. Din fericire §i Hadrian §i Tom promoveaza clasa.
Ce U§urare ! Baietii se bucura de libertate: fara teme, dorm
mult, asculta muzica tare, citesc benzi desenate §i lenevesc.
Eu insami sint obosita de anul §COlar care a trecut, s-au
1ntimplat atit de multe, masurile de austeritate, colegi care

100
§i-au pierdut serviciul, nu, nu mai este foarte placut in
!nvatamint.
Cind Bob se 1ntoarce din Anglia vrea sa pledm imediat
a doua zi. Reu§esc sa mai d§tig o zi, dar apoi pledm. Am
tacut o rezervare la un camping in sud, care are multe
facilitati. Pentru prima data. Campingul nostru eel cunos-
cut este dragut, dar primitiv. Nu sint copii olandezi de
aceea§i virsta cu ai no§tri. Acum am gasit un Joe cu o
piscina extraordinara, uneori se organizeaza discoted §i
ne aflam destul de aproape de un ora§ in care sint multe de
vazut. Nuse poate mai bine, ai spune. Dar tOtu§i devine 0
vacanta dezastruoasa.
Pe drum avem deja multi nervi din cauza rulotei pliante,
avem probleme cu instalarea, baietii se cearta, Bob este
obosit §i nerabdator. Campingul ales este sub a§teptarile
noastre. Locurile sint !imitate de copacei, s1ntem complet
separati unii de altii, nu vedem pe nimeni. Locul se afla pe
un deal abrupt, ma§ina nu are destula putere de traqiune,
este o dldud arzatoare, Bob este disperat de atltea eforturi.
Tom trintqte up portbagajului atit de stingaci de capacul
lazii frigorifice incit se sparge luneta. ~i Isabel cidlqte.
Dar o data ce ne-am stabilit, macar baietii se simt bine.
Isabel continua sa ne nedjeasd. Bob se pdbu§e§te com-
plet, se-ntimpla treptat. Cu mintea mea proasra la inceput
nici nu imi dau seama ! II cert, ii invinovatesc ca e atit de
morodnos. Caldura este insuportabila, iqirile in ora§ sint
excluse. Eu fac o alergie deranjanta din cauza dldurii.
Dupa doua saptamini hotarim ca, de§i este pacat de banii
platiti in avans, ne vom muta in alta parte uncle dldura
este mai putin sufocanta. Stabilim d vom merge mai inspre
nord. Condusul este greu pentru Bob. Nici in mod obi§nuit

101
 nu e prea incintat de privirile curioase, dar acum la impa-
chetare §i despachetare, stringerea §i ridicarea cortului,
trebuie sa stau chiar departe. Totul decurge foarte lent §i
i
I

laborios. Mai la nord gasim pina la urma un camping

placut linga un mic lac. E mult mai racoros, o U§Urare.
Copiii se distreaza, Isabel l'§i gase§te ni§te prietene. Starea
lui Bob nu se imbunatatqte. Acum intimpinam probleme
cu ma§ina. Bob intra in panid din orice, incepe sa transpire
groaznic §i e sarit de pe fix. Ca reactie eu devin din ce in ce
mai calma. Incep sa inteleg d Bob este bolnav. Cautam un
service auto, ma§ina e reparata excelent, iar cheltuielile
sint acceptabile. Cind la sfir§itul saptaminii impachetam
ca sa mergem acasa, Bob vrea sa urce la volan. De obicei el
conduce prima etapa. Dupa vreo zece kilometri trebuie sa
alimentam combustibil. Dupa ce Bob merge la pompa de
benzina baietii spun speriati:
- Mama, te rugam, du-te tu la volan, tata conduce atit
de ciudat, ne este frid !
De citeva ori am sugerat discret d a§ vrea sa conduc §i
eu, dar Bob m-a refuzat agitat. Acum schimb locurile rad
sa spun ceva. Bob nu zice nimic, pica mort de oboseala
linga mine. Cu cit mergem mai spre nord, cu atit se
inrautatqte vremea. Ploua cu galeata in Ardeni, nori la
inaltime mid, nu vezi nimic. Deci nu poate fi vorba despre
camping in ultima noapte. Va trebui sa fie un hotel atunci.
Dar eu am un fel de presentiment sinistru: vreau acasa §i
cit mai repede posibil. Ne mai oprim o singura data ca sa
mindm undeva o pizza, apoi conduc ~inta pina acasa.
Ajungem la miezul noptii, sint fericita ca un copil. Lasam
totul balta §i ddem la~i in pat.

102
 Urmeaza o saptamina groaznica. Bob nu vrea sa mear-
ga la medic. N-are nimic, nu insista §i acum gata ! Discut
pe ascuns cu medicul de familie. El crede ca Bob ar trebui
sa mearga la un internist, cit de repede posibil. In cele din
urma ii mobilizez pe baie\i. Continuam pina dnd, amor\it,
va ceda.
Mergem impreuna la internist. Dupa consulta\ie, in
timp ce Bob se imbraca, medicul imi spune ca Bob este
suprasolicitat. Fizic nu are mare lucru, dar sub nici o forma
nu se poate duce la serviciu. Ma intreaba ce tip de om este
Bob. Ar trebui sa-1 anun\e cu grija, sau imediat, in mod
direct? Eu cred ca direct, Bob niciodata nu este bolnav §i
chiar acum considera ca e un fleac. Vine Bob, mai discu-
tam. Prime§te vestea §i interdiqia de a munci o jumatate
de an! Prea mult timp a trait sub presiuni mari, a fumat in
exces, a baut prea multa cafea, un paharel in plus sa
combata stresul, povestea cunoscuta. Vor mai urma multe
analize de rutina, dar medicul nu se a§teapta sa gaseasca
ceva deosebit. Lasa fumatul, mai pu\ina cafea §i alcool §i Ia.
numai ce iti place! Eu sint U§Urata pe jumatate: din cauza
teribilei transpira\ii in exces §i culorii lui palide ma gindeam
ca inima lui Bob nu e in regula. Din fericire nu-i ap. Bob
este terminat de aceasta veste, plinge ca un copil mic cl:nd
mergem impreuna prin holul spitalului, spre laborator.
In primele saptamini dupa vizita la internist, parca intra
din ce in ce mai adinc intr-o groapa tad fund. Bob al
nostru, Bob eel puternic §i calm, schimbat intr-un om de
care-ti este mila. Copiii sint amabili, Isabel §i ea. Nici eu
nu am timp sa ,,stau treaza" din cauza insomniei ei. Mai
ales renun\area la fumat este un dezastru pentru Bob. Are

103
 simptome severe de sevraj, se simte §i mai ingrozitor.
Primele trei !uni sint un CO§mar pentru el.
,
j

intre timp viata ,,exterioara" continua. incepe anul

§COiar. Trebuie sa merg din nou la munca, trei zile pe
saptamina. Iar con§tientizez cit de fericita sint cu serviciul
meu. Cum ar fi fost daca in cei trei ani precedenti a§ fi stat
toata ziua acasa? imi iubesc profesia, predarea lec~iilor te
absoarbe cu totul, nici 0 zi.nu seamana cu cea precedenta,
este 0 bucurie enorma pentru mine.
Isabel merge pentru prima data la terapia prin joc.
Binein~eles, este foarte incintata ! Terapia are un efect
favorabil asupra tuturor celor implica~i. Ea prime§te aten~ie,
deloc exagerat dar foarte pozitiv. N oi am gasit pe cineva
care ne asculta. Maria, psihiatra, clarifid faptul ca vrea sa
ac~ioneze §i ca ajutor in caz de urgen~i.L in momente de
disperare sau deznadejde o pot suna intotdeauna. Chiar
numai faptul ca §tiu lucrul acesta ma U§Ureaza enorm.
intr-adevar o sun uneori, cinci minute sint de ajuns sa-mi
descarc amarul. Ea nu are intotdeauna o solu~ie, dar numai
faptul ca cineva te asculta, te U§Ureaza. Hadrian §i Tom
pot ,,respira in voie": eu ii incarc pe ei mai pu~in cu
pove§tile mele despre Isabel. in contactul nostru cu Maria
ne sim~im in siguran~a, nu ascundem nimic. Pur §i simplu
ii spun ca am batut-o de citeva ori. Ca nu pot s-o iau tot
timpul de la zero §i ramin cu resentimente. Uneori, dupa
un conflict, nu o pot imbra~ip sau alinta pe Isabel in mod
spontan inca multe zile du pa aceea. Ea spune:
- Nu po~i fi altfel dedt e§ti. Mai mult, Isabel te-ar
sim~i imediat dad te-ai preface.
Isabel se retrage la Bob. Din cauza rolului de ego-sprijin
care include, de exemplu, sa fiu §i con§tiin~a Isabelei, ma

104
considera deseori o proasta §i atunci ma ia teribil peste
picior. Pentru ea Bob este mult mai neutru.
Isabel este in culmea fericirii cu noul ei inva~ator. Ori-
cum se intelege mai bine cu barbatii dedt cu femeile, iar
acest barbat este chiar un duke. Plin de umor, obtine cu o
gluma mai mult dedt cu 0 pedeapsa. 0 data ma due sa
vorbesc cu el pe larg despre Isabel, explic d ii este greu sa
stabileasca relatii sociale. Motivatia pe care alti copii o iau
din ,,domnul invatator este multumit de mine" sau ,,dom-
nul nu este multumit de mine, trebuie sa lucrez mai bine",
lipsea pina acum cu desaVtr§ire la Isabel. Ea trebuie sa
gaseasd motivatia numai in ea insa§i §i deja are atit de
putina con§tiinta de sine ... De asemenea incerc sa explic
ca ea are mari probleme in a tine 0 anumita direqie, sa
termine ceva, sa asculte atenta. El propune sa ne insoteasd.
o data la psihiatra. Ap facem, psihologa clarifid anumite
lucruri mai detaliat, printre altele faptul ca unii copii
precum Isabel au o mare dificultate cu anumite functii ale
memoriei pentru d istoria vietii lor este atit de haotid. E
adevarat, Isabel nu poate retine trei lucruri separate de
cumparat: 1 kilogram de praz, 1 cu tie cu batoane de pe§te
§i 1 lamiie, ea transmite in supermarket ca 1 kilogram de
Iamii, 1 cutie de praz §i 1 kilogram de batoane de pe§te.
Dar §i in aceste situatii este cam complicat sa distingi
,,neputinta" de ,,sabotaj".
Invatatorul este plin de intelegere, are multa atentie
pentru problemele Isabelei fara sa fie vreodata jignitor sau
copilaresc fata de ea. Ea inflore§te ! Se straduie§te impre-
sionant de mult la §COala, este vesela, relaxata, doarme mai
bine §i avem o tendin~a ascendenta grozava. Pentru ea este
foarte placut ca tata este mereu acasa. El incearca sa

105
fl'

ascunda de ea pe cit posibil faptul ca este foarte deprimat,

dar in orice caz se pare ca nu o deranjeaza.
~i terapia prin joc merge bine. Maria are impresia treptat
§i prudent ca poate stabili un contact real cu Isabel. Judn-
du-se cu casa de papu§i se nasc din ce in ce mai multe
discu~ii, uneori despre subiecte mai ,,sensibile".
Parin~ii lui Bob aniverseaza 50 de ani de dsatorie !
Avind o casa mare, hotarim ca festivita~ile vor avea loc in
mare parte la noi acasa. Doar cina va fi la un restaurant.
Isabel se bucura din plin de pregatiri ! Pentru prinz reu§im
sa construim o masa grandioasa in forma de T, la care to~i
musafirii vor gasi un loc confortabil. Fe~e de masa din
damasc, Isabel §i cu mine sintem in dubiu mult timp despre
combina~ia de culori pentru flori, luminari §i §erve~ele.
Alegem o combina~ie de gri cu galbui. In diminea~a ani-
versarii, noi doua ne trezim devreme ca sa decoram masa,
ea este indntata ! Totul a ie§it atlt de frumos, indt bunica
§i bunicul sint foarte emo~iona~i de priveli§te dnd ajung.
Isabel imi spune c'ind sintem 1n budtarie §i facem cafeaua:
- L-ai vazut pe bunicul, aproape plingea dnd vedea
totul, ce bine, nu-i ap, mama?
Eu sl'nt fericita.
Un control la medicul pediatru. Isabel ne anun~a dina-
inte ca va comenta de data aceasta dad doctorul o va
apasa din nou pe buric radnd sunetul unui ursule~ de
plu§ ! Ii dau mare dreptate, la virsta de opt ani nu mai I
trebuie sa accep~i ap ceva ! 0 remard tipid de-a ei care te I
face sa realizezi ca devine mai COn§tienta de ea InSa§i, Se
simte mai bine in pielea ei. Mul~umesc cerului, medicul
nu face acel sunet ! Isabel a crescut semnificativ, toata lumea
este mul~umita. Eu ii povestesc medicului ca am ajuns cu I
106
I
J
Hadrian la un homeopat fiindd se sim\ea in continuare
foarte obosit §i apatic dupa boala lui Pfeiffer. Acest medic
homeopat ii da ni§te granule cu care se reface vizibil. Atunci
am luat-o §i pe Isabel. Ea prime§te ceva care ii stimuleaza
vitalitatea naturala. Astfel ea are mai multa energie 1n
timpul zilei, poate procesa mai bine tot felul de impresii §i
de aceea ar trebui sa doarma mai bine. Pare sa aiba succes,
este vioaie §i arata foarte bine. Are chiar energie pentru
activita\i extra§colare, se duce la un club de gimnastid,
chiar §i la jazz-balet. Episodul cu flautul, care s-a desfa§Urat
mai inainte ca o catastrora, ii las nedescris in detaliu, dar
pe scurt se rezuma astfel: in doi ani de zile Isabel a reu§it
sa inve\e sa dnte doua note la flaut, dupa care am decis
impreuna cu profesoara sa 1ncheiem cariera ei muzicala
activa. Trebuie sa existe §i audien\a, nu-i a§a? Totul merge
bine. Chiar de ziua Jui Tom, pe care 1n to\i anii preceden\i
Isabel a reu§it sa o distruga, nu exista nici o disonan\a. ~i
sarbatoarea de Mo§ Nicolae este nea§teptat de placuta.
Isabel nu are deloc rabdare pentru al\ii: de aceea pregatim
multe cadouri mici pentru ea, ca noi sa avem timp pentru
poeziile §i glumele noastre, in timp ce ea se ocupa cu
despachetatul.
Prietena mea incepe o cura de dezintoxicare ! Hotar!re
proprie ! Intr-o clinid adevarata unde se da aten\ie adeva-
rata problemelor proprii ! Minunat, dupa parerea mea, §i o
incurajez. Pot sa scot o dramida din sanil meu cu ingrijo-
rari.
Intre timp, situa\ia intre Bob §i mine este chiar roz. Bob
este tare introvertit, eu vreau mereu sa vorbesc, sa vorbesc.
Acum dnd este suprasolicitat, ii innebunesc. Vrea sa fie
lasat in pace, dar cade in triste\e. Nu mai pot stabili vreun

107
 ,
,contact cu el. Ma cam exaspereaza §i ma gl'ndesc: ,,Acum
§i Bob, 1:1 simt indepartl'ndu-se de mine l Nu pot fara
sprijinul lui moral, am senzatia ca !uni de zile trebuie sa
fiu ca un fel de mama de baza pentru el. Un rol foarte
dificil pentru mine, de obicei imi trebuie mie multa incura-
jare. Apoi mai este bunica, mama mea, care necesit:l atentie,
iar cumnata cu partenerul ei problematic §i alte rude care
se simt neglijate §i ne suna:
- Pai, nu va mai auzim niciodata, sper ca Bobe mai
bine.
Ce trebuie sa spun: ,,Nu, Bob nus-a insanato§it, e mai
rau, acum §i eu aproape ca nu mai pot!" dar bineinteles
nu spun asta. Eu dau replici de genul ,.Merge putin mai
bine, <la, te voi suna in curlnd" §i ap mai departe. Apoi
mai este §i serviciul meu unde colegii devin suprasolicitati.
~i sa nu uit de masurile de austeritate, trebuie sa renuntam
la multe. De fapt nu imi pot pastra vechiul Citroen 2CV.
La un moment dat simt ca innebunesc cu adevarat de
atitea griji. Hadrian §i Tom spun sardonic:
- In primul rind trebuie sa 1ti cumperi un robot tele-
fonic, a poi inregistrezi mesajul: cabinetul terapeutic ,,Mina
de Ajutor", este din pacate inchis In seara aceasta. Mline
veti fi primul. Lasati un mesaj dupa bip.
Eu nu rid. Parca niciodata nu mai rid.
Ma due la o cuno§tinta mai veche, un psihoterapeut. In
trecut Bob §i cu mine am avut citeva convorbiri cu el
despre relatia noastra §i despre copilaria noastra care are
anumite asemanari cu cartea f ntoarcerea la Oegstgeest de
Maarten't Hart. El - terapeutul - este o persoana extra-
ordinara, printre primii in Olanda care au folosit analiza
tranzactionala. Mai tirziu amesteca din ce Ince mai multe

108
 mirodenii proprii in orezul TA, care devenea mai condi-
mentat. Niciodata nu avea o ap-zisa atitudine obiectiva,
ci doar nuanptii. Am rls mult cu el §i am lnvatat mult
despre noi In§ine §i despre lume. Eu I-am mai sunat din
dnd in dnd dupa aceea, avl'nd o problema, dar de ani de
zile n-am mai vorbit. Nu trebuie sa explic mult. Povestesc
ceva despre anii de griji cu Isabel §i de stresul §i frustrarile
la serviciul lui Bob. El ma s!atuiqte sa-i propun lui Bob sa
vorbeasd altcuiva, el ii este prea apropiat. Se 1ntreaba dad
el ar fi persoana cea mai potrivita pentru ap ceva, av!nd in
vedere caracterele aml'ndurora. In plus, el este foarte ocupat.
Dar dad Bob ii prefera pe el, de acord.
Dar Bob nu vrea sa vorbeasd §i mai ales nu cu un
terapeut. Fii serioasa ! Eu continui sa-1 bat la cap §i in cele
din urma av!nd 1ndoieli totu§i - el cedeaza. Printr-o
cuno§tinta ajungem la un psihiatru, un anume Menno. El
!nsu§i un tip introvertit. La prima intilnire trebuie sa vin §i
eu. Nu-mi place de el. Nici eu nu slnt pe placul Jui. Bob
nu spune nimic, sta ascuns pe un scaun. Nici Menno nu
spune nimic. Dupa un timp incep sa transpir' Eu nu a§
spune nimic, ap ne-am inteles Bob §i cu mine! Urmeaza
taceri lungi §i tensionate. In cele din urma eu devin atl't de
stresata lndt !mi dau drumul la gura. II vad pe Menno
gindindu-se: ,,Ce aiurea vorbe§te femeia aceea, nu-i de
mirare ca barbatul ei nu-§i mai deschide gura !" Vaci cum
se inumpla. Menno se da foarte important. Trebuie sa
!ntelegem bine ca el este un analist. Deci nu vorbim oricum,
metoda Jui merge p!na In adl'ncul problemei. El nu va fi
implicat emotional, ar dauna terapiei. Eu glndesc imediat:
,,Atunci nu ai voie sa ma Urii§ti pe mine la prima vedere,
prietene !" Menno continua. Terapia poate fi cam §Ocanta

109
pentru eel implicat, de§i pentru o analiza adevarata nu are
el timp §i posibilitati, dar pe plan emotional nu va fi o
gluma. Apoi trebuie sa promitem ca, In timpul terapiei, nu
vom tine legatura cu vechiul nostru prieten, fiinddi asta ar
afecta metoda lui. El propune totul extrem de serios, noi 11
lasam.
Ciudat, dar Bob nu-I considera neplacut. II lndnta ideea
ca §i Menno vorbe§te mai greu. Eu glndesc: ,,E bine pentru
Bob, ma due cu el §i vom vedea." ~i am vazut. Menno se
ocupa de mine cu o placere aproape sadica dupa parerea
mea. Copilaria mea este !ntoarsa cu lopata. Ma s1arima.
Unele §edinte sint atit de oribile, indt nu ma pot duce
direct acasa. Ochii mei slnt umflati de bocit, eu sint complet
agitata §i Bob ma plimba cu ma§ina ca sa ma pot calma.
Copiii a§teapta acasa cu cina.
In repetate rinduri Menno imi spune ca sint excelent-de
potrivita pentru o analiza. ii spun in fata ca e ridicol §i ca
imi pare un lux nejustificat sa te ocupi doar de tine ani de
zile, doar dad qti total depresiv. Eu am o familie §i mai
ales cu un copil cu handicap, un serviciu. Sau ma considera
nebuna cumva? Nu, deloc, dar eu reaqionez interesant
pentru el. Pentru prima data ma infurii §i strig: ,,Ei bine,
dad ma pui sa ascult doar un preludiu coral de Bach deja
lncep sa bocesc, la asta te referi, voyeur urit ?" Devine din
ce in ce mai greu.
In §edinte sint abordate bineinteles §i problemele cu
Isabel. Bob nu crede deloc ca suprasolicitarea lui este
cauzata de Isabel. Nu e atit de simplu. Sint mai multi
factori care I-au frustrat, mai ales la firma. Pur §i simplu a
muncit exagerat. Fara timp pentru relaxare §i sport. Bine-
ln\eles, Isabel este o parte din intreg, dar doar atit. ~i

110
bineln~eles, pentru Menno este invers: Isabel este at!t de
dificila din cauza noastra. De fa pt ar vrea sa ia legatura cu
psihiatra Isabelei.
Nu sintem deloc de acord, dar promitem ca o vom
anun~a. Cind vrem sa discutam cu ea, reiese ca Menno
deja a contactat-o pe Maria pe la spatele nostru, afurisitul !
Nici ea nu prea vede legatura §i nu are chef de rela~ii
triunghiulare.
Intre timp Bob merge o data singur la Menno §i revine
agitat. A§a nu are rost. Mai mergem o singura data 1mpre-
una, incerdm sa rezolvam, dar !ara succes. Menno nu are
nici o vina, !ara implicare emo~ionala, ha-ha! Bob §i cu
mine decidem sa-i punem capat. 0 seara lntreaga transpi-
ram scriind o scrisoare pentru Menno, In care lncerdm sa
explidm din nou unde sdr~iie §i ca, evident, nu ne potri-
vim. Nu primim un raspuns, nici macar un bile~el din
polite~e.
Pentru Bob este eel mai dureros, nu a progresat deloc !
~i eu ma simt vinovata, mai bine nu deschideam subiectul !
In totalitate nu a durat mai mult dedt o luna §i jumatate.
Curios, dupa ce am terminat, din senin Bob este mai bine.
Probabil fiindd mie mi-a trecut pentru un timp pofta de a
vorbi: neinten~ionat Menno a realizat ceva, totu§i !

111
 VII

- Ar fi bine sa pledim o data intr-o saptamina de

vacanta doar noi doi, spune Bob.
Bob §i cu mine, lmpreuna ! De patru ani §i jumatate
n-am mai fost singuri macar un weekend. Bob deja §i-a
uitat suspinul, eu, intr-o dispozitie exuberanta fac o rezer-
vare secreta pentru o excursie cu un autocar plna In Austria.
Este ieftina §i condusul este Ind mult prea solicitant pentru
Bob. Initial Bob nu e indntat, cu autocarul, lntre pensio-
nari, desigur. Insa eu insist. Baietii vor sa ramina -acasa
lmpreuna, se vor descurca dupa spusele lor. E adevarat,
comparativ cu alti baieti de vlrsta lor ei sint foarte maturi,
dar eu nu indraznesc sa Ii las. Ei nu vor sa stea la altcineva
,,ca ni§te copii mici''. Gasim o geniala solutie de mijloc !
Un veri§or drag §i de incredere, tare admirat de Hadrian §i
Tom pentru prestatiile lui sportive §i umorul ,,cu singe
rece", vine Sa Stea CU ei In acea saptamina. Jn timpul ziJei
se duce normal la serviciu, dar ajuta la gatit, la ingrijirea
animalelor §i sta peste noapte. Dar ce facem cu Isabel?
Imi adun tot curajul §i o intreb pe Myra dad Isabel poate
sta la ea. Cine este Myra?
Myra este o poveste deosebita. Myra este prietena mea
cea mai buna, la bine §i la rau, la sanatate §i boala, pina
cind moartea ne va desparti. Pe vremuri locuiam pe aceea§i
strada cind traia fiica noastra. La moartea ei i-am cunoscut

112
 pe prietenii no§tri adevarati. Nu erau multi, dar Myra §i
sotul ei faceau parte din aceasta categorie. Oamenii care i~i
slnt credincio§i 1ntr-o faza a tit de trista a vietii §i care var §i
!ndraznesc sa imparta durerea cu tine devin foarte valo-
fO§i. Apoi noi ne-am mutat. Doream un alt cadru §i aveam
posibilitatea sa cumparam o casa frumoasa. Mai tlrziu s-a
mutat §i Myra. Locuim acum la o distanta de 20 de minute
cu ma§ina, dar nu ne vizitam prea des. Insa vorbim la
telefon ore in §ir, fara sfir§it. Uneori se irita chiar §i Bob,
care este foarte rabdator totu§i. Ea este foarte sensibila, dar
putin mai realista decit mine. Ar fi putut avea o cariera ca
actrita de teatru, se pricepe excelent la caractere umane. 0
admir pentru talentul ei actoricesc. Este §i foarte muzicala,
dnta grozav la pian, dar nu prea i§i ia talentul In serios.
Are patru copii, doua fete de pptesprezece §i §aisprezece
ani §i doi baieti de paisprezece §i zece ani. Ce! mai mic a
fast adoptat. A venit in Olanda cu un an lnaintea lui Isabel.
Imi amintesc cit de invidioasa eram, noi pe atunci a§teptam
deja de trei ani §i jumatate ! Deci noi lntotdeauna avem la
lndemina ,,telefonul particular de urgente privind adop-
tiile". Nici cu fiul ei situatia nu este roza. Ne ascultam
nelimitat una pe cealalta, du pa ce mai intii ne intrebam:
Rezi§ti sa ma asculti azi, sau a escaladat §i la voi?
Myra §i cu mine avem atita lncredere reciproca, lndt ne
permitem sa facem glume cinice despre copiii no§tri. Strai-
nii n-ar intelege niciodata, dar pentru noi funqioneaza ca
supapa umoristica. Mereu ne ajutam sa relativizam proble-
mele, uneori descarcam amarul despre sotii no§tri, pe scurt,
o prietenie feminina ca la carte!
Tocmai pentru ca §tiu cit este de greu uneori in Casa cu
.,banditii no§tri adoptati" cum ii numim noi, nici nu prea

113
lndraznesc s-o abordez. Pe de alta parte, ea cunoa§te mi§d-
rile lui Isabel In lung §i in lat, §tie exact la ce sa fie atenta.
~i o primqte ! In ultima clipa ma organizez ca o nebuna:
casa curata, rufele spalate. Baietii primesc bani pentru
alimente, veri§orul are douazeci §i unu de ani §i locuiqte
singur deja de ani de zile. Ei mai primesc bani in plus ca
sa se dud o data la cinema §i sa manlnce In ora§. Isabel
este predata M yrei.
Abia cind ajungem in sudul Germaniei, Bob incepe sa
se simta mai bine. ~oferul mi-a spus deja o data rlz!nd:
~i ce mai face taticul, se poate deta§a putin?
Ce spirit de observatie ! Saptam:lna In Tirol este o expe-
rienta minunata. 0 vreme splendida, ne !nveselim de atlta
frumusete: priveli§tea, drumetiile montane, mlncarea, oa-
menii politico§i din grup. Hotarlm ferm ca de acum vom
petrece anual o astfel de excursie :lmpreuna, eel pu~in o
saptam!na.
Singura cliscordanta este clurerea mea de spate. Sau era
deja aut de rau, dar n-aveam timp sa-mi dau seama? Este
adevarat, la §Coala, dupa zece minute de stat In picioare in
fata unui grup, aproape nu reU§eSC Sa ma a§eZ Iara clurere.
Elevii se uita ciudat, dar ma salvez cu:
- Da, oameni buni, iar am sapat prea mult in graclina,
nu se mai poate la v:lrsta mea !
A§ putea sta jos mai des. Oricum, chiar dad nu rezist
la plimbarile in Austria, ne bucuram ca ni§te copii.
Pe frontul de acasa totul a decurs perfect. Baie~ii au
avut o saptamlna ,,beton" cu veri§orul lor. ~i cu Isabel a
mers bine. Myra !mi spune radncl cu ochiul: I
Am sa te sun! I

114 I
J
 Acasa Isabel nu este mai enervanta sau dezechilibrata
dedt 1n mod normal, de necrezut ! Minunata Myra! Mai
tirziu aflu detalii. Cei doi bandi~i adopta~i s-au luptat toata
saptaml'na ca mi~a §i dinele, concuren~a ! La fiecare joc ce
aparea pe masa Isabel tri§a grosolan §i fiul ei nu accepta,
pocnea din prima. Acasa Isabel nu era obi§nuita cu ap
ceva, venea sa se plinga Myrei. Bine!n~eles, ea niciodata
nu era de vina, el pocnea din senin ! Din fericire el are
mul~i prieteni in cartier deci, dupa dteva zile, disparea din
ce 1n ce mai des afara sau se ducea la un prieten. Este o
consolare sa aud de la Myra ca ea o considera pe Isabel
foarte evaziva §i neabordabil3. Trebuia sa fii tot timpul cu
ochii pe ea. Uneori disparea lini§tita la etaj §i umbla In
lucrurile uneia dintre fiicele mai mari. 0 fata dificila,
aceasta Isabel, crede Myra. Au observat insa ca spune
lucruri inteligente, vorbqte 1ntruna §i niciodata rara rost.
Convenim ca vom 1ncerca din clnd in clnd sa ne suprave-
ghem copiii adopta~i. in orice caz, putem intreba §i trebuie
sa fim sincere dad una din noi nu poate. De o valoare
nepre~uita o astfel de prietenie.
Cu Bob merge mai bine. De§i cu urcu§uri §i cobori§uri,
cobori§urile devin mai pu~in adl'nci. in afara durerilor de
spate care se agraveaza, cu mine merge excelent. Timp de
dteva luni Isabel are o dezvoltare in evolu~ie. In una dintre
discu~iile noastre de evaluare cu psihiatrul de copii, acestuia
ii scapa din gura:
- De fapt este de necrezut cit de bine merge. Un copil
cu un astfel de istoric este de obicei rara pnse.
Deseori discutam cu Isabel despre faptul ca lucrurile
merg atit de bine, iar ea cre§te a§a frumos. Vorbim cu ea

115
despre faptul ca atentia prirnita in acest mod este rnult rnai
placuta. Isabel este foarte rnulturnita.
A cre§te rapid lnsearnna a curnpara haine noi In mod
regulat. 0 sarbatoare ! 0 facern cu foarte mare grija. Pentru
Isabel este important sa se poata sirnti dtu§i de putin sigura
in privinta in!ati§arii ei. In dorneniul modei ajungern la
trendul de culori fucsia §i aqua, nu se poate rnai potrivit
pentru un copil cu pielea colorata. De citeva ori irni spune
ca ii este rnila de mine d am o piele atit de palida. Irni
spune cu grija, nu vrea sa ma raneasdi. Acurn ea are un
corp foarte frurnos. Prin girnnastid §i jazz-balet, dar rnai
ales prin !not §i-a dezvoltat ni§te picioare splendide, rnuscu-
loase §i burtica ei grasuta a disparut. Pentru jazz-balet
prirne§te un costum galben-canar cu dresuri de un roz
tipator, va irnaginati? 0 iau la un frizer modern din ora§.
El §tie ce sa-i fadi unui par atit de frurnos. Isabel se
cornporta cochet. Uneori un pie prea mult, dupa parerea
rnea, dar generatia mea a fost educata atit de scortos, ma
gindesc apoi. Notele din carnet pe prirnul sernestru ale lui
Hadrian §i Torn nu sint grozave, dar nici chiar rele. Isabel
are, in afara de o nota slaba la aritrnetidi §i ortografie, note
suficient de bune. Ea sped sa ia o nota mare la educatie
fizid, considerindu-se foarte buna. Dar nici nu se dau
note pentru educatie fizidi ... Ea insa§i nu este rnulturnita
de situatia §COlara. Trebuie sa trag de ea ca sa aflu, dar am
rernarcat ceva deja in clipa in care se intorcea de la §COala.
Cind Bob §i cu mine spunern Inca o data insistent di
sin tern rnulturniti, apar irnediat lacrirnile. E foarte necinstit
din partea dornnului invatator ! Mi-e rnila de ea, s-a straduit
atl't de mult. Intr-adevar, §i noi ne rniram; situatia cornu-
nicata verbal in prirnul sernestru nu se regase§te in aceste

116
note. Cerem sfatul psihiatrei, eu cred ca aceasta situatie
poate sa aiba consecinte neplacute. Invatatorul ei este unul
dintre putinele persoane cu care Isabel pare sa stabileasca
o relatie temeinica. Din cauza acestei experiente relatia
poate sa aiba de suferit. Trebuie sa-1 avertizez? Ea crede ca
ar fi bine. In astfel de cazuri Bob spune cu mare ,,genero-
zitate" ca eu §tiu sa rezolv micile probleme 1ntotdeauna cu
mult mai mult tact dedt el, deci ma due. Nu reu§im sa
rezolvam 1n totalitate. El considera situatia una neplacuta,
dar crede ca era clar pentru noi ca rezultatele Isabelei nu
puteau fi geniale dintr-o data. Eu ii explic ca noi 1ntelegem
acest lucru, dar ca el a fost at!t de entuziasmat de ea, 1ndt
saraca a§tepta munti de aur. El sta de vorba cu ea o data
dupa ore. Bindnteles ea nu §tie ca eu am fost la §COala, el
i'§i joad bine rolul. Ea se schimba putin. Luna decembrie
decurge !in.
De Craciun avem la masa un musafir din America. Noi
in§ine nu sintem dintre aceia care man!nca g!sdi umpluta,
iar curcanul nu ne place, dar acum trebuie sa punem ceva
rafinat pe masa. Nu e voie sa fie prea complicat, altfel nu
s1nt o gazda buna. Isabel §i cu mine pregatim lmpreuna
un meniu magnific. Jumatati de piersici umplute cu meri-
§Or, coq au vin §i ceva extraordinar cu !nghetata la sfir§it,
deoarece Bob spune ca toti americanii s!nt 'innebuniti dupa
1nghetata. Devine o poveste dificila, musafirul este extrem
de tacut, 'i§i lasa trei sferturi de m'incare 'in farfurie. Doar
lnghetata o man'inca pofticios. Eu r:id, dar Isabel este furi-
oasa cu adevarat.
Ce individ nemanierat, mama, doar man'inci ce iti
pui pe farfurie ! Cine nu §tie a§a ceva ! ~i ai vazut ca nici
nu §tia cum sa man!nce corect cu cu ti tu I §i furculi~a !

117
 Bob explica faptul ca oamenii din State au alte obiceiuri
la masa dedt noi, dar eu ma gindesc: ,,Bravo, Isabel, pentru
prima data tii cu noi ! "
In ianuarie durerea de spate devine insuportabila. Medi-
cul de familie ma trimite sa fac radiografii. Se sperie enorm
§i nu se fere§te sa o spuna. Un spate al unei persoane de 75
de ani ! Uzat total. De mai mult timp s!nt sub tratament la
un haptonom. Tratamentul lui !mi da o mare relaxare. 0
parte din durere este cauzata de tensiuni, este !impede.
S!nt trimisa la un neurochirurg. Ce sa fac? Iar o operatie,
fixare de vertebre, cu riscul sa nu se rezolve suficient. Sau
sa nu ma operez, sa lnvat sa traiesc ap, nici eu nu mai
§tiu. Ideea ca dupa o operatie voi fi nevoita sa port luni de
zile un corset din ghips, nu prea ma 1ndnta ... Ar trebui
sa-mi schimb modul de viata. Dad se va ivi un blocaj
acut, atunci vom opera imediat. II oblig sa-mi promita ca
ma va opera el 1nsu§i. Are o reputatie buna 1n domeniul
acesta. Dad nu voi fi atenta, voi fi ,,ajutata" de vreun biet
asistent care lucreaza optzeci de ore pe saptamlna. Bine!n-
teles, §i ei trebuie sa 1nvete undeva, dar nu pe mine.
Dupa aceea tree printr-o perioada grea. S!nt suparata,
de ce acum, iar alta problema? Inca n-am avut destule
probleme ? Traiesc ca o v!rstnid, nu mai pot juca tenis de
dmp, of! Ma simt nedreptatita, ma compatimesc de una
singura. Un timp s1nt deprimata, furioasa. Da, dar pe cine ?
Agresiune !ara rost. Dar trece. La sfatul specialistului vor-
besc o data cu medicul de medicina muncii, el a primit
datele mele. Vrea sa ma pensioneze ! Eu vreau sa predau,
pur §i simplu, doar nu sint handicapata ! Detectez o oare-
care surprindere din partea lui. Este ap de normal sa te
pensionezi in ziua de azi? Oricum este bine de §tiut care

118
 este problema cu a§a un spate, sa am curaj sa vorbesc pur
§i simplu des pre acest subiect. A vorbi, ah, nu din nou !
Acum putem ride de faptul ca altii, printre care Menno al
nostru, au o imagine total gre§ita despre relatia noastd. II
admir pe Bob ca nu pune nimic la suflet, este complet
nepasator. Eu pot rumega zile la r'ind despre o remarca pe
jumatate glumeata. Oare vorbea serios? Altfel n-ar spune
a§a ceva ! Ginduri inutile §i consum de energie. Vine carna-
valul. Isabel are destule costume de purtat, dar nu, Isabel
vrea ceva nou ! Ea vrea un costum de clovn. Eu ma due in
ora§ sa caut, totul este foarte scump §i pe deasupra foarte
urit. Bine, tree din nou la ma§ina de cusut. Iese un costum
grozav dintr-un material lucios, cu romburi negre-galbene,
nu se poate mai tipator. 0 peruca a lui Hadrian cu un par
negru incretit, din anul anterior §i baschetii mari ai lui
Tom. Un papion mov sub barbie completeaza costumul.
Mai cumparam o mid masd. Fiindca este cam frig, Isabel
§i-a pus manu§i. Nimeni nu o recunoa§te. Cam ciudat,
du pa parerea ei, nu prea placut ... Dad te-ai obi§nuit atl't
de mult cu faptul ca toata lumea te trateaza foarte amabil,
aceasta abordare trebuie sa fie o experienta stranie.
Isabel adora clovnii. Daca vede clovni la televizor se
tavale§te de r!s §i se rostogolqte pe canapea. De asemenea
!nceard sa deseneze clovni oridnd. §i Pippi §ose~ica 6 i se
pare fantastid ! Participa la un festival ,,play-back" la §COala
§i confeqionam pentru ea o costumatie-Pippi. Din ll'na
groasa portocalie, primqte o perud din sirma cu codite
impletite ca sa stea orizontal. Arata foarte comic cu tenul
ei inchis §i cu pistrui desenate pe fa~a. Trebuie sa imite un

6 Personajul principal din cartea pentru copii cu acela§i nume de

A~tridLindgren (n. t.).

119
dntec de pira~i. Arata eel mai frumos dintre to~i arti§tii dar,
spune juriul, nu a repetat destul la mi§drile gurii care nu
erau simultane cu melodia. Fara premiu. Deci de aceasta
data nu d§tiga, datorita inra~i§arii. Foarte corect, dar ea
este profund ranita. Deseori stau cu frica in sin atunci cind
se intimpla ap ceva. Se va razbuna §i la §COala §i va distruge
ceva? La inceputul primaverii lucrurile incep sa regreseze.
La §COala incepe primul declin. Materia devine mai grea
pentru ea. Impar~iri, ce mizerie. Habar n-are. Calcule
mintale, tot ap. Ea nu poate. Incerc s-o consolez. Nu
conteaza, tata te ajuta la impar~ire §i eu pe vremuri eram la
fel de slaba la calcule. Sincer? Da, sincer. Dad tata are
talent la matematid, mama are o lipsa totala. Ride iar.
Uneori slnt epuizata, Jovita de oboseala. Mereu sa fiu
atend, sa indrept, sa redirec~ionez, sa rezolv, sa incurajez ...
Bob spune: _
- Hai sa mergem un weekend la un bungalou intr-un
pare celebru unde gasim tot tacimul. Chiar un televizor
color, din care nici acasa nu avem.
Iar observam ca Isabel, care in continuare incurca dreap-
ta cu stinga, gase§te negre§it bungaloul nostru. Sint zeci
din acela§i tip in padure, eu trebuie sa fiu al naibii de
atend. Dad ea simte ca este necesar, atunci poate fi atenta !
La §COala merge mai prost, la fel §i acasa. Isabel devine
din nou evaziva, se furi§eaza, manipuleaza §i este pregatita
sa-i tradeze pe to~i cu totul, clad este nevoie sa se salveze
clintr-o situa~ie. Dad o dad vin s-o iau de la §COala fad
sa-i spun, observ ca se sperie de moarte cine! ma vecle. Ce
are de ascuns iar? Fa~a de clomnul inva~ator iar joad rolul
saracului copil vitreg, clad ii convine. Acasa trebuie sa
termine temele la matematid, fiindca la §COala lucreaza

120
 prea pu~in. Lucreaza prea pu~in la §COala, fiindd insomnia
is-a agravat din nou. Nu termina temele. Domnul 'inva~a­
tor, nici el prost, o trimite dupa caietul de matematid
,,uitat" acasa, sint trei sute de metri de mers pe jos !
-- La noi niciodata nu este nimeni acasa, mama mea
lucreaza tot timpul (1 ?) .
In realitate tot timpul este cineva acasa, Bob, eu sau
menajera noastra. Inva~atorul o crede.
- Atunci miine sa fie gata !
in ziua urmatoare tema tot nu este racuta.
- Dar de ce, Isabel, nici acum nu ai terminat ! ?
0 criza sfi§ietoare de plins, imposibil de vorbit din cauza
pllnsului. Un bra~ al inva\atorului pe umar. Cu mare
greutate marturise§te:
- Dad spun acasa ca nu am terminat problemele de
matematica, tatal meu imi da o bataie zdravfoa !
Dar acum domnul inva~ator nu o mai crede. Ne con-
tactena. Ne facem griji In continuare.
La psihiatra nimic nou. Isabel devine din ce in ce mai
istea~a in ceea ce vrea sa spuna §i ce nu. Are un mod foarte
subtil de a omite partea esen~iala dintr-o poveste, astfel
incit noi sa semanam ori cu ni§te nemernici rai ori cu ni§te
nebuni stresa\i. Eu Ii spun d §i noi vorbim din dnd In
dnd cu Maria, ceea ce ea §tie deja demult. Aplica o strategie
§i mai subtila.
Devine din de In ce mai inddznea\a, chiar nu mai po~i
face nimic cu ea. Am impresia d lnainte puteam discuta
sau rezolva o problema, acum ma lovesc tare de un zid de
indiferen~a. Ea ajunge din nou lntr-o stare de epuizare
cauzata de insomnie. Ajungem din nou In situa~ia de a
alege sa o clam 'in plasament. Maria este sceptica in privin\a

121
asta. In repetate rinduri eu imi pierd rabdarea, lovesc tare,
uneori pedepsesc sever. Fara efect. Intr-o criza de furie,
rabufnesc:
- ~i dad vei continua a§a, atunci dispari la acel inter-
nat !
Nici o reaqie din partea ei. Apoi pard se schimba un
pie. Citeva seri la rind seduce la culcare putin mai devreme,
de aceea este mai odihnita, treburile la §COala merg mai
bine, se ridica putin din groapa. Maria discuta cu ea. Da,
zice Isabel, s-a gindit ca ar fi timpul sa se opreasd. Cum?
Ap, cu tachinarea §i cidleala, fiindd ii este teama ca
altfel situatia va degenera. Hei, acum §tie sa se corecteze?
Primavara. V reme frumoasa §i calda, Isabel vrea un
abonament la §trandul natural. Da, dar avem deja un
abonament la celalalt §trand, e cam scump ap. Dar to~i
colegii din clasa merg la acel §trand natural. Ei bine. N-are
voie singura, fiindd are de traversat cu bicicleta o §OSea
aglomerata. De fiecare data dnd noi nu putem merge,
intreb ni§te fete mai mari din cartier dad Isabel se poate
duce cu ele. Ea reinvie complet, are bujori in obraji dnd se
intoarce acasa. 0 data sint pe balcon stringind rufele dnd
vine acasa, 0 aud punindu-§i bicicleta in garaj §i strig ca
sint sus. Vine §i ea sus, arata incalzita §i transpirata. Da, a
pedalat rapid, a uitat cit este ceasul. Stam de vorba putin.
Cine mai era? Pai, Sandra §i Kelly §i toti baietii din clasa.
Pe mal stau toti impreuna §i se distreaza.
Mama, Nico ,,vorbe§te" acum cu mine, dar sa nu le
spui lui Hadrian §i Tom, vor ride de mine.
Prom it sa tac. In ziua de azi incep cam devreme !
Hadrian §i Tom aproape niciodata nu se due la §trandul

122
natural, ei vor sa lnoate, nu sa stea pe mal, deci In privin~a
aceasta ea poate sta lini§tita.
Intre timp se petrec ni§te evenimente foarte neplacute.
Intr-o zi nu mai are ceasul la mlna. Uncle este? 0, sigur a
ramas sus ... Atunci, du-te §i adu-l. Isabel ramlne mult
timp sus. Pai, ceasul a disparut §i nu, n-a observat plna
acum. Sigur ca da. Clnd ai sim~it pentru prima data ca a
disp3rut? O discu~ie, du pa parerea Isabelei trebuie sa fi
ramas cam cu patru zile In urma In sala uncle trupa de
jazz-balet a racut repeti~ie. Nu, Inca n-a racut nimic sa-l
recupereze. Mline te duci imediat ! Cum o cheama pe
antrenoare? Isabel n-are habar. Locuie§te In sat? Isabel
nu §tie. Deci mline. Nici un ceas. Atunci la poli~ie. N-a
fost gasit nimic. Cautare pe terenul de joaca, pe drumul de
acasa spre §COala, degeaba.
0 saptamlna mai t!rziu, din senin, Isabel vine de la
§coala cu ceasul ei In mlna. ,,Ghici, mama? La §coala
a§tepta o doamna cu o bicicleta care a spus: «Tu ~i-ai
pierdut ceasul, eu I-am gasit In bosche~i. A stat In ploaie,
este stricat»."
Ini~ial o mai §i cred §i lntreb cum arata doamna respec-
tiva, ca sa-i putem mul~umi. Eh, purta ochelari §i un batic,
Isabel nu o cunoa§te deloc. ~i a plecat imediat. Ma uit la
ceas. Arata perfect, doar butonul lipsqte ...
Imi ia o zi §i jumatate sa aflu dnd §i mai ales de ce
Isabel §i-a distrus ceasul. A stat, bine!n~eles, tot acest timp
ascuns in camera ei. Pacat, dar gata cu ceasul. Ne vom
interesa dt costa repara~ia §i apoi Isabel va trebui s-o
plateasca din banii ei de buzunar. Aha, de acum 1ntlrzie
mereu, fiindca nu §tie dt este ceasul. Daca s-a repetat de
dteva ori trebuie sa urmeze o sanqiune §i continuam a§a.

123
 insa data urmatoare se pune pe treaba 'intr-un mod mai
drastic. Un costum de gimnastica, pe care-I ura§te din
motive neclare, este aruncat pur §i simplu cu tot cu prosop
§i teni§i intr-o saco§a din plastic. Eu descopar fapta mai
tirziu. Atunci descopar ca niciodata nu a purtat teni§ii,
domnul invatator nici nu §tia ca 'ii are. De citeva ori el ar fi
spus ceva, copiii trebuie sa poarte teni§i ca sa previna
micoza la picioare, dar copiii adoptati bineinteles nu sint
lasati sa poarte teni§i de mamele vitrege. Acasa o supun
unui interogatoriu: de ce ! ? Ras puns: nu avea chef sa lege
mereu §ireturile ...
Pina la urma sint in stare sa conduc o echipa de detectivi.
Nici nu se deranjeaza sa-mi spuna ca nu vrea sa ia un mar
ca gustare in timpul pauzei. Bineinteles ca nu, Isabel II
arund nonplant peste umar in boscheti. Vecinii gasesc o
duzina la pra§it. ,,De ce, Isabel? Doar poti sa spui ca nu
vrei un mar!" Tacere, privire, lini§te. ,,Cum ti se pare ~ie,
Isabel?" Minute de lini§te. ,,Ei ! ?"
Rau.
- Rau?! De ce rau?
Tacere.
-Pai?!
Du pa un timp:
Prostut.
Isabel prime§te bani de buzunar. Din ei poate folosi o
parte pentru dulciuri. Nu, ea vrea sa-i adune. Dar pe ascuns
,,fora" din propria pu§culita fiindca o data, dnd am nevoie
urgent de un gulden sa platesc parcarea §i vreau sa 'impru-
mut putin de la ea, pare sa fie aproape goala ! Ce! putin
doisprezece guldeni cheltuiti. Cind ? Nu o vad niciodata
mindnd. Fara efort inventeaza o poveste emotionanta in

124
jurul problemei despre prietena ei Sandra, care a uitat
sa-§i returneze drtile la biblioted. Acum a adunat amenzi
multe §i n-avea curaj sa-i spuna mamei sale fiindd d'insa
tocma1 1-a spus:
Sandra, nu uita drtile de la biblioted !
~i acum Sandra trebuie sa cura~e cartofi doua saptam'ini
la rind pentru zece cen~i de fiecare data §i de aceea Isabel
i-a lmprumutat banii un pie. Doisprezece guldeni? Pai,
nu, ele au fugit repede la biblioted §i dtiva guldeni au
dzut §i s-au rostogolit 'in canalizare. Abia mult mai tl:rziu
voi afla uncle au ramas banii cu adevarat.
Sintem §OCati de talentul §i U§urin~a cu care ea invod
minciunile §i povestirile fantastice. Este incredibil §i 1nspai-
m1ntator. Treptat ma gindesc ca lumea inconjuratoare este
atlt de haotid pentru ea, inclt limitele intre realitate §i
fiqiune nu-i slnt trasabile absolut deloc. Reaqioneaza din
panid. Intr-o discutie cu psihiatra imi apare imaginea
urmatoare: Isabel se comporta asemanator unui ostatic in
timpul deturnarii unui avion. In momente de mai putin
discernamint a§ putea s-o omor, ne face viata pur §i simplu
insuportabila.
Intre timp Bob lucreaza din nou cu norma intreaga,
deja de dteva !uni. Are mult de recuperat, dar §i-a 'invatat
leqia: nimeni nu este indispensabil. Hotarlm sa nu pledm
in concediu in strainatate. Bob vrea sa renoveze casa, eu
vreau sa fac cura~enie prin dulapuri, sindromul femeilor
cu serviciu. Noi avem bani putini §i de fapt nu avem chef
sa pledm. Iar o vacanta nereu§ita nu am putea suporta, pe
cea de anul trecut 'ind ne-o mai amintim prea bine. P'ina
la urma convenim ca prima data vom lucra pe brinci Ia
casa §i apoi vom pleca In tara cu cortul. Isabel trece clasa,

125
de§i ultimul trimestru era varza, dar in clasa a patra va
avea acela§i 'invatator §i el are curaj. Din nou se organizeaza
un griitar la sfiqit de an, vremea este extraordinara. Bob §i
cu mine constatam ca Isabel sta mai mereu inauntru.
Danseaza enervant de ,,lipicios" cu baieti mai mari§ori
'intr-o sala special amenajata ca ,,sala-disco". Este complet
transpirata §i putin excitata, deci la un moment dat, dnd
iese putin afara sa bea ceva, ii spun ca acum ar .trebui sa
stea putin afara la gratar. Furioasa. Putin mai tirziu s-a
strecurat din nou. In rest totul este foarte pliicut. La ora
noua §i jumatate brusc se dezlantuie o furtuna. Gata
petrecerea.
In acea noapte se da o spargere la noi. Tom se treze§te,
deoarece motanul eel mare zgirie up dormitorului lui.
Oare cine spunea ca pisicile nu piizesc? Nebiinuind nimic,
Tom coboara in chiloti, se 'intilne§te pe scarii cu Barb~ica
§i se gindqte:
- Cred ca Bob este treaz, ma due sa vad, fiindca dad
Bob nu poate dormi, de obicei gate§te ceva !
Miroase ciudat pe ho!, U§a sufrageriei este deschisa. In
prag Tom riimine pietrificat: in fa~a Jui sta amenintator un
spargator ! Tom spun ea ulterior:
- Cred ca §i el era speriat de moarte, timp de dteva
secunde am stat nemi§cati fata in fata. ~i atunci eu am
spus pe un ton rece:
- Dispari ! ~i el a fugit prin U§a deschisa a buciitariei.
Apoi s-a terminat cu atitudinea de ,,singe rece" a Jui
Tom, se tira§te sus pe sciiri §i da buzna i'n dormitorul
nostru.
Era un spargator jos, 1-am fugarit !

126
 Q clipa credem ca iar a avut un CO§mar, dar dnd ajun-
gem jos este !impede: 0 rava§eala enorma, iar noi ne gin-
deam di la noi nu este nimic de furat ! Omul, in graba lui,
a trebuit sa lase ni§te lucruri deja pregatite, dar totU§i lipsesc
multe: acte, pa§apoarte, cecuri, actele ma§inii, totul. Politia
vine foarte rapid. Mirosul ciudat este de ha§i§, un drogat
deci. Mai tirziu, ca prin minune, rapta§ul este prins.
Din fericire, Isabel doarme normal in acea noapte, 1n
ciuda zgomotului, ma§inilor politiei §i toate celelalte. Dimi-
neata urmatoare ii povestesc cu grija ca noaptea a intrat
,,un baiat" in casa care a furat tot felul de lucruri, dar ca
Tom 1-a fugarit. Isabel nu spune nimic, se duce la pu§culita
ei §i o agita.
-Ap, zice ea, eel putin n-a luat-o pe asta.
Apoi, o vreme ne mai este frica, ne trezim noaptea la
orice zgomot. Barbetica iube§te cintatul la pian §i dnta
mai ales noaptea, dad uitam sa inchidem capacul. Lui
Tom i se face pielea ca de gaina la acel sunet. Punem peste
tot yale noi, i'ncet sentimentul trece. ~i Isabel ? Ea este !ara
reaq1e.
Nici Maria nu mai reu§qte sa stabileasd un contact
esential cu Isabel. Parerea ei este ca Isabel ar trebui pusa
mai mult sub presiune. Acum este timpul sa fad o alegere.
Vrea sa fad un efort sa se comporte macar un pie mai
placut §i normal, da sau nu. Impunem un fel de ulti-
matum: Isabel are la dispozitie o saptamina. Dad va
ram'ine 'in continuare la fel de enervanta, atunci nu va veni
cu noi 'in camping. In schimb se va duce ca pedeapsa timp
de doua sapt5.mini la o casa de copii din apropiere. A§a,
nu-i de gluma. Eu o suspectez pe psihiatra noastra ca duce
lucrurile intr-o anumita directie. Bob este de acord cu ea

127
in totalitate, toad. lumea innebunqte. El ma intreaba o
data clnd vorbim despre Isabel:
Pina la urma, ce incercam sa mai dovedim ... Nici
eu nu mai §tiu. Hadrian §i Tom o ocolesc pe Isabel cit pot,
ea incepe sa semene cu un musafir insuportabil. Acasa
vine doar sa manince, sa se uite la televizor §i sa doarma,
ma car dad ar dormi ...
Cum era de a§teptat, ea nu cedeaza. Dec.i: plecare
pentru doua saptamini, Maria insista sa-i spuna ea. Vrea
sa-i clarifice lui Isabel ca propunerea 1i apar~ine ei, nu
noua. Nu-i pasa Isabelei, cred ca i se pare tare interesant.
Eu sper 1ntr-o mica minune pina in ultima zi inaintea
plecarii. Nu vine. 0 ducem la casa de copii uncle, fiind
vacanta, nu prea sint multi alti copii. Cei prezenti sint
mult mai in virsta decit Isabel. Cind plecam, ea plinge. Ma
simt profund mizerabila. De ce noi nu reu§im? Ea arata
teribil de singuratica §i trista cind ne indepartam. De ce
nu-§i intinde mina dupa noi? Dad la despartire ar fi sarit
in bratele lui Bob sau ale mele, am fi luat-o imediat. Dar
nu, Isabel ramine ferma. Hadrian, Tom §i cu mine plecam
cu cortul prin tara, Bob ramine acasa sa termine de vopsit.
Ploua incontinuu, ne cufundam pina la glezne prin noroi.
Pe deasupra eu capat o infeqie la mina, o afeqiune de
articulatie care !mi provoaca multa durere. Revenind acasa,
ma due la spital. Pare sa fie guta. Guta asociata cu reuma-
tism, ah, nu, asta ne mai lipsea ! Primesc medicatie pentru
reumatism, totul trece. Isabel nu da nici un semn de viata
in timpul vacantei. Noi trimitem dr~i po§tale, eu ii scriu o
scrisoare. Bob o suna o data. Are putine de povestit. ,,Bine"
§i ,,placut" §i ,,fost la film" §i ,,aici primesc mai mul~i bani
de buzunar". La sfir§itul acestei saptam1ni Bob trebuie sa

128
vina du pa mine in provincia Drenthe, nu-mi mai pot folosi
mina dreapta absolut deloc. Arata ca dupa o intepatura de
viespe.
Este multa lini§te acasa !ara Isabel. Ne intrebam pe
rind cum §i ce simtim. Fiecare In parte recunoa§te sincer
ca se ginde§te des la ea §i ca deja Ii este mila de ea, dar nu
este vorba despre dor. Este atlta lini§te acum. In a doua
saptamlna Ii spun la telefon ca pregatim o alta camera
pentru ea. De foarte mult timp l§i dore§te o camera mai
mare, cea a Jui Hadrian. Bob §i Hadrian au facut acum o
camera la mansarda pentru Hadrian, grozava du pa parerea
Jui. Isabel este lndntata. Noi speram ca printr-o altii camera
§i un pat nou sa putem face un fel de ,,inceput nou" pentru
Isabel. Apoi ea ne mai suna de dteva ori. §i conducerea
grupului rezidential ne suna o data, acum pe Isabel o
apuca dorul de casa, ea ar dori sa vina joi ~tcasa. S'intem
duri: ea a vrut sa piece, acum trebuie sa reziste cele doua
saptamlni. Intre timp camera ei devine minunata. Inten-
tionat nu punem postere pe pereti, asta va fi treaba ei. De
asemenea prime§te o pilota noua cu o lenjerie cu impri-
meu vesel. Pe scurt, dnd totul este gata arata ca in pove§ti.
Vineri dupa-amiaza Bob seduce s-o ia. Intra in fuga §i !mi
sare in brate. I§i pune cu adevarat bratele in jurul meu
pentru prima data §i spune:
- Sint atit de fericita ca am venit din nou acasa, pot
sa-mi vad camera acum?
- Bineinteles, fetito, vino.
Radiaza ! l§i pune postere, aranjeaza cu meticulozitate
un covora§ din broderie englezeasca un cadou de logodna
din 1960 cumparat de la magazinul oriental din Leidse-

129
straat - §i un ibric mic din cupru in care are voie sa puna o
planta. ~i:
- Mama, in garaj am vazut un ceainic chinezesc, 11
pot lua?
Are voie. Mindm intr-o atmosfera placuta, bineinteles
spaghete cu sos bolognez. Asta este fericirea. Vreau sa
pastrez acest sentiment. Ea doarme excelent in patul eel
nou.
in dimineata urmatoare 0 lntrebam cum a fost acolo.
Destul de bine. Copii placuti? Pai, cam obraznici. 0 fata
era amabila. Mai tirziu s-a aflat ca tocmai ea a furat cite
ceva de la Isabel. ~i mai era una pe nume Linda, foarte
neru§inata, care se batea tare cu liderii de grup. A dat unei
angajate un §Ut in fata. De ea Isabel se temea de moarte. 0
data un lider de grup s-a enervat atit de tare pe Linda,
indt i-a aruncat o para in cap. ~i a tintit bine, sptme
Isabel, se auzea poc ! 0 atmosfera feroce, dupa cum aud ...
Dar Isabel s-a dezvatat sa spuna ca mai bine plead la
internat.
Timp de o saptamina lucrurile merg bine. Apoi o prind
iar cu minciuni. in continuare ma gindesc dad la ea chiar
a fost vorba despre dor de casa §i ce semnifica asta pentru
ea: mai mult dedt Barbetica, casa §i ce numqte Bob
intr-un mod cam cinic, ,,conditiile ei secundare de mun-
ca-"?.
Hadrian §i Tom sint invitati la prietena mea. De dnd a
ie§it din clinid n-a mai baut nici o pidtura. De necrezut,
este din nou vesela, abordabila, este din nou Iris. Ea spune
ca de fapt in anii precedenti a trait ca intr-o ameteala.
Habar n-avea ce se petrece in casa noastra. Vrea sa recu-
pereze, pentru noi §i pentru ea insa§i. Hadrian §i Tom vor

130
sa Stea la ea dteva zile? Baie~ilor le surlde ideea, 'intot-
deauna au fost lndnta~i de ea, se poate ride mult cu ea. Are
ceva din Pietje Bell 7, Ii plac glumele practice §i spune
lucruri ciudate, provocatoare, preferabil In locuri §ic. In
plus este foarte generoasa, pe scurt, baie~ilor le place.
Mi-e mila de Isabel, despre ea nu se vorbe§te. Ea nu
spune nimic, dar §tiu ca e greu de suportat. ~tii ceva, Bob
§i cu mine vom face o excursie de o zi cu ea. La Apenheul 8,
n-am fost niciodata. Este o zi extraordinar5, Isabel se
bucur5: ea singura cu noi ! Maimu~ele mici sint adorabile,
Isabel nu se mai satura de ele, acele mi'nu~e negre uscate
care cauta oriunde ceva bun. Ea are voie sa fad orice in
ziua respectiva: ind o inghe~ata, poza cu Isabel §i o
maimuta ca felicitare, o clatita. Bob §i cu mine ne sim~im
fericiti ca intr-o excursie §COlara. Sa pastram acest senti-
ment.
Isabel merge deseori la §trandul natural §i la joaca la
prietene. Observ ca In ultimul timp ea miroase cam tare a
transpira~ie, mai ales dnd ajunge acasa dupa-amiaza la
cinci §i jumatate. Baie~ii spun:
- Puah, Isabel, miro§i a transpira~ie !
Eu o apar, explic ca pur §i simplu devine adolescenta,
este foarte normal, I§i poate cumpara un deodorant stick. I
se pare tare interesant.
Dar, chiar dad lucrurile merg bine cu ea, este plecata
des. In zilele ploioase, dnd trebuie sa Stea In casa, devine
nelini§tita. Incepe sa sune pentru a vedea unde se poate
duce. Treptat m-am obi§nuit. Ma lngrijoreaza doar faptul
d mereu vrea sa se dud la al~ii, ap cum spune ea intr-un

7 Personaj lndrazne~ din cartea cu acela§i titlu (n. t.).

8 Pare zoologic pentru rnairnu~e din Apeldoorn, Olanda (n. t.).

131
moment de adevar, iar eu ca mama vreau sa §tiu 'intot-
deauna ce fac ceilalti. Este adevarat, imi e cam frica de
rele. Mis-a !nt!mplat o data ca Hadrian §i Tom sa fad un
foe in spatele casei uncle burlanul din PVC era deja topit
din cauza caldurii, :inainte ca eu sa-mi dau seama. Oricum,
Isabel nu este un copil care stJ. la citit §i mqterit, de§i
uneori citqte dimineata In pat. Benzi desenate, doar poze-
le, ride cu pofta de Billy §i Bessy Turf
in ultima slmbata din vacanta se lnt!mpla ceva grav.
Avem o reuniune familiala datorita spatiului la noi acasa.
Sintem cam cincizeci de in§i, bem ceva, facem gratar, e
muzica vesela in interior §i exterior. Citiva dini se plimba
printre oameni, pisicile au fugit. Isabelei Ii plac toate
animalele §i In mers m'ingiie unul dintre dini. Imediat o
prinde ! Animalul at!rna de m'ineca ei, ea ti pa. Cind ii
suflec mineca ma sperii de moarte. Rana este groaznica !
Numeroase gauri adlnci, este realmente oribil de privit.
in compania noastra se afla un medic.
Direct la policlinica, recomanda el.
Isabel este foarte curajoasa. Nu pot fi cusute, mu§d-
turile de dini slnt foarte uri'te. Se pune un pansament ud,
care trebuie schimbat mereu. Dar ce facem noaptea? Tre-
buie udat eel putin de trei ori §i este interzisa punerea
unui strat 'inchizator.
lat-o pe Isabel, cu mlna 'intr-un pansament gros §i ud
leoard. Un prosop pliat sub mi'na, ce mizerie ! Eu i'nsami
m-am temut de dini toata viata mea, dar de acum ii urasc !
Animal mizerabil !
-Vai, niciodata n-a mu§cat !
Da, a§a sa fie!

132
 Mai tlrziu aflu ca a ffiU§Cat-o §i pe bunica 0 data,
cretinul. in diminea~a urmatoare duminica din nou 1a
spital §i ap toata saptamina, in fiecare diminea~a la prima
oril.
Isabel poate merge la §coala, este acum in clasa a patra.
Desigur intirzie in prima zi, mina in atela, ap impresio-
neaza.1
~

De ce ma temeam, dar n-aveam curaj sa spun fa~a de

Bob, se §i intimpla: du pa un timp Isabel incepe s3 umble
la dni. Terna ,,a r3m:lne treaz3" nu mai pare sa fie actuala.
Acum tema este, eel pu~in temporar, mu§dtura ciinelui.
Eu incerc sa con§tientizez ca nu trebuie s3 ma las stirnit3
prea mult. Din fericire nu este la fel de periculos ca herpe-
sul. Dup3 ce ne chinuim un timp, :ii spun ca nu voi merge
cu ea la spital. Aproape era vindecata, deci acum este treaba
ei. Fara indoiala va ramine o cicatrice oribila daca va
continua a§a. ~i ap §i este. Citeva umfl3turi roze pe o
m:inu~a maronie. Probabil putem s3 rezolvam cumva prin
chirurgie plastica. Mai tirziu.

133
 VIII

Dupa ce §coala a inceput de ceva timp, observ ca Isabel

iar vine de fiecare data un pie prea entuziasmata acasa.
Fara sa fie lntrebata, exclama cu emfaza :
A fost foarte, foarte fain azi, doar o singura gre§eala
la dictare ! ~i problemele de matematid sint chiar foarte
U§Oare pentru mine! Remco nici nu le §tie §i copie !
Vine prima §edinta cu parintii pentru a vedea materia-
lele educative. ~i copiii participa, ca sa ne arate totul.
Invatatorul ma ia de 0 parte: Isabel a luat de dteva ori
nota 1 la geografie. Ce inseamna asta? Da, niciodata nu
lnvata acasa, dupa parerea lui. Dar care geografie? N-am
vazut nimic ! Chiar Tom a intrebat-o deunazi:
- Hei, nu trebuie sa inveti judetele? Noi a§a !aceam
in clasa a patra !
Isabel nu §tia nimic, despre judete nu auzise niciodata.
Deci la primele doua teste luase deja nota 1. Se pare ca
este vorba despre un dosar cu teme pe care copiii 11 iau
acasa. 0 iau pe Isabel cu forta. Fara vreo banuiala, ea ii
arata cartile lui Bob. Ciudat, ai gindi ca ar fi trebuit sa §tie
ca in seara asta lucrurile ar putea ie§i la iveala. Dar nu, ea
gasise deja tot felul de pretexte pentru a nu putea invata:
mama tot timpul ocupata, nedoritoare s-o ajute, iqire 1n
weekend la bunica §.a.m.d. Dar uncle este acel dosar,
Isabel? Acasa, ascuns 1n garaj. Te duci de urgenta acasa'

134
Dad ajungem mai ti'rziu, vei fi ascultata ! Cum ~i-a trecut
prin minte ap ceva? Stabilim cu inva~atorul ca trebuie sa
~inem legatura mai des, deoarece Isabel padle§te ambele
par~i. El este foarte suparat pe ea. Bob §i cu mine sintem
furio§i. Pentru a nu §tiu dta oara ne-am racut de ris in
plen ! Pe drum spre casa, Bob mai spune ca nu noi ci
Isabel s-a racut de ris. Are dreptate, dar totu§i ! Ajun§i
acasa, ma descarc din nou pe ea. Sta SUS la birou ca un
iepura§ speriat, la i'nva~at. inrr-un sfert de ora inva~a deja
destul de mult. Repede ii pregatesc o harta rara denumiri
de localita~i, cu ajutorul unui atlas §i cu o bucata de hlrtie
transparenta. A doua zi ia nota 9 !
Dupa aceea ma gindesc iar: n-am fost prea aspra cu
ea? Intra i'n panica dad trebuie sa inve~e ceva despre care
n-are habar? Dar de ce nu spune nimic? 0 intreb asta,
dupa ce supararea !mi trece. Dupa minute de tacere, ras-
punsul este urmatorul: ,,Ma temeam ca iar ma vei ajuta ... "
Chiar ma face sa rid pu~in §i ci'nd ii povestesc lui Bob mai
tirziu, injura. Ma cunosc foarte bine pe mine insami, vreau
sa fac totul ci't mai bine, perfect. Un astfel de comentariu al
Isabelei imi clarifica dintr-o data felul in care ea percepe
zelul meu. Intr-adevar, astfel de lucruri nu ma mai afoc-
teaza at'it de tare. Cu un an in urma a§ fi fost extrem de
ranita, acum gindesc: ce lene§a qti !
Sintem cu ochii pe geografie acum, nu mai sint pro-
bleme. Uneori Isabel este pu~in suparata ci'nd o prietena
care i'n clasa este mult mai atenta i'nva~a acasa doar o
jumatate de ora §i ia tot nota 9. Isabelei i'i trebuie mai mult
timp, patru seri cite un sfert de ora §i apoi verificare. Eu o
intreb daca cumva a observat ca Hadrian i'nva~a de-i sar
capacele la germana §i tot ia nota 4 la test. Ea poate sa

135
!nve~e ceva mai putin, nota 7 este buna, nu? Nu, ea vrea o
nota mare, ca Sandra.
Isabelei nu Ii place ca domnul 1nvatator Ind mai este
suparat pe ea. Odata o 1ntreb despre acest subiect §i nu, el
nu mai este atit de dragut ca 1nainte, raspunde Isabel. Dar
te-ai J:mpacat cu el? Ei, nu, n-are curaj. Nu lndraznqte,
zabovqte intentionat dupa ore, dar domnul nu t§i da
seama. Pina la urma ne g!ndim di ar putea sa-i scrie o
scrisoare, o poate pune pe biroul lui pe ascuns. Se duce sa
cumpere o felicitare frumoasa cu pisici, scrie o poveste
1ntreaga 1n ea §i o pune lntr-un plic. Odata, mai tirziu, el
mi-o da sa 0 citesc: ,,draga domnule invatator, niciodata
n-am sa mai mint §i am sa fiu foarte harnid. De la Isabel".
Rlzlnd el !mi spune:
- Niciodata sa nu spui niciodata, dar vom vedea.
Insa este inmuiat. Mi se pare foarte pozitiv faptul 'di ea
dorqte sa repare relatia cu el, este un lucru mare pentru
Isabel.
La sfiqitul lunii septembrie se-nt!mpla ceva ce ma sperie
cam tare. Isabel are tot timpul drduri de prietene. Incep
acum §i pove§tile despre baietii din clasa. Despre Nico,
care este ,,cu ea" §i astfel de vorbe. In timpul pauzei joaca
tot felul de jocuri captivante cu toate clasele, cu pupaturi
dadi e§ti prins. Se-ntimpla ca dupa programul §Colar ni§te
baie~i sa zaboveasca pe Strada noastra, dar nu vin CU ea la
noi acasa. Isabel este luata ceva mai des de acasa de ni§te
fete zimbarete, se §Opte§te lntruna. La un moment dat
1ncep sa am indoieli. Cid se vor duce la joaca la Bogaard,
o cafenea locala cu un pare de joac5. Se due cu bicicleta
chiar dad este foarte aproape. Vad iar acei baie~i cunoscuti
plimbindu-se cu biciclete la capatul strazii. Dupa o juma-
tate de ora Ii spun lui Tom care coboara fiindd §i-a termi-
nat temele:
-Du-te sa vezi uncle este Isabel, trebuie sa fie la
Bogaard cu o ceata de copii. Dad nu este acolo, uita-te
putin prin sat.
Tom Sta mult, chiar trei sferturi de ora. Pina la urma se
!ntoarce fara rezultat. Isabel nu este de gasit nidieri. El a
fost acasa la toate prietenele dar ea nu este de gasit.
Isabel ajunge acasa cu o lnt!rziere de numai 5 minute,
dar cu o fata ro§ie de la pedalatul rapid. C!nd o !ntreb
uncle a fost, alertata de tonul meu sinistru ea se da de gol
imediat. Am fost cu bicicleta. Cu cine? Cu Nico §i Ali §i
Kelly §i Jan-Hendrik §i Sandra. Uncle? In padure. Ati
cobor!t cumva? Initial nu, dar dupa un mic interogatoriu
chiar da. Baietii au vrut sa construiasd o coliba. Ca sa
prinda iepuri In ea, presupun. Nu, pentru pupat. Pe scurt:
nu chiar at!t de inofesiv. Cu cine ai venit acasa? Singura.
Dar Nico n-a venit cu tine? Nu, Nico vroia sa mai Stea sa
se pupe cu Kelly. Tom izbucnqte In r!s, Isabel Ii arund o
privire ucigatoare. Ea este pedepsita, mai ales pentru faptul
ca a mintit. Eu ma due sa vorbesc cu 1nvatatorul. ~i el a
observat ca atmosfera In clasa este putin cam incitanta In
ultimul timp. Promite ca va fi foarte atent §i ca va introduce
un alt joc de companie In timpul pauzelor.
Mai tlrziu mai discut Ind o data cu Isabel. Trebuie sa
fie atenta la micul ei corp, sa nu lase pe oricine sa-1 atinga.
Da, baietii au vrut sa-§i dea jos pantalonii, chiar §i-au
aratat cucul. Dar ea, bine!nteles, nu §i-a dat jos pantalonul.
Of, decid sa-mi ridic antenele mai mult. In momentul in
care baietii apar iar pe strada noastra Ii invit 1nauntru, dar
domnii nu sint interesati. Atunci: valea ! Din fericire,

137
incetul cu incetul se face iar toamna §i Isabel se joaca
uneori acasa §i adesea la prietena care locuie§te in apro-
piere. Deocamdata nu ne mai facem griji.
lntre timp se petrec multe lucruri care ne influen~eaza
via~a §i cu care are §i Isabel de-a face. Mama lui Bob este
foarte bolnava de o vreme, a fost operata o data dar noi ne
facem din nou griji pentru ea. Trebuie sa mearga iar la
spital §i cinstit spus, ne este frica pentru via~a ei. Tata! lui
Bob trece printr-o situa~ie foarte dificila. El este ind In
fo~a §i ii place enorm de mult sa calatoreasca. Luni in §ir
i§i ingrije§te so~ia cu cea mai mare daruire atunci dnd ea
este acasa, intre doua opera~ii. El nu se pl!nge niciodata
dar noi §tim cum se simte. Nu merge bine: bunica va
trebui sa fie operata din nou. Toata ziua Stam intr-un stres
puternic. Am convenit ca bunicul va suna imediat ce are
vreo veste. Telefonul nu suna toata ziua. Pe la ora cinci
dupa-amiaza nu mai am stare. Apuc receptorul: nu are
ton. Este scos din priza ! Nu mai in~eleg nimic. Sun §i
mul~umesc cerului, bunica este bine. Bunicul nu putea sa
dea de noi, nu in~elegea ce se intimpla.
Eu nu banuiesc nimic. Hadrian §i Tom habar n-au.
Binein~eles ca nu, toata ziua au fost la §COala §i apoi §i-au
racut temele in camera lor. Ne aflam in fa~a unui mister.
Isabel sugereaza ca probabil a fost Ina - femeia de serviciu.
Tom zice:
- Nu fii proasta !
in ziua aceea uitam de asta. Toata lumea este tare
bucuroasa pentru bunica.
in dupa-amiaza urmatoare spre ora patru §techerul este
scos din priza din nou. ii chem pe Hadrian sa vina jos.
Nu, sincer, el nu §tie nimic. Bruse fuge sus §i revme,

138
 -
spunind ca §i la telefonul de la etaj era scos §techerul 1 Nu
cumva are Tom o prietena incomoda care II suna acasa?
Nu, ce vorba aiurita, omule, nu te prosti. Nu sint pro-
bleme la §COala? ~i dintr-o data spunem to~i trei in acela§i
timp: Isabel!
La ora cinci ajunge acasa. Sint pregatita bine. Bine-
in~eles ca se preface di nu §tie nimic. Imediat ii trece prin
cap sa spuna ca trebuie sa fi fost instalatorul de calorifere
care a trecut diminea~a pe la noi. Intru tare in ea, verbal
vorbind. Boce§te. Da, ieri a racut, dar astazi chiar ca nu.
Isabel, nu min~i ! S-a !ntimplat ceva la §COala? Isabel
boce§te §i mai tare. Poveste§te sughi~!nd : era certata tare
cu Sandra la scoala §i atunci Isabel a pocnit-o §i apoi
Sandra a zis:
- 0 sa te spun mamei mele, afurisito !
~i acum 'ii este frica ca mama Sandrei va suna ! Imi este
mila. 0 imbra~i§ez §iii spun:
- Chiar e§ti o afurisita. ~tii ce facem? Te duci acum la
telefon §i 0 suni pe Sandra. Ii spui di :l~i pare rau §i ca vrei
sa te impaci. Gata acum !
Ind mai pl:i'nge. Eu o !nso~esc la telefon §i-i spun:
Hai, fato, fii tare!
Trednd pe l:i'nga Hadrian, el !mi §Opte§te:
Minte !
Probabil ca da, deoarece ea nu se pregate§te sa ridice
receptorul. Eu spun:
- Isa, este vorba des pre domnul inva~ator, nu-i ap?
Da din cap, plinge §i mai tare. 0 iau la mine In bra~e,
a§tept sa se calmeze §i apoi vreau sa aflu ce §i cum. Din
nou o poveste deprimanta despre Jene §i minciuna, teme
neracute, 1-a blamat iar pe tata fa~a de inva~ator, un §ir

139
 interminabil de probleme in care s-a infundat. Intrebarea
mea cea mai arzatoare este:
- Cum ai putut sa faci ap ceva in timp ce bunica era
operata §i noi eram ingrijora~i pentru ea?
La asta Isabel nu s-a gindit, zice ea. Chiar nu simte
nimic? E infrico§ator. Seara il sun pe i'nva~ator. El ne-a
telefonat in repetate rinduri, fara rezultat. Da, nu-i de
mirare, a§a este, ii explic. Ramine uluit de atita rafinament.
Hotarim ca a doua zi dupa ore sa stam de vorba impreuna
cu Isabel. Ea are emo~ii §i sint intemeiate. El este furios pe
ea fiindca 1-a padlit in asemenea ha!. ~i asta tocmai dupa
felicitarea cea frumoasa primita de la ea. Isabel nu are
nimic de spus. In timpul discu~iei, din intimplare, ies mai
multe la iveala, nici pe departe nu a marturisit totul. Nu
merge bine cu ea la §Coala, acum nu cste obosita sau
nedormita ci pur §i simplu prea lene§a. Da, fledreala -§i
panarama, asta da. Ajunsa acasa incerc sa vorbesc din nou
cu ea despre faptul ca tata §i mama mereu o vor lua de la
capat cu tine de fiecare data dnd dai gre§. Asta deoarece
nu-~i la§i niciodata copilul atunci dnd ceva nu merge bine.
Dar §i despre faptul ca in afara casei lucrurile decurg altfel.
Ii spun literalmente:
fl po~i padli pe inva~atorul tau o data, te va ierta
chiar §i a doua oara, dar va ajunge intr-un punct in care va
gindi:
- Fugi de aici cu fa~a ta patetica de copil adoptat, eu
nu ma mai implic, nu qti de incredere.
Isabel ma in~elege, in~elege tot ce vreau eu. Dad se
ive§te 0 mid pauza ma intreaba:
Pot sa ma due acum la Sara ?

140
 Cu to~ii 1ncepem sa devenim enorm de descurajati. In
relatarile ei despre §COala detectez iar multe chestii referi-
toare la baieti. De asemenea experimenteaza exagerat cu
hainele, combinatiile cele mai stranii, mai ales super-sexy.
Cu cit mai salbatic, cu at:lt mai frumos. To~i trei si'nt
i'nnebuni~i du pa i'mbddminte. Hadrian are un gust foarte
original. Tom agreeaza mai mult stilul clasic, iar Isabelei ii
sta bine cu toate hainele moderne. Prime§te un pantalon
pentru ski, cizme, balerini. Uneori este obligata sa poarte
pantofii ei cei mai sanato§i, dar ea saboteaza cit poate.
Atunci !mi amintesc de ciorapii mei i'mpleti~i de cind eram
mid, pe care, ajunsa afara ii suflecam ca §OSete dar care
ramineau bineln~eles ciorapi, deci din cind in cind ma
prefac d nu vad nimic.
Bob §i cu mine vom pleca din nou timp de o sapta-
m!na, ap ne-a fost in~elegerea. Veri§orul vrea iar sa vina,
Isabel se poate duce ind o data la Myra. 0 pun la punct
dinainte: sa nu aud de certuri cu Julio. Myra poarta aceea§i
discutie cu Julio. Se feresc atent unul de altul. Myra o
gasqte mai ciudata decit anul trecut. Se comporta straniu
in magazine atunci dnd fac cumparaturi. Myra spune
sincer ca Isabel o streseaza foarte tare, o saptamina e
suportabila, dar atit. 0 data Myra a r!s de s-a prapadit.
Julio a !acut ceva dar nu vrea sa spuna adevarul. El este
pus sub presiune, dar nu cedeaza. lntre timp Myra seduce
in budtarie fiindd fierbe apa. Isabel vine dupa ea §i ii
spune pe un ton s!atuitor:
Dupa parerea mea mai bine te opre§ti, matu§3 Myra,
de acum nu vei mai afla nimic de la Julio!
Cei doi pozna§i se in~eleg !

141
 Ca suvenir luam pentru Isabel, printre altele, lenjerie
de corp draguta, lucrata cu dantela. Ii place foarte mult,
arata tare draguta 1n ea. Baietii fluiera admirativ dnd ea
ne-o prezinta. Domnii sint fericiti ca am ajuns acasa. Au
avut o saptam!na plina de necazuri, boilerul s-a stricat.
Veri§orul - de peste doi metri lungime §i-a lovit capul de
becul din holul de sus, lampa a dzut, veri§orul a incercat
s-o prinda dar s-a ales cu ni§te taieturi urite la m!na din
cauza acestei aqiuni. Trebuiau cusute. Ore intregi de
a§teptare la policlinid, apoi nu au avut timpul necesar sa
fad curat §i sa dea cu aspiratorul. Nu, nu prea sint relaxati !
Din fericire totul este mai bine decit pare §i se rezolva de la
sine. Weekendul trece repede.
La §Coala mea am un an foarte plin. Se anunta un mare
spectacol de muzid §i teatru la care eu am luat inii;iativa.
Este un proiect ambitios care initial porne§te greoi, dar cu
cit se implid mai multi oarneni, cu atit devine mai frumos.
~i ia rnai mult timp. Chiar 1n visurile rnele reflectez asupra
posibilitatilor pentru decoruri, costume, instrumente haioa-
se de care trebuie sa facem rost §i cum ar trebui sa fie
designul afi§elor. Ma motiveaza enorm sa lucrez creativ cu
un mare colectiv de oarneni. Este de asemenea o alegere
con§tienta care s-a dezvoltat 1n tirnp. Cu un an in urma
m-a§ fi gindit:
,,Nu pot din cauza Isabelei. Eu trebuie sa fiu intot-
deauna acasa cind vine ea de la §COala, S-0 ascult, Sa Starn
la un ceai, sa testez dispozitia zilei, sa incerc sa aflu dad
are terne, sa §tiu unde vrea sa se dud §i cu cine, acel rol
dublu de mama-terapeut. ~i dad eu trebuie sa plec in
seara respectiva, cu siguranta nu va vrea sa doarrna." Bob
§tie foarte bine ca rnodul de viata la care noi ne-am obligat
 in ultimii pse ani este foarte nesatisfacator pentru mine.
De mai mult timp el dore§te ca eu sa aleg ceva pentru
mine. El §tie ca eu sint eel mai fericit om dad intru in
contact cu multi oameni, sa pot organiza evenimente.
Cindva am rls mult de serialul cu Mary Hartman care
striga mereu: ,,Communication is my thing!", ceea ce era
vorba sufletului meu.
Isabel va trebui sa se obi§nuiasca cu faptul ca mama va
fi plecata uneori dnd vine ea de Ia §COala. Eu incep sa-i
spun dinainte:
Eu voi lntirzia o or3 dupa-amiaza dar Tom va fi
acasa §i va face un ceai pentru voi.
Prima oar3, domni§oara nu apare. Tom o a§teapta cu
un ceai, ea vine abia dupa trei sferturi de ora. Lui ii este
ciuda §i ii spune adevarul. Ea §tie al naibii de bine ca
lntelegerea a fost intotdeauna: prima data vii acasa, a poi
poti face ce vrei. Isabel sare cu gura. Imediat ma simt
vinovata dnd aud poveste::i. Vezi, nu funqioneaza. Mai
tirziu ma gindesc: ce proasta am fost, prea sincera. Pe
viitor dnd voi pleca voi vorbi doar cu Tom §i H::idrian, nu
cu Is::ibel.
D::ir deseori ajunge c::im tirziu, chiar dad sint eu acasa,
vine agitata intr-o fuga, uneori transpirata. II ajuta pe
domnul invatator la udat florile, la aspirat dteodata.
- Dad domnul invatator intre::iba cine din clasa ar
vrea sa-1 a jute dupa ore, eu intotdeaun::i ridic mina ! E§ti
de acord, nu-i ap mama?
Bineinteles ca agreez, laud atitudinea ei de a ajuta. 0
tachinez putin spunindu-i ca §i ac::isa ajuta cu placere. Ma
consider proasta, mai discutam despre cit de haios este
faptul d oamenii atunci dnd sint la altii se straduiesc

I 143
I
foarte mult, iar acasa sint prea lenqi sa ridice macar 0
farfurioara. Ii spun o poveste din trecut in care una dintre
surorile mele s-a taiat inten~ionat cu un cu~it la deget ca sa
nu mai cure~e cartofii. 0 alta sora de-a mea §i cu mine
eram tare indignate, chipurile pentru ca era necinstit, dar
in realitate noua ne era prea frica sa facem a§a ceva. Cum
noi in timpul spalatului vaselor mereu incercam subtil s-o
necajim pe bunica a§a i'ncit s-o enervam. Dupa care noi
strigam ofensate:
- Pai! Atunci nici n-am sa mai §terg vasele !
Bunica spunea atunci:
-Va rog frumos pleca~i, mai degraba lucrez singura !
Noi o §tergeam. Una dintre surori se a§eza vesela li'nga
radio. Acum putea asculta un program de la VARA, cit
timp mama mea era in bucatarie, asta fiindu-i interzis. Eu
o uram pe sora mea pentru asta fiindca aveam remO§dri,
iar dupa ce rasfoiam nelini§tita ziarul §i ma plimbam prin
sufragerie, mergeam inapoi in bucatarie, terminind treaba
morocanoasa. Mama spunea:
- A p deci, ai revenit? Ma descurc §i singura.
Din intimplare sint membra organiza~iei ,,propriul aju-
tor". Isabel ride cu pofta.
- De aceea 11 la§i acum pe tata sa spele vasele, nu?
z1ce ea.
Apoi, dupa ce terminam ceaiul se duce repede afara.
Are doua prietene de suflet cu care se joaca cu adevarat,
Sara §i Janneke. ~i ind un grup mic de domni§oare de
chicoteala care niciodata nu ini~iaza nici o activitate. Sara
are §i ea o mama care lucreaza. ~i un tatic casnic. Nu prea
se omoara cu treburile gospodarqti, ci doar are grija sa fie
placut in casa. De obicei el este eel care se ocupa de cei

144
 mici, la citit, la lucrul manual, radnd omuleti din ghinda
§i castane. La relat5rile Isabelei incep pe de o parte sa ma
simt cam vinovat5: ce rabdare are ace! barbat cu copiii ! Pe
de alta parte el ma irit5 enorm, crede doar In BINE. Copiii
lui niciodata nu slnt enervanti, nu, fiindd a doua zi se
pare d micu~a Ruth a avut o indigestie U§Oara §i de aceea
plingea ap. Prin aceasta negare sistematica a ,,raului",
copiii lui sint in pericol de a deveni ni§te mici ratarnici.
Dad tatal !or nu este in preajma ei ii necajesc pe cei mici
§i arund bulgari de zapada In pisici. Isabel se simte extra-
ordinar la Sara. Mereu dulciuri, deoarece a refuza lnseamna
ca ar putea fi ranite sufletele delicate. 0 ambian~a cereasd
ca in basme, cu spiridu§i §i pitici. Pina §i Isabel se trans-
forma acolo intr-un lngera§.
lc)tU§i se pare ca are nevoie de o cantitate imensa de
energie ca sa se mentina in acest rol. De dteva ori se
intimpla, zabovind prea mult la Sara sau mergind cu ei la
barca sau gradina lor, sa ajunga acasa epuizata mental.
Apoi pard o apud o migrena. Mi-e mila, arata ca o stafie,
vomita des §i se plinge de dureri de cap. De-a lungul
timpului descoperim d este vorba pur §i simplu despre
epu1zare.
Bineinteles, incerc sa discut cu Isabel despre acest su-
biect. Apoi se pared de cele mai multe ori ea nici nu prea
are chef sa se dud cu familia, dar d parin~ii lui Sara
insista, altfel Sara ar fi foarte singura. Deci Isabel este mai
degraba un fel de lnsotitoare. Intr-o asemenea situatie ea
nu are curaj sa spuna d ar vrea sa mearga acasa. Ce este
de !acut? De curind tatal lui Sara m-a oprit ca sa se plinga
despre Isabel care de dteva ori a sfidat prietenia cu Sara
juclndu-se cu cealalta prietena, Janneke. Ind de atunci

145
am lncercat sa-i explic ca noi consideram ca este foarte
sanatos atunci dnd copiii nu sint legati de 0 singura
prietena sau prieten. ,,Da, dar Sara a fost atit de trista toata
dupa-amiaza", spune tatal. Cind Tom §i Hadrian erau
mai mici, aveam §i noi tendinta sa ne implidm in astfel de
drame copilare§ti. Viata ne-a invatat d, in timp ce parin~ii
unor baieti certati aveau sentimente de ranchiuna, copiii
stateau lini§titi lmpreuna cu cartea !or cu abtibilduri o zi
mai tirziu.
- Da, dar acea Janneke nu-i buna de nimic, o mono-
polizeaza pe Isabel §i impreuna o tachineaza pe Sara.
El habar n-are d acest lucru nu vine de la Janneke ci
reprezinta cealalta parte a lsabelei. Sa se descurce cu Sara
a lui. Dar acum iar trebuie sa ma due la el. Devine o treaba
dureroasa. Nu J:ntelege nimic, o considera ap o scumpete
pe Isabel. Dificila acasa? Ea este intotdeauna draguta,
niciodata n-a observat ceva du la ea. A§ putea sa ma
consum §i mai mult, dar n-are rost. Stabilim ca Isabel
trebuie sa vina mai intii acasa sa discute, atunci dnd este
invitata la ei. Deci nu ap: toata lumea in ma§ina, iar tata
deschide in treacat geamul ma§inii strigind dad ,,este bine
sa mearga cu ei ! " Pe vii tor Isabel ne poate spune sincer
dad are sau n-are chef, iar apoi noi vom rezolva situatia.
Despartirea este rece.
Cealalta prietena, Janneke, este o copila splendida.
Uneori este cam indolenta, dar pentru Isabel este printre
putinii cu care a stabilit o legatud adevarata. Janneke este
grasuta, vesela §i sincera foe. Ciudat, acest lucru nu o
enerveaza pe Isabel, ba chiar ii place. J oaca tot felul de
jocuri lmpreuna, merg la plimbare cu papu§ile-bebelu§,
nu mai pot de ris dad una din ele i§i iese din rolul de
,,doamna" §i rigiie dupa ce au baut sue. Deseneaza, joaca
jocuri §i §Otron afara. Janneke are voie sa se uite la televizor,
spre deosebire de Sara, care ne viziteaza intimplator mier-
curi dupa-amiaza la ora trei §i jumatate. Acasa au un
televizor, dar copiii n-au voie sa se uite. Ini~ial ma simt
impovarata ca se uita la noi. Bob ride de mine:
- Probabil va deveni rnai pu~in tulburata dad mai
inva~a ceva la noi. Atunci va putea participa miine la
discu~iile din clasa, cind toata lumea va vorbi despre serialul
Theo §i Thea 9 !
La Janneke acasa Isabel se distreaza, tatal ei are un gen
de umor care o amuza. El are o firma §i sta mereu la
glume cu clien~ii lui.

9 In Olanda, !n anii '80, la televizor erau programe speciale pentru

copii miercuri dupa-amiaza dnd toti erau liberi de la §COa!a (n. t.).

147
 IX

In timpul unei discutii ca urmare a unui articol din ziar

despre maltratarea copiilor, din senin Isabel l:ncepe o poves-
tire jalnidi despre Renata. Acolo la Renata era o fata mare
care mereu primea multe pedepse. Dar de ce? Mda, Isabel
presupune ca §i ea era un copil in asistenta maternala,
fiinddi deseori venea un barbat, tatal sau unchiul ei. Ceilalti
copii trebuiau sa iasa afara §i se trageau perdelele. Isabel
auzea cum fata plingea §i tipa foarte tare, cei mici erau
foarte speriati dnd o auzeau de afara. Doamne phe§te ! ~i
asta pe deasupra !
Eu nu comentez, spun doar ,,vai de mine" §i ma prefac
di sl'nt preocupata de ziar. De asemenea ea a vazut o data
ca unchiul, intrl'nd in casa, a scos cureaua de la pantaloni.
Apoi iar se auzeau tipete, deci probabil a fost pedepsita
pentru ceva. Eu !mi mU§C buzele ca sa nu lnjur In gura
mare. Mai spun ceva de genul: ,,ce rau, ciudat, de ce
oare ?" §i lncep sa vorbesc des pre altceva.
Noi discutam despre acest subiect cu Maria. Isabel are
acum aproape zece ani, 'in realitate este probabil chiar
putin mai mare. Incepe sa intre la pre-pubertate. Explicatia
plauzibila a relatarii ei este atl't de §Ocanta 1ndt hotari:m
s-o lasam in pace deocamdata. Dar Isabel, dupa un timp
revine asupra subiectului. Iar ma prefac, iar Ii povestim
psihiatrului. Impreuna tragem concluzia ca Isabel vrea cu
 orice pre~ sa §tie ce s-a intimplat. Evident, acum are alte
scntimente dedt inainte in legatura cu aceasta intimplare,
sentimente inexplicabile care sint infrico§atoare. Ar trebui
sa-i spun, dt se poate de serios.
Speran~a mea d de acum ea se va lini§ti este In zadar.
Cind incepe din nou, Ii explic d eel mai probabil povestea
nu are de-a face cu pedeapsa ci cu sex. Lini§te. Apoi Isabel
spune:
Da, la asta ma gindeam §i eu.
Nimic mai mult. Se intreaba dad Renata primea bani
de la barbatul acela. Eu nu §tiu. Discutam mai departe
despre sex. Isabel §tie demult ce lnseamna actul sexual. Cu
mult timp In urma vazuse la o prietena 1n podul casei
reviste porno. I s-a parut ciudat §i am vorbit intr-un mod
normal despre asta. Despre aceste lucruri de fapt, discutam
intotdeauna dt se poate de normal, rara a fi preocupate In
mod explicit. I~am povestit ceva §i despre pedofilie clnd
prin sat umblau zvonuri des pre ,,molestatori de copii". Am
incercat sa 0 fac sa in~eleaga d un copil niciodata nu
trebuie sa permita unui adult sa-i fad ceva neplacut sau
infrico§ator. ~i am lncercat sa-i explic d unui pedofil de
obicei Ii plac mai mult copiii, dar lntr-un fel anormal,
dupa parerea noastra. Ca deseori este vorba tocmai despre
un cunoscut §i nu despre un ,,molestator strain". Ea ln~elege
bine d mai degraba ni se par ciudati barbatii care doresc
sa imbrati§eze copii, dedt femeile. Una peste alta, este mai
bine sa nu mearga cu strainii. Isabel nu parea a fi prea
impresionata. Ce! mai rau lucru din aceasta amintire este
ca eu nu 0 pot atenua, e pur §i simplu lngrozitor, inspai-
mintator §i dezgustator. Nu mai §tiu cum se termina discu-
tia. Tom intra in sufragerie, cred. Intr-un alt moment, dnd

149
Isabel este afara la joadi, eu le povestesc 1nti'mplarea lui
Hadrian §i Tom. Ramin uimi~i. Hadrian mai spune pe
buna dreptate:
- Ce familii placute se aleg acolo pentru acei copii !
Treptat urmeaza o perioada in care Isabel este foarte
evaziva. Aparent este acum vesela §i fericita, dar nu am un
contact real cu ea, nu exista intimitate. Credem di se tulca
la timp dar totu§i arata rau, palida §i obosita. Este foarte
ocupata cu de toate. La Sara aproape nu se mai duce,
brusc o gase§te foarte copilaroasa ! Janneke, care e intr-o
clasa mai mare deci't Isabel, este lasata pentru weekend. In
cursul saptaminii se joaca cu Ruth, Sandra, Kelly, Nicole
§i cu nu mai §tiu cine.
Mai vorbesc :Inca o data cu ea despre intimplarile cu
acei baie~i. Pai, doar se distreaza i'n timpul pauzei, toata
clasa participa la de-a prinselea §i jocul iupi-iupi. Nico 1-a
mai vorbit dupa ce eu am descoperit ,,plimbarea lor cu
bicicleta"? Nu, acum el ,,se ~ine" dupa Nicole. Sa nu o
sici'i prea mult, ma gindesc.
Pentru di una dintre celelalte fete este atit de entuzias-
mata, aflu din senin di i'n curind va avea loc un spectacol
de la jazz-balet §i di de saptamini de zile sint doua repeti~ii
pe saptamina in loc de una. Isabel se comporta aiurea.
Hm, da, de fapt a uitat, credea di nu-i dau voie sa parti-
cipe. Desigur, mama vitrega cea rea apare iar! Vrea sau nu
vrea sa participe ? Pai, ar vrea. Dar ci'nd va fi exact? Isabel
habar n-are. Deseara o vom intreba pe organizatoare. Mai
trebuie sa poarte ceva special ? Da, doamna a spus de ni§te
hamle~i albi §i dad face comanda ar costa .... , mmm, Isabel
nu t§i mai aminte§te. Nici o problema, spune-i organiza-
toarei ca eu i~i voi cumpara hamle~i albi din ora§. Costumul
de balet l~i este bun ? Da, eh, Isabel crede ca da. ~i deseara
sa verifici bine, ai ln~eles? Cum este posibil ca celelalte
fete §tiu exact despre ce este vorba, iar ea nu? Nu a fost
prea atenta dnd doamna vorbea, era In spate cu Kelly.
Vorbind presupun? Da din cap. Deja devin furioasa, dar
glndindu-ma la episodul cu flautul, hotarasc sa nu ma mai
bag. Sa se descurce, dad se va face de ris, treaba ei. La
temele ei pentru §COala trebuie sa fim mereu foarte aten~i,
sint atit de importante, nu le scapam din vedere. Dar mai
departe sa-§i vada de treaba ei.
Mai dureaza Inca doua saptamini p!na cind lnva~a In
sfiqit sa spuna data spectacolului. Vine cu date din cele
mai ciudate §i dad spun ca mi se pare pu~in probabil, vrea
sa-i dau un bile~el pentru doamna organizatoare. Nu cad
in capcana. Apoi, deodata - In repetate rinduri a venit
mult prea tlrziu acasa dupa repeti~iile de seara, lndt I-am
trimis pe lorn s-o caute - vine acasa cu o saco§a din plastic.
Inauntru sint hamle~i albi noi §i un costum special pentru
spectacol. Impreuna cu o factura considerabila. Imediat
ma infurii.
- Nu trebuia sa cumpar eu hamle~ii?
Nici un raspuns. Ce i-a spus doamnei? Lini§te !nde-
lungata.
-Ei?!
Nimic.
Dupa un interogatoriu interminabil aflam ca doamna a
verificat din nou cui ii trebuia ceva, iar Isabel a comandat
totul rara sa-mi spuna, inten~ionat. De ce nu ? Lini§te
lndelungata. Continui. Pai, ea se gindea: ,,voi lua totul
acasa, §i atunci mama va fide acord." Dar nu.

151
 Imediat o trimit l'napoi cu sacop. Sa spuna ce vrea, este
alegerea ei, dar sa nu creada ca merg cu ea. E plecata mult
timp. Odata ajunsa 1napoi acasa trebuie sa fad du§ §i la
culcare. Nici o vorba nu mai spun. Suna telefonul. Bob
raspunde. Doamna de la jazz-balet. Vrea sa vorbeasca cu
mme.
- Nu-i necesar, spune Bob, §tiu totul !
Doamna nu 1n~elege nirnic. Isabel era atl't de panicata,
a dus toate lucrurile 1napoi. Bob explica situa~ia. Doamnei
Ii este mila de Isabel. Lui Bob nu. Isabel nu va participa la
spectacol. Va trebui sa lnve~e sa-§i organizeze treburile.
Da, dar e atlt de mica.
Cum adica mid, spune Bob, are aproape zece ani.
Inchide telefonul. Nici Isabel, nici noi nu revenim asupra
incidentului. In seara spectacolului ma 1ntreb dad l§i
aminte§te de el. Sta vesela 1n fa~a televizorului §i nu se
observa nimic. insa 1n diminea~a urmatoare aflu ca a
provocat o mare zglrietura pe ma§ina. Intli neaga, minte,
1n cele din urma o prind. Nu mai reu§im sa rezolvam
nimic, ma Ura§te atlt de tare, din nou ma tern de ea. Nu
fizic, dar emana atlta ura 1nclt te i'ngroze§te. Rapunzel, un
demon infiorator cu chip de copil aparent inofensiv. Intr-o
astfel de perioada aproape ca nu 0 pot atinge, ma a§eZ
inten~ionat 1ntr-un fotoliu, nu pe canapea, mi-e frica ca se
va a§eza 11nga mine. Dureaza zile 1n §ir, arata ca o stafie, se
mi§d ca un robot, trebuie !acut ceva.
Intr-o zi la pri'nz stam trei la masa: Bob, Isabel §i cu
mine. Dintr-o data am o revela~ie. Eu spun:
Isabel, tu qti acum Maria (psihiatra ei), iar eu slnt
mama. Eu vin la tine sa vorbim despre Isabel.

152
 In acest joc de rol eu Ii povestesc Mariei ca nu mai
facem fa~a cu Isabel, d nu mai §tiu ce trebuie sa facem In
continuare. Vorbind lncep sa piing, fiindca totul este atit
de real. Eu ii spun Mariei ca este insuportabil, ca nu pot sa
comunic cu Isabel, ca nu in~eleg de ce ma ura§te atlta. Bob
Sta vizavi de mine §i urmare§te atent deSfa§Urarea intim-
plarilor. Cind ma opresc Maria (Isabel) spune ca in~elege
triste~ea mea. Ca trebuie sa pricep ca Isabel nu poate altfel,
ca ma iubqte, dar ca totul merge strimb tot timpul. Ca
Isabel vrea sa fad totul in felul ei §i ca pentru ea este tare
neplacut ca eu §tiu tot ce face ea. Bob i§i ~ine rasuflarea,
este de necrezut cum Isabel in rolul Mariei §tie sa-§i
exprime problemele. E ca un fel de vraja care este intrerupta
fiindd la U§a suna cineva: copii care vine! timbre.
Totu§i, pard am sdpat de o barierJ. cu sirma ghimpata .
.Ma pot apropia de ea pu~in. In seara aceea o tund pe
Isabel. 0 fac mai des, ma pricep §i Isabel are un par onclulat
magnific. Favorizeaza restabilirea contactului fizic.
Ne judm de-a coaforul: ea se a§aza pe un scaun lnalt,
cu un cearpf vechi legat la git. Perii, piepteni, o oglincla de
mlna §i foarfeca s!nt pregatite. Parul este udat mai intii cu
o stropitoare pentru plante. Gingurit, cleoarece apa este
pu~in rece. In timpul tunsului purtam o adevarata
,,conversa~ie intre doamne". Despre cum vrea cloamna sa
fie freza, mai scurta la spate? Nu, vrea mai clegraba o freza
gen Michael Jackson. Ce mai fac so~ul §i copilul ei? Ce
are? A da, o fiid. Dupa spusele Isabelei e un copil dificil,
nu o poate lasa nici o clipa singura ca face o obraznicie.
Copilul iese mereu din pat pe ascuns ( !), dar Isabel o
pedepsqte pe masura, Ii <la o bataie zdravana. Eu lntreb
dad nu cumva copilului Ii este frica de intuneric. Nu, este

153
doar rautate dupa parerea Isabelei. Dupa ce tunsul este
gata, parul se coafeaza cu usdtorul. La urma doamna se
poate privi in oglinda. Isabel se simte extraordinar. Citeva
ore mai tirziu, in timp ce se uita la televizor sta dn;apta ca
sa nu se strice freza !
Datorita acestei forme de interac~iune involuntara cu
ea, ma apropii mult de Isabel. Ea nu vrea altceva dedt sa
ma impac cu ea. Sa nu cicalesc atit de mult, sa nu vorbesc
despre ,,a putea avea incredere". Cu mult timp in urma,
dnd Ind mai era in clasa intii mi-a spus o data:
-Tu e§ti o mama cretina, tu ma obligi intotdeauna sa
gindesc !
Isabel vrea sa fim prietene dar sa nu ma comport dificil,
sa nu am cerin~e. Fara obliga~ii.
Bob trebuie sa plece o saptamina in strainatate. Pe llnga
toata agita~ia de la spectacolul muzical trebuie organi2'.ate
multe. 0 data Isabel este luata de o vecina. Abia ma
descurc. La revenire Bob aduce cadouri frumoase pentru
toata lumea. Insa nu se simte prea bine, il doare burta. Mai
lntli un somn bun.
Dar a doua zi se simte mai rau, vine medicul de familie.
ii trimite imediat la spital, trebuie sa fie operat de urgen~a.
Bob trebuie sa Stea internat cam patru zile. binem consiliu
de familie. Cer tuturor copiilor sa ma ajute acum, chiar
am nevoie de ajutorul lor, altfel nu ne vom descurca. In
zilele urmatoare to~i trei sint extraordinari, la fel §i Isabel.
Dupa doua zile Bob se simte destul de bine In spital. Este
rasfa~at, are mul~i vizitatori, colegi de la firma, prietenii
OO§tri. Dar imediat dnd se lntoarce acasa incep iar proble-
mele cu Isabel, mai rau ca niciodata.

154
 incetul cu !ncetul ln~eleg ca energia mea s-a terminat.
Nu mai am putere §i nici nu mai simt nevoia sa rezolv
problemele legate de ea. Ma glndesc tot mai des: emo-
~ional vorbind se lndeparteaza de noi, nici o §ansa de
salvare. Are un comportament de adolescent, §Opte§te cu
Sandra la nesfiqit. Conversa~iile se opresc brusc dnd eu
intru In camera. Clnd merge la §COala, Isabel se machiaza
pe ascuns, vine de la Sandra cu unghiile date cu oja, de
preferin~a In galben sau verde. Povestqte eel pu~in o data
pe zi ca toate fetele au gauri In urechi. Sau despre Kelly
care a primit de ziua ei ni§te cercei foarte dragu~i ... In
jurul ei plutqte un aer neautentic care ma ingrijoreaza.
Nu mai am nici o influenta asupra ei. Ii spun Mariei ca
ma simt stresata de pard ne pJ:nde§te un mare necaz. Cu
siguranta ca vor fi probleme la §COala sau ceva de genul
aces ta.
Remarc eu lnsami ca timp de trei saptamlni 11 evit pe
lnvatatorul Jui Isabel. Pur §i simplu lipsa de curaj. Nu mai
vreau sa §tiu.
Macar dad ne-am descurca pina la terminarea §COlii
generale. in ultimii doi ani am zis mereu ca macar atlt
vom lncerca sa realizam. in siguranta confortabila a satului
nostru ar trebui sa reu§im, apoi vom vedea ce va fi. Dar
dad Isabel va ramlne In continuare a§a de nemotivata,
prestlnd slab, probabil ar trebui transferata la o §COala
speciala. Acea §COala este In ora§ §i a merge pe bicicleta
plna acolo este iresponsabil, pentru ap ceva este prea
iresponsabila. Dad va vagabonda prin ora§. . . Pardi are
un talent In a gasi o anumita specie de copii. Psihiatrul se
lntreaba serios dad este bine sa continuam cu Isabel acasa.
Bob de asemenea considera di situatia este foarte rea. Isabel

155
este tare §mechera. Hadrian §i Tom incep sa transmita
semnale alarmante, crede el. Hadrian fuge din casa, zabo-
ve§te mult la §coala dupa-amiaza. Iese cu prietenii in ora§.
Acasa baietii petrec mult timp in camerele lor. Cind Isabel
dupa parerea lor vine acasa cu ,,o tirra" dintre prietenele ei,
baietii dispar imediat. Maria crede ca a venit timpul meu.
- Tu trebuie sa investe§ti acum in relatiile care dau
rezultate, spune ea. Hadrian are cincisprezece ani deja,
este in clasa a patra la liceu. Peste citiva ani va pleca din
casa, la facultate eel mai probabil.
E adevarat. Pina §i Tom a renuntat la stabilirea unei
relatii reale cu Isabel. Da, glumesc uneori impreuna, ea
vrea sa zburde cu el mereu, il poate provoca enorm, p!na
la nervi. Dar treptat el o considera enervanta, se jeneaza
dacii prietenii lui o vad. Promitem Mariei ca ne vom gi'ndi
senos.
Isabel vine cu o poveste despre veri§oara Sandrei. Are
doar doisprezece ani §i acum este insarcinata. Se comporta
foarte naiv, habar n-are cum se poate intimpla a§a ceva.
Mama Sandrei a spus ca poti face copii de la virsta de
doisprezece ani. Profit de ocazie sa improspatez cunO§-
tintele ei despre realitatea vietii. Spun ca ma bucur ca
discuta cu mine, fiindca mama Sandrei parca nu a inteles
cum stau lucrurile. Una are prima menstruatie la unspre-
zece ani, alta abia la §aisprezece. La unsprezece? Se poate?
Desigur, destul de des. Eu povestesc intentionat ca pe
vremuri aveam o colega care umbla mereu cu baie~i. Nici
nu a apucat sa aiba prima menstruatie ca a ramas gravida
imediat. Ii spun asta intentionat ca s-o sperii putin. Nu
mai are multe de spus, vorbim in continuare despre nimi-
cun.
 La masa se ive§te Inca o data ocazia de a discuta despre
sex. La televizor a fost un film despre o fata de paisprezece
ani care a !nceput o rela~ie cu un barbat de patruzeci.
Hadrian a vizionat filmul §i crede ca a§a ceva trebuie sa fie
permis. De ce nu? Eu incerc sa-i explic ca este pacat sa
pierzi atitea cind e§ti adolescent. Ca este foarte palpitant
sa fii indragostit pentru 'intlia oara de cineva care are tot la
fel de multe de descoperit. Sa mergi 'impreuna la §COala, sa
te ~ii de mfoa la cinema, astfel de lucruri. Ca afeqiunea
presupune mult mai mult decit doar sex. Ca mi-a§ dori ca
ei sa-§i dea seama dt de important este a inva~a sa faci
dragoste. Stam cu to~ii 'in jurul mesei. Bob mai spune ceva
despre baie~i ca intre ei §i discuta despre ,,cine o face deja".
Ca de obicei nu este nimic adevarat. Toata lumea o spune
ca sa nu cada prost in fa~a altora. Isabel participa 1ntr-un
mod foarte activ la discu~ie. Casatorie? Nu, ea vrea sa stea
d~iva ani in concubinaj, fiindca abia atunci e§ti sigur dad
te potrivqti cu adevarat. Ea vrea sa devina profesoara de
gimnastid deci nu poate face copii imediat. Lui Hadrian
ii place mai mult ,,LAT" 10 , Tom pare sa agreeze o familie
,,normala". Din ce in ce mai des ma gindesc: ,,Trebuie sa-i
mai spun aia §i aia lnainte de ... " Nu prea am curaj sa ma
g!ndesc mai departe ,,lnainte de ce".
Iar avem o discu~ie cu Maria, psihiatra. Isabel arata
groaznic. Ea crede ca Isabel se afla din nou lntr-o depresie
profunda §i vrea sa fad demersuri. Eu propun sa mergem
mai intli la medicul pediatru pentru ni§te analize generale.
Probabil are anemie sau altceva ce o face sa fie atit de
obosita. Maria mai spune d trebuie sa ne a§teptam la

10 Living Apart Together, insemnind doi parteneri care nu locuiesc

impreuna (n. t.).

157

I
probleme mai complicate In perioada adolescentei. Isabel
are acum aproape zece ani dar este 1n anumite privinte
foarte matura. Pediatrul o examineaza atent, i se ia singe.
Dupa vizita la medic Isabel se schimba brusc: Dintr-o
data este vesela §i energica. Nu mai 1ntelegem nimic, ca de
obicei. Nu se gasqte nici o anomalie, ea este sanatoasa
tun. Deci, mai 1ncercam acasa.
 x
Apoi, brusc, totul intra lntr-o viteza nebuneasca. Eu
descopar d ea din nou a cheltuit foarte mul\i bani. 0 pun
sub mare presiune, §tiind ca dedesubt se afla ceva groaznic.
Intre timp a venit vacan\a de iarna, zile 'in §ir o supun
interogatoriilor. In diferite etape Ii vorbesc, 'incerdnd s-o
prind cu detalii care nu se potrivesc cu povestea de ieri sau
azi diminea\a, descopar d din primavara au un ,,club"
compus din dteva fete §i un numar de baie\i pu\in mai
mari. Intllniri secrete. Dar dnd? In drum spre casa de la
§trand. Doar mergea lmpreuna cu Darja, vecina de paispre-
zece ani? Da, dar mereu o 'intreba pe ea la ce ora trebuie
sa se 'intoard acasa §i dad Darja spunea de exemplu la
cinci §i jumatate, atunci Isabel spunea ca ea trebuie sa fie
la cinci acasa §i pe ascuns aranjau o 'intllnire cu micul club
din padure. Mai bine nu-i raceam abonament la §trandul
natural! Deci dnd eu descoperisem plimbarea aceea cu
bicicletele, aceste lntllniri se petreceau de luni de zile? Da
din cap. ~i apoi? A promis totu§i d nu se va mai 'intlmpla,
s-a oprit atunci? Nu, doar a fost mai precauta ca eu sa nu
observ nimic. De aceea mi-a cerut sa nu le spun nimic lui
Hadrian §i Tom despre Nico, fiindd ei 11 cunosc de la
fotbal §i atunci s-ar fi putut afla. Deci merge acolo In
continuare? Dar dnd ? Inainte §i dupa §coala. ~i dupa
gimnastid. ~i dupa jazz-balet. Deci de aceea te intorci a tit

159
r
' de t!rziu de la jazz- balet? Da din cap. ~i de asemenea
cind a§a-zis se duce la Sandra. De obicei Nico o vede
trecind cu bicicleta, §i atunci el Ii anun\a pe to\i sau Sandra
Ii suna §i a poi merg cu toata trupa in padure. ~i banii? Cu
ei Isabel cumpara mereu guma §i dulciuri pentru baie\i.
Deci udatul plantelor §i aspiratul slot minciuni? Da din
cap. ~i jocurile cu bilu\e §i saritul coardei lnaintea orelor
tot ap? Din nou da din cap. Deci de aceea Isabel se
poarta atlt de ciudat cu mama In ultimul timp? Da din
cap. Dar ce face\i? Fara raspuns. Isabel, vreau sa §tiu ! ?
Pai, un pupic §i uneori ne lmbra\i§am. I\i place? Da din
cap afirmativ. Dar de ce trebuie sa fie pe furi§? Da din
umeri. ~i unde sta\i de fa pt? Se pare ca mai au o ascunza-
toare In apropiere, In mijlocul satului, intre magaziile de
!Inga fabrica de cherestea. Se pare ca au lntirziat cleseori la
ore pentru ca au zabovit prea mult in ascunzatoarea aeeea.
Evident, nu intrau to\i deodata In §COala ci separat, cu fel
§i fel de scuze.
Domnul lnva\ator n-a aflat nimic niciodata; dar a
certat-o pe Isabel ca int!rzie atlt de des.
E de nedescris cit de epuizante slnt aceste interogatorii.
Dureaza zile lntregi, nu o las sa iasa afara pentru ca atunci
Ii va avertiza imediat pe ceilal\i copii implica\i §i pe dea-
supra va avea ocazia sa inventeze alte minciuni. In aminti-
rile mele este ca un CO§mar, un film de groaza in care
Isabel §i cu mine judm rolurile principale. Bob, Hadrian
§i Tom slnt doar figuran\i. Ei evita, Bob ln\elege ca trebuie
sa rezolv aceasta problema cu ea In mod temeinic dad
vrem sa continuam vreodata i:mpreuna. In unele momente
ea lncepe sa-mi faca reprn§uri. Motivul ar fi acela ca noi
am trimis-o In acea institu\ie, Linda a lnva\at-o tot felul de

160
lucruri urite. ~i este vina mea. Eu ma pierd din ce In ce
mai mult, dupa ore l'ntregi stind la masa din budtarie cu
Isabel in fata mea, nu prea reu§eSc sa ma ridic din cauza
durerilor. Pard am fost snopita in bataie, ap ma simt c!nd
ma trezesc dimineata. Noaptea pli'ng. Bob nu §tie cum sa
ma aline. Aflu de la ea cine s-a alaturat ,,trupei". Slava
cerului: Janneke nu, Sara nu. Janneke §tie? Nu, nimeni
nu §tie. Da, da, remarc eu cu dispret. In afara de intreaga
echipa de fotbal. Se sperie. De curlnd Tom a povestit d se
vorbea ciudat despre Isabel, cineva spunea: ,,Tirfa aia ?"
Cind el se apropia, se racea lini§te. Acum !mi amintesc.
Zilele tree ca lntr-un vis jalnic. Bob face cumparaturi,
gate§te, pune masa de tenis, tine baietii departe de noi.
Seara lnceardi sa-mi distraga aten~ia. Sa mai judm odata
jocul cu table? E simplu, acolo 1ti poti desdrca furia. Abia
aud ce spune el, mut piesele din obi§nuinta. Am fost de
trei sau de patru ori la rind? Craciunul trece rara sa-mi
dau seama. In noaptea de dupa Craciun nu dorm deloc.
Bob §i cu mine vorbim.
Maria este plecata In concediu, mai dureaza Inca doua
saptamlni plna c!nd se va intoarce. Prietena mea cea cu
problemele cu alcoolul s-a oferit s-o ia §i pe Isabel o data.
Lui Bob ii este frica ca eu o voi lua razna de tot. Acum ar
trebui s-o intrebam dad Isabel poate veni citeva zile la ea.
Atunci eel pu~in am putea sa ne glndim. In dimineata
urmatoare, inainte ca Isabel sa se trezeasd - acum rami'ne
cit se poate de mult in patul ei - o sun pe prietena mea. Ii
spun sincer totul.
- Nici o problema, voi veni s-o iau eu lnsami §i cu
aceasta ocazie ne mai vedem §i noi putin !

161
 - Miine te rog, atunci pot sa mai spal citeva rufe §i sa
mai string prin casa, totul aici s-a transformat intr-un haos.
- Se va rezolva, zice ea, §i ai grija de tine.
Ma apuc de treaba. Reflectind tot timpul. Isabel nu
poate pleca in aceasta stare. N-ar trebui s-o las sa mearga
a§a la altcineva. Iar vorbesc cu sau mai corect spus inspre
- ea, foarte rabdator. Ca astfel de cluburi nu sint normale
pentru fete de aproape zece ani. De fapt, initial nu intelege
de ce nu. Eu numesc alti copii: Janneke, pe ea nu a
invitat-o la ei, nu-i a§a? A§a este. De ce pe Janneke nu?
Isabel zice:
- Janneke nu face astfel de lucruri, nu o minte in
halul asta pe Koosje (mama ei).
Deci Isabel intelesese totU§i ca mama n-ar fi fost de
acord?
- Da, bineinteles, altfel nu m-a§ fi suparat atita dupa
descoperirea acelei ,,plimbari cu bicicleta". Mai spun:
-Tu §tii ca eel mai tare ma supara minciunile.
Isabelei ii este frid d tatal Sandrei va afla. El este un
musculos puternic care lucreaza in port, dad ii va lua la
bataie pe baieti ... Hotarim ca deocamdata nu vorbim cu
ceilalti parinti. Din toate reiese ca Sandra §i Isabel au
convins celelalte fete. Baietii sint ceva mai in virsta, tipi
neplacuti. Ii intilne§ti mereu pe strada, ei umbla plictisiti
prin sat.
La nesfiqit o bombardez cu predicile mele. Incet Isabel
cedeaza. ~tie ca este ciudat. 0 sa spuna ca nu mai participa.
Ii este frica de baieti ? Vor ride de ea dad parase§te clubul?
Nu, o sa fie bine. Sa vorbesc eu cu ei? Nu, nu-i nevoie, o
sa vorbeasca ea lnSa§i. Pot sa am incredere ca s-a sfiqit ?
Bine, atunci nu mai discutam despre acest subiect.

162
~·
I

Cind baie~ii coboara slnt mira~i. Hei, atmosfera s-a

schimbat dintr-o data? Ei nu spun nimic dar ramin acum
in sufragerie. Ne jucam cu jocul cu table? Tom vrea o
scara a concuren~ei, el este ocupat cu crearea unui tabel de
scor. De parca !mi trece brusc prin minte ii spun Isabelei:
A da, matup Iris a sunat, miine va veni aici. S-a
gindit ca probabil ~i-ar placea sa Stai dteva zile la ea. Fiindd
Hadrian §i Tom au fost in vacan~a de vara la ea, acum a
venit rindul tau. A cumparat artificii pentru revelion.
Isabel este indntata. Ar trebui sa pregateasd hainele
pentru miine, atunci eu voi controla mai tirziu dad nu a
uitat ceva. Sa nu fie puse In valiza ind, ci pe pat. Ziua se
sfir§e§te. Din nou vad o raza de speran~a. Inainte de culcare
Isabel se a§aza pe canapea la televizor, rezemata de mine.
In noaptea aceea dorm din nou bine, pentru prima data.
in diminea~a urmatoare trebuie sa ne grabim:
- Haide~i sa ne 'imbracam, oameni buni ! Iris este
matinala.
De obicei ajunge un pie mai devreme dedt te a§tep~i.
Sa facem cafea.
- Tom, tragi tu o fuga la cofetarie? Nu, nu gogo§i cu
mere, ia placinte cu came, Jui Iris ii place sarat. Bob, vei
avea grija ca noi sa nu servim un pahar de sherry in
prezen~a lui Iris ?"
Bob mormaie:
- De mult nu mai bea, nu-i a§a?
- Da, dar totu§i ...
- Bine, bine, vom servi un sue.
Ada, sa mai controlez dad Isabel §i-a pregatit lucrurile
potrivite.

163
 - Ei, trebuia sa a§tep~i cu pusul In valiza. 0, n-a auzit.
Mai ia-~i periu~a din baie.
Eu umblu In valiza, vreau sa lmpaturesc blugii un pie
mai bine. Bruse ramln lnlemnita. Blugii spala~i de curlnd
slnt foarte murdari. Vad amprente ale talpilor murdare,
aparent adida§i. Ca de-un trasnet fatal sint lovita de un
glnd: deci i-a dat jos ! C!nd intra In camera, vazlndu-ma
cu blugii In mlna, §tie imediat ce am aflat. Este paralizata
de teama, a§a de rapid nu are minciuni la !ndemlna. Da, o
data s-a dezbracat de blugi. Eu slnt foarte calma, din nou
ace! sentiment de parca nu ~i se lntimpla ~ie. Parca privqti
de <lupa un glasvand. De asemenea lenjeria ei frumoasa
nu se afla in valiza, este curata, nu? U nde e? Nu este
a§ezata In teancul de lenjerie ci undeva In fundul dulapului.
De ce n-a pus-o in valiza, avea cumva alte planuri cu ea?
Da, voia sa o pastreze pentru club. Deci nu avea de glnd sa
se opreascii? Nu. Eu o iau cu mine In sufragerie. lntr-o
ora poveste§te totul de la sine. Acum chiar i'ncepe s-o ia
,,razna". Pare a fi un dezastru mai mare dedt ne puteam
imagina vreodata. Isabel are o obsesie pentru sex. A ,,!a-
cut-o" in ultimele opt luni de mai multe ori pe zi. Nu vrea
sa lnceteze. Dad ii vede pe baie~i o va face din nou. Cu
to~i? Da, ii place pur §i simplu. Hadrian se simte rau
dintr-o data, varsa, este palid de atita mizerie. Tom sta
nemi§cat pe un scaun. Bob incepe sa organizeze. El o
trimite din nou pe Isabel SUS ca sa-§i termine valiza. Ar
trebui s-o informam pe Iris, dar e mai bine ca Isabel sa
plece cu ea, totu§i. Hadrian plinge. El spune:
Mi-e tare scirba de ea acum ...
Atunci apare Iris cu ma§ina ei. Intotdeauna vine cu de
toate: flori, praline dintre cele mai bune din Amsterdam,
lucrate manual. Totul seamana cu o piesa de teatru :infiora-
toare. Stam normal la o cafea cu o placinta cu came. Isabel
vine jos, este ceva mai lini§tit5. Abia dupa o ora -- Iris vrea
sa joace jocul cu table - am ocazia sa vorbesc cu ea.
N-are nimic, zice ea, la mine nu se poate int:impla
nimic. Ma prefac d nu §tiu nimic. 0 sa mergem la un
restaurant §i ap mai departe. Dar intre timp voi sa orga-
nizati dt se poate de mult, acum repede trebuie racut ceva.
Eu ii sint recunosdtoare din suflet.
Dupa Revelion lucrurile decurg foarte rapid. Maria
aranjeaza in termen de o zi o internare pentru Isabel dupa
ce se intoarce. Bob §i cu mine o ducem seara. La inscriere
ea stil aplecata peste el pe o canapea. Amindoi piing. Eu
sint foarte calma. Tot felul de intrebari dureroase sint puse
in prezen~a Isabelei §i de aceea eu intreb dad prima data
putem s-o ducem la culcare. Ea plinge. Nici Bob nu i§i
poate stapini lacrimile in timp ce eu aranjez hainele ei in
dulap. Ramin putin linga ea §i ii spun d o iubesc. 0
imbra~i§iim pu~in. Apoi pledm.
In drum spre casa ind nu pot sa piing. Doar ma
gindesc: e mai rau dedt dad !ti moare copilul. Nu mai
pot face nimic pentru ea. S-a terminat. Ea este pierduta.
Eu n-am sa pot privi cum se duce copilul meu de ri:pa,
cum se lnstraineaza de noi. Nici eu nu mai pot continua
ap, exista o gaura mare In mine, in mod trupesc. Atunci
dnd Juultje a murit aveam aceea§i emotie. De ce din nou,
nu mai pot. De ce n-am primit pu~in mai mult timp J:nainte
de a veni pubertatea? De ce exact la ea atit de timpuriu?
De ce totul e§ueaza i:n mica ei viata ? Am fi fost In stare sa
oprim ceva? Mai bine nu Ii cum pa ram acele haine fru-
moase ! Arata atit de atragatoare. ~i apoi ideea aceea stupida

165
cu acea lenjerie cu dantela ! Bob spune ca trebuie sa !ncetez
cu toate aceste remU§dri. Fiecare mama vrea sa-§i imbrace
copilul frumos.
Cum am putut fi atit de proasta sa nu in~eleg ce se
intimpla cu ea in toate acele luni ! Efectiv nu §tiam ca
exista sex in rindul copiilor. Citeodata auzi ceva de genul
acesta dar nu in~elegi cu adevarat. Niciodata nu in legatura
cu un copil de-al tau, un copil de noua ani ...
Urmeaza saptamini lini§tite. Lumea este cenu§ie §i
foarte tacuta. Exact la fel ca §i cum afara se a§terne o cea~a
deasa care anihileaza toate sunetele. Se organizeaza tot
felul de lucruri. Vorbim cu avocatul nostru g!ndindu-ne
ini~ial la renun~area la tutela noastd. Cu institu~ia am
convenit ca ini~iativa pentru contact !ntre noi trebuie sa
vina de la Isabel. Noi nu sunam, vrem sa incercam sa
cream un pie de distan~a. Dad ii va fi dor sau va intreba
de noi poate suna in orice moment, binein~eles chiar §i in
toiul nop~ii. Nu suna. In scurt timp dupa internarea ei i§i
sarbatore§te ziua de na§tere. Ii trimitem cadouri. Personalul
ne spune ca ea se adapteaza excelent. Este fericita, de
pard sta acolo de luni de zile. Le spune celorlal~i copii d
ziua ei oricum nu era sa fie sarbatorita acasa. Mama ei
lucreaza, nu are timp pentru ea. Saraca Isabel, supra-
vie~uie§te. Mama ei nu, dnd o lidera de grup ii spune toata
povestea prin telefon. Oare cei de acolo observa semne de
dor sau de triste~e? Pai, nu chiar, dar este posibil ca ea sa
i§i exprime mai greu sentimentele. Probabil are de-a face
cu originea ei. 0 las balta.
Sunam des: vorbim cu asistenta sociala, cu liderii gru-
pului reziden~ial. Ei cred ca noi trebuie sa luam ini~iativa,
pentru ca au impresia ca Isabel n-are curaj. Noi sunam. Se

166
comporta foarte normal, nici o lacrima sau dor. Du pa patru
saptam1ni trebuie sa venim pentru 0 convorbire, atunci 0
revedem pentru prima data. A§teptam pe hol 1n cladirea
principala. Vine Isabel! Imbdcata neglijent, obrajorii ro§ii
de la pedalat, entuziasmata.
- Salut ! Mama! Buna ! Tata! Ne pupa pe ambii obraji.
Veniti mai tlrziu la casa rezidentiala? Fain! Eu am
voie sa ma due un pie la piata cu Ramon. Avem douazeci
§i cinci de centi. Ramon este un baiat din grup, tot adoptat.
Bine, pa, mergem ! Pe cur1nd ! Paaa !
Rapid eu trag fermoarul de la cizmele ei, Ii lnchid geaca
§i plecata este Isabel. Mai tlrziu In acea zi decodm camera
ei, i-am adus plantele ei de acasa. ~i dteva postere. Mai
multe haine. Carti §i judrii. Ea este schimbata. Pune
plictisita o caseta cu Madonna in casetofonul pe care i 1-a
dat Tom la plecare, spun1nd ca el ,,oricum trebuie sa
cumpere unul nou". Muzica dsuna prin earned. Ea se
mi§d pe ritmul muzicii. Isabel ne arata cum se poate
lnchide up §ifonierului cu un §Ut bine tintit. Eu murmur,
ap ceva nu este permis. ,,N-are nimic, a§a fac toti aici''.
Parterul arata destul de placut. Dar nici aici nu exista
nici un co§ de gunoi tad lovitura, nici o U§a cu sticla
securizata rara cdpatura. Exista canapele coltar, un tele-
vizor color §i carti cu benzi desenate. 0 iau deoparte §i 0
lntreb cum o duce aici. ,,0, excelent!" Cind plecam nu se
da In spectacol. Vad ca pllnge dar nu vine la ma§ina, ramlne
in pragul U§ii. Pllnglnd se intoarce §i se duce 1nauntru.
Acum §i eu bocesc, acel 1ntors de spate J:ti rupe inima.
Acasa este lini§te. Seara stam ore lntregi la masa. Pard
nu mai am nimic de flicut. Nu ma mai simt grabita, mereu
pe fuga, mereu atenta. ~coala s-a terminat de un sfert de
ora, uncle este ea? Tensiunea se atenueaza foarte incet.
Pentru ca de saptamini de zile nu am lucrat la piesa de
teatru muzical, totul sta pe loc. Trebuie sa ma implic total.
Prindem via~a din nou. Chiar ma amuza, !mi distrage
aten~ia foarte tare. Acela§i lucru este valabil §i pentru
Hadrian care participa la piesa. Cind la un moment dat
vorbim despre Isabel, el !mi spune:
Clnd ma glndesc la sex, nu pot dedt sa vomit.
Numai sa-i tread pe termen lung. Inten~ionat discut
mai profund. ii explic ca sexul intre cei mici nu implid
prea multe. Aparent Isabel incepe sa devina o adolescenta;
din pacate, la ea sentimentele sexuale sint doar biologice.
Nu are deloc frine sau praguri §i acest lucru e valabil
pentru orice In cazul ei. insa este deprimant d adolescen~a
fizid a 1nceput atlt de devreme la ea, nu ne putem descurca
acasa. Hadrian se lupta cu un anumit sentiment de aver-
siune fa~a de Isabel. El nu §tie cum va reaqiona dad ea va
veni un weekend acasa.
Treptat, in perioada de observa~ie, reiese ca Isabel cu
certitudine are o legatura afectiva cu cei de acasa, mai ales
cu mine. 0 mai vizitam de dteva ori acolo. Dupa obser-
va~ie se poate duce in mod normal la §COala. Are emo~ii
dar in ciuda intreruperii de lunga durata se descurd sufi-
cient de bine. Dupa aproximativ trei luni avem curaj s-o
luam acasa timp de o zi §i o noapte. Sintem cu to~ii extrem
de tensiona~i, ca §i ea. Este complet tacuta dnd intram in
satul nostru cu ma§ina. ii place la nebunie sa fie acasa.
Pisica se apza imediat in bra~ele ei §i o adulmed in
intregime. Bern ceva lmpreuna §i plecata este Isabel la
prietenele ei Janneke §i Sara. Timpul zboara. Bob gatqte

168
 minunat In ziua urmatoare dar la desert fata ei se lntuned
deja. C!nd bagajele sint puse In ma§ina, inclusiv pilota §i a
venit momentul despartirii, ea este foarte trista. Un pllns
jalnic rara zgomot, !mi trece prin oase. Bobo lasa sa pl'inga
putin In ma§ina. Apoi cauta la radio muzid U§Oara placuti.
Isabel este distrasa. Dar dnd Bob o duce la culcare, iar o
apuca. Mai spre seara Bob fond acasa, Ii sunam pe liderii
de grup. Dupa plecarea Jui Bob tristetea a disparut repede
§i au aparut pove§tile des pre acasa, se lauda bine !
Acum vine acasa o data Ia patru saptamlni. De obicei
slnt tare emotionata inainte, uneori schimbata deja cu doua
zile inainte de venirea ei. Atunci slnt agitata fata de toti.
Tom §i Bob ma !nteleg. Hadrian nu. El !ncepe o cearta
motivlnd di s!nt nerezonabila §i plead din camera tr!ntind
up. Ca urmare Bob I§i iese din fire fata de Hadrian, dar
asta nu rezolva nimic. Apoi eu ma simt dublu vinovata.
Doresc enorm de mult ca un astfel de weekend sa decurga
bine dar de asemenea !mi este foarte frid. Frid ca ten-
siunea va cre§te din nou. Bine!nteles ea trebuie sa aiba o
anumita libertate cind se afla acasa in sat. Dar teama de
devieri s-a fixat adinc in mine §i n-am incredere 1n ea nici
un pie. Plna acum e mai bine dedt ma a§teptam. Bine-
inteles ca apar iritatii dar §tiind ca un astfel de weekend
are §i un sfiqit, nu bagam prea mult de seama. Ea ma
acapareaza In continuare cu vi'rf §i !ndesat, dar acum nu
mai este ati't de grav. Intre timp vine r!ndul baietilor.
~i ce mai face Isabel acum? Mai bine deci't acasa? in
citeva privinte da: arata bine, un pie grasuta fiindd ciugu-
lqte prea multe dulciuri. Eu nu mai vad acele zgl'rieturi
infioratoare. Ea este vesela, se simte bine chiar dad se
pll'nge de toate. ~coala nu merge atit de bine ca atunci
cind era acasa, este extrem de dezordonata, iar cu temele
este cam neserioasa. Deoarece este la distanta de mine,
sentimentele de ura au disparut pe fundal; dar asimilate
ind nu sint. Uneori prive§te §i la propria persoana cu mai
multa distanta §i se gindqte mai nuantat la problemele pe
care le aveam acasa. Dupa o jumatate de an se confeseaza
di acolo minte mult mai tare decit acasa. Dad are ocazia,
ii joaca bucuroasa pe degete pe lideri.
in prima perioada avem impresia pe de 0 parte ca
personalul are pricepere §i intelegere dar pe de alta parte
reaqioneaza cam uluit §i neincrezator in ,,pove§tile noastre
din jungla". Mai tirziu gasim mai multa incredere datorita
interaqiunii zilnice cu Isabel. Totu§i i se da mai multa
libertate decit acasa, deseori !mi tin sufletul cind aud tot ce
face !ara supraveghere.
Relatia noastra cu conducerea este ambivalenta. Un€:ori
rivali, alteori aliati, de obicei ceva 1ntre. Trebuie sa lasam
mult de la noi dar §tim de asemenea ca pina la urma noi
sintem responsabili pentru Isabel. ~i dorim asta. Distanta
este mare at'it la propriu cit §i la figurat. Mereu ne simtim
neputincio§i.
Clnd Isabel este acasa in weekend, vine dimineata §i se
furi§eaza cu mine in pat, dupa ce Bob s-a trezit. Vorbim de
toate, acum vine §i ea cu mai multe subiecte. Totu§i 1nteleg
ca Isabel spune doar ceea ce vrea sa imparta§easca. Fara
indoiala are ind un fel de ,,viata ascunsa" la care nu am
acces.
E un sentiment placut §i mai mult decit am sperat
faptul di Isabel ne considera in continuare ca fiind caminul
ei. ~tie di o iubim din toata inima cu totii. ~i ea ne iube§te
pe noi in felul ei. C!nd ajunge acasa de multe ori imi

170
aduce un mic cadou: o pisicui;a mititica din pori;elan (este
expusa acum pe televizor) §i o data o sticlui;a In miniatura
cu un dop din pluta. Inauntru, rulat, se afla un bilei;el
decorat cu inimioare §i floricele cu textul : ,,Draga mama,
pentru tine fiindd te iubesc."
~tie foarte bine §i ea ca deocamdata nu se poate lntoarce
acasa pentru ca o va lua de la zero. Viseaza totu§i ca odata
va putea veni ,,de tot".
Noi nu §tim. Nu §tim ce ne va aduce viitorul. Ne-am
dezvai;at sa facem planuri pe termen lung. ~i totu§i, in
secret am §i eu visurile mele. Iluzii?
Isabel dmlne lntotdeauna copilul nostru. Copilul griji-
lor.
 PARTEA a II-a

Sindrolllul
Lipsei de Baza
 Introducere

Sindromul Lipsei de Baza este un handicap emo~ional

care ia na§tere din cauza neglijarii atective §i fizice 1n
perioada cea mai frageda a copilariei. Se pare ca exista
chiar indicii care arata ca §i o perioada prenatala ,,nefericita"
ar putea duce in timp la apari~ia afec~iunilor emo~ionale
(43). In special lipsa indelungata a unei persoane iubite -
mama, tata, persoana care ingrijqte, are consecin~e foarte
severe. Cele mai vremelnice experien~e - foarte probabil
inainte de na§tere de a fi ,,negat", ,,nedorit" §i ,,alungat"
sint inimaginabil de daunatoare (12).
Dad ne imaginam personalitatea completa ca pe un
cerc, la copiii cu Sindromul Lipsei de Baza lipse§te un
segment de cerc. Ceea ce lipsqte este partea esen~iala pe
care am putea-o numi ,,capacitatea de recunoa§tere a duali-
ta~ii'. Prin dualitate !n~eleg: l:ntre~inerea unei rela~ii de
afeqiune reciproca de durata cu o alta persoana. Pe masura
ce copilul cre§te, partea care lipse§te se manifesta tot mai
mult, fisura devine tot mai mare.
Referitor la Sindromul Lipsei de Baza am ales in mod
inten~ionat termenul de handicap, deoarece din nefericire
s!nt convinsa ca sindromul nu poate fi vindecat. Aici nu
exclud faptul ca in cazul unora, prin supraveghere §i cu
ajutorul terapiei, probabil este posibila convie~uirea cu acest
handicap.

175
 Ar fi lipsit de orizont §i nenuan~at sa punem to~i copiii
cu Sindromul Lipsei de Baza in aceea§i oala. Nici un copil
nu seamana cu altul, nici un copil nu are aceea§i structura
a caracterului §i capacita~i ca celalalt.
In legatura cu istoricul copilului: nu este greu de in~eles
ca un copil care In timpul primului sau an de via~a foarte
probabil ca a fost ingrijit §i alaptat de mama lui in condi~ii
proaste (subnutri~ie), apoi dus intr-o casa de copii uncle o
persoana religioasa I-a ingrijit ca o mama intr-un grup
restrlns de copii, dupa care la virsta de pse ani a fost
adoptat de o familie iubitoare din Olanda, are pnse sa se
dezvolte ca un om rezonabil de sanatos §i echilibrat.
Nu trebuie sa subestimam consecin~ele traumatizante
ale despar~irilor - mai intii de mama, apoi de mama-
-substitut. In multe cazuri, asemenea copii vor manifesta
un numar de simptome de tipul Sindromului Pierderii de
Baza dar printr-o indrumare afectuoasa §i specializata - in
funqie §i de posibilita~ile !or personale, vor putea funqiona
ca adul~i in societatea noastra.
Pe de alta parte punem in balan~a povestea de via~a a
unui alt copil: du pa o sarcina dezastruoasa ~inuta in secret
de o mama teribil de speriata, copilul se na§te intr-un loc
secret §i este lasat la o femeie in virsta care 1:1 ingrijqte
contra cost. Mama trebuia sa-§i reia activitatea imediat
dupa na§tere pentru ca cei din jurul ei nu §tiau nimic
des pre sarcina. Tata! biologic §i mama merg uneori in secret
sa vada copilul. Dupa un timp, ingrijitoarea incepe sa
§antajeze mama. Ca urmare, tatal ia copilul in familia sa
uncle este ~inut ascuns de lumea inconjuratoare. Dupa
aceea, mama biologica nu a mai vazut niciodata copilul.
So~ia legala a tatalui ura§te copilul care este neglijat sub
toate aspectele §i foarte probabil abuzat. Dupa doi am
copilul este descoperit §i luat de catre Proteqia Copilului.
Apoi el este plasat din familie In familie spre 1ngrijire. In
aceste familii se l'ntimpla de asemenea lucruri lngrozitoare.
Clnd copilul impline§te cinci ani §i jumatate este dat in
adoptie in strainatate. Parintilor adoptivi olandezi nu li se
spune nimic despre istoricul copilului.
Schitez intentionat doua extreme - ambele legate de
istoricul copilului - pentru a arata ca handicapul emotional
poate varia de la ,,U§or" p1na la foarte grav.
Este aproape sigur faptul ca vlrsta la care are Joe plasa-
mentul 1n familia adoptiva este 1n str!nsa legatura cu
gravitatea problematicii cu care are de-a face familia (37,
43). Experientele traumatizante la care un copil a fost expus
lasa cu siguranta urme cu atit mai ad1nci cu dt acestea au
fost de durad mai lunga.
In capitolul care va urma voi incerca sa descriu handi-
capul. In acest scop urmeaza mai int!i o enumerare sumad
a caracteristicilor Sindromului Pierderii de Baza care vor
servi ca puncte de sprijin pentru expunerea mea ulterioara.

177
 Caracteristici
ale Sindromului Pierderii de Baza

1. Nu exista o ,,baza" in existenta (legaturi afective 1n

faza initiala a vietii).
2. Nu exisra o ,,direqie" In viata :in sensul ca nu exista
un simt al timpului §i spatiului. Astfel apar cleseori pro-
bleme cu invatatul: un slab sau inexistent simt numeric,
incapacitatea de a abstractiza, vocabular nedezvoltat, mate-
ria de studiu nu poate fi retinuta.
3. Dezvoltarea con§tiintei nu a :inceput :ind.
4. Nu exista ,,eu" §i pe ]Inga aceasta nu exista o incredere
primara 'in adulti, ceea ce conduce la incapacitatea sau
frica rascolitoare de a stabili relatii.
5. Exista o tendinta puternid de a stabili contacte
superficiale, nereciproce. Ca urmare, problematica familiei
este greu de 'inteles pentru altii. Acei altii, inclusiv multi
asistenti sociali ,,vad" nimic sau prea putin.
6. Copilul manifesta un comportament de ,,supravie-
tuitor". incearca sa traiasca tin:ind permanent Iumea din
jurul sau sub control. El este genial :in a observa, a taxa §i a
manipula persoanele din jurul sau. Pentru aceasta t§i
consuma o mare parte din energie §i ca urmare ramlne In
urma la invatatura §i creativitate.
7. Legaturile intime emotionale din cadrul familiei sint
experimentate ca fiind amenintatoare. Apelul membrilor
familiei la o relatie bazata pe incredere duce copilul In
eroare. Uneori ii creeaza copilului sentimentul ca este
diferit §i tnsingurat, ca e§Ueaza.
8. Cele mai timpurii experiente - probabil ind din
perioada dinaintea na§terii - de a fi ,,negat", ,,nedorit",
,,respins" §i ,,lnlaturat" sint incredibil de nocive. Durerea
bazala cauta deseori un drum de ie§ire 1n impulsul de a
distruge care se indreapta dtre sine (automutilare), dar §i
dtre al~ii (mama). Alte manifestari cunoscute sint agre-
siunea fizid, cruzimea fa~a de animale, mincatul obsesiv/
bulimie, furatul, distrugerea, min~itul, insomnia, comporta-
mentul sexual provocator §i plecatul. De cele mai multe
ori se observa o foame nesaturata de aten~ie.
9. In comportamentul sau copilul ac~ioneaza conform
principiului placerii - rareori ,,fr'ineaza" sau lntimpina
,,obstacole".
10. Manifestarile Sindromului Pierderii de Baza nu au
legatura cu ~ara de origine, virsta, culoarea pielii, back-
groundul cultural, etc. (35, 36, 37).

I. Nu exista o ,,baza" in existenta (rara legaturi afective

in faza initiala a vietii).
Ceea ce experimenteaza parintii in trairile cu copilul
adoptiv, este caracterizat de ei deseori: ,,Seamana cu o
groapa rara fund! Bagi nelimitat de multa dragoste, atentie
§i 'ingrijire, dar niciodata nu vine ceva inapoi" (35). Este
adevarat. Copilul, in faza initiala, niciodata n-a avut posi-
bilitatea sa-§i puna fundamentul existen~ei sale, a adultului
sigur §i durabil, iubitor, in grija druia a fost 1ncredintat.
Dimpotriva, s-a sim~it aruncat in bra~ele adul~ilor care, nu
rar, trezeau 'in el un mare sentiment de teama §i nesigu-
ran~i."i.

179
 Fara sa-i discreditez pe parintii care nu au copii, eu
cred totu§i ca mai des parintii adoptivi care au §i propriii
copii biologici pot indica eel mai clar cum experimenteaza
ace! ,,rad fund" al copilului lor adoptiv. Diferenta intre
reaqiile propriului copil biologic §i copilul !or adoptiv cu
Sindromul Lipsei de Baza sare imediat in ochi.
Orice parinte i§i aminte§te nemaipomenita emotie de
fericire trezita de primul zimbet adevarat al bebelu§ului
sau. in acel moment reciprocitatea dragostei, prima recu-
noa§tere a copilului tau, pe tine, ca parinte iubitor, te face
atit de fericit. In timpul cre§terii lui apar din ce in ce mai
multe sentimente de recunoa§tere §i reciprocitate i'n relatia
cu copilul tau. Apare ceea am numit mai lnainte dualitate.
Acea reciprocitate face ca tot efortul, energia §i atentia pe
care le investe§ti in copilul tau Sa devina relativ U§Oare.
Acea dualitate ofera un flux constant de energie in ambele
direqii.
Parintii biologici de obicei nu sint con§tienti de aceste
lucruri, in schimb gasesc uneori, de exemplu in perioada
de pubertate a copilului lor in care acea dualitate trebuie
temporar refuzata pentru a se elibera de parinti, ca a trai
cu un astfel de adolescent este foarte epuizant §i nesatis-
racator.
Multi speciali§ti in adoptie au tendinta de a explica
problemele survenite in exclusivitate prin imposibilitatea
copilului adoptiv de a se atap de parintii secunzi. Ei se
refera astfel la studiile lui Bowlby (3, 16). Punctul de vedere
al lui Bowlby ca orice om are din na§tere capacitati de
atapment, fiind acceptat la modul general, copilul cu
Sindromul Lipsei de Baza este uneori atlt de afectat inci't
nu poate simti acea dualitate intr-o maniera normala §i

180
sanatoasa. Insa nu inseamna - §i aici pot sa vorbesc din
experien~a proprie - ca un copil nu se ata§eaza deloc de
adult. Uneori, desigur, porne§te o rela~ie, dar aceasta rela~ie
are trasaturi bolnavicioase. Este evident o rela~ie dragoste-
-ura, cu tente sadomasochiste (37).
De asemenea este o neintelegere raspindita ca adultul
n-ar fi 'in stare sa iubeasca un astfel de copil cu un handicap
emotional (25). Relatia are poate un alt sens §i o alta culoare
decit cea cu un copil sanatos emo~ional dar handicapul, cu
conditia sa fie recunoscut suficient, capata o dimensiune
suplimentara. Dr. Wilfried Smis (36, 37), care a publicat
mai multe studii despre copiii cu un sindrom de neglijare
care au fost tratati in institutii, descrie in publicatia lui
,,Copilul Neglijat. Sindrom §i tratament" un numar mare
de faze de dezvoltare in timpul unui tratament ortopeda-
gogic al unui copil profund neglijat. 0 fetita de cinci ani §i
jumatate este observata dezvoltlndu-se pozitiv l:ntr-o peri-
oada de cinci ani. La sfir§itul acestor cinci ani, o plasare la
o familie adoptiva este considerata ca fiind potrivita. Acest
plasament este pregatit atent cu familia §i copilul.
Etapele diferite in dezvoltarea acestui copil s:int descrise
§i explicate pe larg de catre Smis. Manifestarile sindromului
de neglijenta sint pentru parin~ii cu un copil adoptiv afectat
aproape §OCant de asemanatoare. Principiul ,,doi pa§i ina-
inte, unul :inapoi" §i deseori chiar invers, care este atit de
clescurajant pentru parintii cu un copil cu Sindromul Lipsei
de Baza poate fi pus intr-o perspectiva clad clatorita perioa-
clei :inclelungate in care copilul a fost tratat intensiv. Ciuclat,
dar se pare di etapele descrise de Smis in unele familii
adoptive, dupa o succesiune initiala, ramin amestecate.
Posibila cauza poate fi ca, in primul rind, parintii adoptivi

181
due lipsa de profesionalism §i distanta emotionala §i ca ln
plus, trebuie sa se descurce rara expertiza din exterior. De
asemenea copilul este plasat 1ntr-o familie de pe o zi pe
alta, rara vreo ancheta preliminara sau diagnostic 1 Deseori,
la instanta de adoptie exista putine informatii sau chiar
nici una despre istoricul copilului. Rezulta ca acele cuno§-
tinte teoretice fundamentale privind copiii neglijati, subnu-
triti §i deseori maltratati, sint in general indispensabile
pentru cei care lucreaza in domeniul intermedierilor de
adoptii (48).
in timpul observarii copiilor care dupa lungi ani de
chin 1n familia adoptiva ajung in cele din urma 1ntr-o
institutie psihiatrica, speciali§tii Slnt §OCati sa descopere
prin dta saracie §i vid rara fund este caracterizata viata
emotionala a acestor copii. Chiar §i 1ngrijitori experimentati
in institutii rezidentiale abia pot stap1ni sentimentele de
ura manifestate de ace§ti copii fata de cei din jur. Viata
1ntr-o familie este imposibila pentru astfel de copii (31).

2. Nu exista o ,,directie" in viata.

De aceea exista un slab simt al timpului §i spatiului.
Astfel apar deseori probleme cu invatatul: un slab sau
inexistent simt numeric, incapacitatea de a abstractiza,
vocabular nedezvoltat, materia de studiu nu poate fi reti-
nuta.
Deoarece copilul cu Sindromul Lipsei de Baza de fapt
nu are ,,loc in lume", nu are un trecut §i de asemenea nici
viitor, va experimenta lumea din jurul lui intr-un mod
foarte haotic. Multi dintre acqti copii nu au simt pentru
momentele zilei, afirmatii de genul ,,miine am fost la
bunica" nu si'nt rare din partea unui copil de noua ani. in

182
 orice loc ei slnt la fel de ,.in largul lor" §i ,,straini", du pa
ani de zile nu cunosc nici un sentiment de dor chiar daca
se afla un timp indelungat intr-un alt mediu. Deseori ei
nu pot povesti cit timp sint undeva, pentru ei nu exista
mare diferenta intre o luna sau o jumatate de an (37).
Mult timp nu inteleg deloc rela~iile din familie, nu l§i pot
aminti numele celor apropia~i, de exemplu unchi §i matu§i.
Pentru ei diferentele intre generatii slnt absolut greu de
aprofundat; faptul ca In unele relatii exista o structura
ierarhica Ii depa§e§te cu totul. Elocvent este In acest sens
raspunsul Isabelei dtre psihiatru In momentul In care el
intreaba care sint problemele ei: ,,Deseori ma cert cu mama
mea." Cu aceasta declaratie ea arata ca nu are sim~ pentru
o rela~ie parinte-copil. Un copil mediu, de opt ani, ar fi
spus cu probabilitate: ,,Mama se supara mereu pe mine ... "
(38). Cearta cu mama este lnsa pentru Isabel acela§i lucru
cu cearta cu o prietena.
La o privire mai atenta e de-a dreptul iresponsabil sa
inscrii In mod naiv un copil adoptiv mai mare, de exemplu,
de cinci ani, du pa o scurta perioada de explorare In familie,
la o §COala generala normala. In acea perioada astfel de
copii expun cu siguran~a simptome de o problematica mai
profunda (de adaptare). De§i aparent adapta~i, unii slnt
foarte veseli §i agita~i, fugind lncoace §i lncolo, nefiind In
stare sa-§i concentreze aten~ia macar cinci minute pe un
joc sau o sarcina. Al~ii slnt tacuti, foarte precauti, rezervati,
aproape apatici. Iar altii slnt galagio§i, violenti §i cauta
lntruna cearta cu fratii §i surorile, au mi§diri necontrolate
prin care totul din jur cade §i se strid. Aproape toti copiii
cu Sindromul Lipsei de Baza cauta contact fizic cu adultii
lntr-un mod nenatural: vor sa fie tinuti In brate, vor sa

I
 ,..
I
stea In brate, se agata de gitul unui adult sau se tin ferm de
picior ca sa fie ,,tMti" obligatoriu oriunde (38). Unii vor,
dimpotriva, sa nu fie atin§i deloc §i sint speriati §ii sau
agresivi la incercari de imbrati§are.
Bineinteles ca un cadru didactic de la 0 §COala generala
nu este familiarizat cu astfel de copii §i nici nu este pregatit
pentru a-i ajuta. Dad se cunoa§te mai bine problematica
neglijentei, se !ntelege imediat ca 0 ingrijire specifica §i
adaptata la copil este indispensabila. In interiorul familiei
§i In lnvatamintul general lipsesc In primul rind cuno§-
tintele teoretice. Parintii adoptivi sint, din fericire, de tipul
con§tiincios §i grijuliu, caracteristici care au totu§i pentru
copil ,,les defauts de leurs qualites", dar vom reveni mai
tirziu asupra acestor lucruri. Deci in multe familii se
,,completeaza" §i se ,,preda suplimentar" cu multa rabdare.
Pentru copil, pe departe, nu este solutia optima.
0 alta posibilitate este: sa fie aleasa imediat o forma de
lnvatamint special. Dupa parerea mea copilul nu este nici
acolo - pe termen lung - la locul lui §i de asemenea exista
pericolul de stigmatizare. Ar fi mai bine dad initial ace§ti
copii ar fi plasati lntr-un grup mic special selectat, cu
probleme asemanatoare, asistati de terapeuti specializa~i.
Din fericire exista §i copii fara Sindromul Lipsei de
Baza care fac fa~a in lnvatamlntul general. Din pacate, din
cauza cuno§tintelor insuficiente despre handicapul respec-
tiv, multi copii adoptati slot considera~i oligofreni de dtre
cadrele didactice §i medicii §CO!ari, ceea ce In realitate chiar
nu slnt ! 0 plasare lntr-o §COa!a speciala poate avea, intr-un
astfel de caz, in ciuda avantajului grupurilor mici, o influ-
en~a daunatoare pentru dezvoltarea emo\ionala §i intelec-
tuala a copilului.
 0 elaborare mai profunda a problemelor specifice de
l'nvatare se face In capitolul ,,Pentru cadrele didactice".

3. Dezvoltarea con§tiintei nu a inceput.

Acesta este unul dintre cele mai mari obstacole !n
familiile adoptive. Multi parinti afirma ca experienta cea
mai frustranta este faptul d ,.nu poti ajunge la copilul tau
In timpul §i dupa un conflict". Nimic nu pare sa impresio-
neze, nici bllndetea nici pedepsele crunte, nu au nici eel
mai nesemnificativ efect. Copilul niciodata nu manifesta
regret sau remu§care. La scurt timp dupa ce a avut Joe ,,un
delict", urmat de o pedeapsa, dupa care parintii traiesc cu
senzatia ca prin discutii problema este rezolvata, copilul
comite o abatere, uneori §i mai grava. Parerea mea perso-
nala, dar neverificata §tiintific, este ca bazele dezvoltarii
con§tiintei se stabilesc !ntr-un stadiu foarte timpuriu. Con-
§tiinta are de-a face cu capacitatea de dualitate. Clnd In
viata unui bebelu§ dupa scurt timp ,,celalalt" capata sens,
mai ales In persoana mamei, ,,eu" -ul poate cre§te §i de
asemenea l'ncepe dezvoltarea con§tiintei. Intr-adevar, abia
dnd un copil are senzatia ca face parte din lume (care
initial consta lntr-o atingere, fata iubitoare §i slnul cald al
mamei), senzatia ca l'§i are locul acolo, doar atunci poate
lua In considerare persoana celuilalt, prima data incon§tient
§i mai tlrziu §i con§tient. Dupa convingerea mea, o con-
§tiinta normal dezvoltata este nici mai mult nici mai putin
dedt acest lucru. Lucrul eel mai trist este lnsa faptul ca din
nici o experienta a parintilor copiilor cu Sindromul Lipsei
de Baza nu reiese ca lntr-o alta faza se mai poate recupera
ceva pe acest plan. In situatii de conflict ace§ti copii slnt
irevocabil rejectati lnapoi in sentimentele !or bazate pe

185
teama. Ca urmare: copilul cauta adapost, pozitia mortului,
deci supravietuire (6). Cautarea adevarului de catre adult
este aproape ridicola In aceasta lumina. Intr-o situatie acuta
de conflict, 1n care lumea deja haotica devine din. senin §i
mai amenintatoare, copilul reaqioneaza ca un animal 1n
agonie, ca un ostatic In timpul unei deturnari de avion.
Mesajul cuvintelor spuse patrunde putin sau deloc, copilul
reaqioneaza pe un nivel primitiv la atitudinea adultului,
la sunetul §i intonatia glasului. In caz ca era vorba de o
oarecare relatie cu adultul, in acest moment respectivul
capata din nou J:n!ati§area ,,veche" a uria§ului imprevizibil,
brutal §i periculos, in opinia copilului. Copilul devine la
fel de neputincios §i anxios ca inainte. Nu are capacitatea
sa J:ndrepte relatia dupa conflict sau macar sa initieze eel
mai mic efort.
Caile de evadare cautate de copil, calificate de adu!t ca
,,negare" §i ,,minciuni", slnt 1n realitate incercari disperate
de a scapa (6). Faptul ca uneori, In viziunea adultului, este
vorba de abateri cit se poate de simple, nu inseamna ca
copilul nu reaqioneaza prin prisma emotiilor anterioare,
bazale, de anxietate. Cu alte cuvinte, remarca: ,,Nu este
nevoie sa minti pentru ceva atit de marunt, pentru ap
ceva nu vei fi pedepsit ! " oricit de sincera ar fi, nu va avea
ca efect faptul ca data viitoare copilul va raspunde ,,mai
sincer" ! Oricum nu prea §tie sa faca distinqie J:ntre lucru-
rile esentiale §i lucrurile ne1nsemnate, intre ,,obraznicu(
§i ,,foarte rau".
~i evenimentele care se petrec !ara implicarea copilului
stlrnesc uneori reaqii emotionale dintre cele mai ciudate:
veselie mare la accidente, indiferenta in situatii J:nfrico§a-

186
toare, panid mare la o zg1rietura mica §i nici o lacrima Ia
o fractura.
Deoarece lipse§te func~ia de con§tiin~a, copilul nu se va
sim\i vinovat dupa ce a gre§it cu ceva, nu va fi ,,chinuit" de
amintirea respectiva. Ca urmare, nu se va duce la adult sa
recunoasca abaterea. in ziua urmatoare deja uita de ea, de
obicei. Dad urmeaza o descoperire, ceea ce l§i aminte§te
copilul este supararea adultului, palmele §i ,,predicile" dar
nu §i motivul acestora. La predica pentru copil nu conteaza
mesajul, doar forma §i mai ales durata ! Considerentul
,,atunci dnd am fost pedepsit era pentru ca am min\it" nu
exista pentru el. Deduqia logid dintr-o astfel de glndire,
anume: ,,dad voi min\i din nou mama se va supara iar",
nu se realizeaza deloc. Nu lnregistreaza astfel de expe-
rien~e. De aceea lntr-o situa\ie concreta nu poate evoca
situasii anterioare §i consecin\ele de atunci (22).
Atlta vreme dt parin~ii nu ln\eleg ce se petrece In
interiorul copilului sau mai degraba ce nu se petrece acolo,
ei vor a§tepta inutil de mult §i zadarnic semnele din\ei.
De asemenea vor fi In repetate rlnduri §OCa~i sa afle ca
copilul a comis un delict cu saptamlni In urma, In timp ce
era a tit de vesel §i bine dispus ! Cum este posibil a§a ceva,
pentru Dumnezeu, doar §tia ca a racut un lucru atlt de
grav I El §tia, dar nu avea sentimente de vinova\ie. Initial
se simtea U§Urat ca nu a ie§it la iveala §i apoi uita.
Asta nu lnseamna ca parintele lnsu§i, dupa aceasta
constatare rece nu are emo~ii puternice legate de astfel de
intlmplari. Dimpotriva ! El este suparat, ranit, trist, deseori
disperat. Cum trebuie sa fie atitudinea lui pedagogica In
familie, mai ales dad are §i alsi copii cu o con§tiin~a
sanatoasa? Ei trebuie tra§i la raspundere t Pedepse severe
sau nu? Cum sa explice asta celorlalti copii? Experienta
mea m-a invatat ca pedepsele simple, rapide §i dare (ni§te
palme la fund, acum rad televizor, azi nu te duci la fotbal)
§i apoi o impacare prompta, mai ales fizic, cauzeaza cele
mai putine daune in relatia parinte-copil bolnav. Din partea
celorlalti copii se cere multa intelegere: in opinia lor
pedeapsa pentru copilul cu Sindromul Lipsei de Baza nu
este in concordanta cu gravitatea abaterii.
La copiii cu Sindromul Lipsei de Baza care nu doresc
sa fie atin§i, este §i mai complicat sa se ajunga la o recon-
ciliere. 0 posibilitate ar fi sa se faca o activitate in comun:
a lucra in gradina, a face o prajitura, sau timplarie, fiindca
acestea necesita colaborare. Deci evitati jocuri precum ,,Nu
te supara, frate" !
Ca pedepsele sint utile, este indoielnic dupa parerea
mea. Un anumit ,,dresaj" tine de posibilitatile copilului cu
Sindromul Lipsei de Baza doar daca este vorba de ni§te
reguli U§oare de comportament. Dar indata ce se ive§te un
impuls puternic, dresajul va fi insuficient §i copilul va gre§i
din nou.

4. Nu exista ,.eu".
~i, mai mult, nu exista o incredere primara in adulti,
ceea ce conduce la incapacitatea sau frica profunda de a
stabili relatii.
Toate lucrurile sint legate str!ns intre ele. Funqia ,,eu"
nu s-a dezvoltat din cauza lipsei ,,eel uilalt", iubitor §i
grijuliu. Din cauza multor asprimi §i deseori cruzimi
cauzate de adulti, copilul are o frica profunda §i o incapaci-
tate de dualitate §i de a stabili relatii mai mult dedt super-
ficiale. Multi copii cu Sindromul Lipsei de Baza ajung

188
'' '

mai devreme sau (din pacate) mai tlrziu In sistemul de

asistenta sociala. Dad parintii sint noroco§i ca terapeutul
sa recunoasd problematica copilului, de multe ori terapia
va avea ca scop lntarirea sentimentului de ,,eu". Dupa
multa reflectare lnsa am ajuns la concluzia ca aut timp cit
copilul nu a gasit o alta persoana cu care vrea §i poate sa
stabileasd o dualitate, o astfel de terapie nu prea are pnse
de reu§ita. Doar curajul de a se incredinta unui adult ii va
face pe copil sa in~eleaga §i, mai ales, sa simta, ca el este
.,liebenswiirdig" sau in termenii analizei tranzaqionale,
.,in ordine". Eu sl'nt con§tienta ca ambele procese se influ-
enteaza reciproc §i de obicei vor avea loc 1n acela§i timp.
Cind copilul se simte acceptat §i 1n siguranta in relatia cu
adultul, uneori incepe sa creasca intens in multe privinte,
urmeaza o spirala ascendenta. Din pacate baza ramine
extrem de §Ubreda, un fleac poate fi cauza unei perioade
lungi de comportament regresiv. De multe ori nici nu se
poate gasi cauza unei astfd de recidive.

5. Exista o tendinta puternica de a stabili contacte

superficiale, U§Or de schimbat.
Ca urmare, problematica familiei este greu de in~eles
pentru al~ii. Acei altii, inclusiv multi speciali§ti ,,vad" nimic
sau prea putin.
In toate pove§tile copiilor cu Sindromul Lipsei de Baza
se regase§te clar aceasta dificultate. Exista o discrepan~a
enorma intre atitudinea §i comportamentul copilului in
interiorul familiei, §i prezentarea Jui spre exterior. To~i
parintii copiilor adoptati cu probleme se lupta cu aceasta
dilema: ei nu vor sa deraimeze sau sa dema§te copilul lor
in exterior, dar sint in pericol ca prin aceasta atitudine sa

189
ajunga i'ntr-o pozi~ie destul de ciudata pentru lumea din
exterior. Dad dupa un timp lndelungat aceasta falsitate
nu mai poate fi men~inuta, in familie se ive§te un colaps
brusc sau copilul trebuie internat sau plasat i'ntr-o institu~ie,
urmeaza deseori o reaqie de indoiala §i de mare revolta.
,,Un baie~a§ atlt de deschis §i vesel ?" ,,Acel copil sa fie
perturbat? Pur §i simplu nu se poate ! La noi intotdeauna
era foarte dragut, niciodata n-am avut probleme ! Oare
acasa primqte suficienta dragoste? ~i mama respectiva nu
este cumva cam nerabdatoare? Da, putea sa §tie inainte ca
trebuie sa ai multa rabdare cu un astfel de copil ! Mai bine
nu ii lua, noi am §tiut dintotdeauna ca urma Sa e§Ueze !"
~i multe alte comentarii insensibile, foarte ofensatoare
pentru parin~ii care deja sint amor~i~i de atita necaz. Din
partea strainilor un parinte mai poate accepta astfel de
observa~ii, chiar dad ar fi binevenita o anumita re~inere §i
rezerva, dar este mai grav atunci cind sint rostite de rude
apropiate !
In trecutul recent chiar §i ap-numi~ii speciali§ti 'in
adop~ie au tras concluzii prea pripite §i prea superficiale
care dadeau dovada de o lipsa dureroasa de pricepere cu
privire la cauzele reale ale problematicii din familiile
adoptive. Sfaturile lor nu aveau nici un sens. Studiile §i
publica~iile din ultimii ani au contribuit din fericire la
promovarea expertizei unui numar de speciali§ti (17, 19,
43). Din pacate, colegiul ,,vindecatorilor rapizi cu terapiile
!or minune" pare a fi de neeradicat. De asemenea §i pana-
ceul ,,calatoriei de intoarcere la radacini" trebuie privit cu
o doza de suspiciune in opinia mea. Mai multe despre
acest subiect in capitolul Criza de identitate?

190
 Un psihiatru foarte experimentat mi-a confirmat ca se
1nt1mpla in mod repetat ca terapeu~i mai pu~in experi-
menta~i §i mai ales mai pu~in califica!i sa fie ln§ela!i de
i'nra!iprea unui copil cu Sindromul Lipsei de Baza: vesel,
§armant, ini!ial cooperant §i flexibil. Povestea parin!ilor
este In mare contrast cu ceea ce este vizibil. Deseori omul
tinde mai degraba sa se bazeze pe impresia pozitiva facuta
de copil dedt pe imaginea schi!ata de parin!i. Mai ales
pentru ca parin!ii care nu rar balanseaza pe marginea
prapastiei sau chiar au depa§it acea margine, lasa o impresie
extrem de nevrotid §i In general surescitata, copilul In
acela§i timp fond vesel §i relaxat. Mai multe despre acest
fenomen In seqiunea pentru terapeu!i. Caracteristic In
acest context este comentariul unui terapeut experimentat
catre mama Isabelei la vizita ei la o institu!ie ortopeda-
gogica (p. 67).

6. Copilul manifesta un comportament de ,,supravie-

!Uitor".
incearca sa traiasca !inlnd permanent lumea din jurul
sau sub control. El este genial In a observa, a taxa §i a
manipula persoanele din jurul sau. Pentru aceste lucruri
1§i consuma o mare parte din energie §i ca urmare ramlne
In urma la inva!atura §i creativitate.
Mul!i copii cu Sindromul Lipsei de Baza au fost nevoi!i
in via!a lor ,,anterioara" sa fadi fa!a la lnt'implari dintre
cele mai radicale §i schimbari In existen!a. Clteva exemple:
In saptaminile trecute te-ai obi§nuit oarecum cu noul
mediu de via!a §i din senin apare iar o tante vesela de la
proteqia copilului care i!i spune (deseori este spus doar
mamei adoptive peste capul tau sau l!i dai seama pe par-

191
 curs) ca vei fi mutat iar in alta parte. Nu §tii de ce. Vina
ta ? Ai fost obraznic ? Devii §i mai anxios §i te paze§ti mai
mult. 0 mama adoptiva bate tare dupa ce bea, urmatoarea
are o ciuda pe tine din motive neclare §i nu i\i da de
mincare diminea\a. Copiii din orfelinate due inimaginabil
de multa lipsa de afeqiune. Exista o lipsa cronica de
personal §i de mijloace financiare, abordarea angaja\ilor
mereu suprasolicitati pare deseori crunta §i nemiloasa
pentru straini. Bebelu§ii primesc un biberon in mina §i
maninca rapid §i infulecat fiindca copila§ul de alaturi pllnge
neincetat de foame. Din cauza lipsei de biberoane el trebuie
sa a§tepte pina cind vecinul lui va fi gata ! Timp pentru
leganare §i imbratipre a copiilor nu este.
Figurile pateme in familiile adoptive vin §i plead, multi
dintre ace§ti copii niciodata nu au avut parte de o figura
patema cu o prezenta durabila. Neglijenta profunda, sub-
nutritia grava pe termen lung §i de multe ori maltratarea la
care ace§ti copii au fost expu§i ani la rind, n-au mai fost
1ntiJnite in Olanda timp de multe decenii. Despre securi-
tate, durabilitate, credibilitate a adultilor §i siguranta zilei
de miine n-a fost vorba niciodata pentru ace§ti copii. Acesta
este chiar cazul cind ace§ti copii au trait uneori intr-o
ga§d de strada §i locul lor de dormit nu era mai mult decit
de exemplu o cutie de carton la intrarea acoperita a unei
pardri.
Prin urmare ei s-au antrenat in a observa, a taxa §i dad
este posibil a manipula permanent adultii de linga ei (31 ).
Copiii cu Sindromul Lipsei de Baza sint geniali in a
descoperi punctele vulnerabile ale parintilor lor §i ale
fratilor §i surorilor, 1nvatatorilor, terapeutilor, dar eel mai
mult in rela\iile lor reciproce. Cind se ive§te o ocazie, vor

192
r
!

face tot posibilul ca s5.-i pun5. pe adul~i unul J:mpotriva

altuia dadi este In folosul !or. Acest comportament este
dus la extrem astfel lndt multe familii adoptive devin
totalmente afectate. Copii care o zi intreag5. au chinuit-o
pe mama lor, se transform5. din senin In copii dragu~i §i
spontani dnd tata vine acas5. (45). Mama este moarta de
oboseala, iritata §i moroc5.noas5., tata cu siguran~a nu are
dispozi~ie pentru ciorov5.ieli, ia un ziar §i un p5.harel §i se
a§az5. sa se uite la televizor. Astfel de situa~ii pot escalada
atit de tare pe termen lung, mai ales fiindd copilul nicio-
data nu va iqi din rolul s5.u In prezen~a tatalui, indt mama
ajunge suprastresata rara ca tatal macar s5. §tie care este
cauza ! Multe familii s-au separat astfel In diferite tabere.
Bunicii ~in orbe§te cu dr5.gu~ul lor nepot adoptat sau capata
0 ura profunda pentru ginerele lor dnd vad cum fiica lor

intra !ntr-un colaps. Copilul nu pare sa sufere.

Departe de mine gindul sa fac pe copilul cu Sindromul
Lipsei de Baza vinovat pentru acest lucru. Copilul aqio-
neaz5. ca un animal anxios, din perspectiva lui limitata §i
profund deviata asupra realita~ii. ~i aici lipsa de cuno§tin~e
§i asistenta din partea speciali§tilor le joad feste familiilor.
In acest sens este interesanta constatarea doctorului F.C.
Verhulst in disertatia lui Mental health in Dutch children
(41), anume ca problemele din cadrul unui mariaj pot
avea o influenta negativa asupra unui copil dar §i invers,
ca viata traita cu un copil profund tulburat poate sa fie 0
mare povara pentru o c5.snicie ! Prea U§Or pin5. acum unii
speciali§ti au presupus ca tulbur5.rile la copiii adoptati ar fi
cauzate de problemele rela~iilor intre parin~i sau de trau-
mele !or nesolutionate din copilarie.

193
 Comportamentul de supravietuitor se i'ntinde mult din-
colo de familie. Cadrele didactice sau liderii de grupuri
rezidentiale nu rareori slnt total indu§i in eroare. Notorii
sint §i multele pove§ti ale parintilor despre profesorii de
muzid, liderii cluburilor de gimnastica, judo, jazz-balet,
lucru manual, scouting §i alte cluburi de relaxare. Aceste
pove§ti sint cornice uneori dar mai grava devine situatia
cind un terapeut cu intentii bune dar neexperimentat este
pacalit sau in§elat de copil. Poate avea urmari dezastruoase
atit pentru copilul insu§i cit §i pentru familie. In acest sens
a§ dori sa fac trimitere la capitolul pentru consilieri.
Comportamentul de supravietuitor i'l vedem uneori
aparind din senin atunci cind copilul se afla intr-o situatie
in care este aruncat inapoi in el insu§i, de exemplu cind
trebuie sa gaseasca singur drumul. Parca i§i gasqte brusc
o sursa suplimentara pentru a putea controla lumea h·ao-
tid. Ma face sa ma glndesc des la experimentele care se
realizeaza mai ales in Statele Unite pe pacienti psihiatrici
care sufera de schizofrenie (32). Ace§ti oameni sint luati
intr-o tabara de supravietuire in care ei, de obicei cu un
singur insotitor, trebuie sa se descurce prin munti in conditii
aspre. Deseori se vor comporta perfect ,,normal" §i chiar
deosebit de inventiv, cit timp dureaza experimentul. Odata
intor§i in institutie regreseaza rapid.
0 consecinta a comportamentului de supravietuire a
unui copil cu Sindromul Lipsei de Baza este falsa adaptare.
Emotia lui bazala care domina totul este teama. Pornind
de la aceasta teama bazala copilul incearca sa se men~ina
in lumea ostila pentru el. Chiar §i aceasta teama copilul
§tie s-o camufleze intr-un stil maiestuos.

194
 Uneori totu§i, in momente nea§teptate, balonul falsei
adaptari se sparge din senin §i apar crizele de agresiune
extrema §i anxietate panicata (31). Tipid este povestea pe
care am auzit-o despre un copil adoptat care in timpul
unei vacante in strainatate I§i ie§ea deodata din minti din
cauza temerilor fiindd credea ca nu-§i va mai gasi casa.
Nimic nu era de ajutor. La urma urmei taral a 1ntrerupt
vacanta §i s-a intors cu copilul In Olanda. Abia atunci cind
putea vedea casa cu proprii sai ochi, se calma. Odata Isabel
s-a speriat cind pisicu~a ei dormea atlt de ad!nc indt nu
reaqiona imediat la atingerea ei: credea ca animalutul a
murit ( !).
Faptul ca in orfelinate lucrurile nu decurg i'ntotdeauna
corespunzator din punct de vedere pedagogic este dovedit
de lnti'mplarea unui copil adoptat care lntr-o zi caniculara,
In care i'nvatatorul dupa ora de educatie fizid, ca o gluma,
a 1nceput sa-i stropeasd pe copii cu un furtun, a !nceput
sa pllnga isteric §i sa tremure. La orfelinat, dnd era copil
mic el a fost ,,pedepsit" astfol pentru comportament neco-
respunzator. Lao drumetie prin munti uncle tatal §i fiul se
aventurau pe o drare ingusta, tatal spunea la un moment
dat: ,,Stai aici putin, eu ma uit du pa curba sa vad dad
putem continua." In momentul In care tatal a disparut din
vedere, copilul s-a panicat total. Mai tlrziu s-a aflat ca el
dnd era mic a fost abandonat de tatal Jui intr-o piata.
Strainii nu pot intelege cit de existen~iale sint aceste
temeri (28). Copilul a trait in trecutul sfo con§tient sau
incon§tient ati'tea situatii drept periculoase indt o ocazie
aparent intimplatoare poate cauza din nou o panica totala.
Cu cit se va !ntelege mai mult din adincimea insonda-
bila a abandonarii §i a senzatiei de insingurare a copilului,

195
cu dt mai bine se va ln~elege dt de puternic a devenit
scutul copilului: el trebuie sa se adapteze, sa se ape re (20,
28, 48). Chiar dad pe plan mental §tie foarte bine ca nu
mai are nevoie de tehnicile vechi de supravie~uire la parin~ii
Jui actuali, instinctiv va reveni la ele 1n mod constant.
Din pacate, un copil cu Sindromul Lipsei de Baza
risipe§te dispropor~ionat de rnulta energie In comporta-
mentul de supravie~uire §i falsa adaptare, ceea ce este 1n
dezavantajul altor lucruri precum rezultatele §CO!are §i
creativitatea. Vedem deseori o slabire a concentrarii §i o
concentrare neadecvata asupra unei sarcini. Copilul are o
toleran~a sdzuta la frustrare: pierderea la un joc ,,Nu-te-
-supara-frate" il poate dezechilibra total pe un copil cu
Sindromul Lipsei de Baza. Din cauza fricii de e§eC nici nu
incepe unele activita~i fa~a de care este reticent §i simuleaza
un fel de indiferen~a sau falsa stupiditate. Este nevoie de o
rabdare aproape supraumana §i multe incurajari pentru ca
el sa fie lndemnat sa ,,tread peste prag". Bucurie mare §i
satisfaqie intensa dnd ceva totu§i iese bine ati:t pentru
copil dt §i pentru adult!
Despre consecin~ele unei false adaptari ind un lucru.
Un copil cu Sindromul Lipsei de Baza seamana cu un
cameleon. Din cauza func~iei ,,eu" slab dezvoltate, dar
mai ales datorita experien~elor prin care a trecut, el este
obi§nuit sa se adapteze a parent intr-un mod aproape supra-
uman (6). Dupa o saptamina petrecuta in familie se com-
porta de pard traie§te acolo de ani de zile. Parin~ii adoptivi,
dar §i intermediarii, vedeau in trecut acest lucru ca fiind
pozitiv, un semn de flexibilitate mare. Eu dimpotriva, sint
de parere ca aproape se poate spune ca gravitatea sindro-
mului poate fi masurata dupa felul in care copilul se
confr)rmeaza familiei (5). Lipsa totala de dor, tristete sau
manifestarile stramutarii trebuie vazute ca o prevestire
alarmanta, cred eu !
Un copil cu Sindromul Lipsei de Baza a devenit forpt
ati:t de priceput !n a simti ce a§teapta ceilal~i de la el incit
!§i joad rolul in mod genial. De aceea in rela~iile superfi-
ciale !n afara familiei el este deseori eel care iese in eviden~;''i.
Abia dupa un timp indelungat, care uneori poate sa dureze
un an sau mai mult, copilul incepe sa se dea de go! acasa.
In incerdrile de aprofundare a rela~iei cu copilul !or,
parin~ii observa deja primele semne ale unui substrat de
i'mpotrivire, respingere §i agresiune.
Intre timp copilul a deprins modul de interaqionare al
celorlal~i din familie, care si'nt codurile, ce raspunsuri se
potrivesc dror l'ntrebari, care comportament este eel mai
apreciat, in care situa~ie. Notiuni precum sinceritatea,
fidelitatea §i loialitatea pot fi intelese mental foarte bine §i
explicate mai clar dedt alti copii de aceea§i v!rsta. Totu§i,
ei nu au internalizat aceste no~iuni, nu le pot integra !n
via~a !or de zi cu zi. 0 data ce se afla intr-un alt anturaj, de
exemplu unde ceea ce este ,,al meu" §i ,,al tau" s!nt altfel
percepute, preiau aceast5. atitudine cu U§urinta, de pard
ap mereu au inva~at §i au vazut acasa. La §COala, in pauza,
un coleg mai slab este chinuit rara mila, pentru ca acasa sa
povesteasca cu indignare §i cu cea mai mare compasiune
despre saracutul de coleg care este tachinat atit de tare de
ceilalti.
Din nou, scopul acestor exemple nu este de a l'nra~ip
copilul cu Sindromul Lipsei de Baza ca fiind rau sau
vinovat, ci de a clarifica faptul d el se adapteaza incon§tient
la situatia momentului (27). Fiindd nu are un Joe in lume,

197
notiuni precum trecutul §i viitorul §i considerente abstracte
de genul ,,oare ce ar spune mama §i tata despre acest lucru"
slnt prea neclare ca sa influenteze actiunile lui lntr-o
situatie concreta.
Copiii cu Sindromul Lipsei de Baza par sa aib3 o mare
slabiciune pentru a desena §i a interpreta clovni §i a confec-
tiona §i purta m3§ti. Explicatia simbolid este evidenta (37).
In unele cazuri terapia (prin teatru) poate construi un
pod lntre lumea ireala a fanteziilor §i realitate. Doua lumi
intre care se afla o pr3pastie imens3 pentru un copil cu
Sindromul Lipsei de Baza. A tr3i in lumi diferite acasa
conflicte, cearta, necaz; In afara casei popular, vesel, apa-
rent f3.ra probleme are pe parcurs un efect dezintegrant,
copilul poate deveni din ce in ce mai despicat. Un tratament
de terapie poate aduce multa imbun3t3tire.

7. Legaturile intime emo\ionale din cadrul familiei

sint experimentate ca fiind amenin\atoare.
Apelul membrilor familiei la o relatie bazata pe incre-
dere duce copilul in eroare. Uneori ii creeaza copilului
sentimentul ca este diferit §i insingurat, ca queaza.
Un copil cu Sindromul Lipsei de Baza experimenteaza
tranzitia brusca de la orfelinat sau de pe o strada dintr-o
tara din lumea a treia la o familie olandeza, foarte probabil
ca o patur3 uda a sentimentelor cu care habar nu are ce sa
fad §i pe care le simte ca fiind foarte amenintatoare. 0
comparatie dud: a lasa un copil cu Sindromul Lipsei de
Baza lntr-o familie f3.ra a fi pregatit, este probabil mai rau
decit a abandona un copil infometat din Sahel intr-o
cofetarie. Copilul din Sahel va minca pina cind va muri,
copilul cu Sindromul Lipsei de Baza va suferi foarte pro-
babil mai multe §i ireparabile daune emotionale.
 Pe linga o gama de comportamente aberante care vor fi
descrise in capitolul urmator, se poate constata un numar
cresdtor de sinucideri la copiii adoptati, survenind mai
ales in timpul adolescentei. In opinia mea, pot fi indicate
multe cauze pentru acest fenomen. Doua cauze posibile
nu vreau sa le las nementionate. Copilul n-a reu§it s5.-§i
gaseasca un loc In lume, in continuare traie§te acel senti-
ment de ,,a nu face parte", ,,a nu avea dreptul la existenta".
Consecinta finala a acestui sentiment care dainuie toata
via~a poate fi ,,dorin~a de a disparea", suicidul. 0 a doua
cauza posibila ar putea fi: copilul a facut dtiva pa§i emotio-
nali in timpul petrecut in familia adoptiva. De asemenea a
observat cum interaqioneaza parin~ii §i eventualii frati §i
surori, cum si'nt trase Iiniile emo~ionale. A putut simti
aceste procese dar nu le-a putut trai pe deplin. Se simte 'in
continuare un strain care a ramas pe linia de margine.
Deseori se inti'mpla lucruri neplacute, copilul vede tristetea
§i disperarea celorlalti membri ai familiei dupa ce el a
depa§it din nou ,,pragul acceptat social" sau a stricat
profund atmosfera pentru un timp. Aceasta in~elegere a
qecului §i a ,,nereu§itei" comparata cu felul In care altii
interaqioneaza, poate cauza o emotie brusd de depresie
§i autodistrugere. Copilul 1n~elege 1ntr-o clipita ce Ii lipse§te
§i ce anume le provoad celorlalti §i atunci poate deveni
suicidar. Copiii cu Sindromul Lipsei de Baza sufer5. nu
rareori depresii severe, sentimente pe care ei In§i§i le expri-
ma la modul ,,nu slnt iubita §i niciodat3. nu ma va iubi
nimeni". ~i se pare ca vor sa confirme acest sentiment
mereu, pard pur §i simplu nu pot 1nfrunta glndul ca e
posibil sa fie §i altfel. Comportindu-se asocial §i mai tirziu
delicvent, comportament la care cei din jur reactioneaza

199
cu respingere, ei confirma continuu imaginea !or despre
lumea inconjuratoare: ,;vezi, nimeni nu ma iubqte, toti
ceilalti sint nemernici." 0 imagine trista, dar in orice caz
cunoscuta (31).

· 8. Cele mai timpurii experien!e - probabil indi din

perioada dinaintea na§terii - de a fi ,,negat", ,,nedorit",
,,respins" §i ,,inlaturat" sint incredibil de nociv(:'..
Durerea bazala cauta deseori un drum de ie§ire in
impulsul de a distruge care se lndreapta catre sine (auto-
mutilare), dar §i dtre altii (mama). Alte manifestari cunos-
cute sint agresiunea fizica, cruzimea fata de animale,
mincatul obsesiv/ bulimia, furatul, distrugerea, min!itul,
insomnia, comportamentul sexual provocator §i plecatul.
De cele mai multe ori se observa o faame insatiabila de
atentie.
U neori se face diferenta intre ,,internalizarea proble-
melor de comportament", la care durerea §i agresiunea
sint indreptate mai ales catre propria persoana §i ,,exter-
nalizarea problemelor", la care inclinatiile distructive se
indreapta mai ales spre altii.
Multe dintre manifestarile pe care eu le consider ca
simptome ale Sindromului Pierderii de Baza apar la copiii
neglija!i in general. Totu§i, la copiii adoptati exista diferen!e
distincte.
La Julio, baiatul care a fast ingrijit de mama Jui timp de
un an, iar apoi a fast tratat iubitor de o calugari!a la
orfelinat, dupa care a fast luat intr-o familie adoptiva din
Olanda, a par un numar de simptome caracteristice: el
fud din cind in cind, are un fel de obsesie pentru dulciuri,
este nepasator fa!a de posesiuni, §tie sa minta enorm §i

200
altele (6). Dar parintii lui au convingerea d el traiqte o
dualitate cu ei, 1n special cu mama sa.
Ceea ce este remarcabil la un anumit numar de copii
cu Sindromul Lipsei de Baza este ura, hartuiala §i tachi-
narea, sadomasochismul 1n relatia cu mama. Ei s1nt ,,copii
care urasc", ei au avut de 1ndurat at!ta mizerie, foame §i
cruzime din partea adultilor 1n copilaria !or timpurie !ndt
vor sa se razbune, de§i total incon§tient. Un astfel de copil
nu poate fimqiona intr-o situatie familial a; mai ales dad
acolo mai s!nt §i alti copii (31). Comportamentul este at!t
de deviat dupa difrrite intervale de tirnp !nclt alti membri
ai familiei care s!nt puternic implicati emotional pot suferi
indelungat.
Copiii neglijati §i maltrata~i s!nt convin§i bazal atit de
bine ca ei merita ,,pedeapsa", indt uneori se pedepsesc
singuri prin automutilare. Aceasta poate varia de la rosul
unghiilor in mod excesiv §i smulsul §UVitelor de par din
cap, p!na la a-§i provoca leziuni severe prin, de exemplu,
lovitul puternic al capului de pereti. Agresiunea la aCe§ti
copii s-a intors catre propria persoana. Ace§ti copii sint
deseori chiar prea speriati ca sa poata simti o oarecare
forma de suparare fata de altii, cu atit mai putin sa o
expnme.
Foarte frecvent agresiunea este indreptata §i spre ceilalti,
de multe ori spre mama. Uneori distrug tot inventarul
camerei !or intr-o criza de furie. Exista parinti adoptivi
care §i-au !nlocuit toate geamurile din casa cu geamuri din
sticla armata §i incasabila, copilul sufrrind taieturi i'n repe-
tate ri'nduri dnd spargea geamurile 1ntr-o criza de nervi.
Mincatul compulsiv §i infulecat este un fenomen des
intilnit (6). Furatul §i fugitul de acasa par sa devina ingri-

201
joratoare in faza pubertatii, dqi multi copii procedau la fel
§i in copilarie. Insa in perioada respectiva ,,a lua un lucru"
este considerat ceva care poate fi iertat. Remarca: ,,orice
copil fora din dnd in dnd", este folosit5. ca scuza in acest
stadiu §i un fugar deseori este detectat U§Or. Tocmai carac-
terul persistent al acestor comportamente indica faptul ca
ele sint problematice §i nu normale.
Chiar §i la copiii foarte mici cu Sindromul Lipsei de
Baza se observa des un deosebit comportament (auto)
erotic (48). Oricum exista la ace§ti copii un interes nesa-
natos pentru sex. Uneori au avut de-a face cu o maltratare
sexuala in trecutul lor, iar alteori micutii au fost martori la
o sumedenie de acte sexuale ale adultilor din mediul lor
apropiat. Este caracteristic in general pentru copiii neglijati
faptul ca ei, nefiind in stare in nici un fel sa stabileasd o
relatie, cauta acest contact intr-o ambianta erotica. Deci
nu este chiar nevoia de sex, ci mai degraba incapacitatea
de a intra in contact cu altii intr-un alt fel. Mai mult, pare
intre timp plauzibil ca trecerea brusd de la 0 situatie de
deprivare severa in toate privintele la o situatie optima in
familia adoptiva are §i consecinte de anvergur5. pe plan
medico-biologic. Se observa aparitia unei reactii recu-
peratorii rapide a organismului. Uneori acest lucru duce la
o maturizare accelerata, o crqtere rapida timpurie §i un
debut precoce al pubertatii. Parintii care au in vedere o
interventie medicala in crqterea 1n lungime a copilul lor
adoptat trebuie sa aqioneze la timp, in special la fete, dad
vor sa discute cu un medic, <lar acest lucru este valabil
pentru copiii adoptati 1n general. Pentru copiii cu Sin-
dromul Lipsei de Baza la prepubertate §i pubertate se
ascunde un real pericol in faptul ca jocurile sexuale intre

202
 --
copii vor avea un caracter mai putin voluntar §i inocent.
Trezirea sexualitatii nu poate fi !ncorporata J'ntr-un caJru
de afec~iune, cu complicatia suplimentara ca un copil !ara
,,eu" are putina sau nici o stima de sine §i (aproape) nu
cunoa§te un sentiment natural de ru§ine. Pe deasupra este
obi§nuit sa actioneze conform principiului placerii, de aceea
exista o mare pnsa de a devia ! Mie imi sint cunoscute
unele cazuri In care frati §i surori ai copiilor cu Sindromul
Lipsei de Baza erau fortati pe ascuns la tot felul de acte
sexuale.
Din experiente ale parintilor reiese ca J'n institutii §i
internate pentru copii §i tineri, cei responsabili nu sint
lntotdeauna destul de con§tienti de excesele ciudate care
se petrec J'n privinta aceasta In grupuri orizontale mixte,
chiar la copii foarte mici. Dezvoltarea emotionala intirziata
a copiilor cu Sindromul Lipsei de Baza este deseori in
contradiqie ostentativa cu dezvoltarea !or sexuala timpurie
§i deviata. In general, jocurile de genul ,,cort", ,,coliba" §i
,,spital" slnt chiar mai putin inofensive la acqti copii dedt
se banuie§te. La o descoperire probabila ei sint, evident,
foarte inocenti §i ,,se ascundeau doar ca sa manlnce dteva
fursecuri pe care le furasera ... "
Asistentii ar trebui de asemenea sa fie atenti la motivele
adevarate, de exemplu la statul de dimineata lmpreuna in
pat de placere, 1n weekenduri §i In zilele libere. Statul
incontinuu in brate §i imbratiprea cu asistentii n-ar trebui
sa fie !ncurajate prea mult din partea adultului, de§i nu
trebuie sa existe nici 0 obieqie lmpotriva unui contact fizic
natural §i sigur. Pentru copiii cu Sindromul Lipsei de Baza
care tind sa devina mereu prea familiari, este foarte impor-
tant sa fie ajutati sa-§i dezvolte pe dt posibil un sentiment

203
de ru§ine §i sa invete care sint limitele In comportamentul
de zi cu zi.
Solicitarea nesaturata §i for~ata de atentie este pentru
parinti, dar mai ales pentru eventualii al~i copii din familie
enorm de deranjanta §i epuizanta. Copilul este extrem de
gelos pe ceilalti copii §i abia le permite sa fie prezenti. Se
poate ajunge la o situatie periculoasa, deoarece copilul cu
Sindromul Lipsei de Baza macinat de gelozie uneori nu se
fere§te sa provoace leziuni grave unui alt copil. Dar §i cind
nu este vorba despre o astfel de situa~ie extrema §i gelozia
se manifesta ,,doar" prin a cicali, a tachina §i de cxemplu a
distruge bunuri, situatia poate deveni insuportabila pe
termen lung fiindca rareori sau niciodata nu se poate
constata o imbunatatire, nici chiar dupa ani de zile. ~i aici
se aplica expresia: ,,este ca un pu~ fad fund, primesc de
zece ori mai multa atentie dedt ceilal~i copii din familie
impreuna dar niciodata nu este de ajuns !"
Probabil aceasta este una dintre cauzele faptului d
parin~ii adoptivi par sa se simta vinova~i mai tot timpul
fata de copilul !or cu Sindromul Lipsei de Baza. Copilul
reu§e§te intr-un fel sau altul sa sugereze ca este neglijat.
Cu copiii lor biologici au bineinteles permanent conflicte,
dar datorita dualitatii, rareori ram'ine un astfel de sentiment
epuizant de nerezolvare.

9. in cornportarnentul sau copilul actioneaza conform

principiului placerii - rareori ,,frineaza" sau intirnpina
,,obstacole".
0 explicatie extinsa pare aproape inutila. Totu§i citeva
clarifidri. Copilul se afla pe plan emo~ional la nivelul
unui bebelu§ In unele privinte, cauta satisfaqia orala (6).

204
 Nu are un ,,sistem de control lncorporat", deci m'incatul
obsesiv al dulciurilor §i altor alimente atractive este U§Or de
1n1eles. In cazul 'in care copilul nu poate primi satisfac1ie
directa: ,,Acum nu mai primqti bomboane, mai ti'rziu
dupa ce mindm vei mai putea lua una", va lua dulciurile
imediat clupa ce mama parase§te 'indperea. Aceasta dorin1a
de satisfaqie rapida este valabila In orice domeniu. Copilul
are o sete de nestavilit pentru a acumula obiecte, jucarii
noi, ca apoi dupa un timp sa le dea la o parte cu dispre1.
Greu face fata tenta1iilor normale: dad vede portofelul
tatalui pe masa, va scoate ceva de acolo mai rapid dedt un
alt copil. Adultii II pot ajuta pe copil expunindu-1 cit mai
putin la tentatii §i 1in!nd cont de ,,credibilitatea" copilului.
In povestea Isabelei vedem d acest aspect al desfr!narii in
timpul perioadei de incepere a sexualitatii duce la devieri
gigantice.
Parintii sau !ngrijitorii au intr-un astfel de caz, dupa
opinia mea, obligatia de a proteja copilul in a§a fel indt sa
nu-§i poata cauza singur leziuni. Ca §i copiii care sint in
stare sa cauzeze leziuni grave lor sau altora, ei trebuie
protejati de propria lor persoana, chiar dad astfel le este
!ngradita libertatea. Ci't timp nu s-a i'nt!mplat nimic grav,
parintii se due In zadar sa caute ajutor la instante in ceea
ce prive§te aceasta problema. Pasiunea pentru vagabondaj
care apare (periodic) la unii copii cu Sindromul Lipsei de
Baza ii pune serios in primejdie. Mai demult drogurile
tari, criminalitatea §i sarcinile nedorite erau pericolele care
ii amenin1au, iar in prezent §i fantoma de contaminare cu
SIDA ,,trage cu ochiul" la ace§ti fugari. De aceea niciodata
nu este prea devreme pentru a-i informa temeinic despre
aceste subiecte. Ideea ca lucrurile nu se vor derula at!t de

205
repede poate duce la situatii periculoase. Este de la sine
inteles d viata de familie nu este pregatita pentru a supra-
veghea un astfel de comportament tulburat.

10. Manifestarile Sindromului Pierderii de Baza nu

au legatura cu tara de origine, virsta, culoarea pielii,
backgroundul cultural etc.
Timp indelungat expertii in adoptii au atribuit mani-
festarile neglijarii grave mai multor feluri de cauze, mai
ales la copiii adoptati mai mari, deoarece ei nu erau cunos-
cuti cu caracteristicile specifice ale Sindromului Pierderii
de Baza. lnabordabilitatea emotionala ar fi rezultat din
caracteristicile rasei asiatice, o imagine de femeie determi-
nata cultural ar fi colorat relatia intre copiii adoptati §i
mama lor.
In cercurile de adoptie inca se fac uluitor de putin_e
legaturi intre diferitele simptome cu care se confrunta ani
la rind. Uneori se creeaza impresia ca sindromul care sta
la baza nu se dore§te a fi vazut, fiindca o recunoa§tere a
gravitatii lui ar trebui sa aiba cu siguranta consecinte de
anvergura asupra politicii adoptiilor in general §i asupra
politicii privind copiii adoptati mai mari, in special. In
lumea asistentei terapeutice se vede treptat - in special din
cauza numarului crescut de cereri - o recunoa§tere a
problematicii. Din pacate, in materialele informative despre
adoptia internationala, de§i se aduc acum in discutie §i
riscurile, se vorbqte despre faptul ca ,,uneori este greu
pentru un copil adoptat sa se adapteze §i sa se simta acasa
in familie". Faptul ca pe linga multe adoptii reu§ite exista
In continuare §i cazuri de copii cu Sindromul Lipsei de
Baza care niciodata nu vor fi in stare sa creasca intr-o

206
familie oridt de bine §i temeinic ar fi informa~i §i pregati~i
parin~ii, ram!ne expus mult prea pu~in prin aceasta abor-
dare.
In anul 1989 a fost publicat un raport de cercetare al
Universita~ii Erasmus, seqia Psihiatria Copilului §i Adoles-
centului (43). Aceasta cercetare a fost facuta de dtre prof.
dr. F.C. Verhulst §i dr. H.J.M. Versluis-den Bieman pe un
epntion de 2148 copii adopta~i din striiinatate care !n
timpul cercetarii aveau v!rste cuprinse intre 10 §i 15 ani.
Rezultatele cercetiirii au fost comparate cu cele ale unei
cercetari anterioare similare !acuta la copiii din provincia
Zuid-Holland. In raportul cercetarii adop~iilor sint prezen-
tate cifre, concluzii §i recomandari importante. Unele cifre:
Dintre baie~ii adopta~i de 10-11ani,15,8% erau consi-
dera~i ca fiind copii problematici §i la cei de 12-15 ani
23,0% fa~a de respectiv 9,7% §i 10,3% din grupul comparativ
al copiilor din Zuid-Holland. Dintre fotele adoptate de
10-11 ani 9,7% erau copii problematici §i la cele de 12-15
ani 13,7%, fa~a de respectiv 10,6% §i 10,3% din grupul
comparativ. De trei ori mai mul~i copii adopta~i frecven-
teaza !nva~iim!ntul special fa~a de copiii din Zuid-Holland.
Pentru fetele adoptate de 12-15 ani procentajul este chiar
la 10,2% fa~a de 1,9% la grupul comparativ ! Cercetatorii
presupun prin urmare ca anumite probleme specifice de
!nva~are au legaturii cu originea !or de neglijare §i sub-
stimulare atlt de caracteristid pentru mul~i copii adopta~i.
Dqi domeniul de aplicare al cercetarii Jui Verhulst §i
Versluis nu era intentionat clinico-psihiatric, demonstreaza
clar i'n opinia !or ca la grupul de copii adopta~i cu probleme
grave se poate observa o imagine care face referire la ceea
ce prof. Hart de Ruyter a denumit ,,psihopatie i'n dez-

207
voltare". Am introdus :in 1985 pentru prima oara termenul
,,Sindromul-Fara-Baza" ca sa indic imaginea care este mai
complexa la copiii adopta~i.

Rezum:i:nd: o atitudine ostila a unui copil cu Sindromul

Lipsei de Baza fa~a de mama lui, are probabil pu~in de-a
face cu o imagine a femeii influen~ata de cultura, dar mai .
mult cu neglijarea timpurie §i abandonul. De asemenea
inabordabilitatea emo~ionala a unui copil adoptat de trei-
sprezece ani care a venit din Coreea la virsta de cloi ani
este mai degraba un simptom al Sindromului Lipsei de
Baza dec:i:t un rezultat al originii lui asiatice.

208
 Familia adoptiva ideala ?

S-a meditat §i se mediteaza mult des pre familia adoptiva

,,ideala". Mai ales In ultimii ani, din cauza cre§terii proble-
melor in familiile adoptive, s-a pus serios lntrebarea dad
ar exista criterii speciale pe care trebuie sa le 'indeplineasca
pariniii adoptivi §i care ar fi acestea. Autoritatea pentru
Proteqia Copilului, care oricum efectueaza anchete fami-
liale in vederea adoptiei, se confrunta de asemenea in mod
regular cu probleme grave §i situatii de escaladare in ace-
lea§i familii carora le-au dat 0 decizie favorabila.
Din ce in ce mai des se punea intrebarea dad motivarea,
entuziasmul §i idealismul sint suficiente pentru cre§terea
unui copil care a trecut prin eel putin o experienta trau-
matica in momentul in care ajunge la ,,parintii cei noi" §i
anume pierderea pariniilor biologici intr-un moment al
vie~ii lui (18). Informatiile Autorita~ii pentru Proteqia
Copilului ne arata ca in momentul de fa~a mult mai putine
familii care au §i copii biologici vor sa adopte un copil
strain. Motivele nu au fost cercetate in mod special, dar se
considera ca diferiti factori stau la baza acestei alegeri. Un
factor important este cu siguranta publicitatea din jurul
problemelor mari care apar in unele familii adoptive. Acest
lucru face ca alegerea de a lua un copil strain In propria
familie sa fie una mai putin probabila. Se alege mai degraba

209
,,adop~ia financiara la distanta" prin intermediul unei orga-
nizatii umanitare mari care este activa 1n acest domeniu.
Adesea inspectorul Autoritatii pentru Proteqia Copi-
lului are de-a face cu cupluri tara copii proprii care iau in
considerare o adoptie internationala. Ei s-au inscris deja la
Ministerul Justitiei pentru obtinerea a§a-zisei aprobari de
principiu. Apoi au urmat un traseu obligatoriu de informare
la Serviciul VIA (Serviciul de Inforrriatii pentru Adoptiile
Internationale).
Atit timp dt cuplurile se afla ind intr-o procedura de
marire a pnselor de a avea copii proprii, Protectia Copilului
statuiqte de obicei aminarea anchetei familiale.
0 perioada cu astfel de procese emotionale §i radicale
este considerata nepotrivita pentru a analiza o decizie
emotionala §i mai radicala precum adoptia. Cuplul este
sratuit in astfel de cazuri ca du pa terminarea tuturor trata-
mentelor, sa-§i ia timp pentru reorientare §i luarea unei
decizii prudente in ceea ce prive§te adoptia.

Din fericire, inspectorii Autoritatii pentru Proteqia Co-

pilului constata ca in ziua de azi parintii sint mult mai
bine informati despre tot ce presupune adoptia, in momen-
tul in care Autoritatea pentru Proteqia Copilului apare
pentru efeoctuarea anchetei familiale. Oamenii sint con-
§tienti despre eventualele probleme care pot fi intimpinate.
Evident, munca pregatitoare de la VIA are un rezultat
pozitiv. Acum o comisie nationala cu experti de la Autori-
tatea pentru Proteqia Copilului, completata cu un expert
obiectiv din exterior, se ocupa de optimizarea procedurilor
de evaluare a parintilor aspiranti. Fiecare intelege ca in
cadrul evaluarii cuplului niciodata nu se poate actiona

210
suficient de atent. Ancheta familiala trebuie executata
1ntr-un mod profesionist, profund §i obiectiv, iar rezultatul
trebuie sa fie clar §i satisracator pentru toate par~ile impli-
cate. Se tinte§te ca pe viitor, In caz de indoiala durabila a
unui inspector, sa fie posibila introducerea unei echipe
pluridisciplinare care va fi implicata in continuarea anche-
tarii.
Prin prisma cuno§tintelor experimentale existente ar
trebui racuta §i 0 evaluare cu privire la 1ntrebari de genul:
Cum va trata acest cuplu practic o eventuala grija in plus a
unei complica~ii medicale, sau a unui handicap fizic? Cit
de mare consideram ca este flexibilitatea acestei relatii dnd
dupa un timp rezulta ca acel copil adoptat sufera de o
tulburare de atapment sau are Sindromul Lipsei Baza?
Acest cuplu ar putea prelua mai multi copii? Decizia finala
a inspectorului Autoritatii pentru Protectia Copilului du pa
o ancheta familiala obi§nuita - mai ales din cauza dimen-
siunilor recluse nu poate fi mai mult dedt un ,,educated
guess" §i anume o ipoteza rezonabil fundamentata a unui
inspector experimentat. In viitorul apropiat aceasta ancheta
ar putea fi extinsa dad este necesar. Inspira satisfaqie §i
optimism faptul d la Autoritatea pentru Protectia Copi-
lului exista o atitudine con§tienta privind impactul, §i pe
termen lung, al unei anchetari familiale profunde §i cit se
poate de credibile spre beneficiul adop~iei.

Din pacate, Legea Adoptiei (1989) nu contine regula-

mente obligatorii in ceea ce prive§te analiza complexa a
copilului, care ar trebui efectuata inainte de venirea copi-
lului in Olanda. 0 astfel de analiza locala ar trebui sa
includa mult mai mult dedt doar aspecte cu privire la

211
sanatatea medicala §i fizica. Cele expuse mai SUS, extinse
cu o analiza psihologica pe tot parcursul perioadei de
observa~ie, ar putea da cu adevarat sens no~iunii de
,,matching". La urma urmei, de§i nu putem fi prea pruden~i
1n ceea ce privqte partea olandeza, lipsa informa~iilor
credibile din partea ~arilor donatoare ramine In continuare
obstacolul principal in calea unui matching adevarat (19).
Este responsabilitatea finala a guvernului olandez sa
specifice §i sa optimizeze regulile de intermediere a adop-
~iilor. Criteriile dure impuse de guvern pentru calitatea §i
controlabilitatea dosarelor copiilor propu§i pentru adoptie,
pe viitor vor trebui sa fie respectate cu strictete de dtre
organizatiile de intermediere, chiar dad vor avea ca urmare
anularea anumitor tranzaqii in tarile de provenien~a.
Dad este adevarat ceea ce sus~in intermediarii, anume
faptul ca nu este posibil sa se ob~ina mai multe informatii
decit acum de la autoritatile locale, atunci guvernul olandez
ar trebui sa ia in considerare in mod serios posibilitatea
efectuarii evaluarii copiilor propu§i, de catre propriii experti
(eventual olandezi) la fa~a locului.
Atunci cind te ginde§ti ce sume de bani sint in joc in
Olanda in domeniul asisten~ei §i al plasamentului copiilor
adopta~i §i familiilor adoptive, este evident ca o contribu~ie
financiara a guvernului la observarea §i evaluarea specia-
lizata la fa~a locului ar lnsemna o investitie inteligenta
pentru viitor §i o economisire semnificativa.
Suferin~a cauzata de plasamentele gre§ite este mare atit
pentru copii cit §i pentru familiile respective, a§a incit
riscurile trebuie sa fie miqorate.

212
 Parintii adoptivi, ce fel
de oameni sint ei?

Despre parin~ii adoptivi in general nu se poate spune ce

anume face distinqia intre ei §i al~i parinti. Dar despre o
categorie speciala, cea a parintilor adoptivi care au deja
copii biologici §i care pe llnga motive de adop~ie egoiste au
§i motive altruiste, se poate spune ceva dupa parerea mea,
chiar dad o fac cu cea mai mare prudenta §i retinere.
Ace§ti parinti, aleg1nd 1n trecut de obicei un copil mai
mare, slnt deseori con§tiincio§i, grijulii, sensibili §i mai
degraba serio§i dedt joviali §i fara griji. Ei provin de obicei
din cercurile oamenilor cu o convingere clara de viata,
indifrrent dad aceasta are o tenta specific religioasa, poli-
tica, umanista, protestanta sau catolica. Ei au o anumita
viziune asupra vie~ii §i asupra lumii, deseori clar conturata,
ap cum arata ea astazi. Ei se simt intr-o oarecare masura
co-responsabili pentru ce se l'ntimpla in lume §i pornind
de la viziunea respectiva ei doresc sa contribuie in felul
lor: adop~ia unui copil din lumea a treia constituie atunci
un mod foarte clar de a asigura unui om o §ansa la o via~a
mai buna. Ideea ca ei privesc familia ca fiind locul eel mai
potrivit pentru cre§terea unui copil, in care acel copil va
primi caldura §i adapost §i unde va dpata suficient bagaj
emotional pentru a fi un adult 1n lume, rezulta din faptul
d ei doresc sa adopte. Dad acea convingere nu ar fi fast

213
atlt de puternica, atunci ei ar fi ales o adop~ie financiara
sau sa contribuie lntr-un mod mai distant sau oricum nu
ar fi fost atra§i de problemele lumii a treia.
Faptul ca acele familii au o structura unita cu o mare
implicare emo~ionala reciproca, o coeziune clara §i limite
dare, este destul de evident. Aceste calificari provin din
a§a-numita Family Assessment Measure (FAM), elaborata
In Olanda, dupa model american, la Universitatea .de Stat
din Utrecht. FAM-urile pot fi folosite In folosul diagnosti-
carii familiale (16). Scorurile pe aceasta scara pot varia de
la ,,Nisip rara coeren~a" prin ,,Orientat-Individual" §i ,,0-
rientat-Comun" plna la ,,Ghem".
Deci, calita~ile parin~ilor §i familiilor adoptive men-
~ionate de mine au pentru copilul cu Sindromul Lipsei de
Baza lntr-adevar ,,les defauts de leurs qualites". Acestea
pot fi indispensabile pentru a recurge la adoViia interna-
~ionala, lnsa In educarea unui copil adoptat problematic
ele constituie un obstacol: In astfel de familii ,,unite",
membrii familiei impun involuntar cerin~e mari privind
,,calitatea" rela~iilor emo~ionale. Un parinte flira griji, dis-
tant, pu~in vulnerabil §i individualist care din pacate nu
adopta ! - ar face fa~a mai bine comportamentului proble-
matic §i uneori deviant al copilului lui cu Sindromul Lipsei
de Baza §i foarte probabil 1-ar gestiona mai bine dedt
parintele adoptiv men~ionat anterior. 0 familie unita este
pentru un copil adoptat, In general, §i sigur pentru un
copil cu Sindromul Lipsei de Baza, In mod evident mai
nepotrivita. Dilema pentru intermediari: tipul de parin~i
care se lnscrie la adop~ia copiilor mai mari are pnse reale
de a nu fi potrivit pentru aceasta categorie de copii.

214
 In prezent se creeaza uneon impresia d parin~ilor
adoptivi Ii se repro§eaza ca slnt sensibili, con§tiincio§i si
vulnerabili ! Motivele idealiste pentru adop~ie sint chiar
privite ca odioase §i ar fide asemenea cauza qecului! (18)
0 mama adoptiva - cu patru copii biologici §i un singur
copil adoptat - !mi spunea de cur!nd rlzind: ,,Atunci ce ar
fi trebuit sa completez pe cererea mea de adop~ie, d imi
doream cumva un gradinar ieftin ! ?"

215
 Parinte ~i/ sau terapeut

Parin\ii copiilor cu Sindromul Lipsei de Baza sl'nt ne-

voi\i sa-§i l'nlocuiasd imediat rolul de parinte cu eel de
terapeut. Pentru dezvoltarea emo\ionala a copilului este
pe de o parte necesar ca parintele sa se deschida emo~ional
spre copil. Acest lucru implid vulnerabilitate. Insa, pe de
alta parte se petrec delicte atlt de grave §i un comportament
atlt de tulburat l'ndt este insuportabil pentru un ,,parinte",
emo\ional vorbind. Acel ,,parinte" trebuie sa pa§easd la o
parte, lncerclnd sa fad. sentimentul Jui ranit sa fie inferior
ghidarii terapeutice necesare copilului.
In acela§i timp manifestarile sentimentale ale parin\ilor
trebuie sa fie in continuare autentice. Copilul trebuie sa
vada §i sa simte ca triste\ea, revolta sau supararea nu slnt
pe jumatate pre!acute. Noi, cu copilul nostru adoptat am
experimentat faptul c5. el s-a dezvoltat in plan emo\ional
vazlnd sentimentele celorlal\i membri ai familiei (34).
Dozarea sentimentelor pentru copil raml'ne oricum un
echilibru pe marginea prapastiei. A-i intra prea mult sub
piele este amenin\ator pentru copil, se va retrage sau se va
izola intr-un fel sau altul. Prea multa distan\a face ca acel
copil sa alunece inceti§or spre un fel de apatie emo\ionala.
Mereu trebuie sa l'ncerci sa oferi o provocare emo\ionala,
invitindu-1 pe copil sa l'nve\e a sim\i §i a avea curaj sa-§i
arate sentimentele.

216
 Dar: odata ce 11 suprasolicita~i se inchide o fereastra §i
poate sa dureze destul de mult plna dnd din nou poate fi
vorba de un nou contact prudent. Uneori urmeaza o criza
groaznica de agresiune care i'i sperie pe parin\i atit de tare
i'ndt ii vor las a In pace mai departe.
Pentru parin~ii care prin definitie si'nt puternic implica~i
emotional cu copilul lor SLB, sarcina descrisa anterior este
aproape supraumana (36).
Din experien~ele anilor trecuti reiese ca parintii deseori
au tendin\a de a nega, acoperi sau ierta pentru (mult prea)
mult timp comportamentul deviant, asocial §i uneori tulbu-
rat al copilul lor cu Sindromul Lipsei de Baza. Sub aceasta
atitudine aparent toleranta nu rar se ascund teama, e§ecul,
fll§inea §i nesiguran\a. ai acest lucru nu este de mirare,
deoarece reactia celor din jur la problemele de adoptie este
deseori foarte negativa. Imaginea Familiei Adoptive este in
general stereotip pozitiva. Faptul ca exista probleme grave
i'n interiorul familiei este considerat de ter\i - inclusiv de
unii speciali§ti - uneori ca fiind §OCant. Este nevoie de
mult curaj sa se ,,deschida cazul". Parin\ii copiilor cu
probleme insa, trebuie sa realizeze ca se pierde mult timp
foarte valoros cu a§teptatul. Copilul i'nsu§i, dar §i lntreaga
familie are de cI§tigat din depistarea timpurie §i abordarea
problematicii. Cu dt mai devreme poate fi ajutat copilul
lntr-un mod profesionist, cu atlt mai mare este §ansa unei
i'mbunata~iri durabile. Tocmai la probleme comportamen-
tale trebuie evitata posibilitatea consolidarii.
Parin~ii care considera di pot ac~iona ca terapeu\i ai
copilului lor sau presupun ca totul ,,va trece cu timpul" §i
de aceea continua sa se chinuie rad ajutorul speciali§tilor,

217
se dezavantajeaza pe ei In§i§i dar §i familia lor §i mai ales
copilul lor cu Sindromul Lipsei de Baza.
La fel ca In cazul afec~iunilor fizice, este normal ca §i
pentru problemele psihice §i socio-emo~ionale sa se so1icite
ajutor specializat (19).

218
 Copii biologici ~i copu adopta\i
intr-o familie

Aparent construirea unei relatii cu copiii naturali decur-

ge pentru copii §i parinti atit de intuitiv, inclt ei abia sint
con§tienti de toate legaturile. Abia atunci cind ace§tia sint
tulburati de noul venit - §i un nou-venit mai mare apare
de pe o zi pe alta §i este pur §i simplu mereu prezent, in
timp ce un bebelu§ nou intra inceti§or in viata familiala -
iti dai seama ca in ,,casa familiei" se invirte un uragan.
Toate relatiile reciproce sint rasturnate §i poate dura foarte
mult pina clod se va gasi un nou echilibru. Nu necesita
explicatie faptul ca dupa venirea unui copil cu Sindromul
Lipsei de Baza nu va mai fi vorba de vreo forma de reface re
§i lini§te in relatiile din familie.
Un copi1 cu Sindromul Lipsei de Baza va face uneori
coalitii cu membrii familiei. Acestea pot fi foarte diferite ca
§i componenta. De cele mai multe ori totu§i, copilul se va
izola inceti§or pe parcurs, intr-un fel se va exclude singur
din grup §i va primi rolul tapului ispi'i§itor §i al oii negre.
Un rol pe care-I infrunta cu placere, a§a cum se pare.
Pentru ceilalti copii din familie incepe un drum lung al
sacrificarii f5.ra limite §i al adaptarii, prin nenumarate
dezamagiri §i izbucniri de furie, incercari :innoite §i prin
perioade de distantare §i multa tristete inspre; te iubesc in
ciuda tuturor. Din pacate, uneori este provocata o ruptura

219
permanenta, care intotdeauna este insotita de multa durere
§i suparare a celorlalti copii.
Ca adul~i noi am invatat multe despre flexibilitatea
copiilor no§tri. In multe familii cu un copil cu SLB, parintii
s-au intrebat lngrijorati dad presiunea mare pusa pe fami-
lie ar avea o influenta daunatoare permanenta asupra
dezvoltarii lor. Multi frati §i surori intr-adevar, pe llnga
gelozie excesiva, hartuieli §i chinuri pe care ei in§i§i le au
de indurat, sufera lngrozitor din cauza atmosferei de criza
perpetua existente In familie, cauzata de copilul tulburat.
Depresii, agresivitate mare, bilblieli §i tot soiul de boli
psiho-somatice apar frecvent in aceste familii.
Cel mai rau pentru ceilal~i copii este faptul ca ei, cu
exceptia parintilor lor (§i uneori doar la unul dintre ace§-
tia !), gasesc putina intelegere. Toata lumea porne§te de la
ideea ca ei, bine!nteles, Slnt lncintati la culme de fratel_e
sau sora lor adoptata ! Din cauza comportamentului de
supravietuitor §i adaptarii perfecte la exterior, rudele apro-
piate §i prietenii, uneori chiar parintii, nu l§i dau seama ce
se petrece realmente sub ochii lor !
Fratii §i surorile copiilor cu Sindromul Lipsei de Baza
nu scapa rad urmari. Ei au de indeplinit o sarcina grea §i
poarta o tristete mare in drumul spre maturitate. Rareori
i-am vazut exuberant de veseli §i rara griji. Deseori ei sint
speriati §i ingrijorati despre viitorul fratelui sau surorii lor
cu probleme. Rareori ei vorbesc despre aceste lucruri cu
colegii lor. Exista o mare insingurare la ei In aceasta pri-
vinta, mai ales fiindca plna acum ei nu au fost considerati
ca avind nevoie de ajutor. Fiindca au lntilnit mereu neinte-
legere din partea stdinilor, de obicei nici nu mai vor sa
mearga la un specialist ,,care bine!nteles va spune tot ap,

220
ca ei grqesc acasa . In plus, ei traiesc zi §i noapte in
atmosfera afectata, sint deja satui de vorbe. Mai degraba 1§i
ascund durerea §i cauta divertismentul !or in alta parte. 0
cercetare cu privire la experien~ele fra~ilor §i surorilor copii-
lor problematici adopta~i a fost efectuata in 1987 ca o lucrare
de doctorat (9).
Pentru parin~i gasirea unui echilibru intre interesele
tuturor copiilor este exhaustiva. Sentimentul ]or este ca
e§ueaza sub toate aspectele. ai dnd ajung la momentul in
care decid ca nu pot continua ap iar copilul lor SLB trebuie
dat in plasament, se petrec scene sfl§ietoare in familiile
respective. Sa nu crede~i ca eu caut o ieftina melodrama,
fiindca, din pacate, va pot asigura ca realitatea este mult
mai grava dedt eu a§ putea reda. Biografia familiei vorbqte
de la sine (10).

221
 Furie neputincioasa

Dedic un capitol separat furiei neputincioase, deoarece

in primul rind la mine, dar mai tirziu §i la parintii copiilor
cu SLB pe care i-am intilnit, am perceput acest sentiment
ca unul dintre cele mai ru§inoase §i deteriorante experiente.
Parintii spun: ,,Acest copil a trezit in mine sentimente pe
care inainte nici nu visam d le aveam." 0 agresiune
groaznid §i infrico§atoare, un sentiment de depa§ire a
tuturor limitelor tale, a-ti ,,ie§i din minti", ca apoi, epuizat
§i plin de auto-dispret, sa constati: ,,Deci asta sint eu,_a§a
am devenit".
Eu cred d astfel de experiente clarifid in primul rind
faptul d un copil cu Sindromul Lipsei de Baza nu este
doar ,,obraznic", ,,dificil" sau ,,narava§", ci profund tulburat.
Parintii care au o mare implicare emotionala cu un astfel
de copil, nu vor rezista in educatia zilnid a acestuia. Ei nu
sint psihoterapeuti, nici asistenti profesioni§ti care pe linga
faptul d au o distanta emotionala fata de copil, se due
acasa du pa serviciu, departe. Chiar dad parintii realizeaza
foarte bine ce se petrece cu copilul lor in timp ce multi
speciali§ti ind nu inteleg - este o sarcina imposibila sa
functioneze ca un fel de parinte/terapeut/psihiatru/lider
cu o disponibilitate de 24 de ore, pe linga grijile normale
pentru familie §i ceilalti copii.

222
 Apoi, 1n op1rna mea, situatia stresanta este §i foarte
daunatoare pentru copilul insu§i (36). El devine binelnteles
mai dezechilibrat daca dupa comportamentul Jui deviat,
du pace lncet s-a creat o tensiune insuportabila, urmeaza o
explozie emotionala enorma In care parintii ,,i§i ies din
minti".
A§a cum s-a observat §i inainte, climatul din jurul
problemelor de adoptie s-a imbunata~it remarcabil in do-
meniul de specialitate 1n anii trecuti. De§i putini speciali§ti
au avut ocazia sa se recalifice 1n acest domeniu, existenta
problemelor a devenit cunoscuta pretutindeni. Acest lucru
a coborit pentru parinti pragul de cautare a ajutorului. Cu
cit mai repede dispare tabuul, cu atit mai putin exista
pericolul unor excese. La urma urmei, manifestarile foriei
neputincioase izvorasc doar din disperare §i deznadejde,
atunci cind situatia din familie nu mai ofera perspectiva.
Probabil prin a solicita §i a accepta ajutor intr-o faza
incipienta, se poate evita plasamentul 1n afara familiei,
intr-un anumit numar de cazuri. In alte cazuri acesta poate
avea efecte benefice.
In institutiile conduse 1n mod profesionist, §i aici fac
referire din nou la studiile doctorului Wilfried Smis, spe-
ciali§tii experimentati §tiu cum sa gestioneze astfel de
momente de criza. Ingrijitorii primesc de asemenea o
constanta supraveghere practid In care se acorda atentie §i
propriilor frustrari In relatia cu copilul. Fiindca lucrurile
pot sdpa de sub control chiar §i intr-o institutie.

223
 Criza de identitate ?

Acum dnd din ce in ce mai multi copii adopP\i ajung

in faza de pubertate §i adolescen\a, tot mai multe probleme
sint semnalate la instantele de ajutorare. In special in
cercurile de adop\ie se vorbe§te mult des pre criza de identi-
tate in care ace§ti copii s-ar afla. A§ dori sa abordez aceasta
no\iune un pie mai nuan\at.
Mai inainte am sus\inut ca un adolescent aflat in faza
de eliberare §i de creare a propriei identita\i, este nevoit
pentru un timp sa respinga dualitatea cu parintii lui. Faptul
ca acest lucru de obicei nu este posibil rad un ,,au" de
ambele par\i 11 §tie orice parinte. Uneori ei trebuie sa
loveasca tare cu piciorul ca sa se elibereze de tine!
Un copil adoptat care a reu§it sa traiasca o dualitate cu
parin\ii secunzi, se confrunta in acea perioada cu acela§i
proces. Deci, parin~ii unui astfel de adolescent ,,dificil" pot
fi felicita\i din suflet: el demonstreaza ca are o relatie cu
ei!
Complica\ie pentru copilul adoptat: dedesubt se mai
afla un substrat, cum ramine cu primii mei parin\i, cine
sint eu de fapt? Observa\ia: ,Yoi nici nu sinte\i parin\ii
mei adevara\i, nu am nici o treaba cu voi §i nici cu convin-
gerile voastre inguste §i stupide !" pare in prima instan\a
§Ocanta §i ofensatoare pentru parintii secunzi, dar de fapt
nu este nimic altceva dedt un comentariu brutal al oricarui

224
adolescent la adresa parin~ilor lui. La fel ca un copil pro-
priu, un copil adoptat §tie cu ce comentarii I§i poate i'nne-
buni rapid parin~ii.
Intrebarea adevarata: ,,Cine sint eu de fapt, unde sint
radacinile mele, doresc sa-mi vad prima mea mama dad
este posibil" trebuie luata In serios.
Insa, am impresia ca CRIZA DE IDENTITATE, scris
cu majuscule, este folosita pentru a clarifica un comporta-
ment asocial §i deviant. Eu cred ca unii copii cu Sindromul
Lipsei de Baza abia la pubertate, atunci dnd lucrurile
izbucnesc rapid In conflicte mari, si'nt recunoscu~i ca atare.
Cum am spus §i inainte, unii copii fur5. de mult timp, mai
int'ii doar din casa, dar apoi §i din societate, sint prin§i
pentru prim a data de poli~ie: bine'in~eles ca era ,.ciudat"'
dar dintr-o data reprezinta o problema reala ! Agresiunea
anormala devine cu adevarat periculoasa fiindca puterea
fizid a copilului cre§te in perioada pubertatii iar parintii
nu 11 mai pot stapini. Termenul ,,joaca de-a doctorul" nu
se mai aplica deloc la excesele sexuale ale unui copil de
treisprezece ani !
In ultimul timp au fost publicate opinii ale speciali§tilor
§i intermediarilor In adoptie care se rezuma la recoman-
darea adresata mai ales parintilor copiilor adoptati cu
probleme, sa fad 0 calatorie cu copilul lor in tara de origine
a copilului. Aceste calatorii ar trebui sa aiba loc putin
inainte de pubertate sau imedi:it dupa. 0 confruntare cu
trecutul :ir avea un efect elucidant asupra acestor copii,
mai ales la aceia care se lupta cu o ,,criza de identitate".
Dqi eu cred ca intr-un caz de exceptie poate fi util sa-l
confrunta~i pe copil cu trecutul lui §i ca ar putea avea un
efect de demitologizare, am o mare obieqie lmpotriva

225
acestui sfat in general. La un copil cu Sindromul Lipsei de
Baza va fi perturbat visul lui ,,mama mea adevarata cu
siguranta este mai draguta, ea ma va intelege, eu ma simt
mai bine in Coreea/Columbia etc., probabil pot sa ramln
acolo" - iar aceasta confruntare va influenta in mod favo-
rabil foarte putin relatia cu parintii secunzi, In opinia mea.
Descoperirea ca trecutul nu era pozitiv, ci probabil mai
trist dedt s-ar fi a§teptat, mai degraba 1-ar dezechilibra.
Ma tern ca speranta lntr-o imbunatatire spectaculoasa sau
intr-un progres la ace§ti copii este o speranta dqarta.
Parintii lor ar da totul la propriu, dad ar putea gasi o
modalitate de a imbunatati situatia copilul lor, a lor ln§i§i
§i a eventualilor alti membri ai familiei. Daca se con§tien-
tizeaza cite sacrificii financiare mari sint necesare pentru
ca 0 astfel de calatorie costisitoare sa fie realizata, ar trebui
aplicata o prudenta maxima In consilierea acestor familii.
in general se vorbe§te cu cea mai mare retinere despre
valoarea terapeutid a acestei ,,lntoarceri la radacini", nu
se a§teapta minuni. in primul rind limba reprezinta deja o
bariera !
Pentru parintii bine situati care doresc din motive evi-
dente ca un copil adoptat sa faca cuno§tinta cu originea §i
cultura lui, se aplica: lncercati sa aflati care este parerea
copilului despre acest lucru, uneori ei slnt mai pu~in inte-
resati des pre trecutul lor dedt s-ar crede.
in ultimii ani m-am convins din cei in cei mai mult,
prin contacte stabilite cu tineri adolescenti, ca pentru ei
adolescenta este o perioada In care pentru prima data
con§tientizeaza In profunzime pierderea irevocabila a pa-
rintilor adevarati. Multi dintre ace§ti copii vor intra intr-un
proces de doliu aminat, In care se simt foarte lnsingura~i.

226
Din cauza rolului lor de parin~i substituti, prin definitie
parin~ii adoptivi sint pentru adolescent mai putin potriviti
ca persoane de consiliere In aceasta perioada dificila. Deci
parintii de obicei nu i§i pot ajuta copilul. Copiii adoptati -
chiar §i aceia care au o relatie excelenta cu parintii !or
vorbesc rareori cu parin~ii lor adoptivi despre tristetea §i
dorul de parintii pierduti. Ei se tern sa nu-i raneasca pe
parintii adoptivi cu aceste sentimente sau sa fie priviti ca
fiind nemultumiti.
Un consilier extern, de exemplu un specialist, un pastor,
un preot sau un profesor consilier care are cuno§tinte despre
consilierea in situatii de doliu §i care este la curent cu
diferitele faze ale unui astfel de proces, poate fi foarte util
pentru tinar.
Din nou, o adevarata criza de identitate sau confuzie
nu trebuie subestimata. La rezolvarea ei trebuie lucrat cu
seriozitate §i probabil copilul ar trebui sa se intoarca la
originile Jui. Dad aceasta intoarcere ar trebui conceputa
la modul propriu sau prelucrata prin terapie, se va evalua
de dtre specialistul in cauza.
Insa, trebuie stabilit in mod clar pentru evitarea oricarei
confuzii de notiuni: o criza de identitate nu poate fi
echivalata cu un comportament deviant, tulburat sau crimi-
nal.

227
 Pentru terapeuti ~i asistentii sociali

Laudabilul nostru pediatru !mi spunea odata: ;,Specia-

li§tii ar trebui sa !nve~e ca aproape to~i parin~ii §tiu mai
bine dec!t medicii §i al~i expe~i care este problema copilului
lor. Abia dupa ce ai l'nva~at sa ascul~i cu adevarat 'i~i este
permis Sa interpretezi lucrurile CU CUfiO§tin~ele tale §i
informa~ia ta." M-a impresionat profund. Este adevarat ca
parin~ii uneori Intra !n panid atunci dnd copilul lor este
grav bolnav. Totu§i ei intra mai des in panica reala din
cauza atitudinii respingatoare, arogante sau bagatelizante
a unor medici §i terapeu~i. Indata ce ei sl'nt lua~i 1n serios -
§i din fericire se l'ntl:mpla din ce in ce mai des -- §i, de
exemplu, pot fi prezen~i la un tratament dureros la care
copilul este supus, se comporta a§a cum se poate a§tepta
de la ni§te parin~i buni: calmi, rabdatori §i 1ncurajatori.
Acela§i lucru este valabil §i pentru consilierea familiilor
cu un copil cu Sindromul Lipsei de Baza. 0 pl!ngere des
l'nt'ilnita din partea parin~ilor este: ,,Povestea noastra nu
este luata 1n serios. In locul copilului nostru, noi sl'ntem
cei evalua~i §i trata~i 1ncontinuu." Acest lucru este U§Or de
explicat: pentru consilier imaginea vazuta este extrem de
confuza.
In primul ri'nd combina~ia parin~i-copil.
Cum s-a spus mai l'nainte, parin~ii copiilor cu Sindro-
mul Lipsei de Baza s!nt de obicei oameni foarte con-

228
 §tiincio§i §i sensibili, cu un mare sim~ al responsabilita~ii.
Deseori sint foarte rabdatori, altfel n-ar fi putut indura
a§teptatul indelungat pentru un copil. ~i de obicei ei nu
sint oameni de genul rasra~a~i-imbel§uga~i-superficiali fu-
gind imediat dupa ajutor (39, 43, 19).
Deci copiii cu Sindromul Lipsei de Baza intra in cabi-
netul specialistului ~inu~i de m!na de genul de parin~i
descris mai SUS. Sindromul Lipsei de Baza se aseamana In
multe aspecte cu psihopatia In dezvoltare (43). De exemplu,
un psihopat In dezvoltare In v!rsta de zece ani nu este o
prezen~a obi§nuita in cabinetul terapeutului §i el vede mai
rar un astfel de copil in combina~ie cu acest tip de parin~i.
Practica indica faptul ca parintii care au zabovit mult
lnainte de a cere ajutor deseori mult prea mult, gasesc
mult mai greu recunoa§terea problemelor lor din partea
terapeu~ilor dedt oamenii !ntelep~i care In scurt timp
s-au convins ca ei §i copilul lor au nevoie de a ju tor. Caracte-
risticile sindromului slnt tocmai aparenta adaptare §i com-
portamentul de supravie~uire ! Copilul, condus de teama
bazala, dezvolta In familie o falsa adaptare care se apropie
atit de mult de perfoc~iune indt chiar §i speciali§ti experi-
menta~i sint indu§i in eroare uneori. In plus, pentru ei
copilul se afla intr-un ,,decor" gre§it; astfel simptomele
handicapului Jui slnt mai greu de recunoscut. De asemenea
dad se ia in calcul faptul di parin~ii - de obicei mama -
fac o impresie agitata nevrotidi, de-a dreptul stresata, In
timp ce copilul se prezinta vesel §i relaxat, atunci este
perfect de inteles ca prima grija a specialistului se indreapta
!nspre parin~i.
Prima impresie va fi deseori aceea ca totul este In ordine
cu copilul. Pare politicos, cooperant, foarte deschis, doar

229
un pie copilaresc, vorbqte mult §i cu drag despre ceilalti
membri ai familiei. Cu cit este de mai mult timp in fami-
lie - uneori intre cinci §i zece ani - cu atit mai neclar3 este
imaginea reala. Copilul a invatat ca mic supravietuitor ce
anume se a§teapta de la el. Intre timp §tie perfect toate
,,r3spunsurile corecte" ! Nu trebuie explicat ca aici se aplid
mai mult decit altundeva: a §ti inseamna din pacate cu
totul altceva decit a simti ...
Informatia care este adusa terapeutului de catre parinti
pare foarte putin probabila in lumina celor expuse mai sus
(19). Pentru ceea ce se petrece in realitate in familii, fac
referire la biografia familiei din aceasta carte. In mod inutil:
simptomele pot varia puternic §i gravitatea handicapului
variaza de la copil la copil.
~i in relatia cu specialistul copilul va prezenta compor-
tament de supravietuire. Contributia copilului niciocfata
nu este inocenta sau (la copiii mai mari) nu vizeaza solu-
tionarea problemei, ci doar supravietuirea. Ca urmare,
specialistul va trebui sa asculte extrem de selectiv §i critic
informatiile date de copilul adoptat.
A§ dori sa pledez pentru desB.i§urarea consultatiilor de
asistenta cit mai mult posibil in prezenta tuturor partilor
implicate. Il ajuta pe copil sa vorbeasd intr-un mod real
despre problemele lui §i de asemenea il elibereaza de teama
d speciali§tii §i parintii ar conspira pe la spatele lui. Din
cauza atmosferei conflictuale de acasa copilul se simte
,,atacat" de parinti §i are tendinta de a exagera din ce in ce
mai mult fata de terte persoane prezentind o imagine ostila.
C!nd parintii sau unul dintre ei sint prezenti la convorbiri,
copilul cu Sindromul Lipsei de Baza este trezit intr-un
mod pozitiv la realitate. A§a se creeaza pentru copil sigu-

230
ran\a §i claritate. Parin\ii pot ,,ie§i" din col~ul vinova\ilor.
Evident, direqionarea convorbirii trebuie sa rami'na In mod
clar In mina terapeutului, astfel i'ndt toate par~ile sa fie
abordate suficient. Impreuna se pot duta solui;ii, reguli de
conduita §i supravegherea acestora. Pentru copil, care §i
a§a are pu\ina structura in via\a lui, este foarte bine §i sigur
sa §tie exact:
a. ce anume a fast discutat;
b. faptul ca el este luat in serios, §i ca
c. toate par\ile §tiu care s!nt !n\elegerile §1 care s!nt
.,temele" fiecaruia.
In domeniul asistentei nu rareori pare sa existe un dmp
de tensiune !ntre ,,alian\a terapeutica" a parin\ilor §i tera-
peui;ilor pe de o parte §i intimitatea copilului pe partea
cealalta. Pentru un terapeut ambulatoriu, care vede copilul
doar 0 singurii data pe saptam!na, este foarte complicat
sa-§i creeze o oarecare imagine reala a copilului. Stabilirea
unei relai;ii adevarate bazata pe i:ncredere este, lulnd i:n
considerare natura sindromului, practic imposibila (19).
Tocmai din acest motiv terapeutul va vrea sa fie foarte
grijuliu 1n ceea ce prive§te aspectul confidentialitatii in
rela~ia cu copilul cu Sindromul Lipsei de Baza. Totu§i, in
scopul tratamentului, va fi necesar uneori sa se vorbeasca
cu parin\ii in absenta copilului, chiar §i numai pentru ca
acqtia sa-§i poata descarca tensiunile. Astfel de convorbiri
necesare 'intre parini;i §i specialist la care copiii nu pot fi
prezen\i din motive terapeutice sau pedagogice, ar trebui
aranjate in ap fel indt sa nu-1 impovareze pe copil, cu alte
cuvinte: este mai bine sa nu §tie copilul ca astazi mama §i
tata ,,iar au o lntllnire la care eu nu pot participa". Prin
urmare, parin\ii §i speciali§tii niciodata nu au voie ,,sa

231
 ~
I
citeze'' dintr-o astfel de convorbire ! Evident, acest lucru
nu se aplid copiilor foarte mici.

Ar fi bine dad specialistul ar tine cont de faptul ca

parintii care au §i copii biologici pe l:inga cei adoptati, o
due mai greu dedt altii. Treptat ei descoper5 prin daune
(emotionale) §i ru§ine (lumea lnconjuratoare) ca este ex-
trem de greu, dad nu imposibil sa aiba cu diferite ,,feluri"
de copii relatii complet diferite ca structura §i culoare.
Atunci dnd intra pentru prima data :in cabinet, ei :ind
nu-1 privesc pe copilul lor cu Sindromul Lipsei de Baza ca
pe un copil cu un handicap emotional, ci doar ca dificil
sau greu educabil. Pe l:inga sentimente de vinova\ie fa\a de
partener §i copilul lor adoptiv, nu rareori ei sufera §i de
tristete pentru problemele pe care le :int:impina ceilalti copii
ai lorln fiecare zi (23). Ei s:int tra§i :in permanenta dintr-o
parte :in alta lntre diferiti copii. Un copil cu Sindromul
Lipsei de Baza pune stap:inire pe tine total §i realmente :in
:intregime §i :intotdeauna. Ceilal\i copii s:int priva\i in mod
serios. Imediat ce le dai !or atentie, copilul bolnav :iti sare
la g:it (uneori chiar la propriu). Ca parinte ai :in permanenta
senzatia ca :ii la§i balta pe ceilalti. Acest sentiment de
vinova\ie este paralizant. Povara devine insuportabila atunci
dnd pe deasupra mai simti §i ca strigatul tau dupa ajutor
nu este ln\eles §ii sau nu este luat :in serios. A acorda
aten\ie separat pe plan terapeutic pentru ceilalti copii este
indispensabil (19, 23).

P:ina la urma presupunerea di problematica Sindromu-

lui Pierderii de Baza ar putea fi rezolvata :intr-o ambianta
pedagogid este o grqeala. Dupa parerea mea - §i din

232
"'
I
fericire nu sint singura - la baza tratamentului sta un
psihiatru experimentat sau un psiholog analitic calificat.
Tocmai fiindd sindromul prezinta atit de multa analo-
gie cu psihopatia in dezvoltare, un specialist ar trebui sa
aiba cuno§tin~e solide despre psihopatologie §i neurologie.
In cartea arhicunoscuta Eu sint ok, tu e1ti ok, Harris, §i el
psihiatru, spune undeva: ,,Copilul maltratat este programat
pentru criminalitate" (11). Profesorul Hart de Ruyter scrie
in lntroducere in psihologia copilului: ,Yai de copilul care
trebuie sa experimenteze abandonul nu 0 data, ci in repe-
tate rinduri ! Acest copil nu va mai indrazni sa stabileasd
un nou atapment. Observam ca libidoul este retras de la
obiectele din lumea inconjuratoare dtre eu" (12). Decla-
ra~ii <lure §i triste. Dar faptul c5. ele con~in din pacate
adevarul, este experimentat pe pielea lor de mul~i parin~i
ai copiilor cu Sindromul Lipsei de Baza.
Este convingerea mea ferma ca at1ta timp dt nu exista o
terapie veritabila pentru ace§ti copii cu handicap, este
iresponsabil sa plasezi copii mari spre adop~ie in familii
§i habar nu am unde ar trebui sa se afle limita virstei,
deoarece din rapoarte recente rezulta ca §i unii copii sugari
adopta~i sufera de acest sindrom - rara o observare atenta
§i o perioada de tranzit, de exemplu intr-o institu~ie psiho-
pedagogica (2, 43).
Este imaginabil, §i aceasta idee nu este noua, ca acei
copii care ini~ial ar putea sa se bucure un timp de o forma
de ingrijire terapeutica, au o §ansa mai buna de a se adapta
intr-o etapa ulterioara in familie (35, 19). Dad rezulta in
timpul perioadei de observare care ar trebui sa aiba loc In
\ara de origine sub lndrumarea unui specialist indepen-
dent ca in ,,via\a lor precedenta" au fost afecta\i atit de

233
grav 1ndt intr-o situa\ie familiala nu mai pot progresa,
atunci ei dar §i familia ar trebui sa fie scutiti de drama
qecului §i necazurile din jurul acesteia.
Speciali§ti, va rog tare mult sa-i asculta\i pe parin\i !
Criza din familii este foarte mare. Ei au multa nevoie de
experien\a §i incurajarea dumneavoastra ! Uneori asocia\iile
de parinti slnt apelate de oameni care nici nu au curaj sa se
prezinte ! Ace§ti oameni sint atit speriati §i au devenit
,,vinovati" din cauza reac\iilor acuzatoare ale celor din jur
§i in final mai erau §i ,,sanc\ionati" de anumi\i ,,speciali§ti
1n adop\ie", inclt nu pot fi convin§i sa caute ajutor (15).
Datorita publicita~ii din ultimii ani, din ce in ce mai multe
cazuri urgente ies la iveala. In domeniul asisten~ei exista
din ce in ce mai multa 1n~elegere §i pricepere (17, 19, 43).
In cele din urma aceea§i remarca racuta la sfir§itul unuia
dintre articolele mele publicate in de Volkskrant : ,,Parin~ii
adoptivi sint de fapt parinti foarte obi§nui\i, care doresc
tare mult fericirea copiilor lor!" Uneori ei au nevoie de
ajutor ca sa realizeze acest lucru. Ajutorul dumneavoastra.

234
 Pentru cadrele didactice

Orice cadru didactic §tie ca pentru o buna performan~a

§Colara slnt necesare doua lucruri: copilul trebuie sa se
simta 1n siguran~a in clasa §i trebuie sa existe o legatura
afectiva cu cadrul didactic (8).
Copilul care sufera de Sindromul Lipsei de Baza nu
poate indeplini eel pu~in una dintre aceste condi~ii: copilul
nu poate, sau poate stabili foarte greu o rela~ie cu domnul
!nva~ator sau doamna lnva~atoare (deseori cu ea este eel
mai greu). Orice parinte §tie ca un copil de pse ani poate
formula cu tarie o opinie diferita de a ta .,fiindd doamna
ap a spus ! " Un calificativ negativ la tema corectata care
era pu~in cam dezordonata il poate face pe copil sa izbuc-
neasd In lacrimi. De asemenea deseori efectul este ca !n
ziua urmatoare se straduie§te, transpirind §i mai mult.
Un copil cu Sindromul Lipsei de Baza trebuie sa ga-
seasd toata motiva~ia 1n propria persoana. ~i are atlt de
pu~in ,,eu" ! De aceea performan~ele si'nt deseori foarte
schimbatoare, calitatea muncii este legata foarte tare de
starea lui din ziua respectiva (22). Mult mai mult dec!t la
al~i copii. Cum ar trebui sa motivezi un astfel de copil sa
faca acum ceva complicat sau neplacut, ca pe viitor sa-i fie
de folos? Important pentru el este prezentul. Dad acum
nu mai ai chef, i~i vei termina !n graba tema la matematid
fiindca cine termina are voie sa mearga sa citeasca. Conse-

235
cin~a ca multe probleme vor fi gre§ite, care miine trebuie
ref:icute, nu Ii trece prin gind.
De la cadrul didactic se cere muld pricepere psihologica
§i rabdare (8). De fapt, trebuie sa lucreze cu un copil care
nu este ,,copt" pentru §COala §i care foarte probabil nu va fi
niciodata. Din pacate, in noua Lege a Adop~iilor (1989)
limita de vlrsta de §ase ani pentru copiii straini adopta\i nu
a fost revizuita. VI rs ta maxima de pse ani la intrare (de la
care deseori se face abate re in sus) era initial core la ta cu
v1rsta obligatorie pentru !nvatamint In Olanda §i menita sa
dea copilului adoptat o pnsa echitabila sa se alature cole-
gilor de §COala. Noua Lege pentru Invatamlntul Primar
obliga totu§i copiii olandezi sa mearga la §coala de la virsta
de patru ani. Astfel, limita de virsta pentru adoptii este
lnvechita. Prin aceasta problemele de adaptare §i integrare
ale copiilor tirziu adoptati se vor inmul\i. Cadrele didacfice
vor fi confruntate cu o sarcina aproape imposibila la pri-
mirea §i lndrumarea acestor copii adoptati. In general,
exista pericolul ca profesorul §ii sau medicul §COiar sa
ajunga la concluzia ca elevul este retardat deoarece ei nu
slnt familiarizati cu problemele specifice la !nvatatura care
decurg din Sindromul Lipsei de Baza. De aceea este nece-
sar ca, de exemplu, serviciile de sprijin ale !nva~am!ntului
sa poata avea la dispozi~ie informa~ii de specialitate privind
problemele specifice ale acestor copii.
Poate fi de mare ajutor dad un cadru didactic este
deschis la contribu~ia parin~ilor. Din cauza falsei adaptari
§i a comportamentului de supravie~uire, la §COala deseori
se dezvolta o imagine total deformata. Mai multe in lega-
tura cu acest subiect s'int incl use 'in capitolul pentru asisten\i
§i terapeu~i.
 Nu lnseamna c5. un cadru didactic ar trebui sa se lase
prea mult influen~at de ceea ce povestesc parin\;ii despre
problemele de acasa. Mai ales dad la §coala se descurd
oarecum, pentru copilul cu Sindromul Lipsei de Baza
poate fi o eliberare faptul c5. la §COala nu este tratat diferit
fa\;a de ceilal\;i copii. 0 combina\;ie de obiectivitate cu
informare poate face minuni.
Mai lnainte am indicat global care slnt posibilele do-
menii problematice In ceea ce prive§te materiile §Colare.
Le enumar aici:
a) o motiva\;ie schimbatoare In general, copilul necesita
multa lncurajare;
b) o orientare In spa\;iu slab dezvoltata, deseori probleme
de calcul mental, copilul nu poate abstractiza, nu este bun
In a rezuma; la geografie are cuno§tin\;e bune, dificulta\;i
la topografie;
c) dificulta~i la ortografie, slaba imagine a cuvlntului;
d) simi; slab de orientare In timp, dificulta\;i de crono-
logie la istorie, iar literar excelent, §tie bine sa povesteasc5.
o poveste;
e) slaba aten\;ie;
f) motivare mid pentru o sarcina;
g) uneori falsa stupiditate, care lnseamna in realitate
teama de e§eC.
Ace§ti copii au In schimb un sim~ natural excelent
pentru limbi §i verbal se pot exprima extraordinar. Inteli-
gen\;a lor practica §i comportamentul de lider Ii ajuta sa fie
buni organizatori, sa 9na un grup reunit. Pentru cadrul
didactic este important sa utilizeze in mod pozitiv aceste
abilita\;i, dci pot fi folosite §i lmpotriva lui §i atunci pot
crea multa nelini§te §i divizare i'ntr-un colectiv. La ace§ti

237
copiii dureaza mai mult sa-§i insu§easd materia predata;
ei regreseaza rapid. Materia predata intr-o perioada anteri-
oara trebuie mentinuta proaspata in permanenta, astfel
incit sa ramina clar structurata. Altfel vor fi ,,margele
frumos colorate", pe care le poti in§ira in orice ordine.
Din pacate, ind nu exista programe auxiliare specifice
pentru copiii adoptati care prezinta probleme de invatatura
in domeniile mentionate anterior. In 1nvatam1ntul preuni-
versitar exista o nevoie urgenta de programe psihopeda-
gogice specifice, special pentru aceasta categorie de copii.
Insa atit timp cit nu exista aceste programe, copiii ar trebui
incurajati sa participe dad este necesar la alte programe
auxiliare speciale care sint oferite in multe §COii, printre
altele pentru teama de e§ec, dislexie §i probleme de limbaj
§i ortografie ale copiilor cu parinti straini.
In general, este necesar ca parintii §i cadrul didactic sa
aiba contact in mod regulat, ceva mai des decit cu ceilalti
parinti. A telefona este de obicei mai eficient decit sa dai
un mesaj sau biletel prin copil, fiindd el are tendinta sa-1
,,uite", mai ales dad are ceva de ascuns ! Impreuna cu
copilul §i parintele, o verificare a caietelor Jui din cind in
cind, ii da copilului senzatia ca este luat in serios. Aici se
aplid din nou cele descrise pentru relatia parinti/ copiV
terapeut.
Pentru ca avem de a face cu un copil care are o mare
nevoie de structura §i cadru sau mai popular spus ,,ziduri
de care se poate lovi", atitudinea cadrului didactic ar trebui
sa fie foarte consecventa (21, 22, 33). Acqti copii se vor
folosi de orice ochi din plasa pedagogid ca sa scape prin
el. Deci in cazul lor sa nu folositi formula ,,de data aceasta
facem o exceptie", fiindd ei se vor folosi de ea! Uneori
este greu de staruit, dar este eel tnai bine pentru copilul cu
Sindromul Lipsei de Baza.
Oare copiii adoptati s!nt discriminati des §i grav? Din
aceasta cauza se dezvolta frustrari care sint transformate
de copii in probleme la lnvatatura §i agresiune pe terenul
§colii? La aceasta intrebare este greu de dat un raspuns
generalizat - aceste chestiuni sint probabil putin mai dife-
rite in ora§ele mari decit in provincie - dar impresia mea
este ca acest lucru nu este adevarat. Eu cred ca ei si:nt mai
degraba discriminati in mod pozitiv decit negativ. La §coala
sint mai des favorizati decit ignorati. Comportamentele lor
aberante rareori au legatura cu a fi discriminat, in masura
In care pot eu sa vad. Intre timp aceasta impresie a fost
confirmata de studiile din Rotterdam (43).
Oare copiii :.idoptati sint in general stigmatizati prin
faptul ca se vorbe§te §i se scrie despre handicapul copiilor
cu Sindromul Lipsei de Baza? Atunci §i copiii normali :.ir
fi stigmatiza~i fiindca se vorbqte §i se scrie despre, de
exemplu, copii surzi sau orbi. In interiorul §colii este
valabil: dnd un cadru didactic este la cu rent cu faptul di
minciunile unui astfel de copil despre nimicuri au o cauza
mult mai profunda, la fel ca §i repetarea gre§elilor vechi, di
a chiuli §i a fugi au o origine grava, care trebuie sa fie
discutata bine cu parintii, atunci va fi numai spre binele
copilului. Contactul intensiv cu parintii poate preveni o
mila nejustificata din partea cadrului didactic fa~a de ,,sa-
racul copil care o duce greu la parin~ii adoptivi, dupa
spusele lui". Dad. copilul cu Sindromul Lipsei de Baza
§tie ca to~i cei implicati sint intr-o rela~ie deschisa, rara sa
se simta controlat in permanen~a, atunci se poate simti
bine §i in siguran~a. La urma urmei el i§i poate folosi

239
energia care altfel ar fi investita in ,,wheeling §i dealing",
pentru altceva.
In povestea Isabelei pute~i citi c:it de important este
pentru starea generala a copilului ca lucrurile sa mearga
bine la §COala. Copilul i§i petrece pur §i simplu jumatate
din via~a lui la §COala. Un cadru didactic care §tie sa ,,~ina
pe linia de plutire" un astfel de copil §i vrea sa rezerve o
por~ie suplimentara de aten~ie, energie §i, mai ales, multa
rabdare pentru el, poate avea o influen~a semnificativa
asupra dezvoltarii intelectuale pozitive dar §i asupra dezvol-
tarii psihosociale a copilului.
 Pentru parinti

Recunoa§teti In aceasta carte anumite chestiuni care

creeaza probleme §i !n familia dumneavoastra cu copilul
dumneavoastra adoptat? Atunci nu va chinuiti singuri mai
departe. Aveti impresia ca partenerul dumneavoastra nu
1ntelege !n totalitate prin ce treceti zilnic traind alaturi de
copilul dumneavoastra? Cautati ajutod In primul rind
trebuie sa va alaturati unui grup de parinti cu copii adoptati
cu probleme. Cu siguranta va va ajuta sa discutati cu
membrii grupului. In multe localitati din Olanda exista
grupuri care ii pot ajuta pe parintii avlnd copii cu SLB 11
(21). Poate ca situatia copilului dumneavoastra nu este
chiar atit de grava §i problemele au un caracter temporar.
Un grup de parinti va poate ajuta probabil cu sfaturi §i
sugestii.
Daca totu§i situatia pare sa fie mai grava, atunci cautati
un psihiatru bun pentru copilul dumneavoastra. Un psiho-
log experimentat, calificat analitic care a lucrat cu multe
familii adoptive poate sa insemne mult pentru dumnea-
voastra §i copilul dumneavoastra. Parintii mai experimen-
tati va pot ajuta uneori sa gasiti persoana potrivita.
Cu cit este mai mic copilul ajutat de un specialist, cu
atit mai mare este pnsa de !mbunatatire. Problemele care

11 In Romania !ntrebarile pot fi trimise la urmatoarea adresa de

email: dvnat2013@yahoo.com (n. t.).
in timpul copilariei pot fi U§Or ascunse §i minimalizate,
par a lua dimensiuni gigantice la pubertate §i sub nici o
forma nu mai pot fi controlate de parinti. Pe deasupra, un
copil de paisprezece ani nu se mai lasa dus U§Or la un
terapeut. In schimb, adolescentul va fugi mai degraba de
acasa ! Deci nu a§teptati prea mult: comportamentul de-
viant care persista de obicei de ani de zile, nu dispare in
mod automat. Un terapeut bun vede deseori legaturi pe
care dumneavoastd ca parinte le-ati scapat fiindca sinteti
prea implicat.
Contactul cu alti parinti de asemenea va va elibera de
sentimentele de vinovatie (21). U neori ei va inteleg mai
bine decit rudele apropiate. Ei va pot ajuta §i in a intelege
handicapul copilului dumneavoastd §i ca puteti fi deschi§i
cu privire la acest lucru fata de cei din jur (23). Nici un
parinte al unui copil cu autism nu (mai) trebuie sa tina -
secret handicapul copilului sfo fata de cei dinafad. Ca §i
Sindromul Lipsei de Baza §i autismul este in cele mai
multe cazuri un handicap invizibil, astfel incit §i parintii
acestor copii au trebuit sa lupte in trecut pentru recunoa§-
terea handicapului §i impotriva neincrederii, prejudecatii
§i concluziilor pripite ale celor din jur. Acum ei s-au
organizat bine §i au realizat multe pentru copiii lor. ~i
parintii copiilor adoptati cu probleme s-au organizat. Au
nevoie unii de al~ii. Sprijiniti §i lncredeti-va 1n partenerul
dumneavoastd. Nu rareori, mai ales mamele, se simt lasate
singure de catre sotii lor, deoarece copilul de obicei alege
un obiect - §i deseori este mama cu care stabile§te o
relatie de dragoste-ura. Aceasta rela~ie prezinta tdsaturi
bolnavicioase, dar mai ales partea sadomasochista a acesteia
este aproape imposibil de inteles pentru altii. U neori se

242
1nt1mpla ca tatal sa devina ,,victima". Acest lucru s-a 1nt1m-
plat de exemplu, !ntr-o familie 1n care a avut loco inversare
de roluri: mama avea un serviciu, tata avea grija de copii
§i era casnic. Fara un partener iubitor, consolator §i incura-
jator, un parinte al unui copil cu Sindromul Lipsei de
Baza nu va rezista prea mult. Un parinte singur are nevoie
cu siguranta sa discute.
Asigurati din timp ajutor pentru momentele de criza.
Faceti intelegeri telefonice cu o ruda sau cu alti parinti. In
momente de disperare trebuie sa fie neaparat cineva dispo-
nibil care cunoa§te situatia. Luati-va liber de la familia
dumneavoastra 1n mod regulat. Din dnd in dnd un mo-
ment de respiro prin plecarea copilului pentru o zi sau un
weekend, va poate da posibilitatea de a va regasi echilibrul.
Daca nu gasi~i pe nimeni In apropiere care poate prelua
copilul dumneavoastra, atunci contactati RIAGG. Ei detin
adrese de ajutor pentru momente de criza. Daca este
posibil, o plasare temporara lntr-un centru de plasament
sau internat este de preferat unei familii gazda sau de
asistenta maternala. Fiti con§tient, nu trebuie sa va ru§inati
de faptul ca aveti un copil cu un handicap! Dimpotriva,
puteti solicita i'ntelegere §i atentie de la ceilalti.
Trebuie !acute multe studii de cercetare. Parintii pot
contribui in felurite moduri, de exemplu prin a face cunos-
cut handicapul unui copil cu Sindromul Lipsei de Baza
(21).
A§ dori sa spun urmatorul lucru parintilor care au §i
copii biologici: copiii si'nt flexibili, pot suporta multe, dar
nu-i neglijati. Luati o decizie adecvata care reprezinta
solutia cea mai potrivita pentru toti membrii familiei In
momentul In care ceilal~i copii s-ar putea transforma in

243
ni§te epave nervoase sau agresive. Aceasta nu poate fi
niciodata menirea unei adoptii.
In cele din urma: ramineti dumneavoastra in§iva. Aveti
curaj sa va aratati emotiile fata de copil rara sa deveniti
emotionali prea des. Sa nu credeti d va puteti transforma
intr-un fel de robot profesional, programat de dtre ,,spe-
ciali§ti in adoptie" pentru deta§are §i ,,stilul dur". Astfel va
discreditati in primul rind pe dumneavoastra dar mai ales
pe copilul dumneavoastra cu Sindromul Lipsei de Baza.
Incercati sa va convingeti de faptul d copilul nu vrea sa va
loveasd in mod personal. Comportamentul lui este per-
turbat. Realizind acest lucru veti suferi mai putine rani
suflete§ti in relatia cu copilul dumneavoastra.
incercati sa va bucurati de Iucruri marunte.
Dad copilul dumneavoastra chiar nu poate trai In
familie §i este necesara o internare sau un plasament intf-o
institutie, atunci iar se nasc probleme. ~i aici parintii cu
mai multa experienta va pot fi de mare sprijin. Nu ezitati
sa-i contactati I

244
SUPLIMENT
 Trei tipuri de ,,nou-veni ti"

Multi copii adoptati ajung 'in familie de la v'irsta de 2-3

ani sau ca pre§colari. In aceasta perioada apar du pa parerea
mea §i primele semne ale problemelor mai profunde. Parin-
tii atenti par sa aiba o antena speciala pentru perceperea
acestor semnale. Din pacate, aceste griji si'nt ignorate initial
de catre cei din jur precum rude §i prieteni, cu observatii
de genul: ,,Nu-ti face ati'tea griji, nici copiii mei nu vor sa
doarma/ sa manince etc., voi nu v-ati obi§nuit ind." Cu
astfel de vorbe parintii sint redu§i la tacere intr-un mod
profesionist. In plus, parintii chiar vor sa fie lini§titi de
dtre ceilalti fiindca, binei'nteles, §i ei spera din tot sufletul
sa nu aiba dreptate §i copilul lor adoptat sa fie bine. De
aceea este foarte important ca parintii adoptivi, In primii
ani dupa adoptie sa fie consiliati de speciali§ti, la care pot
veni cu 'intrebarile lor §i care iau 'in serios grijile lor. In
cazul in care chiar exista probleme reale, o recunoa§tere
timpurie este de mare importanta. Cu c'it este mai mic
copilul, cu ati't mai multe pnse exista pentru reabilitarea
dezechilibrului.
Partea urmatoare a acestui capitol se bazeaza numai pe
cuno§tinte dobi'ndite din experientele proprii sau ale altora.
A§adar nu are nici o pretentie §tiintifid..
Mi se pare important Sa i'ncercam totU§i sa cream 0
anumita ordine In marea gramada ,,a problemelor adop-

247
tiilor", unde i:ntreaga gama este pusa la un loc, at1t proble-
mele de adaptare ci:t §i problemele structurale §i tulburarile.
Din considerente practice aleg sa foe o clasificare simpla §i
de asemenea aproximativa, care prin urmare nu tine cont
de detaliatele clasificari oficiale acceptate pe plan mondial,
cum si:nt cele folosite in DSM-IV
In opinia mea, se poate spune in mare ca fn ceca ce
privepe comportamentul, nou-venitii in aceste categorii de
v1rsta (2-6 ani), pot fi 1ncadrati in trei tipuri:
1. tipul tensionat, speriat, introvertit, dragut, precaut,
aproape prea ascultator, care nu plead de linga mama;
2. tipul aparent liber, indisciplinat, cam galagios, nea-
tent, uneori agresiv, descurcaret, care t§i revendica imediat
jucariile proprii (§i ale celorlalti);
3. tipul dragut, necomplicat la prima vedere, vesel,
adaptat §i rara probleme, care se integreaza in familie din
prima clipa.
Intre aceste trei tipuri se gasesc bine'inteles, multe va-
riante §i forme de tranzitie. Nu este nevoie de multe
cuno§tinte de psihologie ca sa-ti dai seama ca acqti copii
de primul tip traumatizati de pierderea parintilor se
comporta eel mai normal in situa~ia cea mai straina pentru
ei. ~i un propriu copil biologic ar fi reaqionat speriat §i
timid in astfel de circumstante radicale.
De§i este exagerat sa trag concluzii directe, imi vine i:n
minte un exemplu din familia noastra care demonstreaza
cum incidente aparent nesemnificative, chiar §i pentru un
copil crescut 1ntr-o situa~ie familiala normala, pot fi trau-
matizante. C1nd fiul nostru Hadrian avea doi ani, mergeam
la cumparaturi intr-un magazin mare. Vroiam sa urcam
cu liftul §i, apropiindu-ne, liftul chiar ajunsese la parter,
gol, cu U§ile deschise. Hadrian s~a smuls §i a fugit !nainte,
probabil trei metri. Tocmai dnd el intra primul In lift,
U§ile s-au lnchis §i liftul a urcat. Pentru un moment am
fost total neputincio§i, auzeam ~ipetele lui Hadrian cum
se stingeau groaznic. Bob a fugit pe scad, la etajul trei.
Inainte ca el sa ajunga, ~ipetele coborau din nou. Clnd up
s-a deschis, Hadrian era acolo url!nd tare, de mlna unei
doamne In virsta, care lncerca degeaba sa-l lini§teasca. El
era foarte suparat §i l:n special furios pe mama §i tata,
deoarece avea senzatia ca noi I-am parasit. A fost consolat
§i lmbra~ipt de noi §i dupa dteva minute s-a calmat.
Evident, §i noi ne-am speriat, dar repede am lasat aceasta
l:ntl:mplare In urma noastra. Tot incidentul nu a durat mai
mult de un minut. Poate fi lntlmplator, dar totu§i este
remarcabil ca p!na In ziua de azi, In momente nea§teptate,
Hadrian se sperie l:ntr-un lift sau alta indipere ale direi U§i
se !nchid automat. De obicei un lift poate fi evitat prin
folosirea sdrilor, lnsa este cam neplacut atunci dnd trebuie
sa calatore§ti des cu tramvaiul, autobuzul sau trenul.
Cu cele de mai SUS vreau doar sa clarific ca un copil
adoptat, care ajunge In familia cea noua, se afla intr-o
situatie foarte l:nfrico§atoare §i haotid. De fapt, reaqia cea
mai normala a unui copil mic care se afla l:n perioada de
adaptare, l:n care trebuie sa se obi§nuiasd cu ni§te parinti
total straini, este de a fi speriat, a se impotrivi in mod
evident §i a pl:lnge mult. 0 reaqie timida §i retrasa poate
decurge dintr-un temperament introvertit. Este :lnsa mult
mai probabil pentru copiii de primul tip sa fi experimentat
deja in viata lor scurta ca plinsul §i :lmpotrivirea nu sl:nt
apreciate sau chiar slnt ignorate de adul~i. In cazul In care
totu§i urma o reaqie, aceea era mai degraba una de supa-

249
 rare sau eel putin de dezaprobare sau de respingere. Cel
mai probabil copilul nu va plinge cu glas tare, dar lasa o
impresie anxioasa §i tensionata. Copilul simte situatia ca
fiind una anormalii §i ameninJiitoare. 0 reaqie sanatoasa,
se poate spune. A oferi siguranta §i mai ales a-l lasa In
pace, este mesajul potrivit aici. A pastra distanta §i a a§tepta
plna dnd copilul se va apropia, este metoda cea mai buna.
Dad dupa un timp copilul pare ca se simte lntr-o oarecare
siguranta In apropierea mamei §i a tatalui, acest lucru
poate fi privit ca un aspect pozitiv. Poate sa dureze chiar
luni de zile plna ce copilul este In stare sa lase putin
deoparte spaima §i timiditatea fata de ceilalti. Deseori se
poate observa ca 0 primire prea entuziasmata din partea
unui strain are ca rezultat retragerea copilului, nelnde-
partlndu-se deloc de llnga mama §i tata.
Se poate spune despre copiii de al doilea tip ca ei au
depa§it un anumit stadiu: ca sa nu fie total distru§i dupa
tot ceea ce Ii s-a intimplat, ei dau impresia ca s-au 'imbar-
batat. Deja au experimentat ca nu rezolvi nimic cu pl'insete,
incon§tient §i-au luat soarta 'in propriile m'iini §i au decis
sa-§i acopere anxietatea cu un comportament 'indraznet §i
_galagios. Sint copii de genul: ,,Nimeni nu ma va mai
atinge pe mine, prima lovitura inseamna jumatate de
batalie d§tigata, oricum parintii 'iti stau 'in cale toata ziua §i
Dumnezeu ii ajuta pe cei care se descurcii singuri". Senti-
mentele lor adevarate sint acoperite cu o crusta dud de
indiferenta. Emotiile §i supararea noilor parinti initial nu-i
afecteaza, doar confirma opinia ca: ,,Toti adultii slnt ni§te
timpiti."
A face cuno§tinta cu un astfel de copil care din primul
moment reaqioneaza ostil la orice apropiere afectiva §i

250
care de asemenea, imediat afi§eaza un comportament ob-
structiv, indisciplinat, extrovertit, este cu adevarat ca un
du§ rece pentru parintii adoptivi. A avea de-a face cu un
astfel de copil necesitii de la ambii parinti o statornicie
laconidi din prima zi. Probabil este imposibil sa reaqionati
la fiecare comportament nedorit §i sa !ncercati sa-1 corectati
sau sa-1 pedepsiti pe copil. In scurt timp veti da o Ve§nid
lupta pentru control care obosqte pe toata lumea §i nu
face bine nimanui. Ocupati-va mai intii de acele comporta-
mente care s!nt realmente inadmisibile sau periculoase §i
!ncercati sa ignorati sau sa nu vedeti celelalte lucruri. Va fi
necesara o dezbatere continua intensiva 1ntre parteneri,
rara §tirea copilului. Veti descoperi ca sfatul dragut al bunicii
de ,,distragere a atentiei" nu va avea nici un efect. Dupa
scurt timp copilul va descoperi ca printr-un comportament
negativ tot va primi atentie. (Ind) nu face diferenta intre
atentie pozitiva §i negativa §i va face tot posibilul ca sa
pastreze acea atentie.
Experienta ne-a !nvatat ca eel mai dificil 1n aceste cazuri
este sa incerci sa acorzi atentie pozitiva iar §i iar. Pentru
asta trebuie sa fii atent la lucruri pozitive cit se poate de
marunte: dad copilul reU§e§te sa stea la masa timp de
zece minute, n-a plins la spalatul dintilor, nu §i-a aruncat
geaca pe jos, s-a desdltat de cizme la U§a §i ap mai departe.
Este de mare importanta ca interaqiunea cu copilul dum-
neavoastra sa nu constea doar in a interzice, a certa, a
pedepsi §i mai ales a ameninta. A oferi siguranta §i incre-
dere prin a men~ine o structura extrem de precisa §i mai
ales a nu insista la intimitate §i contact fizic, funqioneaza
eel mai bine Ia astfel de copii. Cu cit ei s!nt mai mari la
intrarea in familie, cu ati't mai mult va dura adaptarea la

251
noua structura. Necesita multa rabdare, deseori dureaza
mult timp 1nainte sa se observe prima crapatura mica in
scutul eel dur. Prin a-§i arata adevaratele lui sentimentele,
in ochii copilului el se face foarte vulnerabil §i de multe ori
va urma o reaqie anxioasa §ii sau agresiva la o scurta
tandrete sau apropiere. Totu§i este grozav atunci dnd la
copil se vad mici semne de dorinta de renuntare la atitu-
dinea de rezistenta §i aparare. Insa comportamentul eel
,,vechi" este puternic, va reveni des, de sperat la intervale
din ce in ce mai mari. 0 !ntrerupere scurta a regularitatii
zilnice, precum un concediu scurt sau musafiri care nece-
sita atentie poate cauza un regres semnificativ §i de lunga
durata.
Exista un film englezesc extrem de interesant 1n care
putem vedea cum intr-un centru psihopedagogic speciali-
zat, ni§te pre§colari total imposibil de stapinit s!nt reeduca'ti
§i antrenati de ni§te educatoare foarte experimentate §i
specializate, pina la obtinerea unui comportament accep-
tabil intr-un colectiv. Timp de zece saptamini copiii vin la
centru o zi pe saptamlna. Parintilor copiilor li se permite
din dnd 1n dnd vizionarea printr-un ,,one-way-screen",
adica ei ii pot vedea pe copii 1nsa copiii nu-i pot vedea pe
parinti. Este uimitor de vazut cum educatoarele, prin
mentinerea unui comportament ferm §i amabil de o anu-
mita strategie §i structura zilnica stabilita, reu§esc dupa un
timp sa convinga copiii sa se lini§teasd ca sa !ndeplineasd
o sarcina U§oad !ara a ,,distruge totul", a pllnge intruna §i
a sabota. La eel mai mic semn de comportament pozitiv
copiii sint laudati cu voce tare §i pe larg: ,,Foarte bine,
Dean! Foarte bine, Joseph!" Lupta vizibila §i perseverenta
copiilor care abia pot ceda 1mpotrivirii inradacinate sint
sfi§ietoare. Relaxarea clar vizibila §i U§urarea dnd reu§esc
pina la urma, sint emo~ionant de privit. Rezultatul dupa
citeva saptamini este uimitor. Copiii sint mult mai relaxa~i
§i ferici~i, parin~ii inceard sa continue linia pozitiva. Aceas-
ta abordare consecventa necesita enorm de multa energie,
nu doar din partea copiilor dar §i din partea parin~ilor.
Ajungind acasa, cade~i cu U§Urin~a inapoi in tipare vechi
de comportament in interac~iunea cu copilul vostru.
Copilul adoptat profund afectat emotional se comporta
la prima vedere la fel ca §i copiii descri§i mai inainte, dar la
el durerea este m·ult mai adinca. Copiii englezi din film au
dezvoltat un comportament nepotrivit §i antisocial care
are la baza diferite cauze §i modele de interaqiune din
propria familie. Cu o abordare pedagogid mai bine struc-
turata, se observa o imbunatatire rapida care la un copil
adoptat s-ar putea lasa a§teptata.
Evident ca nici copilul biologic, nici copilul adoptat la
aceasta virsta, nu i§i cidle§te parin~ii in mod intentionat.
Copilul adoptat traumatizat a invatat involuntar acest mod
de a ramlne in picioare §i a mentine controlul asupra vietii
doar ca o strategie de supravie~uire. Cu cit mai mult noii
parinti inceard sa-1 convinga pe copil sa-§i lase deoparte
scutul robust §i agresiv, cu atit mai anxios se va sim~i. A fi
vulnerabil semnifica In trecut durere ji pericol real. Scutul
eel dur era necesar §i util pe atunci, in opinia copilului. De
asemenea necesita incredibil de mult timp §i rabdare din
partea parintilor sa d§tige lncrederea copilului. Doar atunci
cind se va sim~i in siguran~a el va fi In stare sa renunte
treptat la vechile lui mecanisme de aparare.
Este un avantaj dad parin~ii, in momente dificile, pot
face schimb de locuri intre ei. Dupa o zi proasta, plina de

253
plinsete, cicaleli §i conflicte, este o U§Urare atunci cind
partenerul poate suplini astfel incit celalalt sa-§i poata
reveni. In mod sigur va veti intreba zadarnic, un timp
indelungat, de ce copilul se comporta ca atare, cu alte
cuvinte: reaqioneaza copilul atit de agresiv §i necontrolabil
din cauza atitudinii anxioase de impotrivire descrisa mai
sus, sau are probabil (§i) o tulburare grava de compor-
tament de tip ADHD, PDDnos sau altceva? Specialistul,
care la un moment <lat va trebui sa puna un diagnostic, nu
poate face acest lucru rara informatiile detaliate ale parin-
tilor despre comportamentul copilului lor.
In primul caz, al copilului adoptat cu o atitudine anxi-
oasa de impotrivire, comportamentul extrovertit este pre-
zent aproape intotdeauna, mai mult sau mai putin evident,
nu se pot observa in mod clar schimbari de dispozitie prin
care copilul sa devina dragut, cald §i ata§at §i la care sa ai
sentimentul ca exista un (scurt) adevarat contact emotional.
Veti avea nevoie de o rabdare de fier. Dupa mult timp -
adid luni de zile ! veti remarca probabil ca foarte incet §i
aproape pe neobservate s-a schimbat ceva. 0 data constatat
acest lucru, copilul va avea curaj sa cedeze rezistenta lui
treptat §i foarte lent dar sigur §i va incerca sa stabileasca un
contact adevarat cu dumneavoastra. La un copil cu Sin-
dromul Lipsei de Baza din pacate situatia este a§a cum
este, pnsele unor schimbari structurale pe fondul vqnicei
§i consistentei atitudini (pasive) agresiv-negative sint mici
sau inexistente. In ciuda acestor constatari, parerea mea
este cape termen foarte lung, cu multa rabdare §i pricepere
din partea asistentilor, va interveni o schimbare de compor-
tament §i copilul va invata sa-§i ,,manipuleze" handicapul

254
lntr-o oarecare masura. Un diagnostic timpuriu §i indru-
marea familiei slnt In acest sens de mare importanta.
Chiar atunci clnd este cu adevarat vorba despre o tulbu-
rare structurala precum ADHD, problemele de comporta-
ment vor persista de regula vreme indelungata; o data cu
cre§terea copilului problemele vor fi din ce in ce mai greu
de staplnit. Ramlne speranta de mai bine, dar mereu veti fi
dezamagit. Uneori v-ati revenit abia pe jumatate dupa un
anume incident §i copilul deja da semne de un alt com-
por_tament, probabil §i mai deranjant. Insa intre incidente,
crize §i dispozitii exista uneori ,,insule de lini§te", momente
de un real schimb de afectivitate in care copilul vine la
dumneavoastra sa caute un contact cald §i emotional. Multe
observatii §i informatii din partea parintilor m-au condus
la ideea ca probabil aceasta poate fi diferenJa cea mai
caracteristica intre un copil adoptat profund traumatizat §i
un copil cu ADHD. Clnd observam comportamentul mai
indeaproape, de exemplu lntr-un grup rezidential sau
lntr-o situa~ie familiala, vom vedea la copilul cu ADHD ca
are §i momentele lui bune, chiar dad slnt scurte. Un copil
cu ADHD poate fi trist cu adevarat §i poate simti un real
mare regret dupa o criza de furie la care din nou s-au
stricat de toate. Un copil ADHD poate stabili In anumite
momente §i un contact cald §i emo~ional §i oricum poate
avea o legatura strlnsa cu parintele sau ingrijitorul lui.
Un copil adoptat problematic, de obicei nu cunoa§te
aceste alternari §i chiar dad aparent exista, nu vor fi
momente de un adevarat progres emotional cu posibilitatea
unui schimb afectiv §i intim. Momentele emo~ionale §i
incidentele de apropiere due rareori sau niciodata spre o
lmbunatatire definitiva a rela~iei. Dispozi~ia inabordabila,

255
 negativa, agresiva §i disforid este de obicei durabila. Un
contact autentic nu are loc, acesta dmine intotdeauna la
stadiul de incercare a parintelui de a se J'mpaca, la care
copilul nu reactioneaza de loc, reaqioneaza ostil sau din
obi§nuinta.
Intr-un numar de cazuri se poate dezvolta totU§i pe
termen lung la copilul adoptat o J'ncredere precauta J'n
prezenta permanenta §i credibilitatea noilor parinti. A§a
cum am descris mai sus, abia atunci copilul va putea incerca
sa creeze o noua legatura emotionala. Dad nu se 1ntimpla
acest lucru nici dupa un timp indelungat, de exemplu un
an, atunci trebuie sa tinem serios cont de posibilitatea
existentei Sindromului Pierderii de Baza, J'ntr-o masura
mai mare sau mai mid. Nu J'nseamna ca situatia este
lipsita de speranta, dar trebuie dutat imediat ajutor.
Oricum, urmatorul lucru este valabil pentru toti copii:
dad comportamentul absolut narava§ al copilului vostru
persista mai mult timp, de exemplu mai mult de o jumatate
de an, rad ca vreo urma de imbunatatire sa fie vizibila,
atunci o consultatie la medicul de familie este recomandata.
Puteti trage concluzia ca tulburarea comportamentala a
copilului vostru (adoptat sau nu!) nu se va rezolva de la
sine cu rabdare §i dragoste.
In ultimii ani am avut impresia ca acei copii adoptati
problematici de tipul al doilea sint etichetati de dtre parinti
dar uneori §i de speciali§ti ca fiind hiperactivi, ADHD,
PDDnos, sau suferind de o ,,tulburare din spectrul autist".
In ziua de azi parintii sint deja pregatiti pentru eventualele
probleme 1naintea venirii copilului lor adoptat, prin biroul
de intermediere dar §i prin cartea mea Daca viaJa nu are
temei. A§ fi ultima persoana care sa le spuna sa nu fie
atenti, fiindd deseori copiii prezinta tulburJ.ri grave de
comportament. Acestea se aseamJna uimitor de mult, de
pildJ, cu tulburJrile copiilor cu ADHD, dar pot avea o cu
totul altJ cauza. Bineinteles, nu poate fi exclusa existenta
ADHD sau a unei tulburari de dezvoltare la un copil
adoptat.
Insistent ii Sfatuiesc pe parinti SJ nu meargJ la medicul
de familie pentru un diagnostic ci SJ ceara o consultatie la
un specialist. Este de importantJ cruciala sa §tii sigur dad
copilul are cu adevJrat ADHD, mai ales fiindd In prezent
se prescrie destul de repede medicatie pentru acest diag-
nostic.
Copilul adoptat de tipul al treilea pare a fi mai U§Or
abordabil, dar este o aparenta. De fa pt, ace§ti copii au mai
construit dteva straturi de protectie In plus. Din cauza
experientelor din trecut, ace§ti copii au dezvoltat o strategie
comportamentala inteligenta, care se rezumJ la aceea ca
este mult mai de§tept sate comporti dragut dedt sJ-i superi
pe toti prin impotrivire §i comportament narava§. Ei sint
antrenati in a ramine in afara oricarei banuieli. Acqti copii
au devenit total inabordabili pe plan emotional. Emotiile
celorlalti curg de pe ei ca ni§te pidturi de apa. ;;i-au format
In mod profesionist un scut impotriva durerilor recurente
§i a ranilor provocate. Prea des au fost abandonati de catre
adulti. Scopul lor incon§tient in viatJ este de a trece prin
ea cit se poate de bine, avind o inditerenta totala fatJ de
sentimentele celor din jur. Ei nu au incredere In nimeni.
Acqtia sint adevJrati ,,supravietuitori". Comportamentul
lor deseori catalogat ca fiind viclean §i ascuns, este foarte
greu de manevrat lntr-o familie. In realitate indica dt de
mare este spaima §i dt de adinci sint ranile. Ace§ti copii

257
par a fi - mai ales 1n afara familiei - descurdreti, veseli §i
de neatins, dar dedesubtul cojii netede §i dure se ascunde
de fapt o anxietate extrema §i singuratate. Sentimentul lor
de baza este o depresie atent acoperita. Rareori se poate
vedea o bucatica din vulnerabilul, adevaratul ,,eu"in modul
de a se comporta cu copiii mai mici sau cu animalele, dar
numai dad se §tiu nevazuti. In deceniile trecute am avut
impresia puternica ca multi copii cu SLB fac parte din
aceasta a treia categorie.
Atunci cind un copil adoptat se adapteaza initial rara
probleme la rutina familiei §i se comporta din prima zi de
parca ar face parte din familie de multi ani, dupa parerea
mea acest lucru trebuie privit ca un semnal de alarma.
De§i ace§ti copii vor provoca mai putina agitatie §i probleme
In primele luni sau ani fa~a de copiii de tipul al doilea,
totu§i, lncetul cu lncetul parintii vor simti In mod dureras
ca ei si:nt inabordabili 1n puncte esentiale. Din punct de
vedere emotional copilul pare a fi un fel de robot, manifesta
tot timpul aceea§i purtare stereotipa. A corecta, a pedepsi,
a vorbi, nimic nu are efect. Nuse poate comunica. Copilul
este prezent, deseori chiar prezent i:ntr-un mod foarte
deranjant, Iara a fi vorba de 0 interaqiune sanatoasa §i
reala. Parin~ii simt ca si:nt epuiza~i, neputind indica o cauza
exacta. Este ca §i cum copilul lor le-ar absoarbe §i suge
toata energia rara a da ceva in schimb.
Comportamentul fiecarui copil este puternic influentat
nu doar de istoricul sau ci §i de temperamentul lui. In mod
intentionat nu vorbesc despre caracterul copilului, fiindca
initial este foarte greu sau chiar imposibil sa descoperi
trasaturile tipice de caracter ale copilului. Imaginea totala
este Ind prea difuza §i distorsionata pentru ap ceva. Mai
tlrziu reiese de exemplu ca o timiditate initiala nu este o
caracteristica a copilului, ci doar o reactie anxioasa din
prima faza.
In concluzie: o prima impresie poate induce In eroare.
La copiii adoptati de obicei nu se aplica sloganul: ,What
you see is what you get" 12 . Mai lntii trebuie indepartate
multe straturi pina clnd se va putea vedea ceva din adeva-
ratul copil. Pentru asta ve~i avea nevoie de multa rabdare §i
de un bun spirit de observatie.

12 Expresie cu caracter publicitar din limba cngleza care a produs

acronimul vVYSIWIG, referitor la programe de calculator, care se
traduce aproximativ prin ,,rezultatul este chiar ceea ce se vede pe
ecran" (n. t.).

259
 A of eri structura

Oferirea structurii 1n educa~ia zilnid este una dintre

condi~iile de baza pentru dezvoltarea fizica §i emo~ionala
sanatoasa a oridrui copil. 0 buna structura este pentru
fiecare copil ca o casa sigura/ stabila. Sculatul §i mlncatul
la timp, orele de §coala, reguli §i ln~elegeri despre ora de
culcare, sport, statul la televizor, dulciurile, efectuarea
temelor, joaca cu §i la prieteni, revenirea acasa, sarcini
obligatorii §i mult mai multe, toate aceste lucruri de fapt
foarte obi§nuite, fac ca via~a unui copil sa fie placuta §i in -
siguran~a. Parin~ii care cred ca trebuie sa negocieze chiar
§i cele mai marunte lucruri, s!nt In pericol de a crea
neintentionat ni§te copii insuportabili care se vor vaita
mult timp, fiindca de obicei ap reu§esc ei sa ob~ina ceea ce
vor. De uncle provine acea dorin~a de a negocia nu se poate
descoperi U§Or. Sigur 1nsa este faptul ca unii parinti lntim-
pina dificultati in a lua conducerea in propriile miini §i se
tern de a nu fi considera~i autoritari. Dar totu§i, copiii mici
iubesc parin~ii hotari~i; acei copii nu vor sa negocieze, ei
vor sa §tie cum stau lucrurile. Pe deasupra, cu acele nego-
cieri nu doar se risipqte multa energie, ci §i mult timp
pre~ios pentru a se juca, a lucra §i a dormi.
Parintii cu mai multi copii §tiu din propria experien~a
ca un copil necesita mai multa structura decit altul. Unii
copii se nasc cu o i'nclina~ie spre ordine §i regularitate. Se

260
vede ca un astfel de tip de copil are un temperament destul
de constant, f5ra schimbari mari de dispozi~ie. Al~i copii,
dimpotriva, clarifica parin~ilor deja din faza de sugar di au
un temperament feroce §i oscilant. Ei s!nt in stare sa urle
cu putere ore intregi, dar §i sa ri'da cu pofta. Copiii constan~i
au, cum s-ar spune, un fel de structura lnnascuta. Copiii
mai agit;i~i, cu o dispozitie §i natura mai haotid, au nevoie
de o structura buna oferita din exterior, In primul rind de
dtre parintii lor. Mai t!rziu, la §COala, acqti copii ar trebui
sa fie tinuti In frlu mai mult cledt altii. Ca profesor in clasa
simti imediat ca lor le place 0 astfel de abordare, chiar dad
ei uneori slnt nevoiti sa protesteze intens pentru a mentine
imaginea !or. Intre aceste doua tipuri exista nenumarate
variante imaginabile care se incadreaza toate in limitele
normalului.
Interesant aici este sa intelegeti di o anumita structura
de caracter a copilului se regasqte la unul dintre parinti in
cele mai multe cazuri. Logic, bineinteles, dar am remarcat
deseori ca putini parinti Slnt COn§tienti de asemanarile
comportamentale intre copilul lor §i ei In§i§i. Totu§i, poate
fi de folos sa §titi ca mama, care este foarte structurata, este
mai potrivita decit tatal insu§i sa ofere structura intr-un
mod calm §i deliberat fiului clezordonat §i haotic, care este
sosia tatalui. Tatal 11 intelege bine pe fiul eel drag, dar de
obicei este §i mai putin rabdator §i ii irita repede compor-
tamentul care ar trebui sa-i fie cunoscut de la el insu§i.
Intr-o situatie normala structura este de la sine inteleasa,
dar niciodata rigida. A fi consecvent la extrem este lipsit de
dragoste: cine iube§te un copil §i este legat emotional de
el, respecta nevoile copilului §i nu poate alttd dedt sa
reactioneze instinctiv. Consecventa extrema poate fi doar

261
rigida, plictisitoare §i seaca. Sa te ocupi de copii necesita
creativitate §i flexibilitate. Regulile exista ca sa fie incalcate
uneori. Nimic nu este mai grozav declt sa maninci din
dnd in dnd o tableta intreaga de ciocolata sau o punga
mare de chipsuri, clatite sau spaghete pina dnd ti-e rau
tare. Sau sa stai treaz pina tirziu, fiindca in mod normal
nu este permis ! Consecinta rigida creeaza distanta emo-
tionala intre adulti §i copil. Un parinte implicat §tie ca
uneori un copil are nevoie de indulgenta din partea lui,
rara a renunta la control. Curajul de a devia de la regulile
normale este permis doar atunci dnd acele reguli normale
sint complet inradacinate. Structura trebuie sa fie !impede
§i mereu valabila, inainte de a putea face un pas in stinga
sau in dreapta. Familiaritatea cu structura normala face
copilul sa inteleaga ce anume este o exceptie §i ca exceptia
este o singura data. lntr-o educatie unde structura §i liber-
tatea se afla intr-un raport judu§ una cu cealalta, acolo
implicarea §i interactiunea emotionala sint intelese de la
sine. Cu totul altfel sta situatia intr-o familie cu un copil
SLB. Posibilitatile parintilor de a fi supli cu structura
existenta sint extrem de !imitate. Exista foarte putin spai;iu
de mi§care. Modul in care parintele trebuie sa pastreze
structura §i sa traiasd regulile impuse, este pentru el/ ea
nenatural §i greu de efectuat. f nsa pentru un copil cu SLB
aceastcl abordare este o cond1/ie necesara pentru a putea crepe,
ca in noua lui familie sa fie construita pentru el o casa
emoJionala stabila Ii sigura a carei structura sa fie atit de
solida fncit el poate lovi in acele ziduri Jara ca ele sa se
clatine.
Copilul are mare nevoie de acea abordare clara §i prac-
tid pentru a se putea dezvolta dt mai bine. 0 data ce

262
lumea lui nu mai este atit de haotica precum aceea In care
a trait lnainte, se va crea un pie de loc pentru a Iasa Ia o
parte controlul. inainte copilul trebuia sa urmareasca cu
frid totul §i pe to\i §i via\a era de cele mai multe ori total
imprevizibila. Tocmai previzibilitatea stricta ofera lini§te:
mama va veni dupa mine dnd acele ceasornicului stau
amindoua in sus. Atunci marna neaparat trebuie sa fie acolo
la ora douasprezece fix I Chiar §i pentru un copil biologic
poate fi deranjant faptul ca mama intlrzie zece minute,
dar pentru un copil anxios, adoptat, este de-a dreptul 0
drama. De parca lumea se prabu§e§te. Pina Ia urma copilul
nu are o baza sigura In existenta lui, nu este in stare sa
gindeasca §i sa simta pur §i simplu: mama va veni pu~in
mai tfrziu caci mama nu ma paraSe§te, deoarece nu a trait
niciodata acea experienta pozitiva de baza. Parin\ii unui
copil cu SLB nu pot fi destul de punctuali, fiabili §i previ-
zibili. Nu va lasa\i ln§elat de faptul ca aparent nu se poate
observa nimic la copilul dumneavoastra sau ca reaqioneaza
indiferent §i dezinteresat la 'intlrzierea dumneavoastra.
Dad undeva se aplica zicala ca ,.aparen\ele in§eala", atunci
este in aceasta situa~ie. Structura este cu adevarat vitala
pentru copilul dumneavoastra cu SLB.
 Pastrarea distantei in plan emotional

Exista doua motive pentru care un parinte trebuie sa fie

extrem de precaut In dutarea unei apropieri emo~ionale §i
fizice in rela~ia cu un copil SLB.
Mai intii privim emo~ia prin prisma percep~iei copilului.
Copilul are dificulta~i cu intimitatea §i apropierea emo-
~ionala. In momentul in care parintele se apropie prea
mult, pot urma diferite reaqii, printre altele in func~ie de
temperamentul copilului. U nii copii suporta in aparen~a
apropierea, cind sint atin§i sint ca o papu§a de cirpa.-Al~i
copii se sperie §i devin anxio§i din cauza apropierii apasa-
toare a parintelui. Uneori tresarirea aceasta duce la o
manifestare agresiva, alteori un copil se poate retrage §i
este inabordabil. Reac~ia agresiv-anxioasa poate fi foarte
puternid, prin urmare poate sa tread mult timp pina cind
parin~ii vor avea curaj sa fad 0 noua incercare de a duta
apropiere emo~ionala. Reaqiile puternice §i deseori total
imprevizibile ale unui astfel de copil necesita din partea
parintelui o empatie mare. A pastra distan~a nu este o
op~iune potrivita pe termen lung. Copilul, cu siguran~a are
nevoie de dldura §i intimitate, dar acestea trebuie dozate
cu grija, cu mult respect pentru sentimentele copilului.
Motoul este: de fiecare data incerdri prudente, dar nu
for~a~i nimic. Fi~i aten~i in permanen~a la nevoile copilului
care se pot schimba uimitor de rapid.
 In final, §i acesta este probabil lucrul eel mai dificil:
arta este de a opera in a§a fel lndt copilul sa fie dt mai
putin con§tient de atentia dumneavoastra permanenta §i
sa nu simta presiune emotionala. Probabil putem alege un
termen mai pozitiv in loc de termenul negativ de a pastra
distanJa emoJionala §i putem vorbi despre a oferi spaJiu
emoJional. Acest lucru se poate realiza in diferite moduri
care, binelnteles, depind de abordarea personala a parin-
telui. Spre ilustrare, un exemplu despre cum ar putea fi
facuta:
.,Tata lncearca sa o determine pe Rosa sa fad un puzzle
impreuna cu el. Rosa (4) refuza initial sa coopereze. Calm,
tata se apud de puzzle, dar nu insista la Rosa. Atitudinea
lui relaxata trebuie sa transmita: dad mai vrei sa participi
bine, dad nu, tot bine. Dad Rosa dupa un timp, rara
tragere de inima, ridid o piesa a jocului care a dzut ,,din
intimplare" pe podea, tata continua fara a o baga in seama.
El nu !ncepe sa intrebe imediat dad ea vrea cumva sa
participe, nu cauta locul piesei gasite de Rosa, l§i continua
calm treaba, fara a da o atentie speciala copilului. ~ansa ca
Rosa incetul cu incetul sa-1 ,,ajute" pe tata este mult mai
mare dedt atunci dnd tata ar fi insistat §i ar fi presat-o pe
copila."
Pentru unii parinti este aproape o atitudine naturala,
pentru altii necesita foarte multa staplnire de sine, rabdare,
empatie §i pastrarea COn§tienta a distantei ca sa-i ofere
copilului cu SLB suficient ,,spatiu emotional". Oridt de
greu ar putea fi uneori, aceasta abordare prudenta a copi-
lului da dovada de respect §i de o mare implicare emotio-
nala. Prin oferirea acestui spatiu copilului, el prime§te o
pnsa optima de a se dezvolta pe plan emotional.

265
 Dupa parerea mea este foarte important a fi extrem de
prudent la apropierea emotionala §i mai ales la atingerile
fizice deoarece ca parinti, §tiind prin ce a trecut el §i ce
anume ii lipsqte, doriti sa-1 luati a§a cum este. De aceea
eu sint foarte sceptica fata de terapiile mai mult sau mai
putin alternative care au la baza un contact fizic intensiv §i
fortat cu copilul. In ultimul timp vedem pe ici, pe colo, o
reinviere a ,,terapiei holding" (holding therapy), provenita
din Statele Unite la sfir§itul anilor '70 §i variante ale
acesteia. Terapia holding avea ca punct de plecare ideea ca
tinerea la propriu a copilului cu tulburari de atapment §i
imbratiprea lui, eventual cu forta, ar provoca o descoperire
emotionala dupa care copilul s-ar putea deschide catre
parinti in totalitate. In opinia mea o astfel de terapie este
nepotrivita pentru copiii cu Sindromul Lipsei de Baza.
Dar §i in general a§ fi retinuta fata de o astfel de abordare
fortata. Din prima perioada in care aceasta terapie a fost
aplicata, s-a §tiut ca uneori chiar la copiii foarte mici poate
avea un efect erotic nedorit. Consider ca tinerea fortata a
unui copil adoptat traumatizat nu este nimic altceva dedt
o violare periculoasa a integritatii personale a copilului §i o
lipsa de respect fata de sentimentele lui. Mai ales in cazurile
in care nu se cunoa§te istoricul copilului ar trebui aqionat
cu foarte mare grija in privinta atingerilor fizice care pot fi
interpretate de copilul cu un trecut traumatizat ca ame-
nintari sau chiar violari. Atit terapeutul cit §i parintele
adoptiv ar putea cauza, in ciuda celor mai bune intentii, o
noua trauma iremediabila. Pentru un copil cu SLB trebuie
sa fie incredibil de inspaimintator sa fie asaltat fizic §i
emotional intr-o astfel de maniera. Mai ales un copil cu
SLB, fiind de doua ori mai vulnerabil, are dreptul la o

266
abordare plina de respect. Un stil for~at face mai mult rau
dedt bine, i'n convingerea mea. Un copil cu SLB se poate
dezvolta eel mai bine i'ntr-un mediu i'n care are destula
structura ca sa se simta i'n siguran~a §i unde prime§te
suficient spa~iu fizic §i emo~ional ca sa creasd. Gasirea
echilibrului corect i'ntre cei doi factori este o provocare
permanenta pentru parin~i §i educatori.
Acum vom analiza termenul de ,,a pastra distan~a i'n
plan emo~ional" §i prin prisma sentimentelor parintelui. A
educa un copil cu SLB este pentru parin~i o sarcina epui-
zanta §i consumatoare de energie. Daca parintele va lasa
sa vorbeasd ,,sentimentele normale" In rela~ia cu copilul,
el va fi jignit incontinuu §i va ajunge total epuizat emo~io­
nal. Copilul respinge parin~ii, nu este de incredere, nu este
i'n stare sa stabileasca o rela~ie reala, pe scurt, toate aceste
lucruri s!nt de fapt atlt de nenaturale, !ndt este necesar ca
parin~ii sa se apere lmpotriva dezamagirilor intr-un mod
aproape profesional.
In cartea Daca viaJa nu are temei exista un capitol scurt
i'n care am vorbit deja pu~in despre aceasta dilema. Pe de o
parte parintele trebuie Sa rami'na el JnSU§i, copilul trebuie
sa fie In stare sa ,,citeasd" sentimentele autentice ale
parintelui, deoarece prin observarea sentimentelor altora
copilul trebuie sa i'nve~e care sentimente anume se potrivesc
cu anumite comportamente, stari sau lnti'mplari. Pe de
alta parte parintele are nevoie de.un fel de ,,distan~a profe-
sionala" spre binele copilului, dar §i pentru ca el sa reziste.
Aceste doua lucruri contradictorii fac din a trai cu un copil
cu SLB o balansare continua pe o coarda insuficient de
i'ntinsa. Provoad multe dureri, uneori dde~i tare, copilul
este In stare sa va loveasd Iara mila in momente nea§tep-
tate. Atunci, un partener care poate prelua pu\in §tafeta
poate fi o binecuvlntare pentru dumneavoastra §i pentru
copilul vostru. La urma urmei un parinte nu este un robot
§i nu poate reaqiona mereu profesional la comportamentul
extrem de du§manos care ranqte profund. Partenerul
dumneavoastra, lntr-o situa\ie care escaladeaza, va fi proba-
bil capabil sa previna 0 rabufnire furioasa nenuan\ata pe
care nu o mai pute\i staplni. In mod normal un val de
furie necontrolata nu va lmbunata\i situa\ia, mai bine va
distan\a\i pu\in, In eel mai rau caz plecati lntr-o plimbare.
Este cunoscut faptul ca un astfel de copil poate avea un
efect de epuizare emo\ionala totala asupra parin\ilor §i ca
parintele eel mai implicat este lovit mai puternic. In ciuda
opiniilor moderne despre paternitatea comuna §i economia
lnfloritoare, rareori este posibil ca sarcina l.ngrijirii copilului
sa fie lmpar\ita egal intre parin\i. Parintele care petrece eel
mai mu!t timp cu copilul va fi eel mai mult incercat pe
plan emotional. Diferen\ele de temperament §i de caracter
intre cei doi parteneri joad de asemenea un rol important.
Discuta\i aceste chestiuni pentru a evita tensiunile reci-
proce. Incercati sa convinge\i copilul vostru ca se in\elege
mu!t mai bine cu partenerul declt cu dumneavoastra. El
sau ea poate transmite - §i datorita faptului ca este mai
pu\in prezent mai mult calm fa\a de copilul vostru.
Profita\i de prezen\a celuilalt pentru a va odihni pu\in.
Trebuie sa pastra\i linia principala pozitiva amintindu-va
de succesele cele mai marunte §i leg!ndu-le unele de altele.

268
 O atitudine deschisa

Extrem de necesar5 este acum o atitudine cit se poate

de deschisa spre toti. Vorbiti cu rudele apropiate, in orice
caz cu medicul de familie, vecinii buni, prietenii §i eventual
cu preotul sau pastorul vostru. Daca pe viitor se va ivi o
situa~ie 1n Familia dumneavoastr5 in care este nevoie de
ajutor imediat, atunci veti avea la cine sa apelati. Vorbesc
din experien~a atunci cind spun ca pare a fi aproape o
regulJ. ca intr-o situa~ie de criza sa nu-\i po~i gasi rudele
apropiate. Iar prietena ta cea mai buna este plecata chiar
in weekendul acela. Trebuie sa vii asigurati ca in astfel de
situa~ii ave~i la indemina mai multe numere de telefon,
printre altele al grupului de sprijin al parin\ilor caruia
v-a\i alaturat. Probabil pare exagerat, dar am experien\a cu
o mama adoptiva care intr-o situa\ie de criza era atit de
disperata incit ii era frica d-§i va face ceva groaznic ei sau
copilului ei. In astfel de momente trebuie sa fie cineva
disponibil in foarte scurt timp, §i o persoana cu aceea§i
soarta §tie sa aprecieze mai rapid seriozitatea situa\iei.
Faptul ca in ace! moment se afla linga dumneavoastra o
persoana care va in\elege sau care este disponibila sa va
asculte, este uneori o U§urare.
Vorbiti cu fnsufi copilul cu SLB, chiar dad este ind.
mic ! Va va uimi cite poate in\elege, un copil de exemplu
de cinci sau pse ani. Nu rareori copiii adoptati au rezultate

269
mai slabe la testele olandeze dedt copiii olandezi. In multe
cazuri acest lucru nu spune ceva despre inteligenta !or
reala. Rezultatele !or sint influentate §i de factori precum
1nt1rziere de limbaj §i substimulare, de exemplu la rh.otrici-
tatea fina. Majoritatea copiilor au o inteligen~a medie §i
sint In stare sa 1nteleaga o explicatie simpla. Explicati la
nivelul copilului ce se intimpla cu el sau ea. Alegeti un
moment 1n care copilul este relaxat §i atent §i atmosfera
este buna. Povestiti-i copilului dumneavoastra ca inainte
nu a avut un tata sau 0 mama care sa aiba grija de el §i ca
din acest motiv viata este mai grea acum. Ii puteti explica
ca acum deseori are senzatia ca este parasit §i ca toti sint
impotriva lui. Copilul dumneavoastd poate intelege bine
ca se simtea ap atunci dnd era ind bebelu§ §i ca acele
sentimente nu dispar imediat. Explicati-i ca dumneavoastra
ca parinti sinteti con§tienti de faptul ca ind se mai aflil'ln
interiorul lui ,,un ghem" foarte mare de suparare §i tristete
din trecut §i ca acea amaraciune §i furie uneori iese afara
din senin. Probabil exista lucruri foarte neplacute §i triste
din trecut pe care voi nici nu le §titi §i care sint uitate §i de
copil. incercati sa-i explicati copilului ca este foarte logic
ca el sa glndeasca mereu ca mama §i tata nu-I iubesc cu
adevarat §i ca toata lumea este impotriva lui. Spuneti-i
copilului ca ar putea fi de ajutor sa va lntrebe dad ii mai
iubiti, deoarece pentru mama §i tata acest lucru este atit de
obi§nuit indt uita pur §i simplu sa-1 spuna mai des. Agata-
ti-va ca parinte de orice comportament pozitiv, cit de mic
ar fi, ca sa-i spuneti copilului cit de mult ii iubiti. Ii vedeti
pe (toti) copiii crescind datorita complimentelor. Un copil
cu SLB are nevoie de asta eel putin de doua ori mai mult
fata de un alt copil.
 Este extrem de important sa explica~i chiar §i unui copil
mic ca uneori va pute~i supara foarte tare atunci cind el
este enervant sau c!nd pentru a nu §tiu dta oara a distrus
ceva sau perturba atmosfera. Noi Ii spuneam Isabelei §i
pentru ea era foarte interesant fiindca era In limba engleza:
,,I hate what you do, but I don't hate you" (urasc ceea ce
faci, dar nu te urasc pe tine). Bine:ln~eles, trebuia explicat
de o suta de ori din nou §i chiar dad Ii spuneam mereu ca
o iubeam, nu avea efect cu adevarat, dar totu§i ...

271
 Adevar ~i minciuna

Noi, parin~ii, punem mare valoare pe adevai:. Copiii

trebuie sa spuna adevarul in momentul in care noi ii
intrebam ceva. Noi l'n§ine tri§am destul de des §i acest
lucru pard nu prea ne deranjeaza. ,,Nu, eu nu pot veni in
seara asta, din pacate", in loc de ,,Nu, astazi nu prea am
chef" La copii: ,,0, alta data!" In loc de ,,Nu, acum nu!"
Eu realmente niciodata nu am auzit pe nimeni raspunzind
sincer la intrebarea: ,,Cine a termmat hirtia igienid §i nu
a pus alt sul ?"
In rela~ia cu copilul nostru cu SLB dutarea adevarului
dauneaza rela~iei in cele mai multe cazuri. Exemplul cu
sulul de hirtie igienid ne arata I impede: in acest tip de
situatii adevarul este total neinteresant. ~ti~i deja demult
despre copilul vostru cu SLB ca iar a facut pipi pe capacul
veceului, §i-a pierdut adida§ii (altfel erau acum la locul lor
In garaj !), nu a facut ordine in dormitorul lui (in continuare
este o rava§eala acolo !) §i a furat douazeci de euro din
portofelul dumneavoastd (cu 0 ora in urma se aflau ind
acolo !) Nu va obosi~i sa dutati adevarul, raspunsurile sincere
la fntrebarea ,,de ce". Este o pierdere de timp §i va ia
incredibil de multa energie. Inainte de toate evita~i ches-
tiunile de orgoliu. Veti pierde. Opri~i-va cu interogatoriile,
nu dau randament. Noua ne-au luat ani §i ani de zile, cu
incredibil de multe greutati §i pierdere de energie, ca sa

272
 recunoa§tem aceste fapte simple. Noi continuam interoga-
toriile noastre cu Isabel in care o bombardam lntruna cu
intrebari suparatoare, la care apoi niciodata nu primeam
raspunsuri reale. Privind inapoi eu inteleg acum ca ceream
imposibilul de la ea. Intreaga situatie era atit de 1nfrico§a-
toare pentru ea lnclt, dupa un astfel de interogatoriu de un
stert de ora, relatia noastra §i a§a problematidi, era tulburata
timp de mai multe zile. Intr-o situatie amenintatoare
pentru el, copilul cu SBP este aruncat inapoi irevocabil in
temerile Jui vechi §i bazale. Copilul nu poate face altceva
dedt sa se apere.
Asta inseamna di trebuie sa treceti cu vederea orice ?
Deloe, copilul trebuie sa §tie foarte bine cum stau lucrurile,
ce i se permite §i ce nu (structura). Insa ceea ce vreau sa
spun cu cele mentionate anterior este di trebuie, ca parinte,
sa aqionati dt se poate de pragmatic. Intreba~i-l pe copil o
data, eel mult de doua ori ce s-a 1ntlmplat. Dad nu
reaqioneaza, atunci urmati intui~ia §i analizati cele intim-
plate. Dad sinteti aproape sigur ca el este vinovat, formulati
ceva de genul: ,,Pacat di ~i-ai pierdut adida§ii §i pacat ca
nu vrei sa recuno§ti. Altfel am putea sa ne gindim impreuna
uncle pot fi. Acum trebuie sa te duci sa cauti singur. Dad
te razginde§ti, te poti intoarce. Tata (sau mama) acum i§i
continua gatitul (cititul, treaba etc.) ~i lntelegi di, in cazul
In care nu !ti gase§ti adida§ii, miine nu te poti duce la
antrenament." Nu spuneti imediat, intr-o prima reaqie de
furie: ,,~i nu !ti cumparam altii !" Oricum, niciodata nu
amenintati cu pedepse ,,pe termen lung", nu are efect la
copiii ,,normali" §i absolut deloc la copii cu SLB. Nimic
nu este mai daunator pentru autoritatea de lunga durata
dedt sa fi~i nevoit sa reveniti asupra amenintarii rostite

273
anterior §i a pedepsei promise. Va pierdeti credibilitatea de
parinte serios. Incercati sa nu aplicati bataia, nu este de
ajutor. Mai mult: la incasarea acestor ap numite ,,palme
pedagogice" un copil cu SLB de obicei nu clipe§te din
ochi; riscul este ca acest lucru va va infuria atit de tare
incit apoi il veti bate cu adevarat. In cartea Dadi via/a nu
are temei am descris cit de tare poate scapa de sub control
situatia. Totu§i, sint de parere ca in anumite circumstante
de exceptie o palma la fund va cauza mai putine daune
decit iritatiile acumulate exprimate ca repro§uri flira sfir§it
§i suparare de ore intregi.
La un copil SLB mic a§ alege o pedeapsa concreta §i
scurta, de exemplu o pauza de zece minute pe hol, mai
degraba decit o pedeapsa aminata precum ,,Iara televizor
diseara". Pina seara copilul i§i §terge din memorie senti-
mentul de vinovatie - dad 1-a avut vreodata ! - §i va simti
pedeapsa aminata ca o hartuiala. La aceasta vor urma doar
cicaleala §i necajire.
Probabil va ginditi acum: ,,Mda, sa reaqionez rezonabil
§i calm." Dar ,,din intimplare" sinteti furios ! Adida§ii aceia
erau aproape noi §i dupa ce au ramas 0 saptamina in
vestiarul de la sala de sport, cu siguranta au fost luati de
altcineva. Ar fi inuman dad intotdeauna ati putea sa va
tineti supararea in interior, oricum copilul are voie sa vada
ca sinteti suparat, chiar §i numai pentru a invata ca altii tin
la lucrurile lor §i au grija de ele. Totu§i cred ca eel mai bine
ar fi sa evitati o adevarata criza de furie, deseori acestea
sint momentele in care partenerul va poate salva. Plecati
putin de acasa, la cumparaturi, la o plimbare.
Faptul ca multele noastre discutii au pus-o pe Isabel pe
ginduri pina la urma, dovede§te urmatoarele: intr-o anu-

274
mita faza Isabel a l'nceput sa l'n~eleaga ca minciuna ii
aducea numai probleme. La §COala sau acasa §i, mai ales,
cu prietenii §i prietenele a descoperit ca ,,dad min~i, trebuie
sa ai o memorie al naibii de buna". Ea insa§i a spus - avea
treisprezece ani atunci: ,,Pare ciudat, dar eu mint precum
respir. Un om normal trebuie sa se gindeasca pentru a
inventa o minciuna, la mine este invers. Cineva ma intreaba
ceva, nu conteaza ce, §i dad nu ma gindesc con§tient,
imediat iese o minciuna. Trebuie sa fac un efort mare ca sa
spun adevarul." Ea insa§i nu prea in~elegea acest compor-
tament. Vorbind am ajuns a in~elege ca pentru un copil cu
SLB o intrebare adresata direct este ca o amenin~are ime-
diata. Ce se intimpla apoi? Copilul reaqioneaza ca un
fugar, incearca sa scape repede §i clt Se poate de U§Or.
Minciuna este pur §i simplu un mod de supravie~uire
inradacinat. ,,Dar", zicea Isabel in continuare, ,,uneori ma
gl'ndesc mai tirziu: Ce prostie ca iar am min~it, puteam sa
raspund normal, iar acum m-am ales cu probleme fiindd
nici nu am curaj sa recunosc." Impreuna am ajuns la
concluzia ca in afara casei trebuia sa se gindeasd bine §i
abia a poi sa raspunda. Oricum, a durat ind ci~iva ani buni
pina dnd Isabel a fast in stare sa aplice aceasta tactid. ~i-a
creat probleme de nenumarate ori din cauza acestor min-
ciuni §i pove§ti fantastice. Am stabilit ca acasa Isabel avea
posibilitatea sa revina asupra unei minciuni spuse anterior
§i ca eu trebuia sa 1ncerc sa nu ma supar. ~i ani mai tirziu,
dintr-o data s-a intimplat acest lucru. Uneori ind se mai
intimpla.

275
 Jocul de roluri

Mul~i speciali§ti ne spuneau pe atunci ca a vorbi §i mai

ales a discuta nu avea nici un rost, fiinddi Isabel nu lnva~a
nimic din trandneala noastra (mai ales a mea) §i doar
a§tepta sa se termine. Par~ial este corect. Intr-adevar, reu§ea
mereu ca dupa o predidi de cinci minute, imediat cind se
ivea 0 pauza de dteva secunde, sa lntrebe Iara ezitare:
,,Pot sa ma due acum la Sandra ?" ~i eu ma g!ndeam a poi :
,,Bine, atunci plead, tot nu ln~elegi nici o iota din ceea ce
spun." Mul~i ani mai tirziu am discutat acest lucru-cu
Isabel §i ea spunea atunci: ,,Binein~eles d auzeam ce
spuneai §i chiar am ~inut minte pe termen lung, dar in
momentul respectiv nu ma interesa deloc." Isabel are acum
senza~ia ca povestea cu ,,pidtura mid care cade in mod
constant §i care gaurqte piatra cea mai dura" con~ine un
mare adevar. Pe copiii din grupul ei (ea lucreaza in funqia
de colaborator pedagogic intr-o institu~ie psihopedagogica)
ii padile§te uneori cu urmatorul true. Ea §i colegii ei spun:
Bine baie~i, noi ne-am saturat sa fim tot timpul
lideri de grup, pentru 0 jumatate de ora voi trebuie sa fi~i
cei care conduc grupul §i noi vom fi copiii !
Copiii nu se prind, ei considera geniala aceasta schim-
bare de putere. Cei doi lideri de grup lncep binein~eles sa
fie obraznici, exact cum fac copiii de obicei. Refuza sa fad
ordine, sa manince sau sa fad baie, se cearta §i se prefac d
se bat tare. Cu stupoare Isabel constata atunci ca acei copii
din grupul ei {tiu exact cum sa acJioneze In aceasta situaJie,
chiar folosesc acela{i limbaj ca liderii de grup, in timp ce
pu~in inainte priveau ca ni§te pro§ti §i se preraceau ca erau
nebuni. Doar ca au tendin~a de a pedepsi mult mai tare
decit liderii adevara~i. Cu alte cuvinte: copiii par ca sint
mult mai prostu~i decit s!nt in realitate, ei inteleg mental
foarte bine ce Ii se spune. Acest lucru nu 1nseamna ca
sentimentul, emo~ia parintelui sau a educatorului este
perceputa de copil. Eu cred d acest lucru nu se intimpla,
din cauza lipsei unei rela~ii afective normale §i de aceea
trebuie sane bazam pe repetari dese ale mesajului. Uneori
insa copilul dumneavoastra reaqioneaza atit de evident
incit §ti~i sigur din acel moment exista un contact real.
Imi amintesc de pard ar fi fost ieri despre o situa~ie 1n
care eram complet disperata despre inaccesibilitatea
Isabelei, sub nici o forma nu puteam comunica cu ea.
Stateam fa~a in fa~a la masa §i atmosfera era tensionata. Pe
atunci Isabel avea doar opt ani. Urma tratamentul unui
psihiatru pentru copii pe care 'in carte am numit-o Maria.
Facea terapie prin joc cu Isabel. Ca o revela~ie ii spuneam
Isabelei la un moment dat: ,,Eu nu mai §tiu, mama nu §tie
cum sa ajunga la inima ta, mama se simte disperata acum"
§i incepeam sa pling cu adevarat. Continuam cu: ,,Acum
tu trebuie sa fii Maria §i tu trebuie sa-i spui mamei ce sa
fad cu Isabel." Fara ezitare Isabel prelua rolul Mariei §i
!mi explica dt de blocata era ,,Isabel" §i ca acest lucru
trebuia sa fie foarte trist pentru mine. Apoi mai zicea, ca
,,Maria", ca eu trebuie sa in~eleg cit de greu era pentru
Isabel ca eu o prindeam mereu §id toata supararea ei nu
era indreptata impotriva mamei personal §i ca nu ar trebui

277
sa ma afecteze prea mult, fiindca Isabel ma placea, de fapt.
In acele citeva minute in care Isabel ie§ea din pielea ei i§i
privea propria persoana ca un psihiatru, prezenta o analiza
clad §i complet corecta a situa~iei.
Dupa aceasta scena aproape magid starea Isabelei nu
se i'mbunata~ea, nici nu exista un progres emo~ional din
senin, dar eu puteam sa suport sa 0 ating din nou §i sa
inving propria furie §i durere.
De cite ori nu sintem noi adul~ii prin§i 1n tot felul de
probleme emo~ionale, de exemplu cu partenerul nostru.
Noi §tim foarte bine in sinea noastra ca minia noastra,
insisten~a §i lipsa capacita~ii de a ierta pot strica mereu
atmosfera. Insa nu reu§im sa schimbam rapid astfel de
lucruri, trebuie sa ne gindim foarte bine §i apoi necesita
multa energie. Nu rareori schimbarile marunte dureaza o
via~a !ntreaga. In via~a de zi cu zi un copil SLB de obi\:ei
nu este con§tient de ceea ce provoad el cu comportamentul
lui in familie, ca sa nu mai vorbim despre cauza profunda
a acestuia. Chiar §i numai din acest motiv este extrem de
important §i folositor sa discuta~i des §i calm §i nu in
timpul unui conflict! Luind in serios copilul cu tot cu
handicapul lui exprima~i respect, ceea ce in opinia mea
este cuvintul cheie in orice rela~ie cu copii §i tineri. Un joc
de rol poate fi uneori o unealta edificatoare.
 A explica

Un simptom remarcabil al Sindromului Pierderii de

Baza este faptul ca acest copil nu cunoa§te sentimentul de
dor pentru mult timp. Acest lucru este destul de trist,
deoarece indica faptul ca i'nd nu s-a dezvoltat atapmentul
fata de obiecte sau, dad vreti, ata§amentul fata de parinti
§i mediu. Ci'nd Isabel avea aproximativ zece ani vorbea i'n
mod denigrant despre un baie~el din grupul ei reziden~ial
i'n care locuia pe atunci. Vi::>rbea astfel: ,,Baiatul eel nou
este un pampalau, se afla la noi de o saptami'na §i Inca mai
jelqte toata ziua dupa mama lui §i zice ca vrea acasa, vai
de mine, ce pllngacios ! " N oi am abordat pe larg acest
subiect §i am i'ncercat sa-i explicam Isabelei ca este normal
sa-~i fie dor de casa §i ca de fapt era mai grav pentru ea ca
i'nd nu o ,,deranja" acel dor. Am i'ncercat sa men~inem
discu~ia Intr-O atmosfera vesela §i U§Oara prin a spune ca
acest lucru era binei'n~eles §i foarte practic pentru Isabel,
fiindd se putea duce sa doarma oriunde rara griji. Insa am
subliniat ca speram ca i'ntr-o buna zi sa simta §i ea senti-
mentul de dor §i sa se glndeasca: ,Yreau acasa !" incetul
cu i'ncetul, 1n rela~ia noastra cu Isabel a devenit limpede
faptul ca noi, prin multe discu~ii cu ea despre problema ei
§i despre cum anume sa abordeze anumite dificulta~i, am
ajuns lntr-o faza In care cautam solu~ii lmpreuna cu Isabel.
Am devenit alia~i In loc de du§mani. In plus, §ederea ei i'n

279
afara familiei a contribuit mult la acest lucru. Prin distan~a
care s-a format, s-a creat §i distan~a emo~ionala (vezi
capitolul IX).

280
 Punctele forte ale copilului cu SLB

Fiind ocupat In permanenta cu problemele zilnice ale

copilului lor cu SLB, este greu pentru parinti sa vada §i
laturile pozitive ale copilului, dar ele exista cu siguranta:
- RelaJioneaza UfOr cu cei de virsta lui.
Multi copii cu SLB slnt placuti §i veseli in contactul cu
copiii de v!rsta lor. Deseori au un §ir lung de prieteni §i
prietene !n jurul !or. De§i pentru cei de acasa este doua ori
mai greu atunci dnd ei sint morodno§i, narava§i §i ener-
vanti, cea!alta latura este totu§i pozitiva. Rareori slnt refu-
zati de parintii colegilor de clasa sa-i viziteze acasa. Cei
mai multi copii se bucura sa se joace cu ei. In exteriorul
casei ei s!nt veseli §i s!nt considerati o companie placuta.
Binelnteles exista §i copii cu SLB care lntotdeauna §i
oriunde etaleaza un comportament inacceptabil, dar ei slnt
exceNii.
Sint pricepu]i fn relaJiile supe1ficiale cu aduljii din
exteriorul casei.
Acest lucru este greu de acceptat pentru parinti. Acasa
copiii slnt insuportabili §i due parintii la disperare, iar la
altii sint ca ni§te vedete. ~i aici puteti incerca sa valorificati
partea pozitiva. In cazul in care cei din jur sint la curent cu
problematica profunda a copilului dumneavoastra cu SLB,
puteti trimite copilul pentru dteva zile In vizita la altii.
Du pa un timp multi parinti vor evita aceste vizite, deoarece

281
intotdeauna ramin cu senzatia ca rudele/ prietenii lor nu
inteleg deloc despre ce anume este vorba. Ii puteti i'ncuraja
dinainte prin a le spune ca un weekend cu siguranta va
decurge grozav, ati't timp cit copilul va reu§i sa-§i joace
rolul. Dad ei dupa un astfel de weekend fantastic ind se
mai indoiesc de spusele dumneavoastra, le puteti propune
ri'zind sa-l tina timp de eel pu~in doua saptamini pe copilul
dumneavoastra, apoi lucrurile se vor clarifica. Presupuneti
ca rudele §i prietenii apropiati care cunosc bine familia
dumneavoastra nu se vor indoi de veridicitatea pove§tii
voastre. Profitati mai ales de posibilitatile care se ivesc
pentru a sdpa de copilul dumneavoastra timp de o zi sau
un weekend, va ofera ocazia sa va reveniti. Un sfat din
propria experienta: sa nu stati acasa, orici't de obositi §i
epuizati ati fi. lqiti, altfel ajungeti din nou sa discutati un
weekend intreg doar despre copilul dumneavoastra. 0
plimbare pe plaja sau in padure va vor da aer la propriu §i
la figurat.
- Cunoafterea oamenilor p' abilitatea de a profita
Mai ales copiii cu SLB care au fost adoptati mai tirziu,
sa spunem de la vlrsta de patru ani, au 0 fabuloasa putere
intuitiva de a cunoa§te oamenii. Cel mai probabil aceasta
este inradacinata in nevoia de supravietuire care i-a antre-
nat extrem de precis in a detecta pericolul. Ei aproape ca
pot mirosi dad cineva este in regula sau nu. In primii ani
Isabel §tia imediat, de la prima intilnire cu un adult, sa ne
spuna dad persoana respectiva era de incredere sau nu.
Aud parinti spunind: ,,~i atunci de ce au un talent
extraordinar in a-§i alege gre§it prietenii §i prietenele care
nu sint buni de nimic?" La aceasta intrebare am un ras-
puns foarte scurt: ei cauta prieteni care nu sint in regula !

282
Din pacate exisd perioade lungi in viata copiilor cu SLB
in care ei vor sa aleaga con§tient sau incon§tient partea rea.
Prieteni rai, tensiune, pericol, emotii tari. Atlta timp c!t ei
nu vor fi :in stare sa lege relatii intime §i semnificative,
viata lor emotionala va ramine destul de superficiala. Ca
adrenalina sa curga, ei au nevoie de impulsuri puternice.
De aceea in mod incon§tient ei sint 1n cautarea provocarii
§i pericolului. La bilciuri §i in parcurile de distraqie ei se
urea cu un adevarat dispret fa ta de moarte in echipamentele
cele mai monstruoase. Isabel l§i aminte§te ca timp inde-
lungat, chiar pina la vlrsta de optsprezece ani, era convinsa
ca este nemuritoare. La urma urmei ei nu i se putea
intimpla nimic. A supravietuit vietii dure din tara natala §i
pe strada in Rotterdam. Dupa spusele ei, s-a confruntat
printr-un §OC puternic cu vulnerabilitatea reala a vie\ii
atunci dnd Julio a decedat nea§teptat. II §tia din momentul
venirii :in familia noastra. El era copilul adoptat eel mai
mic al prietenilor no§tri fideli, cu doi ani mai mare ca
Isabel. Julio §i Isabel nu prea se agreau, dar se intelegeau
perfect. ~i el era un astfel de supravietuitor, deseori incurcat
in probleme, dar de cele mai multe ori se descurca pina la
urma. Ea era uluita, distrusa dnd a aflat ca el a decedat la
zece zile dupa o boala necunoscuta. Mult mai tirziu !mi
spunea ca moartea lui a lamurit-o pentru lntlia oara ca §i
ei i se putea intimpla ceva. Inainte chiar se gindea ca ea
era unul dintre ,,nemuritori". A pus-o enorm pe ginduri §i
cu siguranta a influentat apoi aqiunile ei.
Copiii cu SLB, din cauza atitudinii !or imprudente, nu
rareori ajung In situatii a dror consecin\e §i pericol nu le
pot prevedea sub nici o forma. Din fericire au §i un mare
talent prin care reu§esc sa ramina de cele mai multe ori in
afara pericolului. §i chiar dad ei slnt geniali in a interpreta
rolul de a ,,fi ei in§i§i pacaliti" §i ca ei ,,sincer, nu §tiau ca
ceilalti se due sa fure la magazin", puteti fi siguri ca s-au
distrat de minune. Isabel ma asigura ca acest potential
suplimentar de cuno§tinte instinctive s-a diminuat din
pacate din momentul in care ea treptat a inceput sa aiba
incredere in alti oameni. Are senzatia clara ca o data cu
progresul ei emotional a devenit §i mai vulnerabila. In
perioada in care fugise de acasa §i era pe cont propriu,
putea sa-§i ridice §i sa-§i activeze partial antenele vechi.
De§i acest dar pe de o parte dovede§te di atapmentul este
foarte deficient sau chiar absent, pe de alta parte poate fi
deosebit de util pentru copil. Dad incercati ca parinti sa
con§tientizati copilul cu SLB despre acest dar suplimentar,
probabil el il poate folosi pe termen lung pentru a se fori
de ispite §i riscuri.
- Dominanta ji stiipfnire
Copiii cu SLB sint mae§tri in a influenta un grup. In
cartea ,,Sindromul Lipsei de Baza" am imparta§it acest
lucru. Parintii cunosc fenomenul, dad sint prezenti §i alti
copii, in noua din zece cazuri copilul vostru cu SLB este
eel care conduce. Distribuirea grupurilor: copilul cu SLB
imediat separa ,,tapii de oi" §i da instruqiuni pe un ton
ridicat. Aceasta caracteristica care bineinteles apartine ga-
mei totale a strategiilor de supravietuire are laturi foarte
negative pe care nu este nevoie sa vi le descriu, dar §i o
latura foarte pozitiva. Copiii cu SLB deseori sint capabili
sa organizeze bine, au o excelenta imagine de ansamblu,
au o influenta mare asupra colegilor, iar acea influenta
poate fi §i pozitiva. Isabelei i-am spus deseori ca in aceasta
privinta ea are multe de oferit §i ca la §COala §i la joaca in
cartier nu era doar enervant de dominanta. Pentru elabo-
rarea planurilor §i detaliilor plictisitoare nu trebuie sa
apelezi la un copil cu SLB, el are ,,oamenii Jui" pentru
astfel de treburi. Acum Isabel profita din plin de capacita~ile
ei de lider §i de influenta puternica pe care o are asupra
celorlalti. Este extraordinara In profesia ei, !ntr-o maniera
demodata ea §tie sa-i ,,fo~eze din ochi" pe copiii ,,ei", §i a
dezvoltat un mare simt de responsabilitate fata de munca
e1.

285
 Punctele slabe ale copilului cu SLB

- Manipularea ji fnvrajbirea oamenilor

Prima coalitie pe care un copil cu SLB va incerca s-o
strice este cea dintre mama §i tata. 0 data ce vor descoperi
cea mai mid crapatura in bastionul de incredere reciprod,
imediat se vor baga acolo. In ,,Dad viata nu are temei" am
descris aceste probleme, de aceea nu voi intra in detalii
prea mult. 0 zicala olandeza spune: ,,Un om avertizat
valoreaza cit doi". Puteti fi siguri ca un copil cu SLB va
pune o mare presiune asupra relatiei dintre parinti. Despre.
copii in general §tim ca au un impact mare asupra unei
relatii. Dad in relatia dintre cei doi parteneri exista insufi-
cienta incredere reciprod, un copil cu SLB va profita
imediat. Crede ca pe termen scurt va putea avea de d§tigat:
,,Tata pe mine ma iube§te, ma crede pe mine". Pentru
binele copilului tatal n-ar trebui sa se lase pacalit, bine-
inteles. Pedepsele impuse de mama nu pot fi scurtate sau
schimbate de dtre tata. Este posibil ca dumneavoastra ca
parinti sa aveti diferente de opinie despre educatie, dar
niciodata sa nu va certati in prezenta copilului. Dad un
copil cu SLB reU§e§te sa degradeze relatia, acest lucru
spune la fel de multe despre slaba incredere din acea relatie
cit §i despre talentul manipulativ al copilului care, tara
indoiala, nu trebuie subestimat. Intr-o familie cu un copil
cu SLB motoul este: informare §i discutii permanente,

286
rara l'ndoieli asupra integrita~ii §i spiritului de observa~ie al
partenerului. Explica~i clar copilului ca manipularile lui
sau ale ei sl'nt In zadar, deoarece mama §i ta ta s!nt prieteni
demult §i au l'ncredere unul 1n altul. Oricum, educarea
unui copil cu SLB este un test de for~a pentru puterea
rela~iei §i rezisten~a partenerilor chiar §i fara aceasta expli-
cita l'ncercare de a instiga par~ile una impotriva alteia.
Unui elev de §COala generala ii pute~i explica foarte
bine ca nu este prea inteligent sa-i instige mereu pe prietenii
§i prietenele lui fiindca In cele din urma va ram!ne singur.
Copiii cu SLB nu sint pro§ti, mental !n~eleg perfect astfel
de lucruri. Deoarece ei nu se ata§eaza de prieteni §i prietene
se vor bloca §i 1n rela~iile de prietenie. De fiecare data vor
asalta cu o dedicare totala un nou ,,obiect'' ca :in scurt timp
(i'n primii ani deja dupa clteva saptami'ni) sa abandoneze
prietenia printr-o cearta rasunatoare. ~i ca mama aproape
ca :i~i treze§te mila sa ascul~i pove§tile despre acele fete
groaznice care au tratat-o atit de ur:it pe fiica ta. Apro-
fundarea acestui subiect !ntr-un moment lini§tit 11 va pune
probabil §i pe copilul tau pe gi'nduri, vreodata. Noi spu-
neam mereu: ,,Fata, nu-i po~i schimba la infinit, 1n cur!nd
i-ai avut pe to~i din clasa." Abia dupa ani §i ani de zile, la
stlr§itul adolescen~ei, Isabel era 1n stare sa !ntre~ina prietenii
mai durabile. Spre bucuria §i m!ndria mea profunda, o
colega-studenta de la cursurile ei de formare profesionala
ma asigura dupa un discurs de-al meu ~inut pentru un
grup de studen~i de la ~coala de Studii Superioare (HBO)
ca Isabel a devenit ,,extrem de credincioasa In prietenie §i
un sprijin pentru cei cu probleme". Mi-a marturisit ca :in
timpul discursului a in~eles dintr-o data ca acea Isabel :in
cauza i-a fost colega §i mi-a jurat ca nu o sa divulge aceste
informatii nimanui.
- A insista §i a termina
Ramlne o sarcina extrem de complicata pentru un copil
cu SLB sa stea atent la orele de §COala §i sa termine 0
sarcina. Anul §COiar pare sa dureze 0 ve§nicie. P1na la
vacanta de toamna totul merge ca pe roate §i toate intentiile
bune se suprapun. Spre Craciun se prabu§esc, semestrul
se incheie cam prost dar notele mari din prima perioada
mai compenseaza ceva. 0 mid revigorare du pa Anul Nou,
dar de Pa§ti totul este pur §i simplu un dezastru. Apoi
trebuie mobilizat totul pentru ca anul sa se lncheie oarecum
rezonabil. Acest ciclu se repeta de nenumarate ori in multe
familii cu un copil cu SLB.
Ca sa fiti la curent cu situatia §COlara a copilului vostru
cu SLB, trebuie s-o urmariti indeaproape ca parinti. Este_
realmente necesar sa explicati cadrului didactic care este
problema cu copilul vostru §i sa-1 tineti riguros la curent.
In linii mari am descris problemele cognitive §i comporta-
mentale In cartea ,,Dad viata nu are temei". Copilul vostru
nu poate stabili o relatie emotionala sanatoasa nici cu
lnvatatorul, deci nici in relatia respectiva copilul nu poate
gasi o motivatie bazata pe afectiune §i respect reciproc.
Motivatia pentru mund §i straduinta sint foarte
schimbatoare din aceasta cauza. Concentrarea este limitata.
Este distras imediat, mai intii entuziasmat, iar dupa cinci
minute rara vlaga. Este excelent In a simula stupiditatea cu
scopul de a sdpa de ceva anume §i chiar cadrele didactice
experimentate intra In capcana uneori. Copilul trebuie sa
§tie ca mama §i tata se sratuiesc in mod regulat cu doamna

288
invatatoare sau domnul invatator, altfel minte §i inventeaza
intruna. Intr-un astfel de caz un raportaj poate fi §Ocant.
Este mai bine sa va duceti des la §COa!a pentru discutii
(§i nu doar dnd lucrurile au escaladat din nou) §i sa luati
copilul cu dumneavoastra. Ap ii faceti responsabil pentru
comportamentul §i munca Jui §i ii dati sentimentul ca este
luat in serios. In plus elimina~i posibilitatea de a spune
minciuni :in repetate rinduri. Pentru copil nu este placut §i
probabil nici necesar ca povesti~i pe larg !nva~atoarei toate
problemele care se ivesc acasa. Limita~i discu~ia pe cit
posibil doar la lucrurile esentiale: comportament in clasa
§i rezultatele §colare. Incercati sa-1 implicati pe copil pe cit
posibil. Intreba~i-1 explicit care este parerea Jui despre cum
decurg lucrurile la §COala. Aranja~i dinainte cu cadrul
didactic sa ii dati copilului putin spatiu in convorbire. Nu
este nevoie sa discutati orice amanunt §i un parinte nu
trebuie sa §tie chiar fiecare ocazie cu care copilul a stat la
colt. La noi s-a int:lmplat o data ca eu sa o apar pe Isabel
intr-o astfel de intilnire, in timp ce era clar ca ea a raspindit
din nou o (mica) minciuna despre acasa. Pentru un copil
cu SLB este grozav sa vada din dnd in dnd ca nici dum-
neavoastra nu sinteti un sfint §i ca nu dati de go!. Dupa
aceea n-am mai scos nici o vorba despre aceasta int:implare
dar ea §tia al naibii de bine ca eu aflasem. Intr-un mod
ciudat a creat o alian~a, dar pentru pu~in timp. Parintii
trebuie Sa J:nteleaga ca supravegherea carierei §COlare a unui
copil cu SLB nu este o sinecura, mereu trebuie sa fiti
atenti §i necesita multa energie. Nu pot sa vorbesc pentru
altii, dar in cazul nostru Isabel nu s-ar fi descurcat dad
cineva nu ar fi fast mereu acasa la dispozi~ia ei dupa orele
de §COala. Bob exersa la matematid cu o rabdare nelimitata

289
§i !§i rezerva timp pentru asta. Isabel §tia ca dupa-amiaza
dupa §Coala trebuia sa se prezinte acasa mai intii. ~i ap
facea mereu, §tiind ca mama era acasa. Cum afla ca Bob
sau eu nu puteam fi prezenti §i §tia dinainte ca doar
Hadrian avea sa fie acasa, !ncalca imediat regula.
La interpretarea capacitatilor intelectuale ale copilului
dumneavoastr5. bazati-va !n primul rind pe propria ratiune
§i spiritul de observatie. Exista o zicala care spune ca orice
parinte ,,vrea sa vada 1n bufnita lui un vultur" dar in cariera
mea lunga in !nvatam!nt am remarcat ca majoritatea parin-
tilor §tiu cu precizie ceea ce poate §i nu poate face copilul
lor. Dezvoltarea emotionala §i cognitiva a copiilor cu SLB
decurge 1n multe cazuri extrem de fragmentat §i impre-
vizibil. Intr-un anumit domeniu pot avea rezultate exce-
lente, in timp ce in alte domenii poate fi de recuperat o
intirziere de dtiva ani. Testarea acestor copii necesita cuno§--
tinte §i experienta specifid. La multe institutii RlAGG
cuno§tintele despre problemele 1n domeniul adoptiilor s-au
imbogatit in ultimii ani. In unele regiuni exista chiar ni§te
unitati speciale pentru asistenta in domeniul adoptiilor
uncle pot fi directionati parintii §i copiii.
Din pacate, criza este mare in invatam!ntul general §i
lipsa de bani amar5.. Clasele sint suprapline, cadrele didac-
tice s!nt suprasolicitate §i de aceea se afla in imposibilitatea
de a oferi atentie suplimentara. Este trist sa constati ca
guvernul nu este in stare sa planifice §i sa calculeze pe
termen lung §i manevreaza intre schimbarile radicale §i
maririle salariale. Se pare ca nu se intelege suficient ca a
investi prea putin in invatamint, in general, duce la pier-
derea calitatii, elevi care nu mai tin pasul pe toate fronturile
§i la mutarea problemelor dtre o faza ulterioara. lnsa intr-o

290
faza ulterioar5 asigurarile sociale §i cornbaterea cnrn1-
nalita~ii vor costa surne irnense.
Deci, ca parinti, va trebui sa faceti rnulte lucruri singuri.
Sa nu va lasati prea repede convin§i <le faptul c3 ave~i un
copil retardat, eel putin nu inainte <le a fi fost testat riguros.
0 recomandare a unui cadru didactic de la §COala generala
pentru i'nvatamintul special trebuie analizata foarte bine.
Pentru unii copii cu SLB o §COala speciala este cu siguranta
o binecuvintare, dar o decizie referitoare la acest lucru
trebuie studiata bine §i trebuie ci'ntarite partile pozitive §i
negative, in colaborare cu speciali§tii. Mergeti rnai ales
intr-o vizita mai lunga la §COala speciala la care ar putea fi
inscris copilul dumneavoastra. In perioada i'n care copilul
este pe lista de a§teptare aveti timp destul sa va informati
despre atmostera pedagogica §i sociala de acolo. Pentru un
copil cu SLB conditiile secundare slnt de o importanta
decisiva. In primul rind este o mare diferenta daca locuiti
intr-un ora§ mare, o localitate din provincie sau in mediul
protejat al unui sat de la tar.'.i. Intr-un ora§ ca Amsterdam
atrnosfera nu se poate compara cu de exemplu cea din
Markelo. ~i a poi: ce fel de copii slnt la §COala respectiva,
exista o echipa de profesori care colaboreaza devotat §i
bine, este deschisa la contributia parin~ilor? Copilul durn-
neavoastra se poate simti in siguran~a acolo sau exista multa
hartuire 1n §i 1n jurul §Colii? Cum ve~i rezolva problemele
de transport? 0 §COala speciala de obicei nu se afla in
cartier. ~i dad copilul dumneavoastra este singurul din
zona care merge la §COala respectiva, cum va fi cu prietenii?
Care este parerea copilului despre aceasta idee? Este un
fapt cunoscut ca cei mai multi copii se opun vehement in
prirna faza, dar pe parcurs se dezvolta minunat ci'nd pina

291
la urma pot funqiona 1ntr-un mediu In care primesc
destula aten\ie §i uncle pot participa total fara a avea
sentimentul ca queaza 1ncontinuu §i sint considera\i
prostul clasei. Copilul dumneavoastra are mare noroc daca
nimere§te la o §COala normala uncle domina lini§tea §i
ordinea. De asemenea este norocos dad 1ntr-un an §Colar
nu are mai mult dedt doua-trei cadre didactice diferite,
alternativ sau unul dupa altul. ;;i dad grupul nu este prea
mare §i ambian\a pedagogid este de asemenea natura indt
copilul vostru se simte relaxat, exista pnsa ca un copil cu
SLB cu o inteligen\a normala sa urmeze §COala generala
fara prea multe dificulta\i.

292
 Tranzitia spre invatamintul liceal

In diferite publicatii se poate citi despre faptul di la

copii adoptati apar disproportionat de multe probleme 1n
perioada de tranzitie dupa §coala generala. Parintii spun
ca atunci copilul lor s-a pierdut dintr-o data. Era impre-
vizibil, secretos, chiulea imediat §i se droga. Intra in contact
cu prieteni rai §i in timp record o lua pe di gre§ite. Ultimul
lucru se intllne§te mai des la baieti decit la fete. Parintii se
simt neputincio§i, nu mai au nici o influenta asupra copi-
lului lor adoptat. Intr-un articol dintr-un ziar regional
despre 0 institutie l'nchisa pentru tineri, citeam urmatorul
citat al unui lider de grup, fiind vorba despre tineri adop-
tati: ,Jn timpul adolescenJei, din senin ei pot suferi de Sin-
dromul Lipsei de Baza", de pard Sindromul Lipsei de Baza
ar fi un virus latent ce atad, dintr-o data, la pubertate ...
Pentru problematica de amploare in faza de tranzitie de la
invatamintul general la eel liceal, eu prevad doua explicatii:
1. Copiii aveau deja probleme care erau sau nu cunos-
cute in mod clar de parinti. Nu ma pot sustrage impresiei
ca multi parinti adoptivi se preocupa prea mult timp de
mu§amalizarea problemelor. Sub motoul ,,orice copil min-
te/ fora vreodata" se ascund abateri grave care recidiveaza.
Printr-o urmarire indeaproape in mediul relativ protejat
din familie, §COala §i cartier abaterile nu prea ies la iveala §i
excesele vor fi evitate. ~titi cu cine joad fotbal copilul

293
 dumneavoastra, il cunoa§teti pe antrenorul echipei de
hochei §i prietenii vin acasa in mod regular. 0 data ce
copiii vor merge la liceu, vor avea pe llnga o rnultime de
teme §i ore mai multe, prieteni noi §i o libertate enorma !
Ore libere, ,,ferestre", profesori bolnavi, ore suspendate din
cauza §edintelor, ii poti min~i pe parinti cu orice. Ultima
ora libera? Atunci iqi cu un grup in ora§. Poate sa fie
placut, dar este posibil sa degenereze intr-o purtare nepo-
trivita pe strada §i in centre comerciale §i in furturi in grup
din magazine. Cum am spus, un copil cu SLB iube§te
trairile palpitante §i pericolul §i, in plus, vrea sa fie acceptat
de dtre liderii de grup, deci exista o mul~ime de tentatii.
2. in ziua de astazi copiii ajung devreme la pubertate.
La copiii olandezi v!rsta inceperii puberta~ii a sdzut treptat,
dar pare sa se stabilizeze in ultimul timp. Copiii adopta~i
deseori incep mai timpuriu. Momentan, in clasa a 5-a, a
6-a de §COa~a generala pubertatea intra in forta §i prietenii
§i indragostirile sint la ordinea zilei. Copiii de aceasta v!rsta
§tiu totul §i mai multe despre sex, iar multe dintre aceste
cuno§tin~e s!nt zilnic puse in practid. ~i asta nu se termina
cu un pupic dat pe obraz dupa coltul §Colii. Cu o pubertate
novice !ncepe §i impotrivirea fa~a de parin~i. Copilul intra
in prima faza de independen~a. La un copil adoptat acest
lucru va fi oricum un proces complicat. Chiar dad atap-
mentul fa~a de parin~ii secunzi s-a realizat satistadtor,
exista totu§i doua straturi in istoria lui. Este posibil ca un
copil adoptat sa tread mai mult dedt un copil biologic
printr-o faza de tipul ,,ce sa fac cu acqti parin~i retarda~i
ingu§ti, de fapt nu am nimic in comun cu acqti oameni !"
De asemenea poate sa apara o perioada, mai ales dad
exista multe conflicte, in care adolescentul adoptat se va

294
 simti lnstrainat de parintii lui adoptivi, se va retrage §i se
va glndi la propriii parinti biologici, 'in momentul respectiv
parintii ,,aclevarati" pentru el. In pubertate copilul ar putea
ajunge lntr-un proces de doliu amlnat, sentimente cu care
nu prea poate merge la parintii curenti. Este posibil sa fie
nevoie de ajutor specializat din exterior. Parintii ar trebui
sa fie mai atenti la acest aspect In aceasta perioada.
Dad in pubertatea timpurie pare sa intervina o spirala
negativa 1n ceea ce privqte purtarea copilului, trebuie
aqion:it r:ipid §i adecvat. Trebuie racute intelegeri de neclin-
tit cu cei de la §Coala. Parin~ii ar trebui sa fie avertiza~i
lndata ce copilul nu apare la §COala, el piercle ore importante
1n care multe pot sdpa de sub control.
Este necesar sa comunicati cu copilul, dad este nevoie
in prezenta unei terte persoane neutre, de pilda un profesor
consilier sau prieten(a). 0 astfel de terta p,ersoana po:ite
evita degenerarea discutiei lntr-o cearta uria§a tara rost.
Incercati sa faceti conflictul sa nu escaladeze lntr-un mod
grosolan 'in momentul In care sinteti singur acasa cu adoles-
centul cu SLB. Uneori o discutie complicata poate fi aml-
nata pina mai tirziu, ca mai intii sa va calmati. Din
experienta §tiu d va poate enerva la culme, indt exista
riscul sa-1 luati pe copil la bataie, la propriu. Mai degraba
11 trimiteti afara sau, dad este posibil, iqiti dumneavoastra
ca sa va racoriti. Din fericire traim acum in era telefoniei
mobile, in situatii de urgenta partenerul dumneavoastra
(sau altcineva) trebuie sa fie accesibil.
In acea perioada dificila veti fi nevoit sa balansati tot
timpul pe coarda. Prea multa libertate duce mai mult ca
sigur la abateri, prea mult control ii lnnebune§te pe toti §i
duce des la fuga de acasa. Pretuiti momentele de lini§te,

295
!ara cearta §i incercati in acele clipe sa va apropiati de
copilul dumneavoastra §i dad puteti, faceti anumite intele-
geri. Discutati foarte deschis cu copilul la cine poate apela
in momentul in care nu mai suporta situatia de acasa.
Poate se intelege bine cu un unchi sau o matu§a, cu bunica
§i bunicul sau cu parintii unui prieten sau prietene. Pare
ciudat, dar poate fi util sa-i in§tiintati pe astfel de oameni
dinainte. Cind odata intr-o astfel de aqiune de fuga Isabel
a incercat sa piece cu 0 ma§ina de ocazie (din fericire s-a
razgindit in ultima clipa fiindca §Oferul ma§inii deja oprite
arata ,,prea lipicios", dupa spusele ei) i-am subliniat faptul
ca niciodata, in nici un caz, sa nu foloseasd 0 ma§ina de
ocazie, mai degraba sa ia ni§te bani de undeva din casa
pentru tren sau autobuz. Conform intelegerii, ar trebui sa
mearga la unii din fratii ei dad acasa situatia ar deveni
prea ,,heavy". Aproximativ un an mai tirziu a disparut !ara
urma, dar luase ni§te bani de la Bob pentru tren §i nu a
plecat cu o ocazie !
Nu folositi vorbe goale precum: ,,De acum §i pentru
totdeauna noi hotarim ca ... (cine sint acei ,,noi" ?) sau
,,Avem incredere ca vei, sau nu vei ... " Un copil cu SLB
prin defi"mjie nu este de incredere ! Nu este nevoie sa
ascundeti acest fapt de el sau de ea, fiindd ei §tiu foarte
bine acest lucru. Mai cinstit este sa spuneti pur §i simplu:
,,~tim ca este greu pentru tine sa te tii de reguli, deci
trebuie sa fim atenti sa §tim mereu uncle zabove§ti. ~i nu,
,,dupa petrecerea aceea nu po~i dormi la prietena ta." Un
alt exemplu: oferiti-va du pa un meci de fotbal sa luati
echipa de fotbal cu ma§ina, atunci copilul dumneavoastra
nu va fi ispitit sa piece dupa meci la o bere cu ceilal~i baieti
sau sa se drogheze.
 Slnt foarte con§tienta ca In multe familii intervine un
moment in care toate cele men~ionate mai sus vor fi trecut
ca un tren printr-o gara. Lui Sergio de treisprezece ani
nu-i mai pasa de nimic §i nu doar acasa ci §i la §coala §i pe
deasupra are o gura atit de mare fa~a de profesor sau
director ca mai este §i suspendat timp de doua zile. Sigur,
§COala te anun~a ap cum trebuie, dar nici acasa nu il po~i
stapini. El vine §i plead dnd vrea §i strid atmosfera din
familie 'in asemenea hal lndt parin~ii §i eventualii ceilal~i
copii se simt rau 'incontinuu. Intr-o faza anterioara a~i
dutat sa lua~i contact cu RIAGG dar dupa un timp Sergio
nu mai vroia sa se dudi la terapie. Dureros, devine clar
faptul ca trebuie racut ceva 'inainte ca toata familia sa fie
perturbata: Sergio trebuie sa piece de acasa !

297
 Copilul adoptat luat din familie,
mutat in plasament

Din punctul de vedere al parintilor este total de inteles

ca plasarea copilului In afara familiei este resimtita ca o
ratare, un e§eC. ,,Noi nu ne-am descurcat In familia noastra,
trebuie sa renuntam." Pe atunci, internarea Isabelei ne
dadea sentimentul unei 'infri'ngeri. Pe de o parte exista o
U§urare, toti fiind la capatul puterilor, pe de alta parte
eram puternic 'intristati §i simteam ca familie plasamentul
ei ca fiind o lnfringere. Acum, privind 'inapoi dupa multi
ani, s'intem cu totii convin§i ca a fost o decizie corecta.
Isabel i'nsa§i este de parere ca acea plasare 1n afara familiei
a fost lucrul eel mai bun care i s-a 'int'implat ! Distanta, at'it
fizic cit §i emotional, a avut un efect vindecator. Inainte,
ajunsesem cu toti 'intr-o spirala negativa In care nimic nu
mai funqiona bine §i nici nu putea funqiona cum trebuie.
Acel cerc vicios era intrerupt dintr-o lovitura In momentul
In care ea era internata 'intr-o institutie pentru psihiatrie
pediatrica. Marcant este faptul ca Isabel cu mult i'nainte
era deja convinsa, ne §i spunea ca ar fi mai bine ca ea sa
piece de la noi. Avea noua ani pe atunci ! Se pare ca ea §tia
foarte bine uncle era buba: era In imposibilitatea de a
satisface cerintele pe care i le impunea familia noastra.
Familia era prea calda, prea devotata, Isabel era sa se sufoce
emotional. In acest stadiu al vietii ei, cu siguranta nu era
ace! loc care putea avea un efect vindedtor pentru dnile
multe suferite in trecut. Dimpotriva, familia era ca o patura
umeda sub care ea se sufoca. In plus, atmosfera secretoasa,
invechita §i cu obsesii sexuale din grupul de copii cu care
umbla, era foarte nesanatoasa pentru ea.
Chiar dad este greu de acceptat pentru parini;i, la un
moment dat ei ar trebui sa recunoasd faptul ca intr-un
grup rezideni;ial preferabil cu o structud de virsta orizon-
tala, copilul !or cu SLB se simte mai bine. Familia, cu
dimensiunea ei redusa §i structura strinsa, pur §i simplu
nu este locul optim. Cu cit mai mult copilul este i;inut cu
fori;a intr-o familie sufocanta, cu atit mai mult se va bloca
pe plan emoi;ional. Aproape nidieri nu se aplid mai clar
§i mai amar decit la copiii cu SLB: ,,a iubi este a renuni;a/
da drumul". Nimic nu este mai greu decit sa fii nevoit sa
la§i un copil mic :in grija altora, despre care presupunem
ca sint profesioni§ti. Parini;ii sint profund convin§i ca ei
sint singurii care §tiu exact ce se intimpla cu copilul lor,
ceea ce este adevarat, dar asta nu '.lnseamna ca ei sint §i
educatorii cei mai potrivii;i. Copiii cu SLB prin definii;ie
nu sint potrivii;i pentru a fi adoptai;i §i plasai;i :intr-o familie.
Ei prosped mult mai bine intre colegi, intr-o structura
mai larga declt lntr-o relai;ie familiala.
Cu aproximativ zece ani in urma se considera un dezas-
tru, un e§ec al adopi;iei §i o fll§ine cind un copil adoptat la
un moment dat trebuia plasat in afara familiei. Strainii
aveau o opinie critid care era clar exprimata, parini;ii §i
familiile simi;indu-se de pard au e§uat pe toate fronturile.
Aveau foarte multe sentimente de fll§ine §i vinovai;ie.
Eu am certitudinea, care este confirmata de zvonurile
de la Direqia pentru Proteqia Copilului, d situai;ia actuala

299
 este mai putin grava dedt cu zece ani in urma, din fericire.
Familiile adoptive cu probleme serioase trag un semnal de
alarma !ntr-un stadiu mai timpuriu, fiind ajutati §i sratuiti
intr-un fel sau altul. lntre timp, probabil §i ele ajung la
solutii partiale, de exemplu ca ambii parinti sa lucreze mai
putin, av!nd posibilitatea de a educa cu schimbul astfel
1nc1t nu doar unul sa fie suprasolicitat. Poate s-a reu§it sa
se aranjeze un ajutor extern, sau probabil copilul poate
merge la un centru de zi special sau obi§nuit, o parte a
zilei. La virsta §COlii generale un program extra§colar poate
crea relaxare. Eu practic am vazut ca a aparut o imbu-
natatire enorma atunci dnd copilul raminea in centrul de
zi pina seara, ceilalti membri ai familiei bucurindu-se astfel
de 0 masa placuta §i lini§tita, rara ,,factori de bruiaj".
Pentru eventualii alti copii din familie, un frate sau o
sora cu SLB inseamna un adevarat dezastru. Ei due lipsa
cronid de atentie, deoarece copilul cu SLB o atrage con-
stant asupra lui. Niciodata sau rareori exista o atmosfera
relaxata in familie, in care un alt copil sa poata inflori. Ca
parinti trebuie sa acordati mare importanta viitorului §i
binelui celorlalti copii 1n decizia cu privire la un eventual
plasament al copilului cu SLB. Nu va lasati l'n§elati de o
atitudine emotionala de opozitie a celorlalti cop ii impotriva
plecarii fratelui sau surorii lor, fiindd deseori §i ei sufera
de sentimente puternice de vinovatie, nejustificate. In multe
cazuri ace§tia slnt o traducere a unei suparari §i agresiuni,
ascunsa mult timp, fata de copilul cu SLB. Ceilalti copii
au de multe ori tendinta de a-§i cruta parintii §i a nu
adauga §i ei ceva la problemele §i certurile zilnice. De
aceea ei aleg sa ramina ,,in afara discutiei", se retrag §i
inghit supararea. Cel mai probabil ei au un repro§ profund,

300
ascuns fata de parintii lor: Ya ocupati numai de pacostea
aceea §i pe mine nu ma vedeti !" Aceasta agresiune, inhibatii
ani de zile uneori, duce, mai ales in perioada de adoles-
centa, la sentimente de depresie §i vina. Ceilalti copii din
familie sint adesea uitati In agitatia situatiei, dar §i ei au
nevoie de ajutor. Foarte rar vor sa mearga la un specialist
ca sa vorbeasca, dar §i bunicii, profesorii, consilierii, preotii
sau pastorii pot fi buni ascultatori.
La lntrebarea: ,,De ce copilul nostru cu SLB trebuie sa
piece §i sa fie plasat 'intr-o institutie ?" eu pot raspunde eel
mai corect prin vorbele lntelepte date de bunica noastra
batrina, care o iubea mult pe Isabel: ,,Nu poate fi scopul
bunului Dumnezeu ca voi sa lasati toata familia sa piara
din cauza Isabelei. Dad ati fi avut un copil biologic cu
aceste probleme grave, ati fi luat o decizie mult mai re-
pede". ;;i chiar dad nu s'inteti credincio§i, restul parerii
este foarte adevarat. Cu talme§-balme§ul dintr-o situatie
familiala disperatii In care atmosfera este tensionata zi de
zi §i in care nu exista speranta de imbunatatire, ii deza-
vantajati pe toti: pe tine, pe partenerul dumneavoastra, pe
ceilalti copii §i nu in ultimul rind pe copilul dumneavoastra
cu SLB!

301
 Bibliografie

1 A. Aichhorn, Verwaarloosde jeugd. De psycho-analyse in de

heropvoeding. Bijleveld, Utrecht, 1952.
2 L. J. Baneke-Knap, 'De kater van de adoptie' (2). In: Maand-
blad Geesteli;ke Volksgezondheid, septembrie 1984, pp. 952-
-954.
3 J. Bowlby, Verbondenheid. Van Loghum Slaterus, Deventer,
1983.
4 Jan van Eekelen & Ge Haans, 'Adoptie: Een verstoorde
droom'. In: Tzjdschrift voorjeugdhulpverlening, mai 1984.
5 D. Engels, 'Het postconcentratickampsyndroom'. In: Ti;d-
schrift voor Psychotherapie, 1983, pp. 215-229.
6 Anna Freud, Het normale en het gestoorde kind. Editura ~tiin­
~ifica Kooyker, Rotterdam, 1980.
7 Erich Fromm, Dromen, sprookJes, mythen. /nleiding tot het
verstaan van een vergeten taal. Bijleveld, Utrecht, 1980.
8 E. C. M. Frijling-Schreuder, Uizt zijn dat, kinderen? Editura
~tiin~ifica, Amsterdam, 1971.
9 D. Griffioen, 'Adoptie vanuit de kinderschoenen; over de
sociale en emotionele beleving van kinderen uit gezinnen
met een problematisch verlopen adoptie.' Teza de doctorat
MOB pedagogie sociala, Noordelijke Leergangen, 1987.
10 Amy Bjork Harris & Thomas Harris, Bli;f o.k. Ambo, Baarn,
1985.
11 Th. A. Harris, Ik ben o.k., ji;. bent o.k. Ambo, Amsterdam,
2001.
12 Th. Hart de Ruyter, /nleiding tot de kinde1psychologie. Wolters-
-N oordhoff, Groningen, 1973.
302
13 Th. Hart de Ruyter, 'Over ontstaan en behandeling van de
zgn. ontwikkelingspsychopathie'. In: Th. Hart de Ruyter
(red.), Capita selecta uit de kinder- en jeugdpsychiatrie. W de
Haan/ Standaard, Zeist/ Antwerpen, 1963, pp. 72-131.
14 Th. Hart de Ruyter & L. N. J. Kamp, Hoofdlijnen van de
kinde1psychiatrie. Van Loghum Slaterus, Deventer, 1972.
15 R. A. C. Hoksbergen, Een nieuwe kans: adoptie van Neder-
landse en buitenlandse pleegkinderen. Discurs, Utrecht, 1985.
16 R. A. C. Hoksbergen, F. Juffer & B. C. Waardenburg,Adoptie-
kinderen thuis en op school. Swets & Zeitlinger, Lisse, 1986.
17 R. A. C. Hoksbergen, J. Spaan & : B. Waardenburg, Bittere
ervaringen. Uithuisplaatsing van buitenlandse adoptiekinderen.
Swets & Zeitlinger, Amsterdam/ Lisse, 1988.
18 R. A. C. Hoksbergen & H. Walenkam p, Adoptie uit de kinder-
schoenen. Van Loghum Slaterus, Biblioteca Sociala, Deventer,
1983.
19 R. A. C. Hoksbergen & W H. G. Wolters (red.), Tkrstoorde
relaties. Adoptie en hulpverlening. Ambo, Baarn, 1989.
20 M. James & D. Jongeward, Wie waagt die wint. Inter Euro-
pean Editions, Amsterdam, 1974.
21 J. F. W Kok, Specifiek opvoeden in gezin, dagcentrum en
internaat. Acco, Leuven/ Amersfoort, 1984.
22 J. F. W Kok, Struktopathische kinderen, een orthopedagogisch
behandelingstype (:In special capitolele 2, 3 §i 4). Edi~ia a IV-a
revizuita, Malmberg, 's-Hertogenbosch, 1973.
23 H. S. Kushner, Als het kwaad goede mensen treji. Ten Have,
Baarn, 1985.
24 M. Leist, Het zaad dat valt in de aarde. Eerste levenservaring
en geloof De Toorts, Haarlem, 1974.
25 A. B. M. Loenen, 'De kater van de adoptie' (3). In: Maand-
blad GeesteliJke Volksgezondheid, 10 octombrie 1984,
pp. 1077-1081.
26 P. Mesker, De menselijke hand. Dekker & v. d. Vegt, Nijmegen,
1977.

303
27 G. Mik, 'Over de klinische behandeling van ontwikkellngs-
psychopathie bij kinderen'. In: Nederlands Ti;dschrift voor
Psychiatrie, iunie 1969, pp. 178-207.
28 A. Miller, Het drama van het begaafde kind. Een studie over
het narcisme, edi~ia a VI-a, Wereldvenster, Weesp, 1983.
29 0. Nygaard Jensen, Psychopathie, karakterafwi;king. Editura
~tiin~ifica Kooyker, Rotterdam, 1978.
30 C. Rathbun, 'The restitutive process in children following
radical separation. In: American Journal of Ortlwpsychiatiy,
1958, 28, pp. 408-415.
31 F. Redl & D. Wineman, Kinderen die haten. Bijleveld, Utrecht,
1967.
32 M. Rothenberg, Kinderen met ogen van smaragd. Ervaringen
met btjzondere kinderen. Ambo, Baarn, 1978.
33 J. A. R. Sanders-Woudstra & H. FJ. de Witte (red.). Leerboek
kinder- en jeugdpsychiatrie. Van Gorcum, Assen/ Maastricht,
1985.
34 V. Satir, Mensen maken mensen. De kunst om een gezin beter te
latenfimctioneren. Van Loghum Slaterus, Deventer, 1980.
35 E. Schols-Meents & J. Tuininga-Bottema, Buitenlands adoptief
kind uit !mis geplaatst. Ervaring en belevenis van de ouders.
Teza de doctorat, Facultatea de ~tiin~e Sociale, Rijksuniver-
siteit, Utrecht, 1984.
36 W Smis, Gewoon en ongewoon. Kleine orthopedagogiek van
het moeili;k opvoedbare kind. Van Loghum Slaterus,
Deventer/ Antwerpen, 1980.
37 W Smis, 'Het verwaarloosde kind. Syndroom en behande-
ling'. In: Studia Paedagogica. Universitaire Pers, Leuven,
1981.
38 W Smis, 'Kinderen met een hysterische persoonlijkheids-
stoornis'. In: Tijdschrift voor Psychotherapie, jg. 12, 5 septem-
brie 1986.

304
39 K. W U. F. Stibane, 'Problematisch verlopen adopties van
buitenlandse kinderen'. In: Tijdschridt Orthopedagogiek en
Kinde1psychiatrie, 1985 (10), pp. 3-18.
40 A A A Terruwe, De frustratieneurose, edi~ia a VII-a, Anthos,
Amsterdam, 1988.
41 F. C. Verhulst, Mental health in Dutcli children. Diserta~ie,
Univcrsitatea Erasmus, Rotterdam, 1985.
42 F. C. Verhulst, 'Psychische gezondheid bij Nederlandse
kindcren: een epidemiologisch onderzoek'. In: Nederlands
Ti;dschrift voor Geneeskunde, 1986, 130, n°. 45, pp. 2036-2040.
43 F. C. Verhulst & H. J. M. Versluis-den Bicman, Buitenlandse
adoptiekinderen, vaardigheden en probleemgedrag. Van
Gorcum, Assen/ Maastricht, 1989.
44 M. v. d. Vlierd & B. \Vaardenburg, Overplaatsing van buiten-
landse adoptiefkinderen. Teza de doctorat, Utrecht, 1983.
45 H. Walenkamp, 'De kater van de adoptie. Zevcn ouderparen
en hun zorgen'. In: Maandblad Geestelijke Volksgezondheid,
5, mai, 1984.
46 M. Weyer, Adoptie ... maar dan I Ervaringen van ouders met
een geadopteerd kind. Samsom, Alphen aan den Rijn/ Brussel,
1980.
47 W H. G. \Volters, Adoptie van buitenfandse kinderen.
Callenbach, Nijkerk, 1978.
48 W H. G. Wolters, Seksueel misbruik van kinderen en jonge
adolescenten. Intro, Nijkerk, 1982.

305
 CUPRINS

INTRODUCERE ............................... 7

La cea de-a pptea edi~ie ........................ 10

PARTEA I ..................................... 15
Isabel ..........................................
15
I ..............................................17
II .............................................27
III ............................................41
IV ............................................ 56
v ............................................. 73
VI ............................................ 97
VII .......................................... 112
VIII ......................................... 134
IX ........................................... 148
x ............................................ 159
PARTEA a II-a. Sindromul Lipsei de Baza ....... 173
Introducere ................................... 175
Caracteristici ale Sindromului Pierderii de Baza .. 178
Familia adoptiva ideala? ....................... 209
Parin~ii adoptivi, ce fel de oameni sint ei? ........ 213
Parinte §i/ sau terapeut ......................... 216
Copii biologici §i copii adopta~i lntr-o familie ..... 219

306
Furie neputincioasa ........................... 222
Criza de identitate? ........................... 224
Pentru terapeuti §i asistentii sociali .............. 228
Pentru cadrele didactice ........................ 235
Pentru parinti ................................. 241

SUPLIMENT. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
Trei tipuri de ,,nou-veniti" ...................... 247
A oferi structura ............................... 260
Pastrarea distantei in plan emotional ............ 264
0 atitudine deschisa ........................... 269
Adevar §i minciuna ............................ 272
Jocul de roluri ................................ 276
A explica ..................................... 279
Punctele forte ale copilului cu SLB .............. 281
Punctele slabe ale copilului cu SLB ............. 286
Tranzitia spre invatamintul liceal ............... 293
Copilul adoptat, mutat in plasament. ............ 298

Bibliografie ................................... 302

307
fitles
Car~i FIDES cu tematica apropiata
• Florin Stoica - Nevroza astenidi. Etiopatogenie. Tratament
• Vasile (Bebe) Mihaescu - GeneraJia next. Next generation
• Vasile (Bebe) Mihaescu Sexul. PROadolescenJii, ingeri1~ demenJii
• red. Vasile (Bebe) Mihaescu - Psihologie sexualii aplicatii
• Colette de Bruin Give me 5. Dii-mi o mlnii de-ajutor. Pedagogie
modemii pentru lttcrul cu persoane autiste
• Sarah Hendrickx, Keith Newton - Sindromul Asperger. 0 poveste
de dragoste
• Degrieck Steven - Gandeite ii aplica. ldei practice pentru primii
paii fn procesul de lnviiJare la persoane cu autism ii persoane cu
fntarziere in dezvoltare
• Tudor Mitasov, Inge Jose Srnelik -Autismul. Sexualitate ciudatii,
controlabila
• Diana Seach - Jocul interactiv pentru copii cu autism
• Eric Willaye, Ghislain Magerotte - Comportamente provocatoare .
Evaluare p. intervenJie. DeficienJii intelectualii il/ sau autism
• Geertje van Egmond - Dacii viaJa nu are temei. Sindromul Lipsei
de Bazil. Probleme cu copiii adoptaJi

Editura FIDES
IA§I, RO, UE
tel./fax: +40 232 22 53 87
rnobil: +40 740 04 99 91
editura _ fides@yahoo.fr
PRINTED IN EU

308