Psihologia Apararii

,f,,W
IurnooucrnB
Introducerile nu incep, de regul[, cu un citat, cu

nt6t rnai pulin cu unul lung, ca citatul care va urma. Pentru noi insd, ca autori, este important s[ ddm acest citat dintr-o
operi literar[ care, in alti cheie gi in alt limbaj, limbajul irnaginilor, concentreazd problernatica lucririi de fa!I. l'lste vorba despre Omul Jiird tnsuSiri, amplul roman al lui Robert Musil, ce pare ftri sf6rgit gi chiar este neterminat, gi care, de altfel, ar putea servi in totalitate de citat ca4ii noastre. ,,Era o minunati zi de august a anului 1913". Dar situarea in timp nu are nici o importan!6: situafia se putea gi se poate petrece ieri, astbzi, m6ine. Nu are importanti rrici situarea in spatiu, degi locul este indicat cu precizie: ,,capitala imperiall Viena". O stradl larg[, animat5, pe care merg dou[ personaje ce sunt, probabil, eroii principali ni romanului: Diotima gi doctor Arnheim. De altfel, numele lor nu au importan!5. Are importanti faptul cd ,.in capitala irnperiald, ei sunt la locul lor". In situalia dat6, totul este pus la punct, nu are hiatusuri, este ralional, verificat, mdsurat, stabil. Faptul cd situalia respectivd nu cste legatd de spa{iu, de timp gi de numele persorrajelor,
fl.gib**re$4.6e*r#&
f..
llxt,rxu
Ktnsttneun,t, Alrnn EREMETva
. Psihologia apdrdrii Ittluntrul ambulan{ei, cAt se putea vedea, era totul la fel do curat gi de corect ca intr-un salon de spital. Puteai sd ploci cu convingerea aproape justificati c[ se int6mplase
cova legic Ai legitim.
c[ estc impersonald, ii di cititorului o oarecare impres dc arhetipal, de ciclicitate, de repetabilitate a ei intru totul, $i, deodatl, cei doi devin martorii unui acc un pieton este c[lcat de o maqin[; el este luat gi dus
trotuar, unde r[mdne intins. Vom folosi chiar cuvin
lui Musil pentru a descrie continuarea scenei: ,,Oamenii ingenuncheau pe rdnd alituri, in de a face ceva pentru el, ii desftceau larg lraina gi unnl o strdngeau la loc, incercau si il ridice putin dimpotrivd, s[-l lase dirr nou pe spate; de fapt, nimeni n urmirea altceva dec6t s[ umple timpul pdnd la veni odati cu serviciul de salvare, a unui ajutor competent g autoizat. O doarnnd qiinsofitoruleis-au apropiat gi s-au ui pe deasupra capetelor gi a spinirilor incovoiate la cel inti pe jos. Dupi aceea s-au dat inapoi gi au agteptat putin. Doamna a simf it in capul pieptului ceva neplicut, ce fi luat foarte bine drept compasiune; era o senzafie derut[ pi de incitugare. Domnul, dupi o oarecare i-a spus: - Camioanele astea grele pe care le folosesc aici
au distanla de frdnare prea mare. Doamna a sirnlit dup[ aceste cuvinte o ugurare gi
dotnnul
Potrivit unei statistici americane - remarcd acolo nror anual in accidente de magind o suti noulzeci de rnii girimdn infirmi patru sute cincizeci de
mullumit cu o privire atent6. Auzise deja de c6teva ori aceasti expresie, dar nu gtia ce inseamnl distantd frAnare gi nici nu voia si gtie; ii era suficient faptul cele spuse inscriau oribila situatie intr-un cadru 9i transformau intr-o problemi tehnicS, care nu o pri direct. Dar se auzea deja sirena ascuf iti a salvirii rapiditatea sosirii ei i-a umplut de mulfumire pe tofi ce care agteptau. Mare lucru, serviciile astea sociale. Victim a fost pusi pe targi gi irnpinsi cu ea cu tot in magin6. i jur se agitau nigte oameni intr-un fel de uniformtr,
gcneral, al oricirei vieli, apare, neavenit, brusc Ai sliedelitor, ceva ,,iegit din comun", irumpe o moarte strlini, ca un mesaj care s6-ti aminteasci: Memento mori! lii chiar daci este o moarte strdinS, moartea altuia, a unui strlin, a unui necunoscut, ea ti se vdri in suflet, ifi invoci Itrr[ si vrei faptul ci gi tu egti pieritor, ci existenfa ta e vrcrnelnici (c6nd imi vine gi mie sorocul?), cd ai un sfhrgit. !ii nroartea strlind, intdmplEtoare, e un avertisment nedorit c[ gi propria existenti, propria viati este marcat6, atinsd dc suflul mor{ii, este, dupi expresia lui Heidegger, ,,cxisten{d spre moarte". Moartea altuia o,a declangat" nngoasa existenfiali, manifestati la Diotima aproape liziologic, ca un gol in cogul pieptului, iar psihic - ca un tlisconfort, o dezagreabil6 ,,senzalie de derutd gi
incdtugare".
ci e mort? intrebi insotitoarea sa, care ntai avea incd sentimentul nejustificat cd asistase la ceva logit din comun. - Sper c6 e viu, rispunse domnul. Cdnd l-au bdgat magind pirea viu" [38, p. 33]. ilt Agadâr, ce se intdrnplase? Un trecitor este lovit de o rnagin6. In nigte circumstante pagnice, misurate gi vorificate, in ,,nesfhrgitul imperial" al propriei vieli gi, in
nrii de oameni. - Credeli
Mai e ceva aici. ln esen!6, nimeni nu are nici o virri cd cineva a fost lovit de o magini, cel putin, pietonii.
EouaRo KrnsHnnuu, At-tNe Ensunnvn
. Psihologia apdrfuii
Rdmdne un ultim demers al congtiinlei pentru a
alunga moaltea: sd pu lagi sd se instdp6neascd certitudinea cd ea chiar s-a produs, sd rimdi in neqtiinll: ,,Sper ci e viu. Cdnd l-au bigat in rnaqin6, pdrea viu". $i, in general, ,,era un bdiat?"
,,I s-a intdmplat din cauza propriei neatenlii1'. Nimeni nu vinovat... dar, ?ntr-un mod absurd, dintr-o int6mplare, ia sfdrgit o via!6, moare un om concret. Moartea a scos din rdndurile noastre, din intdmplare, pe unuldintre noi. Puteam si fiu eu acela.Dar uite ci eu am avut noroc, iar el nu. Nu eu sunt vinovat ci el n-a avut noroc, ci nu a fost
e
atent. Nimeni nu e vinovat... Atunci de unde aceasti

,,senzafie de incitugare"? Omul nu suportd cu ugurin!6 aleatoriul, ireversibilul, concretelea gi incbrcitura de durere a mo(ii. Congtiinla inspdim6ntatS incearcd sd scape de aceastd angoasi
existenliald, ca qi de sentimentul, ce se amplific[ incongtient, de vind, de a fi luat parte la cele intdmplate. Eu rru vreau sd iau parte la o moafte. Congtiinla incearcd sd cumre c6t nrai repede aceasti situalie exceplional6 gi extenuantd $i iatd prima salvare: ,,A pdtit-o din cauza propriei neatenlii". Moartea lui nu este intAmpl6toare, e o consecinld a neatenliei, acestei morfi i s-a gdsit o cauzd. Sigur ci da, moaftea lui este un eveniment firesc. Ce-ar
Cititorul care a pareurs atent aceasti mizanscend din romanul lui Robert Musil gi interpretarea ei de citre autorii cdr1ii de fafd poate gi trebuie sE simt6 cd in acest dificil gi febril demers al unei congtiinle speriate, menit sI o scoatb din astfel de situalii excep{ionale, existd o oarecare ambiguitate.
Pe de o parte, congtiinla reduce disconfortul c, dezantor seazi an go as a exi sten |i al6, atenueazd sentimentul de vini, descitugeazd ,,senzalia de inc6tugare". Pe de alt5 parte, bdnuim vag ci o astfel de iegire salvatoare nu merge pdnd la capdt, situalia rlmdne in cel in cauzd, continud, tocrnai pentru ci nu s-a rezolvat, nu a fost trditd pdni la capit, ci se produce o substituire a rezolvdrii reale totaleo oricAt de chinuitoare ar fi aceasta, deci a trdirii situaliei, tocmai pentru cd are loc o iegire din ea' In aceste condilii, situatia se depune ca o piatr[, existd incongtient in individul respectiv. In cele ce unneazi ne vom ocupatocmaide un astfel de proces de congtientizare, de aeel nivel de reglare psihologici nurnit in psihologie gi in psihoterapie apdrare psihologicd. Il sfbtuim pe cititorul care nu este de profesie psiholog sd-gi mai amdne putin prima reac{ie, intru totul
p si h o I o g
i
mii trebui pentru a explica moartea unui om
p" ,,c"uu "u legic gi firesc"? CAnd conqtiinla Diotirneinu reugegte s5-gi dea un r6spuns, igi oferd imediat gi cu amabilitate serviciile
o altd congtiin{6, congtiinla insofitorului ei ocazional, Arnheim, care ridicl (sau coboar6?) aceast[ moarte singulari, intdmplitoare, la rangul de problemi pur tehnicl -,,Camioanele grele au o distanti de fr6nare prea mare" - gi de statistici impersonali - 190.000, ceea ce inseamnfl deja cifre mari, ceva semnificativ statistic vorbind, deci o legitate. La acestea se adaugi agitalia competentd a sanitarilor de la salvare, a unui serviciu social chemat sd rezolve, sd pun[ capdt unei asemenea
situalii nepldcute. Sd nu mai vedetn, si nu ne mai afecteze. Ceea ce s-a petrecut este, desigur,,ceva legic ai firesc".
fi reasci, fa!6 de sensu I cuv6ntu I u i,,apirare" :,,Apirare - asta nu presupune gi ceva rdu, cu,flublu in{eles?!". Refineti-vi o astfel de reactie pdni veli ajunge, dacd veti avea ribdarea necesarS, la sfhrqitul acestei cdrfi.
Cititorul care este de profesie psiholog va trebui si remarce un fapt surprinzdtor, gi anume c6 in lirnbajul
Eounno Ktnsnteuu, AllNn EnsvEsvn
'
l0
ll
. Psihologia apdrdrii
profesional al psihologilor, termeni pre.cum "aparare de psihopsihologicS", ,,mecanisme de apirare', 'Jehnici s-au inceti{enit inc[ de mult, chiar dac6 nu au' aptrrarct avut poate statut de termeni gtiintifici riguroqi, ci numai de teimeni ai unui limbaj de specialitate. Psihologii vor mai remarca gi faptul c6, atunci cdnd vorbesc in limba lor dar, ,,plstrreasc5" qi folosesc aceste cuvinte, ei se inleleg, cdnd le citesc, devine evident faptul ci literatura de aiunci specialitate din fara noastri este extrem de deficitari in ceea ce privegte abordarea gtiinfificl a acestei problematici' in literatura striind de specialiate este cunoscut 9i
recunoscut faptul cd apdrarea psihologici se bucuri de interes
contradictorie a edificdfii acestui concept psihologic. in al doilea rAnd, in{elegerea aotuald a unui fenomen psihologic,
atAt
profesional6 a acestui interes presupune o analizda literaturii .onru"rut acestei problematici. De foarte multe ori, istoria unei probleme constituie inceputul rezolvlrii ei' in prima parte a c64ii noastre (prinrele doub capitole)
in planul gtiintei, cAt 9i in afara et' O inlelegere
'
vom incirca
(nicidecum
ivoce) a ap[riri i psihologice, precum g i ari i lo manifestare aei, aqa-numitele situafii exceptionale' Vom de remarca mai intdi cl fenomenul apiririi psihologice a fost stabilit gi descris ca fapt gtiin{ific in literatura psihanalitici'
un
si urm[rim evolu]ia infelegerii gtiinlifice
Cu toate acestea, numeroqi metodologi 9i istorici ai literaturii de specialitate nu ii recunosc statutul gtiinfific' Atitudinea piecaut6 a psihologiei nationale fali de psihanalizi a determinat 9i o atitudine destul de negativl iale de numeroasele ei conceple. Din fericire, aceastd uiituain. s-a manifestat in principal in literaturi' in practici
oricdt de ampl6 gi de profundi ar fi, nu este finalizatl, rimdne deschisd unei noi infelegeri gi aprofunddri. in al treilea rind, orlce defini1ii, chiar cele care se exclud reciproc, completeazi, intr-un final, ?nfelegerea profesionall a unui fenomen coguoscibil. Dar cunoagterea, oricdt de genial6, nu poate pretinde ci se afld in posesia adevirului definitiv. Adevlrul se aflI in fenomenul insugi. in fine, rezolvarea unei probleme nu este rezolvarea unei ghicitori, la care se poate da un rdspuns definitiv. Odat5 rezolvatd, problema va continua sd apari. Cititorului care va gisi excursul nostru literar prea complicat gi plictisitor, ii recomanddm sd treaci direct la cea de-a doua parte a cdr{ii, cea principali. In aceastl a doua parte prezenttrm fenomenologia apdrdrii psihologice, condiliile aparitiei ei, manifestarea ei in comportament, consecinlele recurgerii la ea asupra dezvolt6rii personalititii. Vom incerca'si ilustrAm descrierea gi definirea fiecdrui mecanism de apirare psihologic[ din trei puncte de vedere: la nivelul unor situalii ale vief ii de zi cu zi, prin exemple din opere literare gi artistice gi cu analize ale unor aazuri din practica psihanalitici gi psihoterapeutici. Fiecare capitol se incheie cu recomanddri pentru invingerea ap[ririi psihologipe. Aceste reconranddri sunt menite s[-l ajute pe cititor s[-gi rispundS la o serie de intrebdri: Recurg la apdrarea psihologicl? Care sunt tehnicile de apdrare pe care le
folosesc mai des gi care sunt cele pe care le folosesc mai rar? Cunr se manifestd apirarea pe care o practic? Cdt de eficient s-au rezolvat situaliile conflictuale in care am folosit apdrarea psihologici? Ce pot face ca si reduc la minimum acest mod de a rnd apira? Rdspunsurile la aceste
ins6, psihologii gi psihoterapeulii folosesc de mult nofiunea de aolrare psihologic6.
'
indeplini ji o fun"1i" metodologictr. inprimul
in plus, spEram cd aceasti parte a lucrdrii
va
9i
r6nd, studiul
apirdrii psihologice trebuie s6 prezinte situalia difici16
Eoueno KrRsueAUv,
Alne
Enertrenva
l3
. Psihologia oPdrdrii
intrebdri, ca gi la altele de acest fel, necesitl probabil curajul de a te vedea intr-un alt fel, de a da o altii apreciere, mai adecvati, propriului comportament gi, in fine, de a incerca sd te schimbi. Vom sublinia de la bun inceputcdanalizapropriului comportament prin prisma existenfei in el a apiririi psihologice genereazd de multe ori aparilia unei apirdri, a apiririi impotriva unei astfel de analize. Cdnd este confruntat,cu cunoa$terea piihologic[ gtiinlificd reald a propriului comportament, a oaracteru lui, a posibi I itl1i lor sale, psihologul ,,naiv" rlmdne prizonierul unei apiriri psihologice ori ginale: dacl aceastl cunoagtere gti inlifi ci despre el coincide cu propria imagine despre sine, mai ales daci aceasti cunoagtere are o coloraturi pozitivi, el accepti aceasti informatie, ii acordi incredere. Dac[ ea nu corespunde insi propriilor reprezentiri, apare o rezistenld la acceptarea acestei cunoagteri. Deseori, bariera care i se opune contribuie la formarea unei atitudini negative fati de purtitorul acestei cunoagteri, fa|6 de psiholog, iar apoi fa{I de orice cunoaqtere psihologicd gtiinlificn in general, fa{i de intreaga gtiinfd a psihologiei. Cea de-a treia parte este o incercare de a extrage nigte legitili in ceea ce privegte aparilia gi dezvoltarea ap6ririi psihologice. Dupi opinia noastr6, ea ii va interesa mai mult pe specialigti. Dragi cititorule, cunoagterea in exces, inclusiv cunoagterea de sine, este uneori, potrivit unui precept al infelepciunii populare, diunitoare. Daci rdmdi un adept al acestui,precept, este mai bine si nu citegti cele ce urmeazd. $i vom fi de acord cd o cunoagtere excesivi e impovdrdtoare, cd ,,unde e multd in{elepciune'e multl durere" [Ecleziastul I, 18].
d.9 a n3 Dar ne pofi citi la fel de bine cu intenlia convingi c6 din disputi critica. $i chiar daca nu suntem ne vom stridui sd fim deschigi la critic6,
.e naste adevarul,
ilffi;tt
uo*'p.i*i
cu recunogtinte toate sugestiile 9i
observa!iile.
PanrBe
CoNcerltt ACTUALE ASUIRA srruATrrloR lixcEpTroNALE $r ASUIRA epAnArut psrHol.ocrcE

1. SnuapruE EXcEPTToNALE
Cultura ne face asemdndtori. Prin culturS se creeazd legbturb intre timpuri, generalii 9i spafii. Sub aspect
gi cultural sunt egalul contemporanului meu din
(legiturain spafiu), alomului din trecut viitor (legdtura in timp 9i spaliu). Trdind in Iturd, triim in aceleagi dimensiuni. Dar cultura ne face in acelagi timp diferili. Ea rupe fiul gi timpul. Eul meu nu seamdnl cu nimeni qi cu imic. Existenta omului este ?ntotdeauna o triire in ; ea se petrece de fiecare dati intr-o conjuncturb storic6, social6, actuali, concretd, care, pe de o parte, un segment distinct de via!6, discret, iar pe de altd este indivizibi16 in continuitatea ei.
ice parte a lumii i al celui din
Eounnn KnsHneuu,
Arnn Ensuspvn .
l7
t Psihologia apdrdrii
in acest sens, situa{ia (9i cultura) ridici intotdeau probleme, ,,in ea existi intotdeauna un fel de loc neumplute, goale (Leerstellungen), prin care apare care iese din limitele ei gi care o leagd cu tot ceea exist6>>" [49,p.362].Iegirea din limitele unei situalii crete inseamnd iegirea din limitele propriei persoane. vom permite sd continudm cu cuvintele lui Rubinstei ,,Explodez tot timpul, schimb situalia in care m[ aflu odati cu asta, ies continuu din limitele mele. Aceasti iegi din limitele mele nu este o negare a esen{ei mele,... este devenirea ei gi, totodati, realizarea esentei mele; negare de sine gi devenire, ci devenire gi realizare. negatd numai existenla mea efectivi, faptul cd
vicfii: intreabi-te dacd ceea ce simti 9i gdndeqti acum ar rlhndne valabil in cazul ci ai afla deodati ci egti pe moarte. Vci continua ceea ce ftceai in acel moment? S5-1i pui
itttotdeauna aceastl intrebare.Voi denumi acest criteriu ntdsura morlii" [1], p.129]. Acestea sunt insd, ca si spunem aga, zboruri ale congtiintei filozofice. Oric6t ds necesare sunt aceste docoldri filozofice, psihologii sunt nevoili si lucreze in
ulte dimensiuni. La problema caracterului finit, al transcendenlei unei situalii de via!6, ei fac o precizare:
ttu toate situatiile sunt la fel de importante pentru relevarea ,.caracterului finit" cultural, a inridicindrii persoanei intr-o
situafie,
ci numai situaliile in care existd o contradiclie
perisabil, c5 am un sf6rgit" [49, p.3441. Max Sche considerl c6 venirea omului pe aceastd lume presupu realizarea lui ca proiect al cuiva, gitocmai de aceea om este ,,o fiinld care se depdgegte pe sine insugi gi lumr [64, p.60]. In acest sens, existen]a omului este metafizi de unde gi inclinalia omului spre transcendere, spre iegi cognitivd gi emo{ionali din limitele existentei preze ,,de cealaltd parte a binelui gi a riului" (Friedric Nietzsche). CAnd ,,e s[ zbori", ,,legea firii" gi ,,congtiin' umani"nu suntde-ajuns(C.S Lewis, citatdin 53, p.105 Dar in orice moment al existenfei, in orice situati existi posibilitatea transcenderii, existl posibili refacerii legiturii timpurilor 9i spatiilor. Logica vietii cere omului efemer s6-gi triiasci viafa ca gi cum fapte sale ar fi destinate unei serii istorice infinite. Ea (logi vietii - N.A.) insisti asupra legdturilor irevocabile vie{ii in general, dragoste gi creatie, mil{ gi vin6" [1 p. I sal. Acelagi lucru este afirmat 9i de M.M. Bahti ,,Exist6 o reguld simpld cu care se verificd autentici
nccentuatd, contradiclie care reprezintd pentru persoana rcspectivd o incercare deloc ugoar6. Se poate pune intrebarea: qi care este situatia de
care
v[
ocupali? ln cartea de fald este vorba despre
updrarea psihologicS, despre nigte mecanisme psihologice de reglare. Vom expune imediat tezape care unneazi si o analizim gi si o demonstrdm pe parcursul intregii cdrti
gi care ne poate servi ca o definilie prealabil[, foarte nproximativ6, a apdrdriipsihologice: apdrareapsihologicl cste o cale aparte, neobignuiti de rezolvare a unei situalii gi de reglare psihologici a comportamentului in situalii de dificultate, in situalii de neputinlb. Este vorba despre
situalii acute, intense, excepfionale. Inainte de a incepe si vorbim despre situaliile cxcepfionale, am dori sd explicim ce este de fapt o situafie.
Dar, ca giB.F. Lomov, vom depldnge gi noi faptul cd ,,psihologia nu dispune deocamdatd de suficiente metode gi procedee riguroase de descriere a situafiei (experimental gi in realitate) ca sistem" [33, p.120]. Aceastd constatare
fost fbcuti in urmd cu zece ani, dar, din p6cate, este la fel
Eoulno KInsuBeuu, AI-lNe Enruneva
l9
Psihologia apdrdrii
de valabild gi astizi. Clriar Lornov incearcd str defineasci situatia nu ca pe un eveniment anume, ci ca pe un sistem de evenimente, care este cauza unui act comportamental sau a altuia Ei care face ca situafia propriu-zis[ s[ se 9i modifice, iar sistemul deja modificat de evenimente, situalia, capdtd posibilitatea sd ac{ionezO din nouasupra comportamentului individului, 9i aga la nesfhrgit. ln acest circuit, cauza 9i efectul igi schimbi pe rAnd locurile. Aqadar, situatia poate
fi definiti ca o configuralie de factori subiectivi 9i obiectivi, ca o combinafie de factori exteriori 9i factori care tin de personalitate. Pe noi ne intereseazi situaliile exceptionale, ?n care contradictia este extrem de acutd qi este tr[itd personal' Felul cum am definit noi notiunea de situalie excepfionald este, de fapt, foarte schematic Ai aproximativ. Prin prisma acestui parametru, a caracterului excepfional, ne putem reprezenta toate situatiile ca pe o serie, ca pe un continuum cu doipoli. Un pol il reprezinti situatiile problematice, pentru
a ciror rezolvare nu sunt date aprioric moduri de comportament gi gAndire, giin care tezolvareaproblemei consli in crearea unor noi moduri de comportament 9i/ sau in construirea unei noi realitlli psihologice. Al doilea pol il reprezinti aga-numitele ,,situalii' limiti'(Karl Jaspers), care cer individului capacitatea
de a suporta incercdri existen{iale gi il determind sd se intrebe cu toati fiinfa lui asupra sensului existentei, pusi
sub semnul finitului (ceea ce Heidegger numegte
,,existentl spre moarte"): Orice incercare existentiali este intotdeauna gi o incercare psihic6, de obicei negativd
emotional gi care este perceputd ca un disconfort
psihologic (in cel mai bun caz) sau ca o stare de depresie, de deprimare puternicd (in cel mai riu caz).In acest din
rrrml caz, individul nu poate realiza,mai exact, consider[ c[ nu-qi poate realiza obiectivele principale, sensul vielii snle, nici printr-o acf iune practic-obiectuali la paraitetrii maximi [76], nici prin cea mai profundi interogare filozofic6. intre acegti doi poli ai continuumului reprezentat tlc caracterul exceptional se afld situaliile de stres, de liustrare, de corifl ict. Mecanismul psilrologic al aparilibi unei situatii cxcepgionale este condiliohat de finalitatea oricirui act psihic. Premisa fi lo$enetic6 a,,comportamentului final" este reflexul scopului, descris pentru prima datd de I.P. Pavlov in anul 1916. Potrivit lui LP. Pavlov, reflexul scopului orienteazS orice organism viu care are psihic, orice via{d, spre dezvoltare, spre viitor: ,,lntreaga viafi cste realizarea unui scop, 9i anume menfinerea vielii insegi, o necontenitb activitate a ceea ce se numegte instinct al vietii" 142, p.l42l. De fapt, despre acest lucru scrisese cu mult timp ?nainte Arthur Schopenhauer: ,,Vointa de viald constituie esenfa cea mai intimi a omului" [65, p.85]. Unuldintre reprezentanlii cei mai de seam6 ai aga-numitei teorii dinamice a psihologiei personalitltii, psihologul german Hans Thomae, afirmi ci omul este un intreg orientat spre un scop, adici spre ceva fixat pentru viitor. Fdrd o finalitate a actului psihic este greu de imaginat integrarea, integritatea, gestaltul ei [98, p.l6]. Manifestarea reflexului scopului presupune o nnumiti tensiune, o anumiti tendinfd energeticd, un nnumit activism, care ?gi gdsegte'expresia in integrarea momentan[ a unei pi(i sau a tuturor funcfiilor sistemului viu. Dar pentru ca aceasti tensiune sd apar6, actul psihic trebuie si fie blocat de un obstacol din planul exterior sau interior. $i atunci incepe si functioneze legea
EouRno KIRsHeRUM, AlrNn EnsMeeve
ll
Psihologia apdrdrii
I
german Theodor Lipps: ,,Daci cursul firesc al un eveniment psihic este intrerupt sau frdnat, sau dacd la moment dat intervine in el un element strdin, acolo are loc oprirea, perturbarea, se produce o aglomera (Stauung) [86, p.108]. Prin ,,aglomerare" se in]elege cre$tere bruscd nivelului tensiunii psihice. Orice act psihologic are un anumit potential getic, este asigurat din punct de vedere energetic. aceastd asigurare energetici a actului cregte daci apa un impas in curgerea, in desftgurarea lui. Se produce ce Hans Selie a denumit, in cadrul general al cercetdril
asupra stresu I ui,,,mob i lizare nespecifi cd a organ ismulu i [51] sau adunare, ,,aglomerare" gi integrare momenta a tuturor fortelor acolo unde are loc oprirea, intreru
,,barajului psilric", formulatl inc6 de la sffirgitul seco XIX - inceputul secolului XX de filozoful gi psiho
It lrtottte" | 6, p.321. Specifi cu I cdmpu u i ontologic ch iar llbilegte in ce felde situafie exceptionali ne vom gdsi.
Pentru a ldmuri unele invariante ale desftgurdrii
tlului psihic Ai ale comportamentului uman in situalii lteepfionale, vom incerca s6 descriem diferite tipuri de tltuolii de acest fel.
Vom incepe cu situaliile-problemd. ins69i situaliaproblemi se definegte ca un complex de condilii care provoacd procesul g6ndirii. Dar tocmai in acest complex lrobuie si existe o intrerupere, o neconcordantd, un impodiment, care gi iniliazi procesul gAndirii. A.M. Mutiugkin l37l a analizat situafia-problemd tocmai ca pe urr dezacord intre scopul, modalitatea gi condiliile lcliunilor. Daci nu se cunoagte scopul, avem de-a face e u un exemplu de situalie-problemi teoreticE, daci nu se sunoa$te calea de atingere a scopului, avem un exemplu dc situalie-problemi practici, iar ne,structurarea condiliilor este caracteristicd pentru o situatie-problemd cure fine de instrucfie. Potrivit cercetdtorului german D. Durneq majoritatea situatiilor-problemd cotidiene o reprezintd problemele cu criterii neclare in privinfa scopului sau cu criterii care se exclud reciproc Ai care sunt foarte adesea cxtrem de greu de pus de acord (de exemplu: punerea de acord a scopului ridicdrii randamentului unei electrocentrale cu scopul protejlrii mediului). Durner numegte problemi o situa{ie ,rpentru rezolvareacireianu existl aprioric nici un fel de modalitili de comportament date (de exemplu,
actului. Blocarea actului psihic poate fi provocatl de mai diferili factori. Ea poate fi qi o luptd a doui rnobil
echivalente, a doui dorin{e egale ca intensitate (imi teribil si mindnc o felie de tort Si la fel de tare vreau simenfin silueta), gi o neconcordanli intre dorinfe g posibilitali (vreau, dar nu pot, nu-mi ajunge dotare practic-obiectuali), .gi o contradictie intre dorinfd g interdictie (vreau, dar nu trebuie si fac asta, nu se cade gi o contradictie intre lucrurile de care iei cunogtinfi (uni spun ci sunt bun, allii ci sunt rdu, sau: mama spune cd se poate, iar tata spune
c[
nu se poate) g.a.m.d.
Gradul de ,,aglomerare" gi calitatea integririi

energiei psihice depind de un lucru: ce cdmp ontologic al ind ividu I u i este blocat,,,ce n e c e s i t at e v i tal d este paralizatd
de incapacitatea tipurilor de activism de a face fa1d, condifiilor exterioare Si interioare ale activit[1ii vitale
asimilate anterior)" [74, p.ll]. Rezolvarea problemei consti intr-o ,,noui programare" a proceselor psihice gi a unor noi moduri de comportament. Momentul esenfial al procesului de rezolvare a problemei il constituie existenta unor structuri gi scheme deschise de memorie, care sd fie
Eounno KrnsuaAuv, Ar.rua Enevsevn capabile si se restructureze gi/sau

sd
23
primeascd informati
noi. lns[gi senzafia de dizarmonie, de disconfort ir perceperea a ceva nefrnalizat, neterminat, pro
gindirea gi refine la un anumit nivel de activare I p.l5l. $i din nou avem de-a face cu nevoia de finalizare gestaltului. Sentimentul ci gestaltul poate fi finalii impulsioneazi individul 9i il determini si finali situafia, si o rezolve. Mai mult decdt atdt, gestaltului face ca acest act sd fie atractiv, cu o emofional pozitivi, in ciuda unui consum major. Maimul decdt atdt, chiar emo{iile puternic negative angrenate o situalie-problem[ pot duce la o activare extrem[ a tutu
schemelor de comportament gi de gdndire. Exist6, desigur. unele lirnite individuale in activarea solutiilor. La un
primite in legdturd cu efectuarea unei anumite ac{iuni cu convingerea individului ci, odati inf6ptuit6, actiunea corrtravine instruc{iunilor; 2) faptul ci informaf ii le prim ite tlc la diferiti membri ai unei organizalii sunt divergente; 3)
incompatibilitatea rolurilor jucate
in cadrul activitetii
prestate qi in viafa particulari; 4) o amenitrtare real6 la ndresa valorilor morale qi faptul ci activitatea prestati
anumit nivel de activare poate apdrea ,,gdndi evazionisti" (fantezia, inchiderea in sine, retragerea
detalierea nesemnificativd etc.) gi chiar, pur gi simplu, respingerea rezolvlrii problemei. Emotivitatea exc,esivd, nuantati atdt pozitiv, cAt gi negativ, face si scadi nivelul calitativ al ducerii la indeplinire. De exemplu, negativi a emotiilor pozitive se poate manifesta prin faptu c5" pe rndsura apropierii de scop, trdirile pozitive puternice duc la o sl6bire a atenfiei 9i la o gdndire superficiale. L.I. Bojovici, L.S. Slavina 9i T.V. Endovilkaia [13] au c[, ?n cazul unui comportament alternativ, este posibil fie blocarea completi a activitelii intelectuale de cdtre motiv puternic, prin punerea in balanfd a lui ,;pentru" gi ,,contra?', fie o orientare nemijlocitd a proceselor reflectie spre susfinerea motivului mai puternic.
Practica gi teoria cercetirilor social-psihologice nu opereazd cu situafia-problemi, ci cu conflictul. In cadrulteorieirolurilor [81], surse ale confl
sunt considerate:
l)
incompatibilitatea instrucliuni
asiguri satisfacerea necesitIlilor debazd ale ornului. N.V. Grigin [68] definegte conflictele din sfera producfiei, in primul rdnd, ca reaclii la obstruclionarea realizilriiscopurilor activitetii comune, la comportamentul participan{ilor la acliunea comun6, dacd aceasta nu corespunde agteptirilor, gi, ?n al doilea rdnd, ca reactii care apar ca urmare a incompatibilit6fii particularititilor individuale (caracteriale, sub aspectul valorilor culturale 9i spirituale, predispozilii etc.). Situaliile conflictuale sunt inso{ite de trdiri emo}ionale putemice. Dar, in acelagitimp, N.V. Grigin subliniazi 9i funcliile pozitive ale confliitului gi, in special, faptul cd el ,,ajut[ la rezolvarea multor probleme acute ale producliei qi chiar contribuie la insdndtogi rea atmosferei generale in cadru I colectivul ui". Func{iile pozitive ale cbnflictului sunt remarcate gi de studiile lui F.M. Borodkin 9iN.M. Koriak [14] asupra fenomenelor din cadrul organizafiilor sociale. in ciuda faptului ci este un mijloc chirurgical, radical, extrem, conflictul ajut6, in primul r6nd, la diagnosticarea punctelor vulnerabile ale organizatiei respective gi ale persoanei, iar in al doilea r6nd, provoaci o restructurare profund6 a interac{iunii dintre diferitele verigi ale organiza{iei 9i elementele experientei de viafi a individului. Dar, la un anumit grad de manifestare a conflictului, se observi gi rolul negativ pe care il are in organizatie: se amplifici ostilitatea individului fa[6 de cei din jur, scade buna
nu
Eounno KrnsHrRUv, Ar-rNn Enevppve,
24
25
de.pozilie, provocate de dinamica dezvoltdrii gi de volumul total al solicitarilor de pozilie ale indivijului. Pentru fiecare individ existi un anumit optimum in ceea -care ce privegte numirul de roluri sociale pe le indeplinegte. Dincolo de acest optimum, individul incepe s6 incerce o suprasolicitare, care duce la ineficienla in ?ndeplinirea acestor roluri. Suprasolicitarea de aciasti naturd determini individul si procedeze la o ierarhizare a rolurilor qi, deseori, la renunlarea la unele dintre ele. Suprasolicitarea psihologici poate apirea gi ca o consecinfE a incompatibilitelii unor roluri gi pozilii (de
disp,ozilie, starea de spirit nu este bun6. Desft$urarea conflictului este insolitE de un consum moral gi psihologic considerabil. H.-D. Schmidt [92] a studiat aga-numitele conflicte
ntens itatea necesitS{i i indiv idului gi amploarea obstaco lu lu i,
cunoaqterea situa{ieide citre cei apropiagi 9i cei mai pu{in
apropiali, cunoagterea consecintelor inevitabile
9i
pioUaUilL, caracteiul variabil gi pe mai multe planuri al alegerii soluliei, cercul de persoane implicate in conflict,
plrerea unor persoarte de referintl, cet de neaqteptat este
conflictul pentru cei implicafi, durata conflictului' Cercetdtorul menfionat considerd ci orice situalie complexd confine in ea premise pentru formarea unor
catit'l1i gi trasdturi morale, atdt pozitive, cdt 9i negative'
Probiema nu constd
atribu!iilor rolului, dar este extrem de incdntat
exemplu, incompatibilitatea dintre pozifia de geT9i pozilia de amaqt fa[d, de o subordonatd). Se poate intdnipla ca cerintele in privinfa rolurilor sd deplgeasc5 cu mult,,zona dezvoltdrii actuale" a individului. lndividul nu face fate
de
viaSZ, in cazul schimbirii statutului sociometric in grup, in cazul trecerii de la'bopildrie la maruritate etc. Studiind situa{iile conflictuale din procesul de inv6{6rndnt gi educatie, M.M. Iagcenko [66, 67] include printre factorii care determinI gradul de tensiune intr-o situafie conflictuali natura conflictului, con[inutul lui,
activitllii profesionale, a locului de
probabilitatea migchrii situaliilor emofionale neadecvate dec6t migcarea in sus pe linie ierarhicd, in cazul schimbirii
in care migcarea pe orizontald miregte mai mult
de pozi{ie apar Ei in cazul schimblrii pozitiilor, de exemplu, in cazul trecerii dintr-o funcfie in alta, situalie
avantajele oferite de statutul rolului respectiv. Solicit6rile
comptexitatea propriu-zisia a situatiei, ci in tendinta individului de a o invinge. Este de remarcat faptul c6' in ceea ce privegte literatura psiho-pedagogici, M'M' lagcenko este unul dintre pulinii specialigti care reu$esc si ne convingS cd o situa[ie conflictual6 complex5 constituie o consecinli opottunl gi legici 9i chiar o etapi a procesului educativ. Ea poate 9i trebuie. s[ aibl rolul unui nrijloc activ de evidenfiere a maturitdlii personalit6lii elevutui gi, mai ales, a orientdrii lui morale in formarea tr6situriior lui de caracter. Un studiu al situaliilor conflictuale dintre profesor gi elev, efectuat de unul dintre autori i aceste i cdr\i, a artrtat cd, in acti v itatea pedago gici, situaliile conflictuale sunt o reprezentare psihologicd atdt a contradictiilor generale existente in dezvoltarea sistemelor pedagogice, cAt 5i a contradicliilor existente irr interacfiunea dintre pedagog 9i elevul sAu. Importanla funclionaiS a situaf iilor conflictuale conste in ovidentierea p64iior slabe existente in structura interacliunii pedagogice, in personalitatea pedagogului gi in cea a elevului, in prezentarea posibititalii unei modificlri radicale a
structurilor precedente, care 9i-au demonstrat inconsistenla in ceea ce piivegte activitatea profesional6 a pedagogului,
in dificultatea insl9i 9i in
EpullD
KlRsHoauu, Ar_rNe Ennnaeevn
26
27
pedagogici,sistemu ::i:101ry. gIsirea posibilitafii p.?:uT! in
cantaUv mai inalt de autoreglare gi de conducere a u i de formare a personalitili i el ev u lu i. f rn pii""r"" emolionali in ponflici contribuie la o mai adecvat[ rezolvare a lui, lucru care se intdmpll insd atunci cAnJ emoliile negative trdite nu sunt trairsferate, repercutate asupra partenerului de conflict, chiar daci a""ita a fost in mod obiectiv cel care a,,stimulat,'"onnictrrl. in;;; c.tz, componentele emotionale au un rol de activare gi de mobilizare. Un conflict iezolvabil permite in el sd acceada ta un nivel nou, mai ""fo,Irpfi.qi productiv, de inreracliune [271. .. . O atenfie deosebitA se acordi in cercetarea nredico_ psiholog.ici situaliiror de crizd. potrivit rui D. proooehr psi h ol og i cd re pr ezintd o c ofru n tare c u corl d i i !o^ll,;1 it. care lmpun individului cerinte excesive". Reiter 1i qi $tofkaia, subliniind caracterul psiho-social al crizelor, ie incadteazd, in ,,evenim.ente gi/sau incerciri cu prec,idere extreme, care intervin in mod neaqteptat pentru'individ gi care, de reguli, aduc cu ele pierderi ii reprezinti o ameninfare, deoarece pun iub semnul intreUaril principalele obiective givalori ale vielii lui. Aceste st6ri sunt insolite de nelinifte, de sentimentul neimplinirii, inconsistenlei gi neajutoririi, cer din partea individului luarea unor decizii fhrd aavea la dispozifie timpul necesar, cer manifestarea la maximum a capaciiagii .d" a. gari u solu{ii; gi, oricdt de neconcluden t ir fi rczultatul, eleiau posibilitatea uneinoi orientiri in viafi,, t961. F.E. Vasiliuk i!":1. pln:,.de vedere o niotog ic, int-ugu ;a-; :3, e:te u.rzd 9lt Noi, autorii acestei clr1i, am-defini |16l. 9 tttu.uq3 de crizd ca pe o situafie de contradicfie inhe o donnla puternic6 de via16, ca esenti supremd a omului, gi
procesu
I
;i
I actiun i tor pedagogice, de a ajunge la ui n'iu"i
lipsa sau pierderea sensului viefii. Dorinta de viat[ te detenninl si trdiegti, chiar daci nu vezi nici un sens in asta. Dar, u neori, dem oral izare a total| g i imposi bi I itatea de a te intreba asupra sensului inving dorinta de via!6, gi atunci apare o cumplitd solutie de moment a crizei, cu
prelul propriei existenfe: suicidul. In general vorbind, un rnediu prielnic pentru desftgurarea unei crize de viafi il constituie contradiclia reprodusd continuu in viafa de zi cu zi ?ntre forma definitivd a existen{ei individului (pe acest pimdnt, in aceastl cultur6, in acest context social,
grup, in aceastd epocl) gi un nesfdrgit proces de transcendere, adici de iegire din limitele oricdrei forme definitive de existenfi. Acest conflict este permanent qi este actualizat de incertitudinile legate de posibilitatea de a satisface necesitatea unui sens al viefii. Dar, pe de alti parte, ,,daci individul nu se formeazi ca personalitate, aceast[ contradictie nu apare" [55].
Agadar, situafia ca sistem determini comportamentul omului, dar, pe de alti parte, situatia nu ocolegte nici omul activ, subiectul continuu transcendent prin
::I
necesitSlile, interesele gi scopurile sale. Din afarl, obiectiv, de pe pozilia observatorului neimplicat, este aproape imposibil de trasat in fiecare caz concret o granill intre o situafie obignuiti gi una de exceplie. Afl6ndu-mi intr-o situalie (gi chiar ?n afara ei, intelegdnd-o), eu o reflect, o trdiesc. Calitatea reglirii individuale a comportamentului intr-o situatie nu depinde direct de strucflrra obiectivi a situaliei ca fiind sau nu problemi, ci de reprezentarea subiectivd a acelei situafii in individ [94], adicd de tabloul interior al situaliei. In literatura medicalpsihologicd se vorbegte chiar de un tablou interior al bolii. D. Durner [7 4] a ar1tat c[ triirea emotional[ a unor situalii-problemd conflictuale, care determini in final
Eoueno KtnsHaeuu,
Alne Enrueeve c
28
29
. Psihologia apdrdrii parametrii obiectivi ai situaliei (nestructurarea tondiliilor, a mijloacelor, a scopurilor); in altreilea rdnd, de reprezentarea structurii situafiei in conqtiinla individului; de reflectarea propriilor posibilitnli ( de experienla rezolvdrii unor situalii
similare, de increderea in capacitatea de a rezolva orice problemb). B. Situatia de excepfie este acea ,,intrerupere a gradualitilii" in via{a individului, care reprezinti o posibilitate de restructurare a structurii anterior formate a activitelii, relaliilor gi trdsdturilor caracte-
gradul de adecvare al reflectirii gi al rezolvlrii problemei, depinde de conceplia de Eu, in spe{6, de conceplia asupra propriei competente actuale. Aceasta din urm[ presupune o formare destul de
complexi. Componentele ei sunt, in primul rdnd, aganumita competenld euristic[- cel mai adesea, o incredere
incongtientd in propria capacitate de arezolvaproblema,
in ciuda inexistentei unei experiente anterioare in

rezolvarea unor astfel de situatii gi, in al doilea rdnd, aganumita incredere epistemici in rezolvarea situatiei actuale prin procedee care gi-au dovedit anterior valabilitatea. Competenla actuali este mult diminuatd, pe de o parte, de faptul cE experien{a dobdnditd anterior nu se potrivegte ,,acum gi aici", nu este suficient6, iar pe de altd parte, gi acesta este un factor principal, de faptul ci experienfa euristicd este modestd. Acest lucru duce la triirea unor emolii negative putenice, in special a unei nelinigti care duce foarte probabil la un comportament neadecvat, ,,evaz ionist" . CelE'laltcaz, cealaltl combinalie de elemente ale competen{ei actuale, o competen{5 epistemicd redusi in condiliile unei competenle euristice relativ inalte, nu
se repercute azd atdt de d rasti c as u pra efi
c
ristice (a sistemului de relalii, a aspiraliilor,
criteriilor valorice) 9i accederea la un nivel superior de calitate a autoregldrii 9i interactiunii cu lumea.
Rezolvarea situafiei antreneazd actualizarea posibilitnlilor individului ca subiect al viefii sale. Aceasta ins6, numai in cazul cdnd situalia se rezolvl
intr-adevdr in mod creator, nu destabilizeazi (atunci c6nd nu are solufie). in celilalt caa cel patologic, situaliile de excepfie duc individul la imbolndvire. Triirea patologicd a situafiei de excepfie inseamnd fie intoarcerea la existenla animal6" la deculturalizare,la pierderea esentei umane, fie atacarea propriei
esenJe
iente i
rezolvlrii
situa!iei.
Aceastd mic[ incursiune in literatura de specialitate ne permite sd depistim in multitudinea de situatii de excepfie, in pofida diversitSlii paradigmelor de cercetare, dou6 caracteristici invariante principale:
culturale prin sinucidere, fie evadarea in lumi
proprii, in alte realitili, care nu au nimic comun cu aceasti

lume, cu acest mod de via!5, cu aceastE culturd. Este adevirat
c[ in acest din urmi caz este posibild confluen]a cu actul

creator: foarte frecvent, nevroza 9i psihoza sunt izomorfe cu creafia. Dupd cum se vede, continuumul triirii unor situalii de exceplie nu este liniar (crealie - patologie), ci reprezinti un cerc inchis, unde granilele dintre trdirea creatoare $i cea
A. Individul aflat intr-o situalie de exceptie triiegte o tensiune psihic-emolionald a cdrei calitate gi irrtensitate depind, in primul rAnd, de gradul de exprimare gi de manifestare subiectivi a necesit6tii
de,rezolvare a problemei; in al doilea rdnd, de
patologici
se
intrepltrund.
Eoueno KrRsHanuu,
Alwn
EneN4erve
30
3l
Iiecare om, fiecare culturi igi prelucreazi propriul a situaliilor exbeplionale, acel grad de libertate pe care ildau cuttura giconpliinla iniiviatiala. Cu c6t cultura gi individul sunt mai intoierante la excepfii, cu atdt este mai mare probabilitatea creirii gi foloiirii unui al treilea mod, psihoprotector, de triire a situafiei. In acest caz, problema, conflictul, stresul, criza sunt percepute in primul r6nd ca un pericol pentru propria stare, pentru propria persoani, pentru intreaga ilcetuire anterioar6; in acest caz, intregul aparat psihologic incearci si se apere, sd se izoleze de asemenealitualii, iar dac6 se int6rnpli si te afli intr-o situafie de acest fel, mai degrabl indepirtezi disconfortul psihic, tensiunea, acest airibut al triirii unei situafii exceptionale. $i, iatd, momentul determinant sub aspectul activitilii-este aici apdrarea psihologici. In cele ce urmeazi ne propunem sd urmdrim devenirea aparatului al ap6r6rii psihologice, -categorial si analizdm acest fenomen ca obiect db cerce-tare 9tiintific6.
nivel de suportabilitate
in primul rdnd, ca fapt gtiintific, fenomenul apirdrii psihologice a fost stabilit pentru prima dati in paradigma
fenomen
unei conceplii psihanalitice. Atitudinea fati de acest in psihologia academici, inclusiv irr cea din
Rusia, nu este
insi univoctr.
ai
A fost o vreme (carn primii treizeci de ani
2. ApAnenna psrHoloctcA cA oBrEcr DE CERcETARE grrrNTrFrcA. O aNalrzA A LITERATURTT

DE SPECIALITATE
secolului XX) cdnd ?n Rusia au fost traduse gi editate luuiri ale lui Freud gi ale altor adepfi ai psihologiei abisale. Au existat chiarincerciri de aimbina psihanaliza cu marxismul, incercdricare gi-au dovedit inconsistenta atdt la noi, cAt gi in alte perfi. Au existat la noi incerciri (in striinitate, acestea sunt continuate in mod rodnic) de aplicare a postulatelor psihanalizei chiar in pedagogie. Sl remarclm faptul cd o lucrare destinatd pedagogilor, ,,Studii de psihologie" de S.V. Kravkov, menlioneazdcd prima sarcini a unui pedagog este de a face posibil6 sublimarea afectelor,,strangulate" in,,iniliative cu valoare culturali" [29]. In luarea sa de cuvdnt in cadrul dezbaterilor pe marginea unui referat prezentat de Zalkind la lucrdrile din anul 1932 ale Societdlii pedagogilor marxigti, N.K. Krupskaia, care numai de simpatie fafS de psihanalizd nu poate fi binuitd, declara printre multe altele: ,,Dar la Freud sunt de gisit unele lucruri. Poate nu sunt foarte in tem6, dar, dupi pdrerea mea, o importanf[ foarte mare o are clarificarea poziliei lui fafl de impulsurile subcongtiente gi cele congtiente. Acest aspect
Istoria evolufiei problematicii mecanismelor de ap6rare ale psihicului este contradictorie gi chiar dramaticd. O analiz[ a literaturii referitoare la aceasti problemi permite evidenlierea mai multor cauze care au dus la o definire atdt de contradictorie a statutului apiririi psihologice ca obidct de cercetare gtiinlifici gi practicd.
ludm foarte mult, poate c[ gi de la Freud, ciruia materialismul ii este striin, sunt de luat unele idei interesante, pentru a fi prelucrate din punctul nostru de vedere, material ist. Problem a transformdri i impulsuri lor subcongtiente ale comportamentului individului in irnpulsuri congtiente este important din punct de vedere
este foarte interesant la Freud. Dacd de la idealistul Hegel
Enueno KrRsueRUv, AlrHa EnrvesvR.
32
33
'
Psihologia aPdrdrii
pedagogic" [36]. Din p6cate, o astfel de pozilie in favoarea lui Freud era rarisimd in vremea aceea. In urmitorii treizeci de ani, asupra psihanalizei s-a a$ternut tdcerea.
nou' cu o psihologie nou6' presupunea formarea.unui om
Abia spre sffirgitul anilor '60, in psihologia marxistd sovietici gi striind a inceput si i se recunoasci psihanalizei
aapacitateade a pune gi de a rezolva probleme psihologice serioase, omise de alte gcoli qi curente psihologice 15,22J. B.F. Lomov a atras cu condescendenld atenlia asupra faptului ci descrieri le psihanalitice metaforice ale legitililor funclionirii psihicului, cirora Ie iau locul formulSririguros gtiinfifice, confin ,,fb.rdme de adevir obiectiv" [33].
Neacceptarea {br[ reminiscen{e ate trecutului" f24f,' declin al ei' s-ar a" un anumit osihanalizei a fost cauiataii intregii bogilii a nutea spune,
transpunerea
ii
'"aut""u criteriul biologic; -la vietii spirituutt qi 'o'tT"-a omutui de cercetarep faptelor legitefl lo'ieiia""1i"t"
omului sdn6tos;
metodi;;J'
iti.""iir.t*"i"i i" "itt" de analogii int'e o'iffi"-:tl Iit'",lilindividului)

si inconqtient;
ffi ;'4r:i ;y *i filliirum: rT?ffi [

Pe
u
I
9i
construrrea sufleteascd a omului ;
O adevdrati rupturi in reevaluarea psihanalizei s-a produs la simpozionul internalional consacrat problemelor activitatii psihice incongtiente, care a avut loc in 1978 la Tbilisi gi ale cdrui concluzii au fost publicate in patru volume consistente. La acest simpozion, G.L. Ilin a incercat sd sintetizeze cauzele neacceptirii de citre comunitatea psihologici (nu numai din lara noastrd) a psihanalizei.
Aceasti neacceptare este cauzatd de ,,pesimismul social al lui Freud, de neincrederea sa intr-o societate maleabili, in pos i bi I itatea formiri i com portamentului u man, a reed uclri i ornului ?n condiliile sociale respective. Aceastl pozi{ie era in contradiclie cu necesitelile lumii contemporane, in care rezolvarea problemei conducerii societifii gi a oamenilor este nu numai doritd, ci gi vital5. Principii precum caracterul imuabil al inclinaliilor incongtiente de-a lungul intregii istorii a omenirii sau rezistenla de neinvins a acestora la presiunea sociali au limitat in mod serios rispdrrdirea psihanalizei atdt in Statele Unite ale Americii, unde promisiunea lui Watson de a forma un om cu caracteristici occidentale'i-a asigurat un succes risunitor gi de durati,
:ltr.ffi*:r .*tx ij:'ri!id[il'];a verificdrii posrbilitateu de principiu

:l#ilil;i"
llffi
i
ittuttuttlor oblinute l,aanaliza ui(nu la'ev-enimentele reale ,.iurg"r"u fu ttai'if" pliiJntuf ta faptete explordrii [24]' ale vietii tui), precurrili extrem de negativd a Este de inleles la up'"titt"a d us deseori r"git i t"" osilr anal i ze i in i:*" " a acelor gtiintifice "uo'ut'i'ili" ia elirninarea din sfela cuno-agterii stud ate ;";; ;;i"st deicope rite $ iapirarea fenomen e ps i h ice';;i; 'u"4*';;-t*il"ii*i' *ttaqi soartl a avut-o 9i
psihologicd'e
urlor cazurr;
cdt gi in URSS, unde edificarea unei societdli noi
fel sau altul' au cercetrtorii care' intr-un -*ttuni'*ttor de apdrare ale abordat, totuqi, p'#;;; statutul de obiect de osihicului, ,ttuno'Jaii"-le "ttftt de pireriin definirea tercetare ltiintifice, iil"iltia " "nit"" fenomen" Au fost uitate rieuros gtiinlificb'u u""ttui u, de. simp le. De exetnpl acl-.ev 6ruri metodot;i;;;;i"i provocate inlifi ce sunt divergentele in O"finTttu noliunii.gti su pt,' i Lcr val id itate-a no! i un i Pf J' itpi" acesteta alizarea ei' iar caracterul caoacitatea d" op"'a1ion lucreazd $iinlifi cd in care de cercetare in utu'i-a" afeasta' orice obiect
ilft"i;ti;ii" ::fi;;i'1.;'d" ;;;d;" il.tt;ili'
..nffi*,
Eounno KrRsHnnuM, AllNn ERr,vreve
34
35
. Psihologia aPdrdrtl
scop final
gtiinfifici. Acest fapt face mai dificild, intr-o anumiti misurd, punerea in evidenfi a caracteristicilor invariante ale apirdrii psihologice gi a rolului delinut de ea in rezolvarea situafiilor excepfionale gi in dezvoltarea
de explicare
psihologici reprezinti un fenomen multicalitativ 9i multidimensional, gi oricdt de detaliat ar fi proiectul de cercetare, el nu poate sd prevadl studierea obiectului in absolut toate manifestiirile gi legdturile lui, aga inc6t se face necesari recurgerea la principiul reducliei [95]. Vom vedea imediat cd mecanismele de apirare ale psihicului au fbcut obiectul unor cercetdri in cele mai variate dornenii ale psihologiei 9i in diferite paradigme
psihologice este mecanismuleliminirii' al clrui c11e 5il ;;t;;;;. i n sati sfacliei, a tuturor afectelor ne gatlv9 comportamentului person;itdtii'
i;;;t.* .;"flictele p;ihi"; interioare dintre pulsiunile reglarea de care il;;i";t"iui ql u".it ;iructuri Pe l6ng6 depinde afectelor reduclia
;;;;iil"
personalit6lii.
3. DrN rsroRrA
FoRMARTT coNcEpruLUI DE ApARARE psrHoLoclcA iN psrnoLocrA ABISALA
Faptul cd Sigmund Freud este primul care a descris apirarea psihologici este recunoscut de tofi cercetitorii care, din cele mai diverse motive gi rafiuni, au abordat problemele mecanismelor de apirare ale psihicului.
De asemenea, notiunea de apirare psihologicl

constituie unul dintre cele maivechiconcepte din teoria gi practica psihanaliticd.Eaa apdrut pentru prirna dati in 1894, intr-un mic studiu al lui Freud, ,,Neuropsihozele de apdrare" gi se referi la tehnicile de lupti ale personalit5lii cu reprezentirile nepldcute gi insuportabile pentru congtiin{6. Ea consttr tocmai in minimizarea gi chiar eliminarea totali a afectelor neplicute gi a g6ndûrilor gi reprezentdrilor insuportabile pentru congtiintd. Incd din primele sale lucrdri, Freud a ariltat ce prototipul apiririi
io. li ..ruu'"a conlinutulu.i acelor afecte' care au precedat reale, gdndu.i, ."prrr"niari,'fantezii vom opri maiin Lit"iri"zu.ellr' in cele ce utmeazdne psihologici' detaliu :lsupra mecantsmelor de aplrare eqalo^n de O reprezentunia'u ttfui ie-al do.ilea precis afectul psihanali$ti, nnna preud, a indicat destul de i smelor de apdrarê: . ;;;;il;"""'J." r."prea mecansurse de nelinigte' In trei frica, nelinigtea. Ea "'iiiarc"t frica in fa{a primul rAnd, este uotUu O"tfte .nelinigtea' ale insti nctelor pretenti i lor O istructrve ii nlcond ilionaie. pi u I satisfactiei i i;;;;*;i"iui, "onautf tiutai de pri nceste vorba despre in al doilea rdnd' 6.1";i;;;i; sineluil. sentimentul ;A;i[ i";;'portau i te'ie n.ri" 6t9 provocate dede congtiint[ mustriri de vintr 9i de rugine, r*"fil"ii de (frica Eului a. supru"uiin nn., este vorba despre frica ;;l t;{l ti i#ica Eu u i in ra1a. real it51ifii)'de trei poate Soarta tipuritoi de ni"a utt Eului intdi frica feluri. Ce inseamna u.tttlu"'u? Sd luirnmai prod uce i i se m i n im izarea fric t""
scene
b;';il;;;
ii,ii"i aii
il ;il;g;;re,
prin u""tpt^'"uafegju|ui 11in preIucrarea personalitilii' ceea iiin"rua!*u f,ii in tr.tu'"*of ional[ a puternic' intr-un alteaz' ce este posibilin cazuiunui b'u Eu ;;"fli;fii dinhe sfera pretenliitor incongtiente 9i9iducenu la ,, uoan"'.iit, iiit" se amplifica se rezolv6, obsesionale' A "i nevroze isterice tik;;d;;"roza sterilor Sinelui este treia cale de reducere u fti"ii Euluiin.fata dislocata' este gonita ceade aplrare prir,oro-g[i' lucreze in in interior, dar putei? ui""tutui continutr si
i';;;;'
f;i;;ttt
Eounno KrRSHneuM,
Alwn Enevesve
. Psihologia aPdrdrii
36
3'7
sfera incongtientului, exercitdndu-gi influenla asupra intregului psihic Ai chiar asupra fiziologiei individului. ln final, ea poate duce tot la boal6. Si trlcem la conflictul dintre Eu gi Supraeu. in cazul unei rezolvdri sEn6toase, normale a conflictului, ambele instanfe, Eul gi Supraeul, cad la intelegere, se pun de acord asupra pulsiunilor Sinelui care pot fi acceptate gi satisfrcute fard chinul musrerilor de congtiin|i gi al sentimentului de vini, gi asupra celor care nu trebuie ingdduite, citrebuie sublimate in alte sfere ale activitilii
psihologicd, fie se elimind total vina, fie se elimini total ispita. O contradic{ie nerezolvati intre Eu gi Supraeu duce fie la amplificarea sentimentului de vind, la simptomocomplexul melancolic, fie la ignorarea totali a cenzurii
frica
se
imbolnSvirii. d1c .la o anumiti de tehnici de apararl"ptinoioei"a A"itir*inat6' Astfel' in cazul sitnptomatologie, foart-e ti"t frecventd la refulare' isteriei este caracter,*iJa ,,u"utgerea preponobsesionale se recurge cu
mareprobabilitatea menline, iar in final este foarte complexe Anna nreuJ a aratat ci anumite
i."ir" t*"r-n"uio,ti
ilt"^g
i" izolare
9i reprimare
[78]'-
vitale. in cazul reductiei spairnelor prin apirare
"f."{il;1"'specialigtii din Sankt-Petersburg osihoneurologi.,,v'il'-Etrtitt*" sindromul este legat de ""J"a v'A' Taslikov [52] a tehnici d"
cercetSrile
.' .. de la lnstitutul
,
:il'#;ffi;;";;1F
anumite
";;;;;-Astfel's-a-depistat la62Vo O" descoperit ce ta UotnalJii inlei' mott;;ili";;;"p"bi I din.sfera conqti cnuri,refularea pr.incipalul mecanism a' La bolnavii d. n"u'oti Jbsetionuf a fost
it*it
din
instan{ei morale a Supraeului, la ingdduin{i fafd de instincte gi, in final, la un comportament deviant. In sfdrgit, al treilea fel de fric[, frica Eului in fala realitalii. Prelucrarea s6ndtoas[, normal6 a fricii din primul caz ?nseamn6 o reevaluare a perceperii realitSlii (realitatea nu e chiar atdt de ingrozitoare gi nu comporti o ameninlare pentru mine). In cazul patologic, frica nu este minimiZat6, ci, dimpotrivi, este amplificatil, capdtd din, ensiuni globale, cuprinz6nd intreaga personalitate, apar a$a-numitele fobii infantile. In cazul izoldrii prin apdrare psihologicd a fricii, afectul se menfine, fiind doar alungat in addnc. Dacd apar condilii similare, el iese din nou la iveal5, fiind posibil[ chiar arnplificarea lui. In acest caz, lumea este perceputd permanent ca purtitoare a unei ameninf6ri, a unei uneltiri. Analizdnd lucririle tatilui sdu, precum gi propria experienlS psihanalitic6, Anna Freud a ajuns la con cluzia cd folosirea apiririi nu duce la eliminarea conflictului,
n il ;;;;;."ltin"r"ei ta fsz'h'd afectcazuri) ve' izarea sau iiolarea stiri lor

i
inte lectual
Anna Freud "";;;;Jt;pre 1upt"l:i "din de refulare, care se mai J*J"uta un volum de munci mult vedere cantitativ, d9 aceasta' ea este "a ;i."rotruiit tthnici' in afala
;;;ffi;;i"
o anumita atitudinefala punct de
;;;."a,
folositd impotriva
il;;;i;i""i
inconstientului, incdt nu
'ftil'il ;;rt,'4""" rtJ"o avanseaza.ipoteza c6 func[ia itttlo lupt6 cu pulsiunile in

refullrii consta sexuale, in ti*p
ttll * outernice ate pol fi prelucratep-riir alte tehnici"
:"'*ffi
l?i"lfi T :H{/''J e *'*u xfi lln'j:^t cd refularea' ca sorirtiiii"p.irtofogil'" ot la Budapesta activitalii de tulitut"u a.
""tiii"ri"
;h;;attJ de apirare merg in prin' t"rtnitl
*['
mecanism
cercetare u .opilu rui,
;;'",'t"t;;;il
asuDra unei
"pa'iitl;J";; ll;;;;;""
;"bii*are'
tI
activita'fiutttpt"Uit"
adicl pentru trecerea energter din punct de vedere so-
i!:tt-u
p"t"l!t-*!
ciaf, inclusiv intelectuale'
EoueRo KrnsuBeuv,
Alnn Enrvepvn
38
39
Atitudinea fatd de aceasti tehnicd de reglare psihic6, sublimarea, cireia ii revine gi prelucrarea
pulsiunilor nesatisftcute ale erosului sau a tendinlelor distructive intr-o activitate util6 social, este contradictorie. Cel mai adesea, sublimarea se opune tehnicilor de apirare; folosirea sublimdrii este considerati dovada unei puternice personalitdli creative. Unii cercetitori, pi in
special psihanalistul american O. Fenichel 177f, auinfeles
de acestuia' in viala comunl copil in primii ani de.viatl ai Eul, copiluliqiinsugegte de a-9t
zi cu zi, inainte
stir de "onEi.ntitu ;;;'#;;ri;;,.i ';i;'i'i;if ".. n$ dirials' un nu gi-a form"a#i" ptli"td t",:l:::opilul
viatd, care se nu are un sistem dezvoltat incA sutlctent vorbirea--9i^nici se *tiuni li'0,p'2a-25i' in ac-elaqitimpinsd' al neajutordrii Oep"nOenlg reoroduce sentimentul prfpiiei n'atoi raptul
insi prin sublimare un intreg spectru de tehnici de apirare care contribuie la o socializare neconflictuall, sinitoasd, eficienti a personalitA{ii. in titeratura psihanalitici este deja un lucru obignuit ca biografiile unor mari creatori din domeniul culturii sau ale unor eroi literari s[ fie prin studiile sale despre Leonardo de Vinci gi Moise, a creat precedente pentru aceastl practictr. Si remarcdm faptul c[, spre deosebire de acelagi Fenichel, la Freud recurgerea la sublimare nu inseamn6 cdtuqi de pufin o integrare neconflictuali in social. El considerd absenla simptomatologiei psihice ca fiind unul dintre criteriile unei bune st6ri psihologice, dar nicidecum o eliberare de conflicte. Alfred Adler este unul dintre primii care s-au desprins de psihanalizd, crednd aga-numita ,,psihologie individuali", una dintre ramurile psihologiei abisale. Adler plaseazi originile conflictului psihologic in afara subiectului. El leagi reducerea ganselor de dezvoltare favorabili gi cregterea riscului de formare a unui caracter neurastenic de mediul social concret [69]. Pentru aexplica originile gi for{ele motrice ale dezvoltirii personalit6{ii, elare nevoie nu numai de Pavel, ci gi de Petru. Conflictul psihic interior este pentru Adler numai consecinla unei atitudini gregite a anturajului celui rnai apropiat faln de
analizate ca exemple de sublimare [76; 91]. Freud insugi,
ffi;il0. lili?i".liii.;pdH"u'pii "i'$ii"j ti"n"tiilor de viap' fbri sd

#,;
cuvdnt ideea
Adle r leaga
ffiili ttt-iiio" ""uiit' ffi#;ffi;tL AdG;' reproduc A9bl: cuvant cu ^^Ploup" scenarrului de via{[ din
it61 i i p;;; Lilit;td dezlroltbri i personal fi om de inlerioritate: "A a" "*i'.in-1u't.""tii"""t"f "i ;; infe-rioritate' care tinde sentim;;;;i inseamn[ se ai
['",'1,{"'!::I{T**i"',XirtJl;,3-i jii"T;f; 1,ffi : de ut :::'""13$ 1fTil.tffi;*""tid sentiment tr6it in mod "'*ii'n'ntului
inferioritate" gase nêgativ[ (lui Adler concret, o emolie; zJl autoevaluare sentimentul de ii este greu s6 tp";'a;;;;tt ma1 intAi'- un deficit'de sralf) inferioritate ,uu uuiitihuuttu -3) p.":iUiiiteti; 4) dispozilia incredere in propriii.-;b4" ii exp I ic6 J"titt'i;t1"rt .teoretic care caracteriolo gite; calea spre fi deasupra"' IJn;il;l;;luiaui'ii "d"general al oiicerei viefi ei' in ;"#.;ii;";;;i ;'il;pt"l [82]' U.ltimele doul sensurr genere, al evotulrei tr'*un"dt inferioritate" este duc la Dresupunere" omulur' un ,,ariretip psihic" al dezvolt6rll se prosentirnentului de inferioritate Eliminarea prin aqaa" compensare: aur" frin'Jir!'it" prin aie funclie i perturbate num itele .o*ptn'ati]d;i;; 9i prtn ("supracompensarea") formarea 9i ex"rsut"a ei formarea unor functii compensiri ,,centr;'#,;ali-a iii"
#t;;i;'it;n
ii
"i,it*i**tul
*t"*itt"
Epunno
KTRSHBAUU,
Altxe EnsvEEve
40
4l
de substituire de grad mai inalt sau prin restructurarea aparatului centrul. Prin compensare diferenfiazi qi se ^se imbogdfegte intregul aparat psihic. In final, indicatorul compensdrii creatoare il constituie dezvoltarea deplind a individului, procesul de adaptare a caracterului sub aspect social (,,caracterologizarea"), ceea ce nu inseamni
oferi ajutor; posibilitatea folosirii ineficientei'c6i in felul acesta creqte -complexului de inferioritate printr-o compena el imindri i sare nociva, prin comportament deviant' prin evdziune 9i
le are nu sunt suficiente, iar mediul socialnu-i
io*u..u unii
ins6 absenta unor conflicte ?n procesul de formare a personal it61i i. S u bl in iem faptu I c[ defecto logia, elaborati tie L.S. VAgotski, se bazeazd in intregime pe concep{ia adleriand. Vdgotski aapreciat in mod deosebit lucririle lui Adler. Indriznim si spunem cd, in general, lucririle Iui Adler referitoare la compensare au ftcut posibile principalele lucriri de defectologie ale lui Vdgotski. Analiza principalelor lucrdri ale lui Adler referitoare la dezvoltarea personalitilii arut6, ci el nu a luat noliunea de aplrare psihologic[ din psihanalirt. Dacd, scrie despre tehr-rici concrete de apiraren el folosegte de regul6 ghilimelele, ca gi cum s-ar distan{a de acest concept de orientare psihanalitici. Adler propune in locul lui conceptul de ,,compensare nocivS" [70, de la p. 45]. Compensarea nocivi se produce in form areacatacterului nevrotic,lvcare sentirnentul de inferioritate trdit tn mod real se transformd in ,,complex de inferioritate" acumulat ca dispozilie caracterologici deja stabili. Acest complex apare la gopil in cazul inregistrdrii in mod repetat a unor insuccese in rezolvarea unor situalii momentane gi al lipsei de sprijin din partea anturajului rnatur (familie, gcoal[ etc.). Drept urmare, este reprimat sentimentul de apartenenl5 la comunitate, la omenire. Are loc o polarizare, o rupturl intre ,,schi16" gi ,,proiect", ,,stil" de viafi gi sentiment.de inferioritate. Aceasti rupturi capdtd forfa unui conflict psihologic atuncicdnd copilul nu mai are posibilit6{i reale de rezolvare a conflictului sau cdnd posibilitdtile pe care
simptomatologii nevrotice. Amploarea 9i nocivJ sunt determinate dd mediul oii"ntur"u "o*p"nie.ii de atitudinea mamei fald de copil, social cel mai apropiat: de atitudinea fralitot $i surorilor fa!6 de el, de caracterul ' interacliunii in cronotopul educalional etc. batele cercetirilor experimeirtale efectuate inci in oerioada anilor '70 l97l demonstreazd ci dificultatea iompensdrii in dezvbltarea copiilor cu risc social de dezvoltare este mai mare in sfere ca gAndirea 9i comportamentul social decdt la copiii cu risc biologic de dezvoltare, cu alte cuvinte' defectele sociale de dezvoltare sunt *uigt.u de compensat decdt deficienlele biologice' . . Accentudnd condilionarea social6 a confl ictului osiholosic, Adler a proiectat rolul fatal al acesteia asupra iriitotutii individului. A rezultat cd individul rimAne obiectul contradictiilor nerezolvate in primii ani de via{6 9i al ,,schi1ei de viaf6" insugite 9i nu poate deveni subiectul proprrulul drum in via16. itemarclm faptul ci mediul social era lnleles uproupt in fitera lui, reducdndu-se la primul rnicromediu al la familie. Structura micromediului $i atitudinile "ioitutui.de aici fald de copil determinl structura conflictelor rezultate l.ait" a" el qi caracterul compensdrii viitoare. Potrivit lui Adler, copilll devenit adult ieproduce structura rela{iilor reciproce avuti de el in copilirie. Toli reprezentan{ii psihologiei abisale considerd c6 organismul reacf ioneazi la perturbare ca un sistem unitar' Aslfel, psihanalistul Wilhelm Reich, exclus la vremea sa
'
din Asocialia psi hanal iti c[ internalionalI, ps i hoterapeut pe ale carei idei sebazeazd in prezent cele mai diverse
Enunno KlnsHBauu, At_rNe Ener\.{seve
42
43
. Psihologla apdfirll
psihoterapi i -corporale, acest teoretician g i practician al psihoterapiei considera ctr intreaga structuri a caracterurui uman este un mecanism de apirare unitar. in acest sistem u",ttuld" energiei incongtieile lplrye,prin,,absoibirea,' a rtbldoutui gi a anxiet6fii, se produce o abatere de la cerinfele.naturale ale energiei sexuale gi o evadare din fnca real6. In acest caz, procesul formirii carapacei caraeterologice merge m6ni in m6n6 cu tensiunil" li iu, cu contracfiile musculare "t
Reich considera c6 activitatea psihoterapeutici trebuie si se axeze tocmai pe anihilarea acestei duble apiriri puternice, adic6 pe distrugerea carapacei caracterologice gi a carapacei musculale [90]. cercetitori . Ivlulfi apirare considerd ce utilizarea meca_ nismelor de duce la o adaptare nevrotici _ un sistem destul de subtil de adaptare la stimulii negati;i. Precaritatea unei astfer de adapiiri este dattr ae rigiiitate, principala caracteristici a tehnicilor de ap6rare. Ajaptarea nevrotici fo rmeazl in fi n al structura caricteru u i n evroti c al individului [80]. In lucririle referitoare la stres, apirarea psihologici este confruntatd cu a$a-numitere mecanisme af stapan"ire Acestea din urm6 sunt considerate fie o nofiune degen in ,ppirlea psihologicd',, fie aceite doul-tipuri llpg,t,.u de.prelucrare a situafiilor de stres se diferenfiazi ca taioni ecntvatenlt de sine-stitEtori. Prin mecanisme de stipAnire se infeleg,,at6teforturi comportamentale, c6t g i eforturi ps ih ice peniru rezo lvarea cerinfelor exterioare gi interioarg pr..u, gi a connictelor 9g lpur intre acestea (adici incerciri de rezolvare, diminuare sau amplifioare a lor, pentru crearea unei atitudini suportabile fale de aceste conflicte;,.ur. n...rit2i o incordare a puterilor qi chiar depdgesc aceste puterio,
I
[70, p.2441. Alfi autori subliniazi ci ,,nu tot ceea ce in cel mai larg sens al cuvdntului la rezolvarea unei probleme sau adaptiri se poate numi stipdnire; despre stipAnire se poate vorbi numai atunci cdnd, in primul rAnd, abilitSlile gi deprinderile, inelusiv cele care fin de orientare, sunt puse la grea incercare, in al doilea rdnd, cind nu existl sau nu se pot folosi solutii de gata gi, in al treilea rAnd, c6nd situaliile sau problemele nu au fost structurate uniform gi\sau este greu de stabilit oportunitatea soluliilor adoptate gi, in fine, c6nd consecinlele actiunilor sunt imprevizibile" [100, p.24]. H. Schruder consideri c[ in continuumul regl5rii psihice, reactiile de apirare ocupi ultimul nivel de stipinire impreun[ cu situafiile de exceptie, iar acest nivel se car acterizeazd deja pri ntr-o deco mpen sare pro gres iv 6. Varianta de apirare a regllrii comportamentului este orientatl spre mascarea incapacititii actuale de a actiona
serve$te
la nivelul socialului (inclusiv mascarea fa16 de sine insugi),
spre ignorarea nelinigtii, spre eliminarea informaliilor care
contravin concep{iei Eului [93]. Din punctul nostru de vedere, al autorilor, este
salutar demersul colectivului de cercetare condus de R. Lazarusde a diferentia mecanismele de stip6nire de cele
de apirare. Au fost delimitali urmitorii parametri de

diferenliere.
Directionarea temporari. De regul6, apdrarea incearc[ si rezolve situa]ia,,acum", frrd a face o [egituri intre situatia actuali gi situatiile viitoare. In acest sens, apirarea psihologici servegte confortului psihologic actual. Dirijarea instrumentali. Apirarea,,se gdndegte" numai la ea; dacd tine seami gi de interesele celor
1-$&,&**,"
Eounno KlnsHnRuvo Ar-rNa EnsMssvA,
45
. Pslhologldf,lrltil
44
dinjur, o face numai pentru ca acestea s6-i serveasci la rdndul lor interesele. Importan{a din punct de vedere funcfional gi al scopului. Aici se are in vedere daci mecanismele de
reglare au func{ia de refacere a legdturilor perturbate
cercetdrii gtiinfifice [5; 9; 50]. O a treia categorie deplAngc iolosir"u mecanismelor de apirare in situatiile
nu iriutnutitunte, conflictuale, de citre indivizi sdn[to;i psihologia gtiinlificd [23]' .J" at"at rarlori studiati in i;-;fet$lt apatracategorie iniepe s6 introduci aparatul
i;t;i ;t ;;;ilfi
dintre mediu qi individ (mecanismele de stip6nire)

sau au mai degrabi numai funclia de reglare a
al aparer i i pi i hol
o gi ce
stirilor
emolionale (mecanismele de ap5rare).
orirlii*rupl.i ii a psihocoreciiei 116;20;40;45 $'a'l' "-'- - Fritul care a abordat problema apirbrii psihologice
]1 -ce-rgetgea
i pra-ctica
Modalitatea de reglare: cdutare a informafiei, acliuni nemijlocite, reflexie (caracteristicd mai degrabi pentru stipdnire) sau evaziune.
R. Lazarus a fEcut deja o clasificare a tehnicilor de apdrare psihologicd, incadr6nd intr-o grupd tehnicile
simptom atice (recurgerea la alcool ism, la tranch ilizante, la sedative etc.) gi, intr.o altd grupd, aga-numitele tehnici
psihice interioare de apdrare cognitivi (identificarea, deplasarea, reprimarea, negarea, proieclia, intelectualizarea) [84].
4. PnosLrvATrcA psrHolocrcE
ApARARTT
in literatura nationati a fosf f.V. Bassin' Meritul acestui *"""i.""ttd in faptul cd s-a referit la fenomenul apirdrii un t* l" un artefait gtiin{ific al psihanalizei, ci ca la tot "u realitate 9i care are fenomen psihic care existd in ;;;;;;l li posibilitd{ile operalionale. ale cercetirii prin care t,iititin"" tzi; 5; 6l' Sunt de refinut cuvintele ca psihologice busin subliniazi itatutul apirdrii 9-b!ect J. ,,in condiliile secolului nostru' al XX-lea' "..."tut": ."rrlt uptopil deja de sfArqit 9i care ne-a imbog{it in cd ar fi rnoO in.."Oibil cunoqtinlete, esie pulin probabil c6t serios"' c6 teoria ooriUit sd nu te g6ndefi c6t de 'u"tiuittutui orntiiui, a relaliilor lui reciproce cu lumea care este inclus' care il inconjoari, cu colectivele sociale in de tipul nu face neiesare recurgerea la idei "apdrdrii
psilrologice"
iN psruolocn nalroNalA
r-'
psihologice la situalii exceplionale specifice' cum fac' Fenomenul apdririi psihologice este analizat in cadrul psihologiei na{ionale atdt de pe pozilii general psihologice, cdt gi sub aspectul importanlei aplicative. Unii cercetdtori remarcd faptul cd acest concept al mecanismelor de apdrare, elaborat de psihanaliz6, atrage prin aceea c6,,in el igi gisesc foarte bine locul fapte de viald" [28, p.87]. Allii considerd c[ fenomenul mecanismelor de apdrare poate qi trebuie si faci obiectul
F.V.
l7 P' tiu.iin nu litit.u'i importanla apdrlrii
4321.
1".*"ttiptu, cercetitorica Iu.S. Savenko 9i F'E' Vasiliuk' coniid"rb ci mecanismele de apdrare apar in procg-s1] "ar" uui"u.i"ufirdrii in situatii oare cornplici acest proces [50]
l 6]' Pentru .uu1n u;a-num itele,,situafii de i mposibi l itate" I
psiholo.gi 9i rnedici' apdrarea poate psihologicd reprezintd un mecanisln normal' care spre prev-enirea fi constatat pe scari lar$[, indreptat perturblrilor cornportamentului 9i ale proceselor fiziolo-
guttin gi o serie de alli
Eouexp KtnsHnnuu, Alrxe EREuEeve
46
47
. Psihologia apdrdrll
gice nu numai in cazul conflictelor congtientului gi

Bassin include in mecanismele de apdrare psihologici crearea unui mecanism mai larg sub aspect semantic, orientat spre neutralizarea din anumite cauze a unui mecanism saturat afectiv.
incongtientului, ci gi tn cazul confruntdrii unor mecanisme perfect congtientizate, dar saturate afectiv [5 ; 6; 8; 9; 45].
cele firegti, sunt reac{iile psihologice de adaptare, iar nu de aplrare [26]. --
in cdmpul de acfiune al noului mecanism se evidenfiaz[ o contradicfie ?ntre tendin]ele ini]iale gi

obstacol, situalie in care tendinfa inifiald se transfonn6 gi se neutralizeud ca motiv [5]. In cazul unei astfel de definiri a ap[r[rii psihologice sunt eliminate momentele negative existente in acest fel de reglare a compor-
tamentului, este ignorat un fapt important pentru aprecierea personalitdfii, gi anume acela cd apdrarea
psihologicl este dovada unui Eu slab gi c6, degi intr-un u nr it fel m obi lizeazi comportam entu l, aceasti apdrare, supundndu-se unui mecanism infantil, ,,incearci sd lupte cu complexitatea nu prin ?nvingerea gi rezolvarea ei, ci printr-o simplifi care g i in liturare i uzorie"; intr-o an umitl misur6, ea este insensibili la situafia psihologici in
an
I
putudigtttu cercetlrilor medico-psihologice' priviti intr-o folosirea tehnicilir de apdrare psihologici este patologicd, ineficienti de anumitd m[surl ca o'fonna rezolv are a contradicti ilor. V.K. Miager propune si se faci o diferenfiere intre upatut"u pJoloJice'Gau formele neadecvate de adaptare) .i uoat.tiu norirale, profilacticd, prezenti permanent in ;;ft;-ii "i ,i [jq]. roa'te adlsea,.cand doctorii ei rrifiot.*ot"tii vorbesc despre apirare psihologici in cazul lelor care tuf.ta de nevroze, ei infeleg prin apirare un proces de adaptare orientat spre reducerea pre.siulii ;nlqb""f" iu nif inittiil in condiliile unor relalii qi atitudini in rlntluAi.toii i ale perional italii; apdrarea atenueazd sentimentului de incapaci.""iaii"f" U"lnavulli acuitatea at", l" ,l"titinli, de team6, de frustrare etc' L9;22;47;5?)' p.-t*ti, u."rt lu.ru duce la aparilia unor divergenle itt *"Oi"i b,of.sional al psihologilor 9i psilroterapeu{ilor'
-- i;
ansamblulei[6].
Dupi pirerea noastr6, crearea unui mecanism ,,mai larg sub aspect semantic" nu inseamnl decdt trecerea la un nivel mai inalt, deja creator, al regldrii psihice. Iar acest lucru contrazice sensul propriu-zis al cuvdntului ,,apdrare". in felul in care inlelege bassin apdrarcaexisti
deja un moment de dervoltare, un moment de expansiune rodnictr, un moment de lirgire a structurii motivafionale a personalitdlii, de ldrgire a interaclionlrii, deci de ldrgire Ei diferenliere a proceselor individuale de reflectare gi de reglare. In aceast6 privinfi suntem irrtru totul de acord cu opinia lui B.D. Karvasarski, care consideri ci normalen
consultant spune ce face el pentru a incepe adevdrata u inialutu uplrarea ps-ihologicS 9i pentru care sunt metodele la care f"pta.u ptoblttttuitspectivi 9i
at,..i cdnd psihologul
;;A;;.dicul-psilroterapeut
nu il infelege, ac{iunile s6-l facd pe bolnav s6'qi ;";;6d fiind menite tocmai triirilor menfin6 aptrrarea, pentru a reduce intensitatea nevroz de lungi durati tui"Oin", qi numaiin cazul unor ;;;; ;;ffi aparilia aga-numitelor mecanisme secundare de pilda' a" upetut , ciiefrxeazicompo.rtamentul nevrotic;
;^t*;;it."uiir"t.u
pentru a j ust i fi ca prin. boal6 incons iresponsastenla, evaztunea tn boald, care elibereazd de bilitatea rezolvlrii problemei [52]' Nu numai doctorii, ci gipiitrotogii privesc in mod
diferit apdrarea Psihologici.
Eoueno Klnsueauv, AlrNn EnrNassva
48
49
R.M. Granovskaia gi I. Ia. Bereznaia remarci faptul cd apdr ar ea psihologici frA neazd zborul fanteziei creatoare, funcfionarea intuiliei, ea se manifestd ca o barierd care restrfurge, obtureazi gi/sau deformeazd perceperea valabili a lumii qi trbirea ca atare. Cele dou6 cercetitoare descriu apdrarea ca pe un sistem organizat de capcane, in care
mecanismelor de apirare ale psihicului de citre personalit5lile cu un sistem rigid de reguli de comportament; la
aceste persoan, mecanismele de ap[rare -ar apdra, spune cercetdtoarea, psihicul. Este exclus insd din sfera acestei analize faptul c[, in primulrdnd, mecanismele de apdrare
informalia periculoasi gi ingrijordtoare pentru personalitatea respectivi este transformatd. Informalia cea rnai periculoasd nu mai este infeleasd la nivel de perceplie; informalia mai pufin periculoasi este infeleasi, dar apoi este deformatd, fiind transformatd in una digerabild pentru personalitateain catzd. Autorii remarci in acelagi tirnp gi un alt rol, pozitiv, al aplrdrii. Apdrarea protejeazd congtiin]a de informafia care ?i poate perturba g6ndirea orientati spre ceva, reglatd pentru rezolvarea problemei conform tabloului reflectat al situa{iei. In acest sens, tehnicile de apirare sunt privite ca un sistem de stabilizare a personalit[1ii, orientat
spre eliminarea sau minimizarea ernoliilor negative, a angoasei care apare in cazul unui dezacord intre imaginea existentd a lumii gi o situalie cu o informalie noui gi neagteptatd [20]. R.M. Granovskaia ardtase gi anterior cd prin ap[rare psihologici se regleazd comportamentul o,in situa{iile cdnd intensitatea necesititii cregte, iar condiliile de satisfacere a ei lipsesc" ll9, p.271,). In esenJd, este vorba despre situafii de tipul ,,vulpea gi strugurii" (sau ,,strugurele e acru"), care au devenit de manual. In cazul dat se afirmd ci mecanismele de apdrare sunt ,oprocedee de organizare a echilibrului sufletesc temporar pentru concentrarea puterilor in vederea invingerii reale a d i fi cu lt[1i lor carc apaf ' ll9, p.27 3]. Spec i fi cdm ci aceastl ratiune este cel mai frecvent intdlniti in justificarea
folos iri i
apiriri i. Aceeag i cercetdtoare j ustifi ctr uti lizarea
consolideiz[ gi mai mult rigiditatea comportamentului 9i, in al doilea r-dnd, cd acest sistetn rigid de principii de comportament poate fi condilionat tocmaj de utilizarea apirbrii psihologice in situaliile excepfionale' De altfel, in Ainn4iape cute o d6 rolului funcfional al apdririi, R'M' Granovsliaia nu numai ci nu este consecventd, dar este chiar contradictorie:,,Acliunea mecan ismelor de apirare psihologicd este orientatl spre o menlinere a echilibrului interioi prin eliminarea din congtiin!6 a tot ceea ce reprezinti o ameninlare serioas[ pentru sistemul de valori al individului gi, totodat[, pelttru lumea lui interioard' in acelagi timp, si nu scipdm din vedere nici faptul ci eliminaiea din conqtiin![ a infomraliei^de acest fel perturbd autoperfeclionarea individului' In acest cotttext este important ca atentia sd se concentteze asupra faptului c[ mecanismele de apdrare menlin lumea inierioard a omului intr-o oarecare armonie cu lumea exterioarl nu prin modificarea 9i transfonnarea activi a inconvenienteior lurnii inconjurdtoare sall a celor cu jnterioare care duc caracter personal, ci prin restructuriri la eliminarea din perceplie 9i memorie a inforrnafiei confl ictuale gi traumatizante" [19]. Autorii prezenteicdrfi sunt mai aproape in ceea ce privegte mecanismele de apdrare de opiniile exprinlate be F.'E. Vasiliuk itr cunoscuta sa monografie' Acesta departajeazd scopurile mecanismelor de aplrare, menite si elibereze de caracterul contradictoriu 9i arnbivalent al sentimentelor, sd protejeze de conqtientizarea a ceea ce
''''"".'rcr
"rt\*
Eoulnp KrRSHn.luv, Ar-rNe ERsrassve
5l
Psihologia apdrdrii
este nedorit gi sd inldture stdrile psihice negative (panicS; fricd, rugine etc.), ca gi preful ridicat pe care il plitegte omul pentu folosirea mecanismelor de apf,rare, gianume procesele involuntare gi necongtientizate, automatg gi rigide, de reflectare gi reglare. Rezultatul final al recurgerii la ele se reflect[ printr-o dezintegrare obiectivi a comportamentului, prin autoamigire, printr-o rezelvare fictivi, paliativi a
importanla subiectivd a evenimentului respectiv pentru

cei in cauzd. Se cuvine si-lcitdm aicipe S'L. Rubinstein: ,,Cauzele exterioare actioneazd prin condiliile interioare. '. Acliunea exterioari produce un efect psihic sau altul numai refiectdndu-se in starea psihicd a subiectului, prin cursul pe care il iau gdndurile 9i sentimentele sale" [48].
conflictului sau chiar prin nevrozi [16].

cdteva concluzii.
Incheind scurta noastrd trecere prin literatura
Principala menire a aplririi psihologice este eliminarea dilconfortului psihologic, nu o rezolvare real6
a situaliei excepfionale.
ref,eritoare la,apdrarea psihologici, putem desprinde deja
in prim,ul rdnd, apirarea psihologicd este un fenomen psihic real, descoperit gi descris pentru prima dati in paradigma psihanalizei. Cercetarea acestui concept gtiinlific nu este important[numai pentru specialigtii
din domeniul psihologiei abisale qi psihoterapiei.
Apirarea psihologici face parte dintre acele reprezent[ri euristice a ciror inlSturare nu face decAt si uneasc[ teoria cu practica psihologici. In al doilea rdnd, caracteristicile ap[ririi psihologice sub aspectul confinutului gi al evaludrii, al cauzelor producerii gi al particularitililor ei functionale nu sunt definite univoc Ai uniform, ci in funcfie de paradigmele domeniilor cunoagterii gtiinlifice in care lucreazi cercetdtorii respectiv i. Stud ierea I iteraturi i de spec ialitate a ardtat cd la aparfia mecanismelor de apirare psihologici contribuie situatiile care reprezintil o incercare serioasi gi care, intr-o m[suri mai mare sau mai mic[, depiqesc resursele interioare ale celui in cauzd, ies din cadrul dezvoltirii lui actuale. Situalia excep{ionald ca situafie de neputinli reprezintd un concurs de factori obiectivi gi subiectivi (personali). Apirarea psihologicd nu este determinati in acest caz de evenimentul obiectiv ca atare, ci de
in acest sens, apirareaaclioneazd in cadrul situaliei actuale sau, cum s-ar spune' se numai lasd condusi de aceasti situatie actuall' Despre caracteristicile apdririi utmeazd sd vorbim dupd ce vom analiza in detaliu fiecare mecanism al ei.
Panrpa
II
FBNotvtENoLocrA RpARAntr psrHoLoctcE

1. Srnucruna gr DTNAMTcA REcLARn psrHtcE
(Moonr-ur-
rsruaNalnc)
Pentru a descoperi fenomenologia apdririi psihologice trebuie si proced[rn mai intdi, vrem rlu vrem, la o analizlafunc{ionirii aparatului psihic aga cum este inleles
acest lucru
este unul singur: conceptul de apirare psihologici iqi are rdddcinile in

psihanalizd, fbri de care nu este de conceput. De aceea, vom recurge de la inceput la schema aparatului psihic al personalitifii, deveniti deja clasicb in psihanalizd.
in psihanalizd. Motivul
Firi inlelegerea acestei scheme este dificil de explicat funclionarea refuliri i, care sti la baza utilizdrii tuturor tehnicilor de ap6rare.
Potrivit lui Sigmund Freud, acest,aparat
este
structurat de trei instanle: prima instan{d, sau topicE, este
Epu.cno Klnsun,ruu, Ar-n.a. Enrveeva
55
Psihologia apdrdrll
Sinele (Es). Acesta este tocmai rezervorul arnbelor tipuri de pulsiuni: al vietii gi al morfii, El se conduce numai dupi principiul satisfacerii: pulsiunile, dorinlele trebuie
satisftcute imediat. Dar o astfel de indeplinire a pulsiunilor poate duce la autodistrugerea individului, la un conflict al siu cu realitatea. Freud a subliniat in nenumdrate rAlrdurifaptul cd un organism care ar fi condus numai de aceastd instanf5 ar fi neviabil. Cu toate cE Sinele este rezervorul impulsului vielii, el este de fapt absolut iresponsabil in ceea ce privegte func{ia perpetuirii speciei. La om, principiul satisfacerii gi funclia reproducerii s-au separat, au devenit autonome. hnpulsul are urmitoarele pirfi componente: l. Fiecare impuls are o sursd. Aceasta nu este atdt un excitator exterior, c6t unul interior, care apare in organism ca parte a programului de impulsuri mogtenit. 2. Impulsul are intotdeauna un scop: el tinde spre
satisfacere, ceea ce insearnnd tendin{a spre reducerea, spre
nesatisfrcut, energia care ii asiguri puterea este haotic6, nestructurati, lipsiti de orientare gi de coerenti. Obiectul impulsului este cel care orienteazi energia. Obiectulpare a strdnge in el energia, o ?nglobeaz6, o structureazi, o ordoneazd. Fiecare tip de impuls presupune gi anumite obiecte in care igi afld satisfacfia. 6. Fiecare impuls este localizal corporal, adici impulsul ,,virte in contact" cu obiectul satisfacerii sale prin anumite p6r[i ale corpului. Impulsurile erotice sunt
satisftcute prin zonele erogene. Existi chiar o diferen{iere a utilizdrii zonelor erogene in functie de vdrstd. In primele sdptirndni gi Iunide viaf6, ?ntregul corp al copilului este practic o zoni erogen6, cu atdt mai mult locul preponderent de satisfacere a impulsurilor, gura. Pruncul igi prirnegte satisfactia prin contactul gurii sale cu sdnul
impulsurile erotice, sexuale, iar in sens mai larg, impulsurile vielii, adicd voinfa de a trdi, de a se perpetua, inclusiv ?ntr-un alt om, de a lisa urmagi. Cea de-a doua calitate, thanatos (numele zeului grec al morfii), este energia care alimenteazd irnpulsul mo(ii, tendin{a spre repausul absolut, vegnic, prin distrugerea vielii.
si fie satisfbcut, adicd pentru a se reduce tensiunea, el are nevoie de un obiect, care gi procuri satisfac{ia. At6ta timp cdt existd un impuls
5. Pentru ca un impuls
diminuarea excitaliei gi spre oblinerea satisfacliei. 3. Impulsul are o tensiune, o forld.Impulsul este asigurat de o anumitd cantitate de energie. 4. La om, inci de la origini, energia psihicd este diferenfiatd. Ea are doui calit6fi. O calitate este libidoul (cuvdntu I lxin I ib i do in seam nE do rin td), care al i m enteazl
mamei. Suptul este alimentat de energia libidoului, mugcatul - de energia thanatos-ului.ln faza anal6, cam intre unu gi trei ani, se adaugi, fiind deseori dominantd, o altd localizare a impu lsuri lor: orifi ciul anal. Copi lul ui ii di satisfaclie proceiul defecirii. infazafalicd, caie incepe de la vdrsta de trei ani, locul de satisfacere a impulsului il constituie organele genitale ale copilului. in aceasti fazi, obiectu I impu lsului gi local izarea lui coincid. Copi lul este autoerotic. ln faza genitali, din momentul maturizdrii sexuale, localizarca este aceeagi - propriile organe genitale, dar ca obiect al impulsului servesc de reguli organele genitale ale altei persoane. Acum si fonnulim ceea ce constituie, dupd pdrerea noastrd, chintesen{a teoriei gi practicii psihanalitice,
extrem de important[ pentru inlelegerea apiririi
psihologice: dezvoltarea personalitdlii este determinatd de soarta individuald a impulsurilor ei. Cu alte cuvinte, un irnpuls poate avea diverse sorli,diferite c5i de realizare.
Enuano KrRSrrBAUv, Ar-rNa EREueEvn
57
56
in primul rdnd, o parte din impulsuri poate gitrebuio sd fie satisfbcutitn mod direct: irnpulsurile sexuale trebuie satisficute cu obiecte sexuale, de preferinf[ cu obiectele sexuale de sex opus, irnpulsurile agresive trebuie s6-gi giseasci satisfacerea direct in distrugere. Aceasta esto acea parte a impulsurilor, care, dacd ne putem exprima astfel, este neconvertibild, adicd se utilizeazd conform destinatiei sale directe. in al doilea rdnd, o alti parte din impulsuri i9i gdsegte satisfacfia pe obiecte de substitulie, cazin care se pdstreazd insd calitatea energiei care asiguri actul sati sfaceri i. Libidou I rdmAne I ibidou, than al o s -ul rdmdne thanatos, numai cd obiectele satisfacerii sunt inlocuite; Spre exemplu, satisfacerea sexuald este posibild, pur 9i simplu, privind un lucru al persoanei iubite; agresivitateq unui elev la adresa profesorului pe care il urdgte se poate desc[rca prin ruperea manualului la materia predati de
acesta.
ale impulsurilor respective, ci cu obiecte care au in primul rdnd valoare sociali gi cultural-spirituali (activitate de nrunc6, social6, politic6, spiritual6). Sublimarea este un act constructiv in planul personalitdlii; el este necesar pentru
A treia soarti pe care o poate avea un impuls este sublimarea. Sublimarea este o schimbare a calit6lii energiei, a sensului ei, un schimb de obiecter este socializarea libidoului Si lhanatos-ului infantil. Grafie sublimirii se produce devenirea individului ca fiin!6 sociali gi spirituald, iar nu, pur gi sirnplu, maturizarea lui ca a oricdrui corp natural. Sociumul (gi Spiritul) leagl energiile libidoului ;i thanqtos-v lui nu cu obiectele directe
nici obiectele pulsiunilor ei. Evident, actul sexual nu il sdvdrgegte individul ca fiin!6 animal6, ci personalitatea' $i, in fine, ultima soarti a impulsurilor esterefularea' intr-o conferinld cu public, Freud ilustra procesul refulirii cu un exemplu legat de momentul respectiv: ,,56 spunem cd in aceasti sali gi in acest auditoriu, ale cdrui disciplini gi atenlie nu gtiu cum s[ le mai laud, se afl6 totugi un individ care tulburd linigtea 9i imi distrage atentia, rdzdnd, pdl5vrdgind gi bdt6nd din picioare, de la ceea ce trebuie sl fac. Eu declar cd nu ilni pot continua prelegerea in asentenea condilii, 9i iat6, din mijlocul dumneavoastrd se desprind c6{iva blrbati voinici, care, dupd o scurld luptd, il scot pe insul turbulent din sal6. Acesta este acum ,,eliminat", iar eu imi pot continua prelegerea. Pentru ca tulburarea linigtii sd nu se repete in cazul cd cel dat afard ar incerca si pdtrundi din nou in sald, domnii care mi-au dus la indeplinire dorinla, dupd ce l-au inldturat, igi trag scaunele spre ugd 9i se proptesc acolo, in chip de ,,rezisten!6". Daci acum, utilizdnd limbajul psihologiei, ve{i numi cele doui locuri, din auditoriu gi de dincolo de ugd, congtient 9i incongtient, veli avea o reprezentare destul de veridicd a procesului refulirii" [56, p.19]. Metafora freudiand a refullrii este frumoasd 9i conving5toare, dar, atunci c6nd este tradusd in limbajul psihologiei, ii sunt necesare nigte no{iuni suplimentare,
gi anume Supraeul gi Eul.
individ gi util pentru socium. Actul sexual este qi el constructiv gi, in esenli, social, dar el nu este o sublimare, pentru cd in cazul lui nu se schimbd nici calitatea energiei,
Asembni fenomenelor naturale, impulsul Sinelrri incongtient nu se supune unei aprecieri pe scara ,,bineriu", ,,moral-imoral". Impulsul ca proces firesc, natural tinde spre propria satisfacere, irnpulsul funclioneazd dupd principiul satisfacerii, iar nu dup[ cel al realit6]ii sociale sau al aprecierii sociale. Satisfacerea este ,,surdi" la
Epuano Krnsnenuu, AlrNe EREuEsve
59
sentimentul siguranlei. Ea este oarbi 9i, pentru a se realiza, igi poate duce la pieire purtdtorul. In sarcina mediului social al copilului intri canaformarea unei raportdri corespunzitoare la ele in fiecare situalie concreti de evaluare gi de luare a unei decizii in privinfa sortii impulsurilor: daci este bine sau riu, daci si fie satisfrcut sau nu, in ce fel sd fie satisfbcut gi ce misuri sd fie luate pentru a nu fi satisftcut. Tocrnai de realizarea acestor pr@ese r{spund cele doui instan{e, Supraeul gi Eul, care se dezvolti in procesul socializ[rii omului, in procesul care il face si devind o fiin!6 culturalS.
lizarea energiei impulsurilor erosului Si thanatos-ului gi
interzice gi de ceea ce permite Supraeul, gi sunt blocate sau sunt eliberate de realitate. Un Eu puternic, creativ gtie si creeze o armonie intre aceste trei instanfe. Omul igi realizeazi dezvoltarea personalitilii pdstr6nd armonia spiritualS gi acordul cu sine gi cu lumea. Atunci cAnd in viafa sa apar probleme, crize, un astfel de om este ?n stare sd le faci fa15, gtie sE primeasc[ ajutor de la"allii ca si le poati rezolva, iar pdni la urmd poate iegi dintr-o situalie criticd chiar mai bogat sufletegte gi maiintelept. Pentru un Eu puternic, asemenea
Instanta Supraeului se dezvolt[ din Sinele inconi gtient inci din prirnele sdptdmdni de dupi nagtere. La inceput, ea se dezvolti incongtient. Copilul ?gi insugegte normele de comportament prin reaclia de incuviinlare sau de dezaprobare din partea
prirnilor adulli pe care ii are in preajmS: mama gi tatal. Mai t6rziu, in Supraeu se concentreazd valori deja conqtientizate gi reprezentdrile morale ale mediului irnportarrt pentru copil (farnilie, gcoali, prieteni, societate). A treia instan{6, Eul (lch), se formeazi pentru a transforma energia Sinelui intr-un comportament acceptabil in plan social, adicl intr-un comportarnent dictat de Supraeu gi de Realitate. Aceastd instanfd conline procesul emolional-rafional in care sunt antrenate cerinfele instinctului gi realizarea comportamentalS a acestuia. Instanla Eului are situatia cea mai ingrat[. Ea trebuie sd adopte gi si puni in practici decizia (linand cont de cerintele instinctului, de puterea lui), irnperativele categorice ale Supraeului, condiliile gi cerinlele realitetii. Acliunile Eului sunt asigurate din punct de vedere energetic de instanta Sinelui, sunt controlate de ceea ce
situalii stmt chiar benefice, fiind un stimul gi o condilie pentru evolu(ia personalS. Fonnarea unui Eu social puternic consti in dezvoltarea capacitdlii de a rezista gi de a se opune presiunii energiei impulsurilor incongtiente, hotirdnd care dintre acestea pot fi satisfrcute in mod direct, ftrd a fi convertite, care si fie sublimate in activitatea social-spirituali gi care s[ fie am6nate pdnd la momentul potrivit. Un Eu creativ, curajos, puternic poate sI impace conflictele interioare, aceastd instanld este capabild s6 coreleze instincte ale,Sinelui contradictorii in esenla lor
(intr-adevir, intre impulsurile erotice, indreptate spre crearea unor unitifi mai puternice gi impulsurile distructive, orientate spre distrugere, existi contradiclii) cu controlul etic Ai social al Supraeului gi cu condiliile mediului fizic Ai social gi si rezolve in mod benefic conflictul dintre ele acceptdndu-le, integrdndu-le irr structura personalitilii, asigur6nd ridicarea la un nivel nou, mai benefic, de interacliune a tuturor instanlelor cu realitatea, adicd asigurdnd ridicarea calit6lii regl5rii psihice a personalitalii. in acest caz, personalitatea nu are absolut nici un motiv si recurgd la refulare. Atunci in ce condilii se produce refularea?
Eoueno Klnsunnuv, AltNe
EneuEpve.
60
. Psihologia apdrdrii 2. Rrpulnnsn

In cele ce urmeazd vom putea ajunge la o intelegere rnai diferenfiatd a mecanismelor de refulare dacd ne vom pune urmdtoarea intrebare: ce anume este refulat, ce nu este ldsat sd ajungi la congtientizare?
in prirnul rdnd, impulsul trebuie si fie puternic, adici trebuie si fie bine asigurat din punct de vedere energetic, astfel ?ncdt trebuie satisfdcut neapdrat. I'n al doilea r6nd, la fel de puternici trebuie s[ fie interdiclia din partea cenzurii Supraeului in eeea ce privegte satisfacirea impulsului aici gi acum. in acest caz, interdiclia trebuie si fie totald, deseori chiar fdri nici un fel de argument. Si nu ucizi !, pur gi simplu, atdt gi nimic mai mult. Sau interdictia incestului. Caracterul absolut al interdic{iei trebuie asirnilat ca valoare peremptorie, ca adevlr indiscutabil, ca reguld de fier, ca lege obiectivi de la care nu existd exceptii. in altreilea rdnd, personalitateanu are prelucrate metode, tehnici de sublimare ale impulsului respectiv, nu are practica activitifii sociale gi spirituale, a prelucririi interioare a acestei energii intr-o activitate proprie omului. in fine, din cauzi acestei situalii in ansamblul ei, Eul resimte frici, par,ic6, imposibilitate de rezolvare a conflictului, adic[ Eul reflecti situafia datl ca pe o situalie
de
i n rp o s ib il i t at e . Realitatea, c i rcum stantel e exterioare nu numai cd nu sunt un ajutor, ci, dimpotrivi, induc un sen-
Cazul I. Refularea impulsului
timent de pericol.
Toate aceste condilii ne dau imagineaunuiEu slab, a unui Eu care nu poate face fati impulsului ,,turbat" al Sinelui, interdictiilor peremptorii ale Supraeului gi
fi nici realizat direct, nici sublimat. Atunci impulsul este refulat, este alungat in Sinele incongtient. $i intregul volum de energie care insolegte impulsul rdmdne in aceasti sferi a incongtientului. Cu c6t sunt mai puternice pulsiunile impulsului, cu at6t trebuie si fie mai mare puterea de refulare. Forla de actir.rne a impulsului trebuie sd fie egal6 cu puterea de rezistenld a refuldrii. Dar acest irnpuls alungat in interior nu,inceteazi sd tindi spre satisfacere; energia sa nestructurati, necoezivi, aclionati de principiul satisfacerii,,,doreqte"
nu poate
ordottarea, structurarea, sati sfacerea pe ob iecte.
I
Agadar, este vorba despre o situaf ie in care impulsul
m pu
lsul
imperativelor gi amenintdrilor situatiei reale. $i atunci

incepe sd func{ioneze refularea,delim itarea de impulsurile
Sinelui, ale ultramoralului Supraeu gi de amenint[rile realitatii.
refulat nu inceteazi si fie un fapt al intregii activitlli psihice a personalit6lii. Cenzorul Supraeului, care a alungat, a$a i s-a pirut lui, o dorintd inacceptabi16 din punct de vedere social, va trebui si fie tot timpul cu ochii in patru, va trebui si facd o mullime de eforturi pentru a reline energia impulsurilor in subsolul incongtientului. Rezistenla la impuls face necesard alimentarea cu energie, din care cauzd celelalte forme de comportament au de suferit. De aici oboseala
Eounno KtRsHeRUu, AltNn EnEuEsvl

rap
63
idi, p ierderea controlu lu i, irascib il itatea, pred ispoz la pldns, adiclceeace se nume$te sindrom astenic. este o consecinld a refuldrii care se produce.
O aha consecintd constd in faptul ci refularea clude posibilitatea sublimirii aceea ce este refulat, adi a folosirii energiei impulsului nedorit pentru scopuri obiecte care nu prezint[ nici un fel de dubii din punct vedere al acceptabilitefii lor sociale. Cu alte cuvi refularea care a avut loc reduce gansa realizdrii soci culturale a personalit6lii. in afara de aceasta, irnpulsul alungat in subso neprelucrat cultural, are maimulte ganse de a scipa printr.
mai grav6, gi mai inacceptabili din punct de si nu spunem periculoasd. Refularea care produs rimdne in incongtient tot at6ta timp cdt afectul stri ale cdrui forme sunt foarte diverse: contraclii corpora convulsii, reacfii explozive (,,afect nemotivaf' ), crize isterie etc. Mecanismul de refulare descris este dinanri pregitegte treptat terenul (impulsul refulat ca afect refu pentru formarea a tot felul de tehnici de apdrare psi Cu alte cuvinte, din punct de vedere energetic, utili acestor tehnici este pregititi de refulare, iar continutul forma pe care le vor cipdta sunt determinate de stadi social al dezvoltdrii individu lui. formd
gi
social, ca
Exemplu de refulare a unui impuls

i
,il
Pentru inceput vom ilustra refularea cu o scend din
filmul ,,Trei plopi pe Pliugciha". Eroina principald e

filmului (al cirei rol este interpretat de T. Doronina) esto o provinciald frumoasi gi inimoasd, miritati cu un bdrbat
autoritar gi zgdrcit. Eroina se duce la Moscova cu un geamantan plin cu sl6nin6, pe care vrea sd o v6ndd. So{ul ii dd sfaturi, o previne cd in capitali sunt taximetrigti holi gi tot felul de tenta{ii. Da4 in ciuda sfaturilor primite, odat[ ajunsd la Moscova, eroina nu are incotro gi ia un taxi. Thximetristul i se pare simpatic. Simpatia e reciprocd. El o inviti s[ vadd impreun[ un film in seara aceea. In agitalia zilei cu pricina, propunerea simpaticului taximetrist este alungat[ din congtiinli, e uitatd. Nu este insd vorba despre o uitare obignuit[. Cdt de refulat este afectul. respectiv, cdt de important este el, reiese din comportamentu I nepotrivit, agitat, haotic al eroinei, atunci cdnd se face auzit claxonul taximetristului. Conflictul dintre ceea ce a fost refulat gi cenzor, adicd de Supraeu, prinde din nou via!6. Dorinla de a se duce la intdlnire este teribil de puternic6, dar la fel de puternic6 este interdic{ia, rigiditatea moraleide acas6, provinciale, care nu admite nici,o umbri de simpatie fa!6 de un alt birbat. Frica in fala cenzorului pentru manifestarea unei siurpatii fafl de un b[rbat strdin o face pe eroinl s6 se incuie la propriu in cas6. Cenzorul.ei este nemilos, el nu are incredere iu ea, aga inc6t procedeazd chiar la o blocadd frzicd. Birbatul aflat in stradd are insi ribdare, agteaptd gi, din cdnd in cdnd, claxoneazl, ceeace iniliazi iar gi iar dorinfa ei de a se duce, adicd dorinla este sustinuti energetic gi este amplificati din afar6. Se produce o bregi care incepe cu acliuni fizice concrete: eroina se imbracd in doi timpi gi trei migciri. Iat.o deja la ugd, desclriz6nd una dupd alta incuietorile. Mai rdmdne una singur6, inchisi cu cheia. incepe o ciutare febrilS prin cameri, dar cheia nu-i de gdsit. Taximetristul mai claxoneazd o datl de adio gi pleacS. Intdlnirea nu a avut loc. Ercina se lasS vliguiti pe geamantanul de l6ngd ug[ gi mdna ei dI peste legitura de
Enunno KTRSHTRUu, Alrxn EnEuuevn
65
Psihologia apdrdrii
chei. Cheile au fost tot timpul tn cAmpul ei de vedere, fala ugii! In timpul ciutirii, vocea interioari a Supraeului a cedat cu nimic presiunii Sinelui. Acest cenzor a elimi caleareald pentru realizarea dorintei de a gisi cheia, de deschide uga gi,de a se duce la int6lnire. Cenzorul a ldsat se piardd o parte din aceastd energie de refulare, nu a strivi afectul, l-a l6sat sd se consume ftzic, a tras de timp, i-a timp si se ,,tempereze". Cdnd situalia a insetat si mai fio ,,periculoas6", fi ind deja garantati respectarea moralitSlii, cenzorul a iudep6rtat vdlul de pe ochi, cdci acum vederea cheilor nu mai era ,,periculoas6".
sfArgite.,in dormitorul pustiu, Marietta citegte o carte interesanti la lumina lumdndrii. Dar s6-i ddtn cuvdntul scriitoarei: ,,Era ora unsprezece. DeodatS, in dormitorul nostru, al celor dintr-a gasea, a intrat o elevi dintr-a opt4 elegant5, ?n haine de orag, cu fusti lung6, cu poget6, coafat6:
tocmai venise din vacanfl gi nu gdsise pe nimeni in dormitorul
lor.
ceva.
$aghinian, ia mai lasicititul, civreau s6-tipovestesc
Cazul
II Refulorea realitdyii
, in acest caz este refula6 sau deformati informalia din exterior, pe care individul nu vrea s[ o perceapi pentru cd ii este nepl6cut6, dureroasi, ii distruge imaginea pe care o are despre sine. Aici, situalia este condusi de Supraeu, Supraeul fac,e ca individul si fie ,,orb", ,,surd", ,,insensibil?i
la informalia alarmanti, fa!6 de care are aversiune, care
il
sperie. Informalie care, dacd este receptionatE" ameninfi
si distrugd echilibrul creat, armonia interioari a vietii psihice. Aceastd annonie a fost structuratd de instanta Supraeului, a fost creatd de regulile de comportament asimilate, de un sistem de valori bine g6ndit. Iar informatia care produce aversiune este un atentat la acest rol dominant al Supraeului in cadrul aparatului psihic. Si luim un exemplu din povestirea autobiografici ,,Omul gitimpul" de M. $aghinian. Toatd lumea a plecat in vacant6, numai Marietta a rimas la liceu. Pagtele e pe
S-a agezat in fala mea gi mi-a smuls cartea. Am fost cu nigte tipi foarte interesanli, cu b6rba!i, inlelegî, nu cu pugti, cu bdrbali adevdrafi... Incd inainte cafataasta sd inceap[ sd povesteascd, am sirnlit strdngdndu-se totul in mine, ca atunci cdnd atingi o broasc5. Cum fuseserdm inv6{ate si fim politicoase, iar ea era mai mare, n-aveam cum s-o dau afari. Nici de fugit nu aveam unde. $iin ureclrile mele au inceput sd pitrundd cuvinte al ciror sens nu il pricepeam, dar care mi-au dat imediat de inleles un singur lucru: si nu le aud, nu trebuie, nu e bine. La inceput m-am striduit sA-mi feresc auzul de ele, si r[mdn cu impresia de ceva ininteligibil, fbrl sens. La un moment dat a trebuit sd rlspund ceva. Am rdspuns aiurea, ca un copil mic care spune gi el ce gtie. Ea a continuat: - Ei nu doar ar6tau, ci ftceau! Fraza a ajuns la mine intr-un fel de nuditate inspiimdntdtoare, cum e marginea unei prdpistii c6nd mergi gi, deodat6, dai un pas inapoi gi vezi cd mai aveai pufin gi cddeai; gi atunci am frcut ceva neagteptat pentru mine- m-am rugat la Dumnezeu: ,,Doamne, fb sd nu aud, Doamne, fr sd nu aud !.. . ". Si spuni ce-or vrea cei cu mintea zdravdnl. Doctorii n-au decdt sd vorbeascd de qoc, de autosugestie.
Eounnp KtnsuBnuM, AutNrr Enpvesvn
66
67
Eu gtiu un lucru: tot ce s-a intAmplat ?n continuare este cel mai adevlrul adevirat. Am vdzut in fala mea buzele elevei dintr-a opta. Aceste buze se migcau, se migcau foarte repede, ca atunci cAnd mdndnci. Dar nu iegea nici un sunet. Buzele se migcau in pustiu, ticute. Incetasem
s[ aud. Cu un incredibil sentiment de ugurare,
de
purificare, de linigte, am a$teptat pAni a plecat, uit6ndu-se iumva miratd in urmd la mine, - 9i am adormit pe loc, cu recuno$tinla unui copil fa{d de Dumnezeu". [63] Din acel mometlt, autoarea a inceput s[ sufere de o
surzenie, care, treptat, s-a accentuat. Exemplul de rnai sus arati un Supraeu puternic 9i dominator. El a fost determinat, pe de o parte, de faptul ci sexul era pentru copila aceea un subiect tabu. Pe de altl parte, Supraeul ei, extrem de sensibil la cea mai mici aluzie la acest subiect, a presim{it pericolul incd inainte de a fi fost rostite primele cuvinte. Ea a fost congtientd de la inceput c[ discutia care avea si urnleze era inacceptabi ld pentru ea. 56 pirdseasci fizic dormitorul, nu putea. Acelagi Supraeu ii cerea s[ fie politicoasd, s[ respecte anumite reguli de compoftament in relafia cu cei mai in vdrst6. Trebuia s6 asculte, dar ii era imposibil' $i atunci, Supraeul i-a oferit solulia: sd surzeasci. in clinicile de nevroze poate fi int6lnit sindromul de anorexie nervoasi, care apare cel mai frecvent la v6rsta
puberi gi postpuberS, adic6 intre 14 5i l8 ani. B.D. karvasarski remarcS o ,,tnaturizare" a acestui tip de anorexie. El poate fi ?ntilnit dupl virsta de 20 de ani, pdnd la 30 - 35 de ani [26]. Este interesant ci de anorexie nervoasa suferi cu precldere fetele: raportul intre blrbali
gi femei este de 1: 20. Anorexia este refuzul de a se hrdni'
este refularea continub, realizatdcu succes' a necesitAlii de a mdnca. De reguli, refularea ,,anorexic6" este o
consecinfi a fricii de a se ingrSga, de a nu,ardta bine (dismorfofobie). Cu alte cuvinte, Supraeul pare a comanda respectarea unui anumit ideal de conformare fizici gi aspect exterior, precum gi unicul mijloc ,,real" de realizare a acestui ideal. Liceenele de la sfbrgitul secolului XIX inceputul secolului XX beau olet, ca sE arate astenice, palide, aga cum cerea idealul de frunruse(e femininI al timpului. Este posibil gi un ,,antiideal;', adic6 un comportament opus celui propus ca model. In cazul bolnavei A, simptomele anorexieiau apirut la v6rsta de paisprezece ani, adici in perioada pubertdlii, cdnd modificdrile inldligirii exterioare gi corporale sunt evidente. lncepeau s[ ie contureze sdnii, cbapsele se rotunjeau. Toate acestea erau percepute de A cu spaim6, drept un simptom al unei apropiate ingrdgdri, drept ceva negativ, un semn clar cdva fi aidoma mamei sale. Mama era foarte atent6 cu atimentaJia fiicei sale. O hrdnea cu lucruri consistente, grase, giavea grijI cafatasi mdndnce tot. Aceasta nu indriznea s6 refuze pe fati mincarea, dar dupd ce termina de mincat se ducea la toalet6, igi provoca reflpxul de vomd gi scipa de mdncarea care ii arneninla infSligarea. Asta era o u$urare pentru psihicul ei. Procedeul i-a intrat in obignuin16. La un moment dat, reflexul vomatului a inceput s[ se producl automat ori de cdte ori mdnca ceva gras. Dupi o vreme, a inceput si se produci de cdte ori ntdnca, indiferent ce. in discu{iile cu doctorii, bolnava a recunoscut care era principala ei problemi 9i a formulat-o c6t se poate de clar: ,,Vreau s[ am o atitudine norma16 fafd de mincare". Asta la nivelul congtientului. Rispunzdnd insd unui chestionar care consta din ,,propozifii neterminate" gi ajungAnd la propozilia ,,Cel mai mult mb tem...", ea a rtrspuns
EounRo KrRsueaul,t, AllNn EneMeEvn
68
69
puternic, incdt pericolul reprezentat de consecinlele
incongtient ,,... sd nu md ingrag". Supraeul a fost atAt de
refuzului de a mAnca a fost ignorat. Rezistenla Supraeului la realitate este uneori atdt de puternicd gi de neretinutb, inc6t poate duce, pur gi simplu, lapieirea individului. Prin
aceastd ignorare a realit6lii, Supraeul este foarte

asem[n5tor cu Sinele in oarba sa iresponsabilitate fa{5 de viafa purtitorului siu. A se reline c6 anorexia este una dintre maladiile greu tratabile, deseori mortale. Cam acelaqi mecanism se rnanifestl la aceia care resping orice inform alie,furnizati de altii sau de propriul corp, referitoare la o boal6 evolutivl grav6. Simptomele
curdlenie in spafiile comune, nu dau aparatele audio-video la maximum gi, pe cdt pot, particip la lntrelinerea spaJiului verde din faJa locuinlei. Iar ca bun coleg la locul de munc6, nu sunt certeret, mi bucur de succesele altora, dau cu dragi inimi gi primesc la rdndul meu ajutor etc. Ca bun cetltean intr-un mijloc de transport in comun nu manifest agresivitate dacd sunt cilcat pe picior sau lmpins, am grijd sd nu bloclrez trecerea, rdspund cu amabilitate dactr
mi se cere o informafie etc.

In concepfia ma de Eu apar ca un pedagog bun gi atent. Copiii md iubesc, colegii mi respectd. Dar trec cu totul cu vederea faptul ci sunt tn stare s[-mi birfesc ore intregi colegii gi si institui.o atmosferd de teroare in clas5. Asta nici nu vid, nici nu aud. Chiar cdnd mi se spune in fald acest lucru, consider ci e nedrept sau ci, de fapt, nu despre mine este vorba.
devin tot mai evidente, dar cel in cauzd nu le observS, ceea ce face sd nu fie luate de la bun inceput mdsurile necesare. Un comportament de felul acesta este foarte asenrindtor cu cornportamentul copiilor care, pentru a scipa de fricd, string tare ochii, igi trag plapurna peste cap, igi acoperd fafa cu palmele, se intorc cu spatele etc. Sunt refulate de asemenea informatiile pe care Ie retunreazi mediul inconjurdtor gi care contravin imaginii frcute despre propria persoani, conceptiei,de Eu. Cu cdt este mai rigidi, mai unidimensionall, mai necontradictorie conceptia de Eu (ea 9i nu alta), cu atdt este mai mare probabilitatea de refulare a unei reac{ii care spune: ,,Uite ci in cazul ista nu e$ti a$a, egti cu totul altfel!". Spre exemplu, in concep{ia asupra propriului meu Eu este intipdrit6 ideea cd sunt un om foarte bun. Bunitatea se manifestd, firegte, diferenliat. BunAtatea fati de copiii mei se manifestd printr-o dragoste fdrd margini, printr-o grij6 permanentd pentru binele lor material gi psihic, prin teama pentru viitorul lor etc. Ca so1 bun sunt sincer, grijuliu gi atent cu solia gi tot ce am este pentru casd. Ca vecin bun sunt politicos, respect regulile de
Refularea informafiei obiective se produce ca urmare a apariliei disonanfei cognitive, adici a neconcordanfei ?ntre doui conceplii (= cunoagteri): pe de o pafte, gtiu cI sunt bun, pe de altl parte aflu felul in
care sunt vdzlut, gi anume cd nu sunt chiar atdt de bun (de pildI, am pedepsit un elev). Rezultatuldisonanleieste un disconfort psihic, o tensiune care se cere indepdrtati gi care poate indepirtati prin ignorarea, alungarea la
fi
periferia congtientului a plrerii obiective. in schimb, rimAne intactd conce pfiameade Eu (sunt bun), nu trebuie sd o revizuiesc, s6-mi analizez comportamentul, si fac eforturi de autoperfecfionare gide ameliorare a proceselor
de autoreglare.
Rezolvarea disonanlei cognitive prin mecanismul refulSrii a ceea ce este dezagreabil aduce o ugurare pe moment, dar I im iteazi dezvoltarea personal ititi i in mu lte planuri, inclusiv in cel profesional.
EnunRo KlRsHnAuM, At-na Eneunevn
70
7l
. Pslhologla apdrdrll
Aceeagi refulare gi deforrnare a
in activitatea pedagogicd este foarte importanti

reacfia: succesele elevilor constituie pentru pedagog dovada ci activitatea sa este rodnic6. In cazul,unei astfel de percep{ii a reacfiei se observi o originald asimetrie. SensibilitateafafA de reactia pozitivd este mai mare dec6t cea fali de reactia
realitilii
se pro-
duce gi in cazul uneiautoevaluSri slabe. Si luim exemplul unui elev care are de mult inrddicinat6 o astfel de pdrere cu privire la posibilit[tile sale (lucru care se ?nt6mpld
negativi, care, de fapt, trebuie s6-l ajute pe profesor si identifice elevul gi situafia problemd. Profesorii nu-i au la inimi pe elevii slabi, pentru ci acegtia sunt pentru ei reactia negativi: cu elevul ista nu vei reugi nimic, acest elev este un fel de reprog pentru tine. Ce-i drept, profesorii invafi repede sI se absolve de rlspunderea ce le revine pentru ci un elev este slab sau pentru cE este derbedeu, ralion6nd cam in felul urmltor: ,,Egecul nu poate fi decAt al celorlal]i, al familiei. Pdi, ce vreli, cregte intr-o familie ca asta, se inv6rte intr-un mediu ca 6st& tatEt lui e alcoolic etc". Astfel de explicalii reprezinti un alt tip de apirare psihologici: rafionalizarea (despre care vom vorbi mait6rziu). In schimb, elevii buni, ei sunt m6ndria me4 ei sunt dovada ci m-am realizat ca pedagog, c[ nu triiesc degeab4 ci ceea ce fac are un rost. Pedagogul triiegte o putemicd disonanf[ cognitivi atunci cdnd elevul eminent nu rdspunde la lec{ie, fie din cauzl cd nu este pregitit, fie pentru c[ nu a infeles. Prima reacfie a
profesoruluieste nedumerire4 care poate fi urmatdde iritare. Cum sd primegti de la elevul care este m6ndria ta o astfel de loviturS, cum s6{i facl o asemenea figurd? Sunt profesori care reac{ioneaz}f cu mdnie, cu disprE sau cu ironie. Allii procedeazd altfel. De pild5, intreabd: ,,Ce-i cu tine? Nu cumva egti bolnav? Nu cumva nu {i-ai notat tema?". Sunt intrebdri care vin in sprijinul elevului, pentru a-i oferi o iegire eleganti din situalie. Nu-i nimic, notezi-{itema gi fr-te bine. De fapt, pedagogul igi oferl o scuzi mai degrabi sieqi dec6t elevului:
uneori qi cu concursul cadrelor didactice). Elevul gi-a insugit de rnult comportamentul agteptat din partea lui:
,,Ce pot a$tepta de la mine...". Se zicem ci se glsegte un profesor care, vdzdnd o lucrare bund a unui astfel de elev
gi invingdndu-gi bdnuiala (n-o fi copiat?) ii d[ elevului un noud (zece nu poate, ar fi prea mult pentru un abonat la nota doi). Elevul se bucur6, firegte, dar bucuria lui e
lipsitd de lucrul cel mai important al notei bune, confirrnarea: uite cd nu egti deloc prost. Elevul triiegte aceeaqi disonanti cognitivi: sunt.un neajutoraq nu sunt in stare de nimic (o cunoa$tere, o cognilie) - am f6cut foarte bine externporalul 6sta (a doua cunoagtere, a doua cognilie). Aceasta face ca in trdirea euforici a notei bune si existe un disconfort, o tensiune interioard, un dezacord
interior, care trebuie inldturat. $i elevul il inl6turi, reful6nd importanla real6 a succesului ca dovadi a existen[ei unor calit61i, schimbdnd, ristdlmdcind informalia respectivl in aga fel inc6t si pistreze prima
cognilie: sunt un incapabil, am avut noroc, atdta tot, proful rni-a dat nota asta numai ca sd mi ambilioneze s5 invit; nu sunt eu a$a degtept, proful habar n-are c6t am tocit acasi (ceea ce e adevdrat, dar nu pentru ci ar fi fost incapabil, ci'pentru cd pAnd atunci nu se obosise deloc).
Iar pentru ca acest elev si-gi schimbe concep{ia negativi de Eu, nu este suficientl aprecierea" reaclia pozitivl a unui singur profesor.
e-n ordine, el continul sd fie rndndria mea, vitrina

succeselor mele.
Refularea realit6lii se manifestd prin uitarea nunrelor, chipurilor, situaliilor, evenimentelor din trecut care au fost insolite de trdirea unor emofii negative. $i nu
\}rEounnn KRSHneuv, AllNn EnsveevR.

este obligatorie refularea 72
73
t Psihologia apdrdtll
figurii persoanei de care se leagl dezagrementul. Aceasta poate fi refulatd din simplul motiv ci a fost maftor fbri voie la situafia respectivS. Pofi uita mereu numele cuiva, nu pentru ci nu agreezi persoana respectivi, ci, pur gi simplu, pentru cd sun[ asemindtor cu numele cuiva cu care nu te ai bine etc.
Cazul IIL Refularea cerinlelor Si dispoziliilor supraeului
in a doua fazdareful1rii, disconfortul rnai poate fi resirn{it, dar deja congtiinla nu-l mai leag6 de fapt6. Aici este deja necesar un efoft al congtiinfei reflexive pentru a stabili o legitate: incerc un disconfort, md apasi sufletul cdnd mi se dd mitd, A treia fazd, gi ultima, inseamni absenla totald a vreunui sentiment nepl6cut, gi in
momentul cdnd se dd mita, gi dupd. Refularea gi-a fbcut treaba complet. Starea psihologicl de bine a fost dobdndid prin decdderea moralS. $i, degi pentru menfinerea refulSrii se consumi energie psihic6, degi are loc o ,,roadere pe dinduntru a psihicului", ea este insesizabi16. Iar aceastd distrugere ascunsd a aparatului psihic sub o aparenfi exterioard bund igi va avea mai devreme sau mai tdrziu ,,aportu ", man ifestdndu -se pri ntr-o s i mptom atologie astenic6, insomnie, cogmaruri, vid existenlial (pe ce mi-am prlpddit eu via{a!). A doua consecinli a lucrului refulirii impotriva Supraeului este reactia nevroticS, in spe{6, toate fobiile posibile. Sd analizdm un exemplu clasic din practica psihanalizei. G., un bdie{el in v6rst5 de cinci ani, incepe
1
in cazurile de refulare nu
se
ajunge la congtientizare:
este refulat ceva neplicut care provoaci aversiune (neliniqte) gi, in acelaqi timp, este refulat ceva neplicut, dar legat de un sentiment de vin6. Triirea sentimentului de
vind este o sanctiune din partea Supraeului pentru sdvArgirea unei fapte sau chiar pentru simplul gdnd la acest lucru. Refularea care lucreazi impotriva Supraeului poate
avea doud consecinte. Prirna: refularea reugegte, sentimentul de vini este inl[turat, revine starea psihologici
de bine, confortul, dar pretul acestei stdri este deciderea
morali a personalitdlii. Cineva a primit pentru prima dati mitil Fapta a fost slv6rqiti gi este in contradic{ie cu Supraeul moral, iar un om normal, obignuit, cu o severitate a Supraeului care se inscrie in media statistic5, va trii in mod sigur un sentiment de vin6. Prima fazd a refulSrii sentimentului de vini poate fi caracterizatl prin faptul cI sentimentul respectiv nu este resimlit in congtiinla celui in cauzd ca ceva ce poate fi definit, exprimat prin sintagma,,sentiment de vin6" (,,sunt un ticilos", ,,mi-am murdirit m6inile", ,,n-am ftcut bine?'), ci doar ca o difuzi stare neplicutd, legat[ in congtiin{i de faptul de a lua mit6.
si aibd frici de strad6. Situatia are gi un avantaj,
gi anume
el nu mai poate iegipe stradS, cirdm6ne acasi cu mama lui. La inceput, faptul cd std cu mama face ca frica lui sl nu mai fie atdt de mare, dupi aceea, insi, ea se manifestd chiar atunci cdnd igi are mama al[turi. Inilial, starea de fricl pe stradi a fost generati de frica de a nu-gi avea tot timpul mama l6ngi el. Pe de alti parte, fiind tot timpul cu mama, simtind $i noaptea mdngdierea ei, copilul incepe si simti o nou6 fric6: frica de a nu fi pedepsit de tatil lui, pe care l-a indepdrtat de mama prin permanenta lui nevoie de a o avea aldturi. Conform lui Freud, comportamentul bdiatului este o manifestare a complexului lui Oedip (mitul
ci
lui Oedip, care, dupd ce gi-a ucis tat6l, s-a c6sStorit cu
Eouenp KrRSHsRuv, Ar.rNe ERrMeevl
74
75
mama sa). in viala de zi cu zi nu existi nici un rnofiv pentru ca biiatul str se teami de tatdl siu. Acesta este bun gi atent cu el. Supraeul copilului inlocuiegte obiectul fricii: bdiatul nu se mai teme de tatil lui, ci de un cal alb, care este acum
simbolul tatilui. Aceasti substituire a obiectului fricii s'a petrecut gi din cauza faptului cd tatdl l-a atdnfionat o dati pe stradl si nu se apropie de o trdsur6, ca s6 nu-l mugte calul. Este absolut posibil ca aceastd frici s[ treaci spontan, ca maitoate manifestirile infantile de fric6. Numaici la un moment dat, dupd ce frica de cal a fost exprimatd in suficientd mdsur6, biiatul devine fbri voie martor al unei scene in care un cal inhimat la un omnibuz cade giincepe sd dea din picioare. Biiatul s-a speriat ingrozitor gi acrezut ci animalul a murit. De atunci a rimas cu aceastd fric6, gi anume cd toti caii pot si cadi $i si moari. La una dintre gedinfele de psihanalizS s-a constatat c5, in principiu, frica de o posibili moafte a calului era o reprezentare simbolici
neobignuit de calde, sufocante. Vacanfa era aproape un chin. Argild, aglomera{ie pe plaji. Ea igi amintegte de o zi cdnd la toate acestea s-a mai adiugat ceva, iritarea produsd de faptul cd un grup de tineri din imediata apropiere juca volei ftc6nd mare gdldgie. Din c6nd in cdnd, mingea cddea l6ngd ea. La un moment dat, toropiti de cdldurS, ea deschide ochii gi vede cum mingea aceea enorml se rostogole$te spre ea. Imposibilitatea de a se feri o paralizeazl; o cuprinde o frici firl margini. Acesta este
momentul de care bolnava leag6 debutul simptomatologiei nevrotice. $edin{ele urmdtoare de psihanal i zA au arltat cd, pacienta reproducea doar o parte a situaliei. Cealaltd parte fusese refulati. Femeia se aflase pe plaja impreuni cu blielelul ei de trei ani. Acesta se juca pe plaji ldngl api. Toropiti de cildur6, intr-o stare vecini cu incongtien{a, ea ridici pufin capul gi igi vede fiul cu apa pilnla la piept gi un val imens care inainteazi spre el. In acest moment apare mingea. Frica mamei pentru fiu, imposibilitatea de a-l ajuta devin ?n acel moment insuportabile gi sunt refulate. Se produce substituirea obiectului fricii. ,,Obiectul" prea important, viala fiului, este substituit cu unul mai pufin
a fricii de faptul c[ el doregte moartea tatdlui siu. Accentuarea fricii dupa aceastb situatie se explicd prin aparilia sentimentului de vinl. Fobia acestui copil a luat amploare ca urmare a refulirii sentimentului de vini fat6 de tatil siu, pentru faptul de a-l fi indep6rtat de mama sa gi de a-i fi dorit, incongtient, moartea. Cazul dat este descris $i analizat in detaliu in studiul freudian ,,Analiza fobiei unui biiat de cinci ani" [57].
Simptomatologia nevroticd generat6 de refularea
cerin felor neinduplecatulu i judecitor care este S upraeul poate si apari 9i la adulfi. Sd mai luim un exemplu. O
important, mingea, precum gi cu alte obiecte sferice.

Caracterul insuportabil altreirii st[rii de frictr pentru viafa fiului se asociazd cu imensul sentiment de vind pentru faptul de a nu fi vegheat, ca mam6, la siguranta fiului
sdu. Perm i16nd refularea senti mentu
I
i de v
Supraeu o,,pedepsegte" cu imbolnivirea. Si in realitate, bliatul nu a p6fit nimic.
ini, in grozitoru I adiugim c5,
femeie in vdrst6 de treizeci de ani, cu o clar exprimati fobie a obiectelor sferice (care pot cidea 9i se pot rostogoli spre ea), ,,igi amitttegte" la o proceduri a prirnei qedinle de psihanalizl despre felul cum a inceput boala. Era in Crimeea, vara. Potrivit spuselor ei, fuseseri nigte zile
EounRp Ktnsnaeuv, AltNa Ennuteeve
76
77
Psihologia apdrdrii
Insensibilizarea
Toate cele trei tipuri descrise de refulare (refularea
impulsurilor, refularea realitllii gi refularea cerinfelor Supraeului) sunt procedee spontane, firegti gi, de regul6, incongtiente de rezolvare a situatiilor'complexe prin apirare psihologic6. De foarte multe ori, ceea ce face in mod ,,firesc" refularea se dovedegte a nu fi prea eficient: fie cE energia impulsului este mult prea mare, fie cd informalia din afari este prea importanti gi prea greu de inlSturat, fie ci mustrdrile de congtiin!6 sunt extrem de imperative, fie ci toate acestea se produc simultan.
ingrdd ind controlul,, cenzura moral6, este strefu)gJratd de nigte modalitZ(i simple gi totodatd.terifiante de ,,riolvare,, a problemei existente.
cu_tentd pozitiv[. Omul nu mai are griji, este descdtugat, indrizne!, ,,uit6" de problemele fap dJcaie a vrut sd devinl ,,surd' gi ,,orb", ,,insensibil". Uneori, congtiinla getuit6,
in aceasti situa{ie, omul recurge la mijloace

artificiale suplimentare pentru ca refularea sd lucreze,,mai eficient". In acest caz esle vorba despre mijloace cu acliune puternici asupra psihicului, cum sunt alcoolul,
narcoticele, substanle farmacologice (psihotrope, analgezice), cu ajutorul c6rora incepe s6-gi creeze filtre
artificiale suplimentare in fala dorinlelor Sinelui, congtiinfei Supraeului gi informaliilor alarmante ce vin din realitate.
gi bariere
in cazul recurgerii la alcool, omul se aduce intr-o stare de,,bu imlceald", ig i toce$te sensi bi I itatea fa16 de perceperea acelei informatii pe care, dacd ar congtientiza-o,gi-ar provoca nelinigte. Se produce o restrdngere a congtiintei 5i o extindere a sferei incongtientului. Domeniul lui ,,nu vid", ,,nu gtiu", se extinde, iar in acest domeniu intr6 in primul rdnd tot ceea ce era apdsltor, producea disconfort, genera frici gi un sentiment de vinl. Restrdngerea congtiinlei cu ajutorul alcoolului este insolitd cel mai adesea de o ridicare a tonusului emof ional
,,surziri" alcoolice. Utilizarcanarcoticelor seamdni in mare mEsur6 cu actiunea alcoolului. Astfel, in cazul folosirii unei grupe de narcotice cum sunt opiatele (opiumul, *oinn!, heroina) se produce deprimarea ceniriior primari .u .u." sunt legate senzaliile neplicute gi, simultan, are loc excitarea centrilor care iniliazi bucuria, muflumirea, eu_foria. Congtiin;a indbugiti cu narcotice incepe si ,,c6lStoreascd" prin alte lumi, intr-o alt6 realitate, lipsiti de probleme gi nepliceri. ^ ll cazul recurgerii la mijloace farmacologice, omul ,,invat6" s5-gi regleze stdrile: este suficient i6 iau un anumit produs, cd m6 gi calmeazi, md adoarrne sau, dimpotrivi, mi stimu lea zE, rndton ifi ci. _ Apare sentimentul c6 ifi dirijezi comportamentul fbrd vreun efort congtient. In cazul in6bugirii, indiferent de mijlocul ta care se recurge, nu se va produce decAt schimbarea stdrilor psihice, problema continuAnd s6 existe. Mai mult decAt atdt, in urma acestor practici apar noi probleme: dependenfa fiziologicl, de medicamente, alcoolismul, narcomania; dependen{a psihologici (conving"r"u .j ,,asla." imi ajutl)..ln.plus, daci se ajunge ta inlbugirea prob lemelor fam i I iale, a re lalii lor i:esitisfdcitour" ru
justilie oferl nenumdrate eiemple -de astfel Oe solulii ,,simple": crime comise in stare de afect pe fondul unei
Practicarea expertizei psihologice gi psihiatrice in
Eounno KrRSHeeuM, AlrNn EReMssvn
78
19
. Psihologia opdrdrii
partenerul de via!6 9i cu copiii cu ajutorul alcoolului, situafia de alcoolic va crea alte probleme: de munc6, de relafiicu colegii 9i prietenii etc.
In cazu I recurgeri i regulate la insens ib i I izare irrcepe sd se producd degradarea personalitifii.
taie cdile de evadare in nevrozi, reduc posibilitaiea
nu-pot exista atunci cAnd li se dezleagd misterul,' [5g, p. 6ll,,,explicafiile indiscrets" ale psihanalizei gi psihologifi
competenld in domeniul psihologiei. ,,St6rile maladive
Lucrul cu refularea
Freud spunea c6,,fir6 o oarecare amnezie nu existd istorie nevrotici a bolii" [58, p.60], cu alte cuvinte: labaza dezvoltdrii nevrotice a personalitilii se afl5 refuldri la cele mai diverse niveluri. $i, ca s6-l citim in tot pe Freud, se poate spune c[ ,,menirea tratamentului este inldturarea amnezie i. CAnd sunt com pletate toate I acune le arn inti ri lor, sunt ldmurite toate efectele neinteligibile ale vielii psihice, devin imposibile gi continuarea, gireaparilia bolii. Aceleagi condilii pot fi exprimate altfel: trebuie eliminate toate refulirile; in acest caz se obline aceeagi stare psihicS, in care au fost completate toate amneziile" [58, p.6l]. Agadar, ,,eliminate toate refulirile", ,,completate amneziile"... Dar cum? Cum poate fi invins6, cum poate fi opritl funclionarea refullrii, cdnd mecanismele reful6rii gi conlinutul a ceea ce este refulat nu sunt accesibile nemijlocit congtiinfei? Cum si lucrezi cu ceva care nu este un fapt de congtiin{i?
Strategia de bazd,profilacticl a lucrului cu apirarea psihologici este,,l6murirea tuturor afectelor neinteligibile ale vielii psihice", demistificarea fenomenelor psihice ,,tainice". Acest lucru presupune contactul cu literatura
descoperirq diagnosticare gi indicare a ceea ce a influenfat, starea gi dezvoltarea personalit6fii, fird ca aceasta se gtie sau sd blnuiasci. Colericul care nu gtie c6 este colerii se deosebegte de un coleric care gtie ce inseamni temperamentul coleric Aicum se poate manifesta acest tempera-
gi limbajul psihologic insugit devin un instrument de
recurgerii la aplrare. Cunogtintele de psihologie dobdndite
ment in diferite situalii. Acest fapt, c6 gtie,
comportamentul. Un astfelde coleric poate fi deja subiectul comportanrentului siu coleric, poate deja conduce acest comportalnent. SA recunoa$tem c6 literatura consacrate apdrdrii psihologice nu este nici foarte bogati" nici foarte disponibi16. Lucrarea de fala nu este decAt o piciturl in mare, iar pe de altd, parte, nici nu ne-1m propus o prezentare a iniregii fenomenologii a apir{rii.
ii
modifica
..
il
psihanalitici, cu lucriri din domeniul psihologiei personalitElii, adici accederea la un nivel mai ?nalt de
O profilaxie a dezvolt6rii refulirii o pot constitui alti persoani (chiar gi cu un psihotog), clreia si-i poli mirturisi dorinlele neimplinite qi OorinlJfe care, d.upi. propria-Ji p6rere, nu se pot tndeplini, ci gi temerile gi spaimele trecute gi presente. Virbalizarea (discufia) pennanenti impiedici aceste dorin{e gi spaime sd alunece in domeniul incongtientului, unde ,-a-gi con_ tinue actiunea distructivd 9i energofagi gi de unde nu pot fi scoase decdt cu greu. Discutind iu o altd persoani, po{i descoperi uneori chiar fa16 de tine insuli nu este chiar atdt de insplimdntdtor faptul ci ai doringe, ba mai mult, po{i ajunge la concluzia cl ai dreptul s[-fiimplinegti dorin[ele ,,tainice", cd alliiili recunosc acest drept. O atte
gi discufiile cu o
ii
Eoueno KtRsHnnuM, Altua
EnrvesvA,.
80
8l
persoand ili poate dezvilui un lucru la care te agtepti inlluntrul tiu: cE temerile gi spaimele tale sunt nejustificate, cd le po{i rezolva, c[ dorinte la fel de ,,absurde" 9i de ingrozitoare ca ale tale mai au 9i allii 9i c6, nu-i nimic, nu se moare din mustr6ri de congtiinti Dezvdluindu-i unui interlocutor secretul t[u, te antrenezi, te exersezi in a dezvilui secretul chiar fati de tine. R[mAne la latitudinea ta mdsura in care o faci' Prin comunicarea cu o altd persoani invef i si ai stipAnire de sine, invefi sd ai puterea de a afla despre tine de la allii. Interlocutorul tiu, anturajul tiu social gtiu despre tine lucruri pe care tu nu le gtii. Din afari se v6d lucruri pe care tu nu ai cum s[ le vezi sau pe care nu vrei sd levezi, cu alte cuvinte, se vede ceea ce tu refulezi. Oblinerea reacliei nu este o treabi sirnpl6, ea necesiti cel pufin obignuin!6 9i respectarea cAtorva reguli' in primul r6nd, trebuie si spui la care anume dintre fatetele comportamentului tdu doregti si ai o reac{ie. Cum m-am purtat? Cum ardtam c6nd am {ipat la copil? In al doitea rdnd, verifici ceea ce ai auzit despre tine. In al treilea rdnd, fr cunoscut cum ai primit inforrnalia respectivl despre tine, ce anume ai simlit cdnd 1i s-a spus despre felul cum te-ai purtat. ln fine, ceea ce este (se pare) principal: nu te justifica, nu te ap6ra, nu te gribi cu bxplicatii 9ijustific4ri. Asculti cu atenJie ceea ce ti se spune despre tine. Este de refinut gi faptul cI intre ceea ce este refulat, intre ,,intunecatul" incongtient gi congtient nu existi un perete orb. Ceea ce este refulat ifi di uneori de gtire prin iot felul de rateuri, gafe, lapsusuri, vise, idei ,,proaste" 9i ,,aiuristice", acliuni nemotivate, pauze de memorie in legdturi cu cele mai elementare lucruri. Iar ceea ce trebuie f6cut in continuare cu refularea constd tocmai in strAngerea
acestui material, al acestor frdnturi incoerente gi confuze din incongtient, in descoperirea sensului acestor mesaje incongtiente, in speran{a de a obline un rdspuns: ce ne dd de gtire ceea ce a fost refulat prin aceste breqe spre congtientizare. Este necesar, totodatd, si te convingi pe tine insuli ci toate aceste mesaje nu sunt intdmpldtoare, ci semnaleazI, simbolizeazdceva, descoperind ceva, ele ascund, fac aluzie la ceva ascunzdnd principalul. Agadar, inceputul il constituie strAngerea informa{iilor. Po}i line un jurnal pe care si-[citegti numai tu. Jindnd jurnalul, nu vei spera in secret ci la un moment dat il va citi cineva. Din momentul in care incepi si scriijurnalul pentru altcineva, pentru urmagi, pentru cineva cdruia ii va cddea in mdnb, el va inceta sd mai fie o culegere autenticd de informatii din zona refulirii. In jurnal trebuie trecut tot ceea ce se petrece in minte, ftrd nici o incercare de a da o formulare frumoasi gdndurilor gi trdirilor. Oricit de ciudate gi de fbri legituri cu subiectul ti s.a pdrea cuvintele, frazele, ele trebuie notate intocmai in jurnal. Cursul gdndurilor nu trebuie controlat, ,,trebuie indepdrtatd vointa gi orice reflectie; trebuie si te increzi in influx, gi atunci se dovedegte ci facultdlile spirituale se indreaptS spre scopuri necunoscute" [58, p. 149]. In fluxul gdndurilor noastre nu trebuie sd fie prezente aprecieri morale, dac[ este bine sau rdu, daci este moral sau imoral. Oricdt de ciudat ar fi g6ndul, important este sd notezi. Totul prezintd interes. De asemenea,
trebuie remarcate sentimentele, atitudinile, stirile emofionale triite, unde apar dificult6li, unde sunt pauze,
unde se intdmpind rezistentd. Principalul este ca fluxul
i lor sd fi e materializat in cuvdnt. Trebuie luatd distantd fall de ceea ce a fost
g6nd uri lor, senti mentelor, asoc iali
spus, scris, exprirnat, materializat,fa\dde ceea ce acdpdtat
Eouano KtnsHnRuv, AI-tNn Eegurgve
82
83
Psihologia apdrdrii
substanfi; toate acestea trebuie indepirtate de propria persoani, pentru a deveni obiect de cercetare, de ionfruntare,^ de disecare, de asamblare, schimbdnd raporturile. in acest moment igi poate face deja loc inirebarea: de ce am incercat o neplicere cAnd mi-am amintit aceastd sceni? De ce am avut o pauzi at6t de mare cind mi-a venit in minte aceasttr scen6? De ce nu-mi pot aminti acest nume? De ce am gregit numele acestui om? Al cuinume i l-am dat? etc, etc' in loc dejurnal se poate scrie o scrisoare adresati propriei persoane. Acolo se poate scrie tot ceea ce nu-li d6 pace, toate ,,prostiile", tot ceea ce se repetd obsesiv in gdnduri gi in fapte. Vei avea acolo propria reacfie la tot ie a fostin zona afectutui lezat. Va veni momentul c6nd, primind scrisoarea gi fiind deja intr-o alti stare, distanlat in timp, vei primi acest material despre tine 9i vei putea relua iercetarea propriului Eu, a tainilelor incongtientului Sine gi ale mai mult decdt vigilentului Supraeu. Unul dintre cele mai bogate materiale pentru lucrul cu refulirile il oferd visele. Nu ne vom hazarda si expunem procedura de lucru cu visele, ne vom mlrgini sdlrimitem la literatura de specialitate, sd zicem, la acelagi Freud. Familiarizdndu-v6 cu lucrdrile de analizi a viselor, veii putea inlelege pe deplin itnensa deosebire dintre o lucrare gtiinlificd gi maculatura pseudopsilrologicd' Cel mai bine va fi dacd veli incepe cu propriile vise, adresindu-vi unui psiholog sau psihanalist.
3. Deplasanea
Dupi cum
vi
este deja cunoscut din capitolul
,,Refularea", soarta impulsurilor este diferiti. La o primd apropiere, deplasarea poate fi definiti ca un mecanism de apdrare care asiguri satisfacerea dorinfei, de reguli cu menf i nerea cal itigi i energi ei (a t hanatos- u lu i sau a I ib idou lu i), pe obiecte substilutive.
Tipul cel mai simplu 9i destul de frecvent
de
deplasare este rdzbunorea, adicl inlocuirea obiectelor de descdrcare a energiei lhanatos-ului acumulate sub forrnd de agresiune, de jignire. De pildd, egti criticat aspru de citre geful tdu in prezen[a colegilor. Sd ripostezi in acelagi fel, ridic6nd gi
,,infelept" cauti obiecte asupra c6rora sd reverse jignirea, agresiunea suferiti. Iar asemenea obiecte, slavd Domnului, nu lipsesc. Nu e nevoie decdt s[ fie dintre cele docile, care nu riposteazi gi nu sunt in stare si-mi 1intr piept. Ele trebuie sl fie la fel de fErI glas, de supuse, pe c6t am fost eu sub tirul de reproquri gijigniri (Lenegule! Netotule!
tu glasul la el, nu pofi. Eul tZ,u inlelege situalia: dac6 rbspund in acelagi fel, il fac s[ se opreascd, si dea inapoi, dar consecinfele pot fi 9i mai neplEcute. Uneori, Eul tdu
Impertinentule! Nu egti bun de nimic! Nu rAnji! etc.) din partea gefului, profesorului, tatelui, mamei gi, in
genere, din partea tuturor celor care sunt mai puternici decSt mirre. Furia din mine, care nu s-a revirsat asupra
adevdratului vinovat, se transferi asupra cuiva mai slab decit mine, situat maijos pe scara social6, asupra unui subordonat, iar acesta, la rAndul siu, o va transfera tot in jos q.a.m.d. Lantul rizbundrilor poate fi fdrl sfdrgit. Verigile lui pot fi at6t fiinle, cAt qi lucruri (vesela sparti
Eounno KInsHeRUM, At tue ERrursvn
84
85
Psihologia apdrdrll
?n scandalurile casnice, distrugerea unor obiecte stradale
etc.). Vandalismul este un fenomen larg rispdndit, gi^nu
numai printre adolescenli' Vandalismul manifestat fali de lucruri este doar o consecinlb a unei atitudini similare
fa!6de persoane.
co$mar pentru altul, eu voi exercita o teroare psihicd ,,intelectual6" (,,cu cine ai tu impresia cd discu{i?") gi neintelectualb (,,if i arit eu tie, n-ai si mai spui nici p6s !") asupra celor care, din punct de vedere social gi psihic, sunt imaturi sau se afli la nivelul cel maidejos al ierarhiei
sociale.
Se inlelege c6, in
rizbunirii, care se produce atdt de frecvent intr-o institutie sociald precum
S[
analizdm mecanismul
felul acesta, pozi\ia nefericitului

de
gcoala.
Sub aspect pedagogic, fiecare educator interacdoi: cu copilul lioneazlnu numai cu un copil, ci cu celputin ieal (elevul sdu, intreaga clasd) 9i cu propriul ,,copil"' lropiiul ,,copil" al cadrului didactic este nucleul motivat afectiv al peisonatitSfii, care s-a fonrrat in copil6rie' Oricdt de indepdrtatd in timp ar fi copil[ria mea, ea continud in mine. in ce felacfioneazd copiliria meain prezent, in mod benefic sau in mod distructiv? Oare merg incovoiat sub dar fixate in povara problemelor nesolufionate,
justificare in fata propriului Supraeu. O astfel
,,copil" care a fost pedagogul cere o rafionalizare, o
topilSrie, sau eliberat, cu limbaje ale libidoului
lefu-lat9,
sau
thanatos-ului noi, sublimate? Comunicarea cu trecutul, cu copildria garanteazd o trdire completd a prezentului,
peispectivi viitorirlui, chiar daci propria copildrie a fost tel mai mare co$mar' Este importantd comunicarea cu aceastd spaimd, aceasta este calea princare ea este invins6' Aici este necesar uneori un ajutor din afar6 (al unui
psiholoe. psihoterapeut. duhovn ic, prieten).
'
asupra corpului gi asupra psihicului meu- M-au oprimat
i;
iopildrie arn supoftat imperialismul adulfilor
rafionalizare se construieqte intr-un silogisrn de un formalism fbri cusur: eu am fost bdtut, dar a fost spre folosul meu, fiindcd am crescut a$a cum trebuie; prin unnare, ca si devii un om aga cum trebuie, trebuie gi tu si fii bdtut. O astfel de rationalizare ascunde, camufleazd in esenta ei caracterul continuu, insuportabil al lanlului rdzbundrii: pe mine m-au bEtut la tirnpul meu, gi am indurat, dar acum a venit gi rdndul meu, acum pot sd bat gi eu, gi am sd bat. A venit gi rdndul ,,copilului" nefericit din mine. Intr-o astfel de situalie, care se reproduce neincetat in practica gcolar6, educatorul comunici nu cu Eul siu matur, ci cu ,,copilul" neajutorat, nipdstuit din el, care se ascunde in spatele unei falade frumoase. Mecanismul rlzbunirii este favorizat Si de situatia existentd in invdtdmdntul public: acest sistem, extrem de autoritar, ierarhic, poartl in sine neajunsurile birocra{iei, gi anume o totall ignorare a forurilor inferioare gi o supunere oarbd
fa16 de forurile superioare, cu eliminarea din sistem a tuturor celor care incearc[ si rupd acest lan! al rdzbunirii amdnate. Pedagogul care rdzbund ,,copilul" nefericit din el pe nefericilii de elevi gi adolescentul care continud acest lant al rdzbundrii gi distruge tot ce ii iese ?n cale sunt personaje complementare. $i unul, gi altul au nevoie de ,,cal de betaie". Am6ndoi multiplici agresiunea. Dar unul
nigte parinii qi pedagogi autoritari, dominatori (oameni nefericili, de altfel), ini-a fost inlbuqit aspru 9i fbrd mil6
orice protest (,,sd te inveli minte" )' Dar-iati c[ in viala r.u ,b ivegte posibilitatea sd-rni r6zbun intreaga- fric6 9i spairnd incercate in fafa pirinfilor 9i aêducatorilor mei' Acum eu am sd fiu cel care inspird fricd, eu voi fi un
Eounno KlRsuBeuM, At rNn
Eneuerva.
86
87
rizbunlri
igi continud (incheie) situalia cu propria copil6rie

(pedagogul), iar cel5lalt o ?ncepe (adolescentul). Mai mult ca sigur, manifestarea agresiunii nu se va produce imediat la adolescent, ci intr-o altd conjunctur6, asupra unor copii mai slabi decdt el, asupra unor lucruri care nu riposteazi
(obiecte sparte, distruse) sau asupra unor animale (maltratarea unui cdine, a unei pisici).
Lanful acesta al agresiunii trebuie curmat incepdnd nu de la adolescent, ci de la pedagog. Trebuie eliberat de
mecanismul rdzbundrii ,,copilul" urgisit din fiin{a pedagogilor, cdrora le-a fost livratl doza respectivi de agresiune in viafa lor real6, gi pe care ii pun gi acum la colf instrucfiuni stupide, lipsa de misurd a unor directori
tirani, nenumiratele inspecliietc. Pentru moment, nu vom stabili necesitatea eliberdrii de deplasare a ultimei verigi, ci a penultimei. in cazul cuplului,,pedagog-copil bAtut', viudecarea de rdzbunare trebuie inceputi nu de la minor, ci de la pedagog, dupi cum in cazul cuplului ,,copil cAine bitut", obiectul sancliuniinu va fi cdinele, ci copilul. Cdinele nu va trebui decdt ferit de rdutatea Ei obida revlrsate de copil asupra lui, nu va trebui dec6t ferit gi mdngdiat. DupE cum gi in cazul cuplului ,,pedagog * elev bitut" va trebui ferit copilul. La vdrsta qcolar6, personalitatea elevului nu este inci suficient de coaptl pentru a delimta personalitatea unui profesor autoritar, agresiv, de obiectul predat de acesta. Sentimentul de nepldcere legat de personalitatea profesorului este transpus 9i asupra materiei,respective gi asupra a tot ceea ce ii amintegte de gcoali. Elevii care iqi ard manualele gi caietele la agapa de absolvire s6v6rgesc un act sirnbolic de o,ucidere" a profesorilor pe care ii urdsc. Ei se rdzbuni pe obiecte neinsuflefite pentru toate umilinfele indurate din partea gcolii.
persoane. Acest lucru se poate exterioriza prin ailiurii fizice: smulsul pdrului din cap, mugcarea buzelor pdn6 la sdnge, str6ngerea pumnilor etc. in plan psihologic, acest lucrtise
Aceasta este, ca s6 spunem aga, varianta sadicl a i : agresi unea asu pra altcuiva. Rizbunarea poate avea gi o variant6 m.asochi-sti: agresiunea asupra propriei persoane. In cazul imposibilitilii de a reacfiona in afare (adversarul este prea puternic sau Supraeul este excesiv de sever), energia thanatos-ului se indreapti asupra propriei
manifesti prin mustriri de congtiinfi, autoflagelare,
autoapreciere slabi, autoca rccterizaredepreciativi-, nein_ credere in propriile forte etc.
permanent de comportare, putdnd continua gi la maturitate. Acest lucru confirmd o dat6 in plus necesiiatea rezolvdrii problemelorcu adevirafii vinovafi, iar nu cu obiecte sub_
jur la adresa lor. Ei ,,se expun", devin de b[taie". Acegti ,,cai de bitaie" se deprind cu ,,cal raporturi asimetrice gi, atunci c6nd se modifici situalia sociald care le pennite s6 fie la v6rf, ei se transformA bsne in copii care ii bat ftrrd mil[ pe al1ii, aga cum au fost btrtuli gi ei. Situafia r6zbunErii ma-sochiste se va transforma in situagie a rdzbundrii sadice. indrIznirn si afirmtrm .t d; stau lucrurile in cazul multor pedagogi. _. Faptul ci rizbunarea este o formi paliativd de realizare a thanatos-ului este demonstrat gi di situalia cu minorii care vandalizeazd. Vandalizarea, ca reacfie uiup* unor obiecte substitutive, nu procuri o satisfaclie reali, deplinS, dar, c-a support al unei descirciri pozitive, pro.rrd totugi o satisfaclie, fapt pentru care poat; deveni un mod
agresiunea celor din
Persoanele care se r6zbun6 pe sine provoaci
stitutive.
O comunitate strict ierarhici, autoritard, intru totul ,,formal-pedagogic6" este o comunitate care se rdzbund
Eounnn KtnsHeRuv, At-tun
EnEH,tEPve
'
88 89
continuu, multiplic6nd astfel agresiunea. La modul ideal, intr-o astfel iiiJ c(trrlunitate toati lumea trebuie s5 se ocupe
cu rdzbunarea. Iar principala sarcind a vArfurilor conducitoare trebuie si fie aceea de a nu permite
deplasarec agresiunii
peisoana ierirhic aceasti agresiune in jos. Este de la sine inleles ci jos de tot se aflE toli duqnranii, 9i din interior, 9i din exterior' Dupd cum gi faptul cd duqmanii trebuie s[ fie mul{i, c6t
de propria persoanl cltre orice superioari, ci de a orienta, de a canaliza
fap
intdritd de convingerea ci oamenii nu sunt demni de dragostea sa, ci ei nu sunt capabili sd iubeascd at6t de mult $i cu totall diruire de sine, cd oamenii sunt nigte frpturi ingrate. Situa{ia de substituire are o preistorie, existd
intotdeauna nigte premise negative. Probabil cd experienla proprie a dus-o pe aceasti femeie la concluzia cd e greu s6-i iubegti pe oameni, iar daci ii iubeqti, nu numai cd nu ai parte de recunogtinld, dar acest lucru se poate dovedi gi periculos. Poate cd n-a avut parte niciodatd sd iubeasci
maimulli posibil. i-in'alt tip de deplasare esta substituirea' in cazul dat este vorba despre iubstituirea obiectelor dorinlelor,
sau
si fie iubit6. Iar

fali
c6inele, pisica, papagalul sunt
care sunt asigurate in principal de energia libidinalS' Orice necesitaie pdate fi satlsfrcut[ de cele mai diverse obiecte'
Cu cdt este rnai largd garnade obiecte ale necesitilii, cu atdt este mai larginecesitatea ins69i, cu atdt sunt mai polifonice ,"p"."-i" valorice, cu, atdt este mai profundb iu*.u interioard a personalitnlii. Nu vom spune ci este propriu-zis o substiluire atunci cdnd nevoia de dragoste;
de care poate reacfiona cu dragoste, fbrl teama de a fi rdnit6. A iubi un animal este o alternativi cu care nu dai greg, a$a cum se poate int6mpla cu oamenii, dupd cum gi iubind omenirea in ansamblu mergi rnai la
singurele fiin1e
'0" u trai se situeazd la mai m\lte niveluri, iqi
afli
satisfacerea pe o multitudine de obiecte: iubesc omenirea, patria, rudele, solia, copiii, natura, pe Dumnezeu, propiiu p"ttounb etc.'substiiuirea se manifestd in cazul c6nd
bxista o anumiti fixalie a necesitilii pe o categorie foarte restrdnsd gi aproape imuabili de obiecte. Substituirea clasicl este fixarea pe un singur obiect. in cazul substituirii se pistreazd vechiul libido, nu se accede la obiecte rnai complexe gi cu valoare socialE mai mare' Sb ludm un exemplu: o femeie in vdrst6, singur6' al cirei singur rost in via{d este cdinele iubit' lntreaga activitate a icestei femei este structurati de preocuparea o situatie de funt.u aceastd frptur5. Este aceasti situa{ie dac6 dragostea pentru acest c6ine este substituire? Da,
sigur decAt iubind oameni in came gi oase. In plus, un animal rispunde iapid qi generos la dragoste prin atagament, devotament, prin drigdligenie, un fel de adoratie asemdnitoare celei a mullimiipentru idolul ei. Situalia substituirii este, desigur, mai problematici decdt cea a rizbundrii. Dar, firegte, deseori substituirea este insolitd, gi intiritd, de rdzbunare. PeJsoanele care iubesc numai animale sunt deseori mizantrope sau, cel putin, absolut indiferente falA de nefericirea semenilor. Iubirea care are un singur obiect poate fi insoliti de o totald respingere a tot ceea ce este in jur. Cu atdt mai mult daci este vorba despre un obiect neinsuflefit sau despre un animal, situatie care presupune singurdtate gi care este deseori tragici prin imposibilitatea subiectului de a-gi ldrgi sfera afectivitdlii. BogS{ia omului consti in bog6|ia rela{iilor sale cu ceea ce inseamnf, lumea. $i este pulin probabild posibilitatea de a concentra aceastl
bogdtie asupra unui singur obiect, asupra unui animal sau
.*Wh""
Eounno KtRsHanuM, At-lrun Eneupevn
90
9l
Psihologia apdrdrii
asupra unui singur om. O asemenea situatie, de singuritate in doi, se poate solda un deznoddmfuit tragic. Nimic mai
ingrozitor decdt moartea obiectului unei astfel de iubiri, a unicei leg[turi cu aceasti lume. Odat6 cu el, cu acest obiect, se pierde sensul propriei existente, rostul propriei activiteti. Este o situalie limit6, care are ins6 gi un paliativ: a tlti cu memoria obiectului dragostei (,,Taina salvlrii se nume$te mernorie" - Richard von Weitzekker). Celilalt deznodlm6nt nu este mai pufin tragic, chiar daci din punct de vedere social poate fi absurd. Fo(a de acfiune este egalS cu rezistenla. Cu cdt este mai mare dependenla de obiect, cu at6t este mai mare gi dorinla incongtientd de a sc[pa de aceasti dependenfi de un singur obiect. De la dragoste la uri nu este dec6t un pas, cei care au o singurl iubire sunt deseori cei mai evidenfi distrugitori ai obiectului dragostei lor. Atunci c6nd nu nrai iubegte, un astfel de om trebuie si distrugi psihologic obiectul fostei sale iubiri. Pentru a scipa de obiectul care concentreazi energia sa libidinald, el o transformi in energie a thanatosului, intr-un obiect al rizbundrii. Acest al doilea deztodimAnt al situafiei poate fi ilustrat cu un exemplu din practica consultaliei psihologice. La psiholog vine o femeie de treizeci de ani. Ajutatl de specialist, ea igi expune problema. Are o familien sof, un copil. Locuiesc impreuni cu mama ei, pe care o iubegte foarte mult gi cireia ii este profund recunoscitoare, pentru ci gi-a crescut singuri copiii, pe ea gi pe fratele ei, le-a dat posibilitatea sd urmeze facultili, ,,i-a ftcut oameni", fdrd a precupef i nimic. C6nd copiii au inceput s5-Si intemeieze fiecare o familie, mama a fficut, incongtient, tot ceea ce a putut pentru a-i impiedica. Mai t6rziu a locuit totugi impreund cu familia fiicei, pe care a primit-o in apartamentulei. Viafa fiicei era total sub controlul mamei,
atdt in ceea ce privegte lucrurile mdrunte (nu face aga, nu Itrsa vasele nespilate etc.), c6t gi cele impoftante. De pildi, cdnd fiica gi-a vizitat solul trimis la un curs de perfeclionare de patru luni, mama s-a dus cu ea qi nu i-a l6sat nici
mlcar o clipi singuri. Tactica elaborati impreuni cu psihologul pentru eliberarea treptati de tutela maternd, care nu-gi mai avea rostul, a provocat o vie nemulfumire din partea mamei, care a inceput s[ povesteasctr furioasl ,,la toatl lumea" despre lipsa de recunogtinfi a copiilor ei. Ruperea dependenfei psihologice a dus la ruperea relaliilor, mama plecdnd la nigte rude mai,,recunoscitoare". Soarta personal itiili i poate deven i tragici atunc i cdnd
mecanismul substituirii este orientat spre propria persoani, c6nd nu un altul, ci eu insumi devin obiectul propriului libidou, c6nd sunt autoerotic, in sensul larg al acestui cuvint. Este pozilia personalitili i egocentrice, egoiste.
Pentru a infelege mecanismul orientlrii atracliei

spre propria persoani, sd analizim dinamica alterndrii a
doutr pozilii diametral opuse in istoria individuali a personalitdfii. Aceste puncte diametral opuse sunt reprezentate de opoziliile ,,activ - pasiv", ,,subiectiv obiectiv". in primul segment al vietii omului, adici tn cele nou[ luni dintre concepere gi nagtere, pozilia fetusului este lipsiti de vreo polaritate. Rela{iile dintre mamd 9iftt reprezint6 o legiturd simbiotic4. $i un simbiont giceldlalt se afll intr-o dependenfi reciprocE. Daci ii este r6u mamei, ?i este riu gi copilului. Pruncul este cea mai neajutorati fiinti, este ftptura cea mai pulin inzestratd biologic pentru o viafi de sine-stit[toare in perioada imediat urmitoare nagterii. Viata lui depinde in totalitate de un altom. Copilul se afl6intr-o pozilie de obiect, pasivl.
EounRo KIRSHBAUM, AltNe Enevpeve
92
93
Propundnd unui b6iefel, care
El este un obiect al dragostei, al grijii. Mama are grijd de copil, il hrdnegte (asigurarea fizicd), il alin6, il giugiulegte (asigurarea confortului psilrologic). Afldndu-se intr-o pozif ie pasivi, copilul primegte de la mamd obiectele impulsurilor, gi ale libidoului gi ale thanatos-ului. Astfel se gi formeazdaceste impulsuri, care cap6td contur, obiect. Dar rolul cheie ii rdm6ne mamei. Odatd cu dob6ndirea independenlei, copilul incepe sd-gi aleagl singur obiectele pulsiunilor sale. Dar este posibil gi ca aceastd fazd subiectivd activi sd nu se dezvolte, copilul impotmolindu-se in pozilia pasivd, cAnd tofi cei dinjur (mamd,tat6,familie, educatori, alte institulii sociale) ii refuz6 dreptul de a alege singur, de a decide ce si fac6, ce sd devin6, cu ce si se ocupe, ce pulsiuni si igi satisfacd gi ce pulsiuni s5 nu-gi satisfaci, sd fie atent la incongtientul s6u (adici Ia ceea ce vrea). Ghicindu-i-se
toate dorinfele, nu i se dd posibilitatea de a opera o alegere, de a funciiona ca subiect. Mediul social for{neazd o cenzurb mai mult dec6t puternicS a Supraeului, prin care se gi comandd comportamentul copilului.
ii
fusese adus,
sd
coloreze,,poze din povegti", ea a constatat
respectivi
ii
ci operaliunea
produce copilului o imensi satisfaclie. ln
inten{ia de a crea o atmosferd de incredere deplind inainte de a incepe sd discute cu bdiatul, incepe si coloreze gi ea. Dar, dupd ce avdzut desenele colorate de Anna Freud, biielelul arefuzat si mai deseneze. Cercetdtoarea vede cauz acestui refuz in teama copilului de a fi supus unei
compara!ii defavorabile lui, cdci sesizase, firegte,

diferenfa de calitate dintre ceea ce fEcuse el gi ceea ce ftcuse ea [78].
Cazul unui alt biiat dernonstreazi o activitate
pregdtitoare de tnare finete in utilizarea tehnicii retragerii. Biiatul, cdruia ii place fotbalul, inregistreazi mari succese in acest sport. Prietenii lui mai mari il apreciazi gi il accepti ca pe un egal la meciurile lor. Nu peste mult timp ins5, bdiatul are un vis in care se rnanifestd o frici real6:
joacd un meci, iar un adversar, o namil6, trage un asemenea 9ut, incAt pulin lipseqte sd nu fie lovit cu toati
puterea. Copilul se treze$te speriat. Interpretarca dat5 ulterior irnpreund cu psihalistul aardtat cd mdndria resirnliti de copil pentru faptul de a fi fost admis in echipa unor copii rnai nrari s-a transformat rapid in fric6. El s-a temut ci ar putea fi invidiat qi cd invidia s-ar putea transforma in agresiune la adresa lui. Dupd acest vis, biiatuligi pierde interesu^l pentru fotbal, iar perfonnanfa sa sportivi scade
Copilul este iubit la nebunie, alintat, ingrijit' In aceasta pozilie el nu se deprinde sd iubeasc6 el insugi' Nu se poate iubi decdt pe el. Subiectivitatea se manifesti
numai in raport cu sine insugi, avem agadar acelagi caracter ingust al substituirii. Narcis cel indrigostit de sine insugi
este un simbol al substituirii autoerotic e.Luatdca abatere sexual6, aceasta se manifestd prin exhibilionism. O alti forml de deplasare esteretragerea(sustragere4
fuga). Personaliatea se retrage din acea agtivitate care ii

provoac6 disconfortul, nepl5ceri reale sau previzibile. Anna Freud a consacrat un intreg capitol retragerii in lucrarea sa,,Eul gi mecanismele de apdrare", ilustr6nd-o 9i
cu un exemplu devenit clasic.
brusc. Irrtr-un final, el rerruntd sd mai joace. Sfera activismului personalit[1ii lui se restrdnge foane mult. Anna Freud a numit aceasti tehnicd ,,restrdngere a Eului" [78]. in esenJ6, aceasti denumire reflectd efeitul utilizirii acestei tehnici de apdrare psihologic6. F.E. Vasiliuk numegte acest mecanism ,,restrdngere a spaliului psihologic al personalitelii" I I 6].
EoueRo KrRsHe.euM,
Alrve EnrMerve .
96
97
. Pstlnbgla
apMrll
De remarcat c6t de exact red6 Goethe starea lui

Faust in momentul cdnd face aceastd descoperire. Este o star d;e agitatie, de nelinigte.
respingitoare tocmai din cauzd ci este absurd, din oauzl cd se numiri ceea ce nu poate.fi numirat. Mai simplu
spus, acest numdr inseamnd cd Don Juan este intotdeauna singur. Prin urmare, Don Juan nu iubegte niciodati" [60]. Cel ce este un Don Juan se feregte intotdeauna de dragoste, de rdspunderea pentru ceea ce face. Aici sunt trei posibilitdfi: fie individul nu gtie, nu este deprins sd treaci energia libidinali de la nivelul strict infantil, strict corporal la un nivel calitativ nou, uman (nu numai corporal) - nivelul spiritual (principala cauzd: nu a fost iubit
In continuarea monologului luiFaust, in numai opt stihuri, Goethe redi de trei ori ceea ce am numiacum vid existerrlial. Faust se intreabi retoric, rdspunzdndu-gi singur:
,,$i rnai intrebi, de ce egti plin De-nfiorare gi frlm6nt? De ce un neguratic chin, Mereu r eteazd-al v ief i i-av6nt? In locul Firii ca un rai Ce Domnul pentru oameni a creat, Tu zaci in fum gi mucegai, De cranii gi schelete asediat !"2
Goethe remarca in mod corect cd un indiciu dup6 care se poate recunoagte abandonarea unei vieli triite plenar pentru un spectru ingust al ei, cel al autoactualizdrii, este starea de nelinigte, de agitalie, de fricd. Cu asta imi pierd eu via!a, dsta sd fie rostul existengei mele? Dacd ar fi si continulm ilustrarea temei retragerii cu modele din literaturi, o alternativd la Faust pare, la prirna vedere, Don Juan. Dar numai la prima vedere. S-ar pdrea cd" Don Juan este acaparat cu totul de viafd, de dragoste. Dar intensitatea unei preocuptrri unice, care
omenegte),
fie individul
ii demonstreazd
propriei
infei anturaj u I u i in gelat forfa, puterea, superioritatea fafl de ceilalli, cu at6t mai mult cu cdt putere4 controlul situaliei este atribuit intotdeauna
con gti inf e in ge late I i congti
principiului masculin, fie, in sfdrgit, o combinatie primelor doul posibilit6[i.
fugi. Dar problema lui Don Juan nu se rezolvd
Donjuanii au ce ascunde, au ce apbra, au de ce si prin
absoarbe in totalitate, rru este inc6 o chezbgie a profunzimii, a calit6lii acelei preocupdri. in notele la al siu,,Don Juan", Max Frisch scrie: ,,Legendarul num6r al legiturilor sale amoroase (1003) nu produce o impresie
2
donjuanism. Adolescentul donjuanesc poate fi compitimit. Dar de ce si practice donjuanismul un birbat matur? Ili vine intotdeauna sd te intrebi: de ce fuge acest Don Juan? Dar, firegtg Don Juan nu este antiteza sihastrului Faust. Faptul cd Faust poate fi un Lovelace iresponsabil este dovedit de Goethe prin istoria cu Margareta. Retragerea tptal6, din absolut orice, este retragerea din via[6, adici sinuciderea. in realitate ins6, retragerea dintr-un segment al realitilii este compensatd de regul5
ldem, p.59.
de intrarea intr-o altd sferd a activitdtii vitale. In acest sens, retragerea are multe puncte comune cu sublimarea in creafie. Cele doui sunt greu de delimitat. Retragerea pare si difere totugi de sublimare prin faptul c[ ocuparep cu o noud activitate are un caracter de protgc{ie, compensator, iar noua activitate are premise negative: a fost
EouaRo KrnsHaRUM, Ar-lNn EnsMEeve
98
99
rezultatul unei fugi, al evittrrii unor triiri neplicute, al triirii reale a unor insuccese, temeri, a incompeten{ei, a inconsistenfei. Aici, lipsa de libertate nu a fost prelucratd, nu a fost triitii, ci a fost inlocuiti paliativ cu o alti activitate. Oricdt ar pdrea de paradoxal, retragerea gi dob6ndirea liberffitii asupra altei situalii, a altui obiect, dezviluie cAt
de puternic este legati emolional personalitatea de situalia precedentS, cdt timp aceastf, situatie nu a fost prelucrati.
diferi in funclie de sexul, firea 9i condi{iile de vial[ alo celui care fantazeazL; ele sunt ins[ lesne de grupat pe bazg a doud tendinfe. Este vorba fie despre dorintele legate de ambilie, care servesc uneieleviria personalit6lii, fie despre, cele erotice" [88, p. 55]. In cazul unui minor care a fost jignit, pe nedrept, dupl pirerea lui, lucrul
re
asupra
jignirii consti tocmai

i
?n
Cea mai des intdlnitl forml de retragere este fantasma. La b primd apropiere, fantasma cu rol de apirare poate fi definiti ca satisfacere simbolici (,;imaginari") a unei dorin{e blocate. Citdm din Freud: ,,Se poato spune
c6 feric itu L n u fantazeazdn ic i odat6, numai neferic itu I face acest lucru. Dorirr{ele nesatisficute sunt forfele motrice
inte rpretarea acel e i faze, a acelei at itud
i a anturaj
u Iu
i,
ale iluziilor, orice iluzie este un fenomen de dorin!6, de corectare a uneirealitili care nu satisface prin ceva anume
individul" [88, p. 55].

iniliazi fantasma. In
Dorinta blocati, trauma trdit[ in mod real,

aceste cazuri, cauza fantasmei se poate
pe care el le consideri nemeritate. Iar in continuare, in ,,visele diurne",'el se vede murind, apoi vede cum este inmormdntat gi cum ii este pldnsi pierderea. Cdnd el va fi mort, vor inlelege cu tofii pe cine au pierdut, pe cine au fost in stare sd jigneasci. Ideea de nedreptate suferitl inglobeaz[ un act de autoconfirmare, minoru^l igi inchipuie cE are cu adullii relaliile pe care le-ar dori. In fantasmele de ambilie, obiectul dorintei este chiar adolescentul. El vrea sI fie obiectul dorit de allii. in dorinlele cu tentd erotic6, obiectul devine o alti
nefinalizarea situatiei
iatd complexul de cauze care
afla in trecutul indepirtat, in copilirie. Cu ajutorul

fantasmei, individul interpreteaz[ din nou situa]ia trecutului real care l-a traumatizat, prin ceva sau prin cineva. in procesul fantazdrii, individul face o ,,compilafie istorici" [88, p.64]. ,,De indati ce este ridicat betigagul fermecat al fantasmei, situaliile chinuitoare din copilirie devin tic[loqii ale anturajului, infrdngerea se transform[ irr victorie, iar tupeulpropriu se transformi in modestie" [88, p. 64]. Inhegul gi imensul complex de cauze care determini un om s[ se refugieze in lumea unei rezolvdri fantaste, iluzorii a problemelor poate fi clasificat in mai multe feluri. Bun6oar6, chiar Freud considera cd ,,dorinfele instinctive
persoand din anturajul social mai apropiat sau mai indepdrtat, cineva care nu poate fi nicicum in realitate obiectul dorinfelor celui in cauz6. Suntem pe deplin de acord cu K. Ohm, care afirmi: ,,Eul infantil se folosegte de fantasm[ pentru a alina durerile socializirii" [88, p.71]. Este interesantl fantasma tipici ,,a salvdrii", care reunegte simultan doui dorinle, cea a ambiliei gi cea
erotic6. Cel in cauzd se vede ca salvator, ca mdntuitor. Freud a avut deseori ca pacienti birbati care dddeau curs in fantasmele lor dorintei de a salva o femeie, cu care aveau relafii intime, de la decidere social6, Freud analiza impreuni cu pacientii sli sursele acestor fantasme, p6ni ajungeau la lnceputul manifestirii complexului lui Oedip. Fantasmele salvirii igi aveau originea in dorintele
Eouenp K,rRSneRUM, AI-rNe EneuepvR.
100
l0l
inconqtiente alo bdiatului de a-i lua tatdlui femeia iubiti, adic[ pe mama lui, de a deveni el tatil gi de a-i dirui mamei un copil. Fantasma salvirii este expresia unor sentimente de tandrele fa!6 de mam6. DupS aceea, odatd cu disparilia complexului lui Oedip gi adoptarea nonnelor
Pstholo@ gs/Ar#i/l
culturale, aeeste dorin{e infantile sunt eliminate, manifestdndu-se apoi la vdrsta adulti prin imaginarea
propriei persoane in ohip de salvator de fernei pierdute. Manifestarea timpurie a fantasmei salvirii poate fi iniliatd de o situatie din familie. Tatil, alcoolic, face scandaluri in cas6, o bate pe mamb. $i atunci copilul igi imagineazd scene in care el igi salveaz[ mama de tatil despotic, merg6nd pdnd la a-gi imagina ideea de a-gi ucide tatdl. Este interesant ci asemenea bdieli - ,,salvatori" igi
adesea, el nu are cu cine discuta gi prelucra situafla, A;r incdt incearci si fac6 acest lucru singur, ceea ce esto lnrl peste puterile unui copil. In aceasti situalie sunt posibilc incerclri de prelucrare fantastici a traumei in ,,fantasme de rizbunare". Cel mai frecvent ins6, situalia este pur gi simplu refulat6, fdri a se produce uitarea totali a traumei. Daci, in prezentn traumei refulate i se adaugd o traum6 actuali sau un evenimgnt care readuce o amintire din copilirie, revine gi situatia care nu a fost incheiati gi de care nu a scipat mai devreme. In al doilea rdnd, cauza fantasmei o pot constitui
aleg drept so{ii femei care, prin faptul cb se lasd dominate, le amintesc de nefericitele lor mame. Salvarea rnai mult dec6t iluzorie de tatS nu-limpiedicb pe copil sd ge identifice
chiar fanteziile, ,,dorinlele ascunse". Aici este o noui fantasmi: incercarea de a se apdra, de a scipa de o dorintl ruginoasS, care reprezinti o gravd inctrlcare a normelor culturale. Pdnd s[ gi gdndegti la ,oasta" este o faptd
?ngrozitoare.
cu pozilia dominantd a tatilui-tiran. Pentru noua femeie din viala lui, el se va manifesta, de regul6, ca un sof-tiran.
ca gi alte mecanisnre de apdrare, nu
Prin acest exemplu vrem sd subliniem cd fantasma, oferi decdto solu{ie paliativd, iluzorie, la situalie.
Pentru noi prezintd interes Ei o altd clasificare a cauzelor fantasmei de apirare. ln prirnul rdnd, prin cariera sa psihanalitici, Freud a avansat ipoteza incercdrii de atraclie sexuali manifestati faJi de copii de vdrsti fragedd de citre persoane apropiate, ,,unchi gi mdtuqi", frafi gi surori mai mari, gi chiar de pirinfi. Aceste persoane pot proceda in felul acesta congtient sau incongtient (in cadrul a tot felul de jocuri). Copilul tr5iegte scena propriei atrageri cu un chinuitor sentiment de groazd, de ruqine, de frici, de durere psihicS. Chiar daci nu conqtientizeazl, copilul simte imoralitatea purtiriiadultului, dar, cel mai
in amintirile pacienlilor sii nu era vorba despre ?ncerciri reale de seducere, ci despre dorinfe, fantezii ascunse ale copilului, de a atrage sau de a fi atras de cineva. Fantasma copilului reprezinti, de reguli, situafii interpersonale, care dau dorinle i,,crim inale" posib i I itatea de a se implini. Dar aenzwa unui Supraeu puternic este ingroziti de asemenea fantezii gi le alungi. Primei fantasme -,,si mi insor cu mama" - ii iau locul scenele fantastice secundare ale c[sdtoriei cu o prinfesl sau cu Cenug[reasa. Scenele fantastice primare ale fricii de pericolul pedepsei prin castrare, venit din partea tatilui pentru faptul de a se fi jucat cu organele genitale sau pentru dorinfa'de a lua locul tatilui alituri de mami se transformi in nevrozi fobici - tema unui atac din partea calului alb (cazul lui Hans, un copil de cinci ani).
cE
In practica sa psihanalitici de mai tdrziu, Freud a iegit din cadrul ipotezei seducliei gi a ajuns la convingerea
Eoueno KIRsHBauM, Ar-na ERe[ansva
102
103
O fantasmi are nu numai cauze, ci gi o finalitate, un ,,pentru ce". De reguld, fantasma confine obiectul necesitilii gi modalitalile, cdile, deseori cu totul nerealiste, de ajungere la obiectul dorit. Dar, fireqte, fantasma este gi o situalie de deplasare a dorinfei asupra unui obiect substitutiv, asupra unei situalii substitutive, care se petrece numai in mintea fantastului. Pe de alti parte, obiectul dorit poate fi voalat, ascuns, chiar gi in fantasmi. Controlul cenzurii poate fi at6t de puternic, inc6t nu pennite nici visarea intr-o ipostazd reall, ci ascunde, voaleazi gi, in fantasm[, inlocuiegte chipul real cu unul fantastic, fictiv. Nenorocirea multora dintre cei care fantazeazd constl in faptul c[ imaginile fantastice sunt percepute ca reprezentante directe ale obiectelor gi dorinlelor reale.
organele de sim! respective (senzatii vizuale, auditive, gustative, tactile). Existi insi doui tipuri de senzatii, cele
kinestezice gi simJul echilibrului, care nu sunt, de regu16,
conptientizate, dar care igi au, totugi, aportul la fluxul senzorial general. Aceste senzalii merg de la receptorii care inerveazd testutul muscular. Senzatiile kinestezice apar atunci cdnd mugchii se contractii sau se relaxeazi. Starea de molegeald, de repaus in antrenamentul autogen se atinge datoriti reducerii brugte a afluxului senzorial:
Imaginile fantastice sunt mai degrabi simboluri

metaforice ale dorinfei. Ele nu pot fi citite gi interpretate textual, gi cu at6t mai putin pot fi luate de bune in realitate.
Nimic nu este mai ingrozitor decdt incercarea de a

transforma nigte utopii imagini fantastice, ideale - ?n realitate. Cu cdt te striduiegti mai mult sd aranjezi viata dupi o imagine inchipuit6, steri16, cu atAt mai mult ajungi sd fugi din aceasti realitate de cogmar in lumea unor vise utopice. Cu cdt este mai ingrozitoare realitatea, cu atdt sunt mai pure, mai sterile fantasmele. Urmdtorultip de deplasare il putem numi ,,trdire Ia mdna a doud'. Acest tip are diferite forme de manifestare,
fiecare fiind determinat?i de o anumitb combinatie
a
cauzelor
se
care provoaci deplasarea gi de condiliile in care
infrptuiegte aceasta. Vom aborda mai int6i deprivarea senzoriald, adicL aportul insuficient de informafii ?n sistemul nervos central. Aportul senzorial de informalii in sistemul central se compune din diferite feluri de senzalii, care vin de la
se inchid ochii, se estompeaz6 fondul sonor. Dar principalul in antrenamentul autogen este asigurarea destinderii fesutului muscular; atunci c6nd mugchii sunt re laxa{i, infonn ali i le k i rrestezice su nt m in ime. Acum este mai ugor de inteles situalia unui copil care se plictisegte. Starea de plictiseal5 este condifionati de reducerea informa{iilor din exterior. Informafiile pot exista obiectiv, dar nu sunt percepute, copilul nu este sensibil la ele, pentru c6 nu ?l intereseazl. Ce face un copil care se plictisegte pentru a asigura afluxul de informafii in sistemul nervos central? El incepe sd fantazeze, iar dac[ nu gtie, dac6 nu poate fantaza, incepe sd se migte cu tot corpul, si se invdrteascs.In felul acesta, el asiguri un aflux de senzalii kinestezice in sistemul nervos central, care, pdni in acel moment, ,,era ?nfometat" din cauza deprivdrii senzoriale. Ordinele gi indemnurile de a sta linigtit gi amenintirile cu pedeapsa nu sunt de mare folos. Copilul are nevoie s[-gi asigure afluxul de informatii. Daci nu-gi poate migca trupul, va continua s6-gi bdldbnne picioarele. Daci nu poate face nici acest lucru, va incepe si-gi legene incet, aproape imperceptibil, corpul. In felul acesta este asigurat afluxul de excitanli care lipsegte pentru congtientizarea triirii unui confort
emo{ional.
EnunRo KrRsHnauM, Alrun EnevEsve
104
105
Psihologia apdrdrii
Este
teribil si vezi micufii din casele de copii
leginAndu-gi trupuqoarele, la fel gi intr.un ritm rapid, d6nd din picioare, fixdnd tavanul alb fbrd s6-l vad5. $i nu din cauzdcdnu au alte surse de excitalie. Nicidecum, acestea
obiecte substitutive inseamnd trdirea pe nrodele ale realitdlii pe care chiar dacd nu le-a creat, cel putin le
Deplasarea se poate produce ca urmare a faptului ci indeplinirea dorinlei nu este posibilS in starea de veghe 9i, atunci, se indeplinegte in vre. In stare de veghe, lucrul pentru refularea unei dorinle poate reugi mai mult sau mai pulin. Individul nici cu gAndul nu gdrrdegte cdt de mult poate dori subcongtientul lui. Se poate ?ntdmpla s6-9i
poate $ti cum se vor incheia. Sub acest aspect, trdirea pe
controleazd.
lume). Ele sunt insi inforrnalii care trec pe l6ngb copil, nu sunt colorate emolional (cu dragoste), sunt indiferente. Gdnguritul gi alintul matern nu poate fi inlocuit de cuvintele stereotipe spuse de asistenta sau ingrijitoarea care schimbd sau exist6, pot
hrdneqte copilul. ,,Trdirea la rndna a doua" este posibili gi atunci cdnd, dintr-o serie de cauze, at6t obiective, cAt gi subiective, un individ nu are posibilitatea de a-9i iuvesti fo4ele gi interesul in situalia de via!6 actual6, ,,acum 9i aici". Un adolescent este atras de mare, viseazi si ajungi marinar, cipitan de cursd lungi. Nu are insi posibilit6lile necesare indeplinirii visului sdu: marea este departe, nu
fi chiar multe (ucdrii,
reprezinte aievea obiectul dorinlei sale arzdtoare, si-gi reprezinte chiar gi ciile de rcalizare a ei, dar intri in funcliune cenzura Supraeului, care alungS ,,aiurelile". Numai ci, dup[ cum gtim, o dorin]6 in curs de refulare sau deja refulatl nu dispare, ci r[mdne in zona incongtientului
gi
are bani, este mic de staturi, nu are v6rsta (cauze obiective); pentru a deveni cipitan trebuie sd ?nve{e mult, ceea ce nu este deloc pe placul adolescentului nostru (cauzd subiectivd); gcoala la care invald a fbcut s6-i dispari interesul pentru invdldturi (cauzd obiectivd). Dar el vrea sd trdiasci gi sd desfrgoare o activitate pe mare. $i atunci aceastf, triire a dorintei se realizeazi pe obiecte substitutive, care, pe de o parte, se aflE laindem6na sa, iar, pe de alta, sunt legate de obiectul real al dorinfei: ci(i despre mare, filme de aventuri pe mare. Indeplinirea dorinlei pe obiecte substitutive, pe obiecte la mdna a doua nu di o satisfaclie deplini. Dorinla se menline, se pdstreazi, dar
doarme, se produce o ?mplinire a dorintei. Deoarece continutul visului poate fi memorat, fi ind astfel evidenliat
La copiii mici, la care controlul congtiinfei este inci minim, dorirrtele care nu gi-au gdsit incd, dintr-o serie de cavzq satisfacerea in realitate, apar in vis intr-o formi clari gi ugor de citit. De exemplu, copilul poate bea in vis dupd pofta inimii atdt de rdvnita bduturi rdcoritoare pe care pdrintii nu i-o cumpdri, sau poate mAnca frr[ nici o restricfie bomboanele de ciocolatd pe care, din aceea9i frici pentru slnStatea lui, pirinlii nu i le ofer6. Copilul ajuns la pubertate viseazi scene erotice, care se termina in mod frecvent cu ejacularea. Atunci c6nd dorinla este naturalS, neutrd din punct de vedere social gi moral, visele sunt marcate in mod clar
congtiin{ei, ceea ce apare in vis poate reprezenta substituiri, cifruri, simboluri ale unor dorinte reale.
igi pistreaz6 un volum apreciabil de energie nestructurati' $i in starea de somn, cdnd cenzura severd a conqtiinlei
este posibili impotmolirea in aceastd situalie de substituire, deoarece ,,trdirea la m6na a doua" este mai sigurS, mai lipsitd de pericole, situafia fiind sub control, in tirnp ce aventurile pe mare presupun pericole, nu se
Eoueno KtRsuanuv,
Alna
EnsuEnva.
106
107
Psihologia apdrdrii
de realizareadorinfei respective. Daci inainte de a te culca mindnci ceva sirat, itr somn i1i va fi sete, vei c6uta ap[ in degert, sau vei vedea lacuri nesfArgite, sau vei bea cu nemiluita etc. Este de la sine infeles ci visul nu poate constitui indeplinirea real[ a dorin]ei. Oric6ti ap6 a9 bea in vis, voi rimAne cu setea real6, necesitatea fiziologicd
pentru c6 obiectele respective lipsesc, ea se va repercuta asupra altor obiecte. Dar, in etapele iniliale ale socializirii, tipurile de energie sunt corelate destul de rigid daci nu cu propriile obiecte, cel putin cu procedeele de ,,ataqare" a energiei. Copilaqul, situr6ndu-se repede de supt la piept sau
rdm6ne nesatisfbcutd. Nevoia de api se mentine. Dar, psihologic, ea se va diminua, nu va fi resimlitl. Ba chiar, apa bduti in vis poate fi resimliti subiectiv ca un confort p-sihologic, poate apdrea starea psihicd de dorin!6
satisf6cut6.
din biberon, abandoneazd sursa, dar continui si faci

migcdrile legate de supt. Eltrebuie sE consume cuantumul de energie eliberat pentru supt. Uneori, chiar dupd ce s-a sdturat, copilul continui s[ sug6. Din punct de vedere fiziologic, procesul de saturalie nu s-a incheiat, la nivel muscular el continu6. Dupi aceea, surplusul de lapte poate
Mai complicat este cazul cdnd in vis doregti ceva ce nu doregti niciodatd in starea de veghe. In acest caz,in vis se produce o trdire a unei satisfaceri sirnbolice a
fi pur gi simplu vonritat.

Copilul se na$te cu reflexul suptului. Acesta este unul dintre prea pulinele reflexe pe care le are la nagtere puiul de om. Dar acest reflex trebuie exersat, perfectionat,
adaptat fiziologic la s6nulcare il aldpteazdsau la biberon. In reflexul suptului sunt prezente ambele tipuride energie, gi libidinali, gi a lhanatos-ului. Se poate presupune ci ele sunt prezente nediferenliat, cd sunt contopite. (In procesele fiziologice de bazd actul de a mdncao actul sexual coexisti construcJia gi distructia).
par{ial acuitatea unei dorinfe necongtientizate, care funclioneazi in realitate 9i infl uenteazi comportamentul. Indici ai prezenlei dorinlei pot fi diferite lapsusuri, erori, citiri gregite etc. Visul indeplineqte o functie psihoterapeutic6 de suprimare a acuitdlii cu care este resimtiti lipsa cuiva sau a ceva. Pe de alti parte, daci visez aceleagi scene, dorinfei, putand
subiecte, chipuri, ei bine, sd spunem cu un continut pldcut pentru mine (imagini roz din copil6rie etc'), aceste vise iunt un mijloc indirect de diagnosticare a unei satisfaclii prezente sau in perspectivi. Dar, li in acest caz, visul are
fi indepirtatd
Libidoul serve$te actul reunirii cu mama, actul
unitilii
functia de indeplinire indirecti a dorinfei, 9i anume a dorinfei de a schimba situalia actual6. DacI folosirn paradigma psihanalitic[ de explicare, se poate vorbi despre un deficit de obiecte din exterior pe care sd se produci coeziunea energiei nestructurate a libidoului gi athanatos-ului. Pentru fiecare act al activitelii vitale, natura pare a elibera o anumiti cantitate de energie care trebuie consumati; daci aceasta este economisit6
indestructibile cu ea; prin contactul corporal cu sdnul, nu numai al gurii, ci al intregului corp, copilul primegte acel confort de care a fost lipsit in momentul
nagterii. Thanatos-ul actioneazi energetic pentru

invingerea obstacolului 9i pentru a prirni lapte pe misura
eforturilor. Thanatos-ul copilului este necesar gi mamei, datoriti lui s6nul ei se golegte spre a se umple din nou. Daci actul hrlrririi se produce.rapid, rdm6ne nerealizat restul de libido gi de thanatos, iar copilul continui rnigcirile suptului. Dac[ este luat de la s6n, copilul poate
Eoueno KIRSHnauu, At-rnn Eneurrva
108
109
. Psihologia opdrdrii
corpul de ea. Transferul. Acest tip de dep{asare se produce ca urmare a unei'sintetiz[ri gregite a similitudinii a doul situafii. in situalia primar6, produsd anterior, s-au produs unele trliri emotionale, deprinderi de comportament, rela{ii cu oamenii. $i tn situalia nouI, secundari, care dupi unii parametri poate fi asemlndtoare cu prima, aceste raporturi emofionale, deprinderi de comportament, relatii cu oamenii se reproduc din nou; in acest caz,in misura in care situaliile nu sunt totugi similare, comportamentul care se repeti se dovedegte neadecvat pentru noua situafie, el poate chiar impiedica individul s[ aprecieze corect gi, prin aceasta, sd rezolve in mod adecvat noua situafie. La baza transferului (deplasdrii) se afli tendinfa de repetare a comportamentului fixat anterior. Situa{ia de transfer se observi cel mai frecvent in relatia cu doctorii, psihoterapeuf ii, pedagogii, gefii. Aceste relatii sunt caracterizate de o pozilie de inegalitate, la unii (la doctori etc.) se {rxeazdpoziEia dominanttr, la ceilalli (pacienti, elevi, subordonati) - pozilia subdominanti. De exemplu, deprinderea de a te supune unui tati dominator se reproduce in ,,cligeul" supunerii fati de un
gef autoritar. Dacd, pe l6ngi toate acestea, geful amintegte prin infbligare gi obiceiuri de tat6, este garantati o repetare
continua migcirile suptului pe mdna sa, pe suzet6 sau pe obiectul care i se d6. Dupd aceea, aceste migciri de supt se transformi treptat in migc6ri de ciutare qi dejoc. Gura copilului este un instrument de asimilare a realitilii. O mamd buni nu se grdbegte sd ia de la sdn copilul situl. Ea se joac[, vorbegte cu el, continudnd s6-l ]ini lipit cu tot
transferului. Cauza deplasdrii consti in incastrarea afectivi, in neprelucrarea vechilor relalii (in cazul dat,
cu tatdl).
adult avea dreptul si batd orice copil, ca un tat6. Noi, copiii, eram educafi de tot satul. De aceea, adultul este pentru mine unul care bate. Am ajuns la gradul de maior,
am peste treizeci de ani, dar cdnd mi se adreseazlcineva mai inalt in grad ?ntepenesc Ai incep sd mi bdlbAi. Pe urmi ins6, sotia mea mi-a spus... ?n sensul cI n-ag fi urr vultur, gi am inceput s5 m[ lupt pentru dreptate, cd mi-e
Sunt interesante amintirile unui adult care a reprodus permanent in viala sa situalii de transfer, suferind din cauza lor. ,,Mi tem de conducere. In satul nostru, un
rugine si-rni mai fie fricd. Ceva am reugit eu destul de repede, dar cu nervii stau ca dracu', tottinrpul imi vine sd iau arma gi sI trag" [62, p.l5). Aceastl destdinuire este intersantd sub mai multe aspecte. in primul rAnd, ea ilustreazd o dati in plus o sintetizare gle$itA, eroarea silogismului ,,adultul este acela care bate". In al doilea r6nd, comunitelile paternaliste reproduc continuu situalia de deplasare in cuplul tat6fiu, copilului fiindu-i tati orice adult. In al treilea rdnd, odati ce reprogurile sotiei au stricat,,armonia" raportului
de inegalitate cu orice adult, se produce un puternic proces
de astenizare: ,,cu nervii stau ca dracu', tot timpul irni vine si iau arma gi sd trag". in acest cazo lupta cu deplasarea a luat un curs incorect. Aici nu este de lucrat cu cei din jur, ci chiar luptitorul pentru dreptate trebuie s6 fie obiectul lucrului. Dar despre asta, mai tdrziu.
Sd mai ddm c6teva exemple de transfer. O nor6 are
aproape identicl a relatiilor cu
tatil in noua situatie
social6. Aserninarea situatiilorin anumite privinle nu este cauza, ci numai declangatorul care di drumul stimulului
o atitudine dugmbnoasi fatd de o femeie in vdrst[, care nu poate irrlelege prin ce gi-a atras aceastd ur[, de vreme
ce ea nutre$te fala de tdnara femeie sentimente prietenegti,
Eoueno KtnsHBauu,
Allne
EReveeve
111
Psihologia apdrdrii
ar[tdndu-i sinceritate
c[
aceastd femeie
gi incercdnd si o ocroteascd. Numai ii amintegte tinerei de soacra ei, cu care
are relafii confl ictuale, tensionate. Un elev transferd asupra unui profesor nou, care nu s-a fbcut vinovat de nimic, relaliile de dugminie fa{6 de profesorii vechi, degi noul venit este binevoitor cu elevii. Profesorul cel nou are de suferit, el pldtegte pentru
gregelile colegilor sai. Atitudinile dugmdnoase sunt transferate de elevi din cauza atitudinii generale negative, neprelucrate, fafl de gcoal6, ai cdrei vectori sunt - gi aici este eroarea sintetizirii in deplasare - to{i profesorii. Mulli psihologi numesc transferul deplasare pp.30, 57]. Intrdnd ?n noi sfere, noi grupuri nevroticd gi in interactiune cu oameni noi, ,,nevroticul" aduce cu sine vechile relalii, vechile norme de interrelalionare. El pare a a$tepta din partea noului anturaj un anumit
deplaslri continue gi pentru programarea individului. Generalizdrile sunt o bun6 platformi pentru transferuri. Existi insl o situalie in care transferul este necesar, pur gi simplu, pentru a scipa de el. Este vorba despre situalia psihanalizei. Dupi cum'spunea la cursurile sale de psihanalizi S. Agracev, ,,psihanaliza se deosebegte de toate tipurile de relalii interumane, in primul rdnd, prin faptul c6 ia in calcul in mod congtient fenomenele de deplasare, adici este la curent cu existenfa acesteia gi, in
al doilea rdnd, pentru,ci gi incearci s5 o foloseasci in mod
[,
comportament fali de el qi, firegte, se poartd qi el potrivit agteptirilor sale. Prin aceasta, provoaci noului anturaj reaclii pe mdsur6. Poate cd o persoand cdreia ii ariti ostilitate va c6uta si infeleagd de ce, dar mai degrabd i1i va rispunde cu aceeagi moned6. De unde sd gtie cd ostilitatea fa16 de ea este numai o eroare de deplasare?
Transferul a reuqit, s-a realizat dacd subiectul lui a

deplasat vechea experienfl in noua situa]ie. Dar el a reugit de doui ori daci vechea experien{i a subiectului deplasdrii este impus6 anturajului social, altei persoane. Prin aceasta gi este de temut transferulo cici el include pe orbita sa noi gi noi persoane. De altfel, sociumul este gi aga inclinat si
multiplice deplasdrile prin judecili stereotipe:,,Oamenii gragi sunt buni la suflet", ,,Secretarele frumoase sunt obignuite sd li se dea atenfie", ,,Bdrbalii mici de staturd sufer[ de un complex de inferioritate" etc. Daci prind, judecilile de felul acesta sunt un teren fertil pentru
absolut congtient" [, p. 68]. Si addugim cL efectul terapeutic al psihanalizei const5 tocmai in folosirea congtientd a transferului. Am amintit deja ci transferul este nevrotic, adici relatiile dintre doi oameni care fac o deplasare reciproci sunt intotdeauna nevrotice. Adultul (doctorul, pedagogu l, gefu l) dev ine obiect al transferu I u i, adicd al deplasirii atitudinilor timpurii fa{6 de tati asupra altcuiva, intr-o situatie nou6, prelungiti. Dar gi in relalia doctor (pedagog, gef) - pacient, doctorul poate produce o deplasare: rizbunarea pe fpfd a agresiunii gi a relaliei subdominante din copildrie. In noua situalie ins6, eldevine tatil care pedepsegte, chiar daci este un tatd iubitor. In ultimul caz, thanatos-ul din copil6rie al copilului este restructurat in libido al adultului. Transferul din cadrul unei gedinfe de psihanalizi este o repetare a atitudinii nevrotice faln de adult (tati), o repetare a nevrozei din copilirie. S. Agracev vorbegte in mod clar despre faptul c6,,analizAndul gi pacientul creeazi o diadd in a cdrei interrelafionare se formeazdo nevrozd artificiald (sublinierea ne aparfine - N.A.). Analizandul
este un foarte putemic obiect de deplasare pentru pacientul
s6u, inclusiv un obiect al irnpulsurilor sexuale, mai ales dacd cei doi sunt de sex opus... Toate dramele care au
Eounno KrnsuBluv, Ar-rNn ERsraseva
t12
il3
inc[rc[turi
Psihologia apdrdrii
loc in sufletul pacientului sunt oumva transferate asupra analizandului, asupra relatiilor care apar intre acesta gi pacient, relatiile psihanalitice reciproce transformAndu-se in punctulnevralgic al vieliipacientului. Acest luoru trebuie
se int6mpl6, psihanaliza nu reu$e$te. pe fondul acestei nevnoze artificiale se reproduc toate fenomenele nevrotice pe care le manifesttr pacientul, Pe fondulaceleiagi nevroze artificiale, ele trebuie lichidate in cadrul relaliilor reciproce ale acestei diade'? [l, p. 69]. Deplasarea are o mullime de forme gi manifestiri,
persoane care nu prezintd pericol pentru purtdtorul acestei de rdutate. La cine se fip6? La subordona]i, la copii, la sofia c6reia ii este dat sd audi numai reproguri. $i, slavi Domnului, sunt destule de care sd te legi, ai de
ce sdte superi, ai pentru ce s[ faci reproguri: cd n-ai f6cut aga, c[ ai r[spuns aga, cite-ai uitat aga,cdnu dai dovadi de nici un pic de recunogtinti etc. Ei, aici e bine sI ne
si se intAmple; dacl nu
$i iati ci
in
esen!6 ins6, baza oricirei deplaslri este ,,intdlnirea" dorin{elor incongtiente cu obiecte care nu sunt cele
adevirate, cu substitute ale lor. De aici gi imposibilitatea unei emolii autentice gi sincere. De asemenea, se observi
mod frecvent fixarea pe o categorie restrdnsi de obiecte. Caracterul ?n principiu nelimitat al apliclrii energiei libidoului gi thanatos-ului se restr0nge pdnb la a se fixa pe unul-douE obiecte. Noile situa{ii gi noile obiecte sunt respinse sau in ele se reproduc vechile forme de comportament gi atitudini. Comportamentul devine stereotip, rigid, chiar aspru.
?n
Lucrul cu deplasarea
Direclia de bazd a lucrului cu mecanismele de

apdrue este permanenta conqtientizare a prezenfei lor de
citre persoana in cauz6. Felul cum aclioneazd un tip de deplasare precum rizbunarea este destul de ugor de identificat. Irtdiciul r[zbunlrii il constituie faptul ci obiectele asupra cirora
se
descarcl agresivitatea gi necazul propriu sunt, de regul6,
oprim gi si ne punem intrebarea: dar pe geful meu l:ag putea repezi aga, i-ag putea face rnoral6; i-ag putea rispunde in rnod demn la neincetatele lui reproguri? Iar c6nd 1ip la copilul meu pentru ci a luat un doi, nu-mi revirs oare asupra lui necazul pe care mi l-a pricinuit altcineva? lncercali si vi amintiti dactr nu cumva acum o orl sau cu o zi inainte a1i fost admonestat de geful dumneavoastrd. Ginditi-vi ci in locul c6inelui in care dati cu piciorul pentru c[ v-a supirat ceva sau cineva ar fi un leu: ati proceda la fel? Intrebarea ,,La cine tip?" devine retorici, ea va fi cornpletati sau inlocuiti cu ?ntrebarea: ,,Al cui loc il iau copilul, sofia, subordonatul atunci cdnd 1ip la ei?" Nu v[ gribiti si vi revirsati necazul sau agresivitatea apdrute asupra cui vtr iese in cale. Mai int6i intrebati-vi: Ce anume din mine a fost atdt de afectat? De ce permit sn fiu jignit? De ce am inglduit sI fiu manipulat, pentru ca apoi si mi simt jignit? De ce nu am oprit avalanga de invinuiri gi reproguri injuste Ia adresa mea? De ce am inghilit frrd si scot o vorbi toate reproqurile gi urletele? De ce am avut griji si aqtept gi s6-mi revirs necazul asupra subordonatului, copilului, sofiei? Doar nu ei au tipat la mine ! La ce-mi folosegte un astfel de comportament? Poate c5, intr-adevIr, ,,geful are intotdeauna dreptate" 9i te expui mai pufin {ipdnd la un subordonat sau Ia cineva din familie? Alege}i singur varianta de rdspuns.
Eouano KtnsuanuM, AI-tnn Eneueeve
tt4
115
ceea ce priVegte celelalte tipuri de deplasare, situatia este mai pulin complicatd, dar gi aici este necesar travaliul unei congtientizdri: De ce anume din lumea real6
fug? Ce anume md nemullumegte? Oare nu sunt interesele, atagamentele mele contradictorii? In timp ce visez la o prinlesi, evit s[ mi int6lnesc cu fata de la scara vecini din cauza timiditilii mele, sau sunt convins cd nu existi nimeni pe lume demn de dragostea mea? De altfel, de multe ori timiditatea este camufl ati de infumurare.
in
gi va umbla aga prin cameri. Lucrurile s-au petrecut intocmai. CAnd insd cel in cauzd a fost ?ntrebat de ce a deschis umbrela, acesta, dupi o oarecare derut6, a avansat drept cauze ci i s-ar fi terminat tutunul, cL era posibil ca vremea sd se strice, iar el trebuia si ias6. Evident, erao zi frri nici un nor gi nu era nici un semn de ploaie. Ceea ce ne intereseazd pe noi din acest experiment este faptul c[ subiectul incearci sd explice un comportament
in mod evident nerational (el nu qtia ce anume i se sugerase), sd giseasc[ rafiuni, s6-l prezinte ca rational, motivat. Acesta poate fi pentru noi un simbol al felului cum actioneazd mecanismul de apirare al ralionalizdrii. Analizdnd deosebirile dintre intelestul uman gicelal animalelor superioare; filozoful gennan Max Scheller aborda in lucrarea,,Pozilia omului in cosmos" problema functiei de eunoagtere proprie omului. In primul rdnd, omul se poate face pe sine insugi obiect al cunoagterii, iar in al doilea rdnd, cunoa$terea sa nu serveqte decdt in mf,suri extrem de mici
Pentru a congtientiza substituirea imi pot pune gi alte intrebiri: Ce anume nu-mi convine in lumea asta, de ce irni construiesc alte lumi? Cdt de mult se deosebegte comportamentul meu,,fantastic" de cel real? De regul6, fantezialucreazi asupra acelui comportament cu care am probleme in realitate. Ce fantasmd de-a mea pot incerca deja s-o transpun in realitate acum gi aici? Am venit pe aceastl lume minunatd gi violenti ca si triim in mod real gi deplin, nu pentru a gisi aici nigte substitute gi erzafuri, oricAt de frumoase ar fi ele. Aceastd lume este demnl de triirile qi de entuziasmul nostru!
unor necesititi fiziologice. La om, cunoagterea este

dezinteresatd. Potrivit lui Scheller, spiritualitatea este o calitate proprie omului, de sine-stitdtoare [64]. Sd fie insi ohiar atdt de dezinteresat6 cunoaqterea la om? Despre o astfelde cunoagtere putem vorbi numai in cazul unui copil care nu gtie inci ce inseamni boala gi moartea. Filozoful rus S.L. Frank spunea cd noi toli ,,avem' dorin{a legitimd $i speranla pioasd ca totul sd aibi un sens in existenta noastrd gi ca orice nonsens si piari, si disparE" si nu existe" [56].,La omul religios, adev[ratul sens al
4. RATIoNALIzAREA
La sfArgitul secolului XX, cunoscutul psihiatru francez Hyppolite Bernheim, a cdrui clinici a fost frecventati la vremea sa gi de Freud, a demonstrat
cercurilor medicale efectele sugestioniri i posthipnotice. Spre exemplu, el a sugestionat un pacient aflat in stare de transl hipnotici profundd c[, dupi iegirea din trans6, fiind deja in stare conqtient[, va lua o umbrel6, o va deschide
acestei dorinfe se exprimi in rugiciune: ,,...s6'vini impirdtia Ta". Daci ne exprimlm in limbajul psihanalizei, cea din urmd misiune a conqtiinfei este de a crea o unitate
''***.
Enueno KrnsueRuu, Ar-rNn EnnMssve
ll6
tt7
doud feluri:
armonicl intre libido Si thanatos. Congtiinla incearc[ sI creeze o imagine cognitivi a lumii, al ciiei confinut sI fie lipsit de contradicfii, iar aceastl imagine a lumii trebuie s[ fie clari, transparentd. Ea trebuie sd fie coerentd, unitard,
trebuie sd asigure un maximum de confort in aceast[ lume. Lumea trebuie si poati fi condusl, reglat6, ea trebuie sd fie previzibild in dezvoltarea ei. Omul trebuie s[ gtie c[ fiecare pas al sdu este logic ai ci acel pas are o cauzi gi un efect. In virtutea acestei cauzalitlrli, omul accepti sd fie responsabil chiar pentru efeote imprevizibile. Dupl cum scrie Eva Anczel (filozof maghiar), ,,omului ii este mai greu si trdiasci cAnd este congtient c[ nu poate apfiona asupra tuturor efectelor provocate de acfiunile sale. Ii vine mult mai ugor atunci c6nd igi asumi vina 16r[ a fi vinova! cel pufin in intentie" [2]. Un om este capabil sd se simti vinovat pentru c[ a trimis pe cineva s6-i cumpere ceva, iar acela a fost victima unui accident. Rispunderea aceasta pentru tot poate fi regisit[ din vechime in etos, iar dorinta unei existente intelese la nivelul prelucririi unor.situatii complexe, problematice, conflictuale, de crizl se manifest6
deseori prin utilizarea ralionaliztrrii.
congtiinla individuald. Acest lucru se poate manifesta in
In acest caz, incepi si elaborezi ipoteze proprii, s[ completezi verigile tipsi, si-fi faci propriile scheme de explicare. A explica inseamni si inscrii obiectul explicirii in acele sisteme gi clasificiri pe care le ai deja, si gisegti cauza qi locul acelui obiect in schemele de infornralii deja
l. Printr-o lipsl de informare despre ceea ce te intereseazd. Informatia de care dispui este insrificienti,, iar ca sd o extinzi, sd o completezi, slo aprofundezi p6ni la nivelul care s6-fi dea sentimentul unui control deplin al situaliei sub acest aspect, nu ai posibilitatea, nici sub aspectul resurselor, nici sub cel al volumului de munci.
dati de subiectul sugestiondrii posthipnotice, adic6 exemplul cu care.am inceput prezentul capitol, Putem lua gi o situalie din viafa de zi cu zi. 56 ne gdndim ce se petrece in mintea infierb6ntatd a unui om
care agteapti cu neribdare ceva sau pe cineva. Un absolvent
existente. O astfelde ralionalizare este ilustratfl de explicatia
Explicarea rationald ca mecanism de apdrare nu indreptati spre rezolvareaunei contradicfii ca bazd a conflictului, ci spre inllturarea tensiunii in cazul trbirii unui disconfort, cu ajutorul unor explicalii cvasilogice. Unele contradictii nu sunt eliminate, Trebuie si ai gtiinla de a tr[i contradictia. Spre exemplu, situatia din cunoscutul mit al lui Sisif este f6ri solufie. Fentru ce s[ faci ceva total lipsit de sens? Cu toate acestea, Sisif igi impinge bolovanul pAni in vdrf. Pentru el, aceasta este singura posibilitate de realizare a etosului. Caracterul problematic al cunoagterii lumii gi al cunoa$terii de sine este resimfit in chip dureros de
este
de liceu care nu se vede pe listele candidafilor admigi la facultate se gdndegte cE nu poate fi dec6t o omisiune; un altul vede in asta o noui confirnare a faptului c6 nu are nici un pic de noroc in viat6, Cu cat este mai nedefiniti, mai nestructura6 o informalie importanti, cu at6t este mai
mare probabilitatea unei interpretdri subiective a Fapte nea$teptate, chiar absurde, sunt t6lm6cite in
:
ei.
aga
fel; incdt par absolut la locul lor, atractive.Pe,baza
aceleiagi scheme este justificat un comportament imoral. Cel care ia miti simte la inceputc6 ceda ce face contravine moralei, aga incdt i9i construiegte o ap6rare: ,,ToXi iau, Ivanov ia chiar mai mult, ia gi bani. $i, de fapt, asta nu-i mit[, ci un cadou pentru faptul ci a fost tratat frumos,'.
Eouanp KtRsHBnuM, Alrue EnEvErvn
lg
119
Psihologia apdrdrii
2. Caracterul problematic al cunoagterii se poate manifesta prin existenta unei multitudini de cunogtinte
(concepJii, opinii) referitoare la acelagi obiect. Aici poate fi vorba despre: neconcordanta logicd a doud cunogtinJe;
neconcordanta unei cunogtinte cu normele culturale; neconcordanla cu experienta gi cunoagterea anterioarl; neconcordanta intre cunogtinte cu grad diferit de generalizare (cunogtinfe de calibru diferit). Un exemplu praotic de dezacord de acest fel este situalia unui fumdtor inriit, care nu se poate l6sa de fumat dar, pe de alt6 parte, nu poate s{ ignore consecinfele fatale la care se expune, O rezolvare real[ a acestei situalii ar fi renunfarea la fumat, ceea ee fumitorul impdtirnit nu poate face, pentru ci este dependent. (Sd observdm in treacit gi nu se poate vorbi de o dependenfi de nicotini in cazul tutunului obignuit; indr[znim si afirmdm ci dependen]a fiziologici de tutun este minimd gi poate fi inliturati rapid, spre deosebire de dependenta psihologici, gi anume
psihicul omenesc: acolo unde existd o lege de fier care ne este neplScutii, nu convine congtiinfei noastre, aceasta din urmd indeamnd la inliturarea ei, sau, cel putin, face o excep{ie pentru sine. Este asemeniatitudinii copiluluicare gtie cltofi
mult. Unii fumitori motiveazi fumatul sustin6nd ci se numiri printre plEcerile viefii: ,,Fumatul este o pl6cere, el face viala rnai agreabili, mai expresivl. Mai bine o viap mai scurt6, dar mai interesantil gi mai pldcut5, decdt una lungd gi searbdd6". Adolescentul vede deseori in ligarl un
pennis de intrare in lumea adullilor. Deseori, omul nu poate priviadevdrul ?n fala pentru a nu fi nevoit sb se despart6 de iluzii, despdrtire care nu
este deloc ugoar6.
oamenii mor, dar se excepteazi pe sine, exceptdndu-gi uneori gi mama, ori bunic4 ori persoana pe care o iubegte cel mai
ifi procuri plicere). Pentru a scipa
convingerea ci tigara te ajuti
sd
gdndegti, te scapd de stres,
de acest dezacord,
furnltorul impitimit alege diferite tactici. Una dintre ele este aceeagi refulare a informatiei dezagreabile. Consecintele periculoase ale fumatului sunt uitate, sunt
alungate la periferia congtiintei, este evitati orice informalie alti tehnici este tocmai rafionalizarea, prelucrarea cvasiintelectualS a situatiei disonante. Studiile despre nocivitatea fumatului sunt puse la indoiali (,,se comit
56 luim un exemplu: mulli dintre noi au fost viati gi de moarte. Cei care igi pun in modul cel mai franc intrebarea ,,de ce sd tr[ieqti, dacd mai devreme sau mai t6rziu tot mori?" sunt copiii. Copiii ?gi pun intrebiri de
confrurrta{i in tinere}e cu o insolubili problemd de
traumatizanti. O
exagerdri, contribuie gi alfi factori" etc.)..Congtiinfa este inoculati cu contraexemple (,,lvan Petrovici fumeazi de mai bine de gaizeci de ani gi uite cd trdiegte gi e sdnitos" ). Exemplele de felul acesta sunt chemate si serveasci de
Un adult nu se poate intreba'in acest fel despre sensul vielii, la el intre6area este retoric[. intr-adevir, pentru ce si tr[iegti, de vreme ce v,iafa este absurdi, de vreme ce ea poarti pecetea mo4ii. E cumplit si triiegti gtiind ci viala ta are un sffirgit. Copiii au o reac{ie de apirare cum nu se poate mai buni: ei alungd aceastd problemi la periferia
congtiinlei (cel putin, pilndla iegirea din adolescen!6) sau, cum spuneam mai inainte, se scot din cauzl. Perrtru vdrsta tdndr6, aceasta nu mai poate fi o rezolvare a problemei. Ajuns aici, pentru a continua si
genul acesta pentru c6 instinctul lor de cunoa$tere nu a fost incd indbugit de diferite tabu-uri qi prejudecd{i, pentru cd ei nu se intreab[: ,,Dar chiar imi folosegte sd gtiu?".
ilustrare a excepfiilor de la regul6, cel care le invocl

socotindu-se, firegte, printre exceplii. Aga este construit
Enunnp KtnsHnRUM, AI-ne ERrNassve
120
12t
trdiegtitrebuie s6,,inventezi?'(sau si imprumuti de la allii) un sens pe care s6-l dai viefii. Sd fii de folos oamenilor? Dar gi un copil naiv de numai gapte ani poate rdspunde: Pdi, dacl mor gi ei?! Si faci si prolifereze binele 9i sd se restrdngi riul? Dar egoismul din noi rdspunde: La ce bun
un
situatie absurd6, nestructurati, omul cauti un suport ralional pentru modul in care se va comporta. In cadrul
unor experimente, psihologul a l6sat subiectul pentru ceva
viitor frumos gi luminos, dac6 eu n-o si mai fiu? Atunci
hedonismul, adici s[ tr6iegti din plin clipa? Dar omul este o fiinti social6, respinge o solufie de acest fel.
Asemenea
intrebiri
gi le pune mai devreme sau
maitdrziu
le std in putinti si le uite gi s[ rim6ni intr-o inocenti ignorare a datului c[ via]a e scurt6, a tragismului vietii, adici se striduiesc si r5mdn6 in stadiul animalic, fiindc[ doar omul gtie cl viafa sa pe acest pdmdnt estefinitd. Ai toate motivele sd te apuce disperarea. Am inceput cartea de fald cu un exemplu de prelucrare a situaliei existenliale a intdlnirii cu moartea. Musil ne,a aritat multe dintre capcanele congtiin{ei gi comportamentului in cazul unei asimildri rationale gi puse la punct din punct de vedere social a situaliei de intAlnire a thanatos-ului cu libidoul. Rugim cititorul si reia introducerea. Indicim aici gi un mic detaliu din descrierea comportamentului oamenilor confruntaJi cu moartea unui om concret, real. Scriitorul remarc6, ln mod exact din punct de vedere psihanalitic, cd in toatf, agitatia aceea din jurul nefericitului, ,,de fapt, nimeni nu urmtrrea altceva decdt si umple timpul p6nl la venirea, odatd cu serviciul de salvare, a unuiajutorcompetent gi autorizat" [38, p.33]. Este putin probabil ca Musil s[ fi avut cunogtinf6 de experientele unui psiholog contemporan lui, Kurt Levin, dar coincidenta este uimitoare. Kurt Levin aardtatci intr-o
orice om, ele chinuiesc aproape pe fiecare dintre noi. De ce ,,aproape" pe fiecare? Pentru cX unii dintre noi se striduiesc si fugi de aceste intrebiri afurisite, fac tot ce
mai mult timp singur. Dupd ce a a$teptat l0-15 minute, acesta a intrat intr-o stare de nesiguranfi gi de derut6. O femeie a dat agteptdrii un scop, hotir6nd: ,,Cdnd acul ceasului va fi in pozilie verticald, plec". Datorittr acestei actiuni, ea a schimbat tipul ,,c6mpului siu psihologic", elimindnd in felul acesta starea de tensiune aplruti ca
urmare a situatiei absurde in care intrase. Ea a dat o ratiune
subiectiv[ unei situatii lipsite de sens. In cadrul experimentelor unui alt psiholog, Kurt Koffka, d6ndu-i-se subiectului o serie de sarciniabsurde, s-a descoperit ci acesta tindea si le dea un sens. Exemplele cu structurarea timpului gi cu investirea situafiei cu un sens au menirea de a demonstra c[ ralionalizarea se manifestd ca mecanism de aplrare nu numai in sfera cognitivi, a intelectului, ci gi in cea
comportamental[, cu alte cuvinte,^rationalizarea cogn itiv[ ia gi o forml comportamentali. In acest caz, comporta-
mentul se aliniazi strict rafional, conform unui algoritm,

nu este admisi nici un fel de spontaneitate. Comportarea transformi intr-un ritual, care are sens numai dacl este respectat intocmai. Ulterior, fundamentul cognitiv al ritualului poate si dispar6, sE fie uitat, r6m6n6nd numai vointa gi o indeplinire automatl a lui. Ritualizarea,,faee farmece" realitifii. O astfel de legdturi aralionalizdrii cognitive cu ritualizarea ne ridici in farfi, intrebarea daci nu cumva nevroza obsesivd (nevroza stirilor obsesive) este o rezultanti. Comportamentul obsesiv linigtegte, inlituri
se
frica (pentru un timp) atunci cdnd este ralionalizatd, ,,fundamentatd". lar fundamentarea rationalS impune executarea pedant6, meticuloas6 a actiunii obsesive
Eounno KtRsuneuM,
AlrNl
EneveevR
122
123
Psihologia apdrdrii
(spdlatul pe m6ini, incuiatulinh-o anumiti ordine atuturor sistemelor de la ugi etc.). Rafionalizarea are drept scop mentinerea unui statuquo al unei situa{ii de via}i. Dorinfa de a nu se schimba nimic trebuie fundamentatl, iar ralionalizarea este exact ceea ce trebuie.
obosi aga cum l-au obosit cd(ile, slujba, lumea, el se teme s[ nu adoarmd brusc l6ngi aceastl fenreie. Se teme cI dragostea va deveni o trebuinli, cd ea ii va impune nigte
Sd ludm spre exemplu situalia lui Oblornov3, gi anume scrisoarea sa cltre Olga. Pe Oblomov il sperie dragostea Olgii, ea,,il smulge" din starea lui obignuitE, de
lene gi de linigte sufleteasqi, Aceastd dragoste
iid[
de lucru.
El se teme cE dragostea sa pentru Olga poate deveni ,,nu un lux al viefii", ci o necesitate. El scrie: ,,Toate astea (emofii, spaime gi bucurii) se potrivesc tineretii, care suporti cu ugurinti emofiile, gi pldcute, gi neplicute; iar mie mi se potrivegte linigtea, fie gi plicticoasi, somnoroas[, ea mi-e cunoscuti; in timp ce cu furtunile nu md descurc". Argumentele la care recurge Oblomov in scrisoare sunt inteligente, de o subtilitate aproape iezuit6. El incerci s6-i explice Olgdi ci dragostea ei, chiar daci e sincerd, nu este ,,adevdrat6"; ea nu e decdt o nevoie incongtientd de a iubi, care, in lipsa unei iubiri adevirate, in lipsa focului, arde cu o lumini falsi, care nu incilzegte, exprimdndu-se uneori la femei prin tandrelea fa{6 de un copil, fati de alti femeie, sau chiar, pur gi sirnplu, prin lacrimi sau crize de isterie. Dragostea ei pentru el nu este, sustine eroul nostru, decdt un preambul, un prolog. $i cdnd ea (dragostea) va veni cu adevdrat, ei ii va fi rugine. Olga a inleles foarte bine motivele interioare care l-au determinat pe Oblomov si scrie aceasti scrisoare, motive prin excelenfi egoiste. Finalul previzut de Oblomov este urmitorul: dragostea va sffirgi prin a-l va
3
obligatii. Oblomov reprezintd un model frecvent de comportament masculin in relafia de dragoste, gi anume o pennanentd fugl de obligalii. ln acelagi timp, Oblomov este un exemplu de birbat care iniliazi ruptura, dar paseazd prin rationalizare pseudoexplica{ii: ,,Nu sunt demn de dragostea ta". [8] Uneori, raJionalizarea este singura posibilitate de a mentine sensul activitilii cu care ne-am ocupat toattr viata. Acest lucru este valabil in special pentru acele persoane la care se remarcl o neconcordanfi accentuati intre intenfii gi potent6, intre nivelul pretentiilorgi posibilit6|i. Cea mai favorabili pentru dezvoltarea personalit[1ii este concordan{a intre nivelul preten{iilor qi cel al capacitifii. Din punct de vedere psihologic, cea mai defavorizati este personalitatea la care nivelul pretentiilor este ridicat, iar nivelul de dezvoltare a capacitdlilor este redus. O tdnird viseaz[ si ajungi actrild gi si uimeascd publicul cu talentul sdu. Nu devine insi decAt o actritl mediocri. Degi viala ii arati continuu acest lucru, ea continui si se agate cu obstinafie de iluzia ei. Igi
construiegte o apdrare prin rationalizare: dac6'nu are succes, nu'este din cauzaei,ci din cauza maginatiunilor dugmanilor, nu este eacea carejoacl prost, ci partenerul ei etc.
Eroul romanului omonim al lui I.A. Goncearov (1812-1891).
Sb presupunem c[ afi fost omis cdnd s-au f6cut avansdri la serviciu. Nu e ugor str recunogti fafi de tine insuti cd singurul vinovat egti tu, pentru cd nu prea te-ai omor6t cu firea la locul t6u de munc6. E mai simplu si incepi si inventezi: colegul tbu a fost avansat pentru c[ e un ticilos, nu se dd inapoi de la nimic ca si fie pe placul
Eounno KtRSHunuv, AllNe Ensuesvn
t25
124
Psihologia apdrdrii
conducerii. Sau: avansarea presupune mult mai multd munc6, plusul la salariu e infim, iar rispunderea este mare' $i aga mai deprate. in ambele cazuri, rationalizarea igi face treaba pe doui fronturi: in primul rdnd, alegAnd rezolvarea situaliei de,viat6 prin rafionalizare, imi inchid drumul spre o reflectare reald a situaJiei, spre o noui optiune (niciodat6 nu-i tdrziu; inc6 nu e seari); in al doilea r6nd, denaturez relatiile cu oamenii, ii dezumanizez' Fiecare om"este pentru mine o confirmare a sensului existenteimele, sau din cauza lui viata mea a eguat. Se creeazd o dependentd extrem de puternic[ de mediul social. Rqlionalizarea lucreazd pentru ascunderea motivaliei reale a comportamentului. Se pare ci omul este intr-adevir, a$a cum credea Schopenhauer, singura fiinti care nu-i minte numaipe cei din jur, ci 9i pe sine. Psihologii au remarcat de mult faptul cd existd o neconcordanfd inire motivele reale ale comportamentului, care de cele mai multe ori nicinu sunt conqtientizate,mai ales in cazul comportamentului complex, 9i motivele care sunt congiientizate gi care se prezinti congtiinlei mai degrab[ camobilurirpale ale comportamentului' Ce-i drept, omul este dispus s6 priveasci adev[rul in ochi atunci c6nd este
plScut.
scopuri nobile prin fabula cu lupul gi mielul: ,,Pridalnicul lup era muncit de grija legalititii gi, vizindu-l pe miel la pdrdu, a inceput s[ caute o motivare sentin]ei pe care avea
Patiina pentru alcool, inacceptabili din punct de vedere social, poalg fi motivatd in ochii celui in cgrt1it
'
prin faptul ci ilcoolul asiguri cea mai bunS profilaxie impotriva cancerului. Iar dacd vinul sec nu stinge pofta de-alcool, se. include printre mijloacele profilactice 9i votca, lista rimdndnd deschis6. Cercetdtorulpolonez K' Obuhovski, care a denumit acest gen de explicalii motive de apdrare, ilustreazi ascunderea motivelor reale sub pavdza aplririi unor
s[o duci laindeplinire. Mielulnu s-a l6sat, ftcdnd praf argumentele lupului. Lupul plrea gata sd lase totul balti, cdnd, deodat6, a ajuns la concluzia cd, fdrd doar gi poate, mielul este vinovat pentru faptul c[ el, lupul, simte cd-i e foame. Ceea ce corespundea adevlrului, fiindci, intr-adevir, lavederea mdnciriiapare gi pofta. Acum lupul putea mAnca linigtit mielul. Fapta lui era justificati gi legal6" [4], p. 31]. \/om ilustra manifestarea motivului de apirare gi cu un exemplu dirr practica clinici a autorului. ,,G.I., un specialist capabil gi cu un pronunlat sentiment al demnitilii, care ocupase vreme indelungatl funclii de conducere gi era cunoscut ca avdnd inclinalii autocritice, a f'ost retrogadat din considerente tactice. Noii gefi i-au retras orice atributie decizionali gi i-au dat a in{elege, f6ri nici un echivoc, cd o eventuall cerere din partea lui de a pirisi institulia nu ar intdmpina nici un impediment. Cu toate acestea, G.l. nu a plecat 9i, aparent, a acceptat noua sa pozilie, considerdndu-se o vlctim[ a consecven{ei cu care gi.a urmirit ideile. in institut au inceput sd aparl insi conflicte, alimentate de faptul cd G.l. critica in permanenf[ ceea ce ftlcea conducerea, pe care o invinuia de lipsd de perspectivi gi de incompetenti profbsionali. Uneori avea dreptate, dar alteori pdni gi sustinitorii s5i din ,,opozi1ie" nu giseau nici un temei acuzelor sale de erori grave, considerdnd cI avea reacfii exagerate. G.I. explica atitudinea sa prin faptul ci se simte responsabil, cd nu poate suporta semidocfii, ceeaoe il gi f6cea ca, ?n ciuda neplScerilor, si intervini in orice treab[,,necurat[". El ,,nu poate lucra cum o fi gi nu
de g6nd
Eounnp KtRSHs.quu, Ar-wn Enslassvn

poate
126
127
privi indiferent la ceea ce se int6mpli ?n jur, pentru cd are mustriri de congtiinte" l4l, p.3l'32)' Toate explicatiile pacientului lui Obuhovski sunt ralionalizlri. Principala lor funcfie este de a ascunde, de a camufla motivul real, de a demonstra cd succesorii sdi sunt fEri valoare ca oameni gi lipsili de moralitate ca gefi. El a fost indepirtat din functia lui de conducere, or, tocmai aceaste functie ii permisese si dea viati proiectelor sale gi s6-gi aplice valorile morale. Aceasti func{ie realizase gi tendinlele sale autoritariste. Deci a fost benefici pe mai multe planuri. $i, brusc, este lipsit de ea, qi intregul sIu scenariu de viati se pribugegte. Sd se realizeze printr-o
in fata Eului gi a cenzurii aspre a Supraeului sub o mascl de decenf6 gi de atractivitate social[.
Rationalizarea poate fi inifiati de o stare de frustare o situatie de blocare a unei necesitdli actuale, o situatie de obstacol in calea indeplinirii dorinfei. Prototipul unei
astfel de situalii este cunoscuta fabu16 ,,Vulpea
gi
altd activitate nu poate. De aici gi actiunile lui
de
discreditare a celor care l-au lipsit de posibilitatea de a-gi indeplini toate obiectivele de viat6. Ralionalizarea imb'robodepte 9i mai bine con;tiinta (mai degrabd incongtient[) a autorului ei atunci cdnd
strugurii". Neav6nd posibilitatea de a ajunge la atdt de rdvnitul strugure, vulpea inlelege in cele din urm6 ci incercdrile ei nu vor duce la nimic ai incepe ,,si duci cu vorba" necesitatea ei nerealizatd: strugurele este necopt 9i nici nu face bine, gi, de fapt, chiar il vreau? Misiunea unei astfel de rationalizlri este devalorizarea unui scop care este atractiv pentru individ, dar pe care nu il poate atinge, lucru pe care el il inlelege, sau de
care incepe s6-gi dea seama, la fel ca gi de faptul
ci atingerea prea mari. scopului necesitd eforturi Profesorul cdruia nu-i reugegte contactul cu audi-
formulirile congtiente ale motivelor comportamentului

coincid parlial cu comportamentul real. Intr-adevir, actiunile lui G.I. sunt orientate partial spre binele instittrliei. Acesta poate fi gi unul dintre motivele reale ale comportarnentului siu, ceea ce nu inseamni ins6 ci este gi cel principal.
toriul nu se invinuiegte pentru acest lucru pe sine, ci

auditoriul(,,studentiide astlzi nu au nevoie de nimic altceva decdt de not6, de cunogtinfe se pot lipsi. Tot ceea ce vor este sd se distreze, dac[ le propui ceva serios, se plictisesc
Motive ale caracterului de apdtate apar la perde o parte, pare a nu lisa motivele reale si ajung6 la conqtientizare, dar, pe de altd parte, dd acestor motive libertate de acliune, le permite sf se realizeze, dar sub o fa[adl frumoasi, acceptabill social; sau, o parte din energia motivului asocial real este consumati pentru scopuri acceptabile social, cel putin; a$a are impresia congtiinla ingelatS. Oastfel de rafionalizare poate fi interpretati gialtfel, S inel e incon gtient iqi realizeaz[ dori ntele, prezent6ndu- le
soanele cu un Supraeu foarte puternic, Supraeu care, pe
imediat").
La baza r alionalizdrii sti i luzia i m pos i b i I itnli i une i alternative de cornportament. Cdnd profesorul rafionalizeazi(,,Ceputeam sd fac? Elevul 6sta numai aga pricepe") dupd ce a fipat la un elev care a intrecut misur4 rationalizarea gi-a avut originea tocmai in trdirea subiectivd a imposibilit6lii unui alt procedeu educativ. Rationalizarea este provocatl gi de iluzia existentei unei alternative: fie si nu atragi atentia asupra iegirii elevului, fie si pui capit pe loc unui asemenea comportament. Prima posibilitate este de la bun inceput inacceptabild, dar ea este necesari pentru a justifica
Eoueno KtRsHaAUvt, At tNl, Enevenva
128
t29
Psihologia apdrdrii
comportamentpl adoptat in cazul celui de-al doilea: ,,Da, am tipat la el. In primul rdnd, nu se pot trece cu vederea asemenea iegiri". Rationalizarea confi rmd iluzia alegerii. Alegerea se face ?n acest caz numai intre metode: este o capcani intins[ congtiintei incolfite de rationalizare.
Avantajele ralionalizdrii.Lumea pare a
fi
aga cum
trebuie, logic6, previzibil[, prognozabili. Rationalizarea confer6 incredere, indepirteazi starea de tensiune, de
nesiguranti. Rafional izarea permite mentinerea respectului
este, dupd cum se vede, un mecanism de apirare care poate fi recunoscut in principal in materialul verbal, este ceea ce omul spune tare gi',,pentru sine" in situalii dificile. Omul ,,rational" este rapid in'explicatii (nu se opre$te deloc); la fel de ugor face aprecieri gi di sfaturi. Acest lucru este explicabil, lui fiindu-i clar totul din primul
do sine, ,,iegirea cu fala euratd" din situalii care conlin informatii obiective. Ea modifici atitudinea fa{5 de obiectul relevant, permi{dnd sd nu se schimbe propriu-zis nimic. Dezavantajele ralionalizdrii. Oricdt am incerca s[ evidentiem functiile. pozitive ale ralionalizirii, cititorul va observa, desigur, ci aceste avantaje sunt destul de indoielnice. Recurgdnd la ralionalizare, nu rezolvi problema care a dus la aparilia apdr[rii. Are loc o ,,indepirtare" a unei rezolviri constructive a problemei in tirnp sau in spatiu. Rationalizarea, servind dorinta de a avea o imagine mai bun6, in propriii ochi sau in fala celorlalli, decdt este ea in realitate, nu face decdt sd agraveze problemele, incetinegte sau chiar opre$te dezvoltarea personalitdlii. Ea restrdnge lumea interioard a personalitelii, gandirea devine gablonardS, rigidi, sunt folosite aceleagi scheme de explioare, se pun etichete la rcpezeald, frrd a sta pe gdnduri, $tii tot, poti explica gi prevedea tot. Nu mai e loc pentru mirare gi imprevizibil. Devii orb gi surd la tot ceea ce nu incape in tiparul explicaliilor tale fals logice. Lucrul cu ralionalizarea. Aqa cum am ar6tat, lucrul cu mecanismele de apdrare presupune in primul rdnd evidentierea gi identificarea lor, dupi care urmeazd elaborarea mijloacelor de invingere a lor. Rafiornlizarea
moment. Omul ralional trdiegte intr-o lume clard gi unidimensionald. intrebali-vd: ,,Cdt de rapid sunt in explicalii? Am tendinla de a stabili rapid relatii cauz6-efect? Mai sunt
capabil de mirare, de senzatia de mister, sau am pasiunea aproape'mdniacali de a dezlega orice mister?". Nu vd grebili si explicati tot. Lisafi-vd timp s6 trli{i senti mentele, nu eliminali mirarea cdnd ceva se cere explicat, dati-vd timp pentru mirare. Nu vd grlbili cu rdspunsurile. Nu vi gribili cu interpretlrile, mai ales cdnd este vorba despre interpretarea comportamentului altuia. Nu fili sigur de sine in concluzii. Ldsali ca fiecare fapt observat in comportarea dumneavoastri sau a celorlalli si fie receptionat ca ceva unic. Logica dumneavoastri de viati va reugi intotdeauna sd facd din ea ilustrarea unei legi.
5. InoNre
Nu am avut nici un fel de ezitare cdnd am pus

capitolul despre ironie imediat dupd cel despre ralionalizare. Asemdnarea generald a ironiei cu rationalizarea, gi chiar ceea ce derivd de aici, apare in prelucrarea verbald a situaliilor a ciror complexitate gi caracter contradictoriu sunt nu numai resimtite de personalitate, ci gi congtientizate. Mai mult decdt at6t, ne-a mirat s6 constat[m ci ironia gi
Eounno KlnsHnRuu, AlrNe Ensvrsve
130
l3l
ralionalizarea sunt asemdndtoare gi din punct de vedere functional in rezolvarea situaliilor, atunci c6nd, incerc6nd s[ pdtrundern etimologia cuvdntului ironie, am recurs la o lucrare a lui A.F. Losev. Acest filozof culturolog gi lingvist de exceptie a analizat nofiunea de ironie atdt sub aspectul confinutului, c6t gi al modului in care a fost ea perceputi in timp [34].
ironie.,,Preftcdtoria in sensul exageririi este liudlrogenie, iar purtitorul ei este liudiros. Preftcitoria in sensul
subestimdrii este ironie, iar purtitorul ei este ironic" [II, 7, 1 108 a, 19-231. ,,Cel care spune un neadevir despre sine, pundndu-se intr-o lumin6 defavorabildo dar ftri sI gtie, acela
este ironic; dacd exagereazd, acela este un lludiros" 1234 a,l]. ,,Dar acela care se fine la mijloc, fiind un om al adevirului gi in viat6, gi tn slav6, recunoagte in ceea ce-l privegte numai ceea ce ii este propriu, ftrd a-l face nici mai mare, nici mai,mic" 13, ll27,2L -26]. Dup[ Platon gi Aristotel apare o alti nuant6, mai degrabS negativi, a noliunii de ironie. Ea nu i-a fost striin6 nici lui Aristotel, care vedea in ironie o atitudine oarecum disprefuitoare fa]d de oameni. in ansamblu ins6, Aristotel
[lI,
Grecescul Eiro inseamnd spun, a spune. Din el derivi latinescul verbum, germanul Wort, englezescul Word. Astdzi, toate aceste crivinte inseamnl c wrint.in antichitate, a vorbi, a se folosi de cuvdnt aveau gi intelesul de a descdnta, a sefolosi de descdntec (inclusiv in sensul de a t d nt dd ui). I nlelesu I ritual al lui E iro s-a pishat in etimologia cuvdntului rusesc vraci, iar vraci trimite la cuvdntul vrati (a spune minciuni) din slava veche (nu avem nici cea mai mic6 intentie de a denigra doctorii gi nici de a-i ironiza). In final, a ironiza din greaca veche a ajuns si insemne a spune o minciund, a lua in rds, a contrazice, iar ironic a ajuns si insemne un om care ingall prin cuvinte. S-a pus mereu intrebarea ce scop au ironia, minciuna. La Platon, ,,ironia nu este o simpli amigire gi vorbi goal[, ci ceva care exprimi amdgirea numai sub aspect exterior gi ceva care exprimi in esentl exact contrariul a ceea ce nu se exprim6. Este un fel de luare in derddere sau o persiflare ce contine in ea o pecete foarte clar6, menitd a face ca sub aparenla autoumilirii sd indeplineasci un scop mai drept" [34, p.60-61]. Cel mai strilucit vector al unei astfel de ironii este Socrate. Acest fel de ironie a fost egafodajul nesfdrgitei interoglri a interlocutorului s[u, care avea ca rezultat descoperirea adevdrului. Ironia socratici era in slujba adevirului. in <Etica Nicomahic[>, Aristotel dispune in urmdtoarea ordine notiunile lduddroSenie - adevdr -
[V
prefuia ironia, considerdnd car acterizeazl prin sp irit.
ci cel care o posedi
se
Cea mai negativi descriere a ironiei a dat-o Teofrast <Caracterele>: ironia este ,,o ascundere a propriei dugminii, o ignorare a intenliilor dugmdnoase ale inamicului, o ac{iune linigtitoare asupra celui supirat, o indepdrtare a ceva plictisitor (sau congtientizarea faptului ci tu insufi egti plictisitor), ascunderea propriilor fapte" [34, p.68]. La o astfel de descriere a funcfiilor ironiei
in
putea subscrie gi Freud.
Ariston din Chios (sec.III i.Hr.) considera ci inclinarea spre ironie este semnul unei trufii ascunse. Ariston il includea printre filozofii ,,trufagi" 9i pe Socrate. In dialogurile sale, Socrate pare a-i preamiri pe interlocutorii s6i, numindu-i,,buni",,,dulci",,,nobili", ,,curajogi'?, gi subapreciindu-se pe sine. O astfel de tactici in ducerea discutiei trimite la ceva diametral opus: Socrate, preamirindu-i pe ceilalli gi subapreciindu-se in cuvinte, de fapt se preamiregte. Dar, firegte, el se deosebegte de
Eounno KrnsHne,uur, Ar-rNR Ensusr,ve
132
133
. Psiholatb qef*f
ceilalfl, care se preamiresc pe sine qi ii subapreciazhpe ceilalli. Dar ce ne arati analiza l6cutd de Losev asupra ironiei antice? Continutul ironiei, tehnieile de exprimare gi funcliile ei coincid in general cu infelesul actual al caracterului dual al ironiei: Ironia este un mijloc de exprimare opus ideii exprimate. Spun contrariul a ceea ce g6ndesc. Aparent laud, in esen|6 dezaprob. $i'invers: aparent nu sunt prea incdntat, dar in realitate apreciez foarte mult. Atunci cdnd se practici ironia, da inseamni intotdeauna nu, iar in spatele lui nu se ascunde un da. Oric6t de nobil ar fi scopul ironiei, bunioar[, sl sideasci o idee inllJdtoare, s[ treacd ceva cu vederea, inclusiv siegi, ea, ironia, presupune afirmarea unor p[reri
negative.
lua situa[ia ca strict personali, ceea ce inseamni capaolhbf de a avea o alt6 viziune asupra ei. Ca stare psihrcd, ironia este o tr[ire cu semn inverc
a situatiei, de la minus la plus, Ingrijorarea devine

siguranfl de sine, dugminia devine indulgen|l etc. Acesta
Chiar dacd sensul ironiei este generos sau dezinteresat, ironia procuri multurnire de sine.
Cei care fac uz de ironie sunt oameni de spirit, cu
simtul observaliei, care nu reacfioneazi pe loc, ci cu ,,incetineala inteleptului". Aristotel vorbea chiar de o ,,mdrefie a sufl etului" ironicului. Studiile lingvistice qi culturologice ale lui A.F.Losev ne-au convins definitiv cd, in ciuda faptului ci este un mecanisrn inteligent (semn ,,de spirit"), nobil (semn de ,,prestan!6 a spiritului"), ciutat (procurtr o satisfacfie estetici), ironia rdmdne un mecanism de apirare. Si vedem mai int6i prin ce se deosebegte ironia de
ralionalizare. Ironia presupune gi capacitatea de a reflecta, de a ieqi dintr-o situatie paralizantd,.In cazul ironiei, chiar daci nu egti deasupra situaliei, micar eSti in rdnd cu ea,
aldturi de ea, nu inlluntrul ei. Acest lucru d[ putere, di un ascendent. Ai posibilitatea de a lua distanti, de a nu
este acela cI omul respectiv se afl[ intr-o situalie autonomi fala de situafia altui om sau obiect. Eu sunt mai degrabl subiect dec6t obiect al acestor situatii, apa incdt am posibilitatea de a conduce aceste situalii; Ironia ca proces psihic transformtr ceea ce este pentru mine ingrozitor, de nesuportat, alarmant, potrivnic, in opusul siu. Prin intemrediul ironiei ies din aceastl situatie obsedant[, acaparanti. Aceasti func!ie salvatoare gi eliberatoare a ironiei a fo.st exprimati foarte sugestiv de Voltaire: ,,Ceea ce devine hazliu nu poate fi periculos". Din punct de vedere psihologic, ironia poate fi priviti ca o agresiune simbolici. Din punct de vedere energetic, ea este alimentat[ de fortele distructive ale thanatos-ului, dar controlul congtiinlei se menline sau se manifesti. Eul congtient prevede consecinlele agresiunii directe a thanatos-ului gi aclioneazl pornind de la presupusele consecinle. Dacd un om igi permite s6-9i manifeste agresiunea intr-o formi deschis6, prin comportament sab cuvdnt (injurii, deftimare), probabilitatea de a primi drept rIspuns acelagi lucru, daci nu gi mai mult, este mare; dupi cum pot apdrea sancfiuni din partea societdfii, ca gi din partea unui Supraeu aspru (sentimentulde vin[, mustrdride congtiin][). In acest caz, Eul ,,inteligent" face posibill reactia la agresiune intr-o formi acceptabilS social. Si urmirim ?mpreunl cu Freud tehnica reactiei ironice. Freud a folosit nu o dat6 la cursurile sale urm6torul exemplu, care este o anecdoti
este un parametru al schimbdrii situafiei. Un alt parametru
EoueRn KtnsueAUM,
Alnn
ERrnasevn
134
135
Psihologia apdrdrii
englezeascS: ,,Doi afaceriqti pe care nu-i didea scrupulo-
facd impreunl nigte afaceri extrem de indrdznefe, care le-au adus o avere considerabi16, dup[ care au ftcut tot ce le-a stat in putin]6 pentru a pitrunde in inalta societate. Printre initiativele
zitatea afard din casi au reugit luate in acest scop s-a numirat gi aceea de a-gi comanda fiecare portretul la cel mai cunoscut 9i mai scump pictor. Aparilia unei lucriri a acestui pictor era intotdeauna un eveniment. Cele doui portrete au fost prezentate pentru prima dati in cadrul unei mari recepJii. Amfitrionii au condus un influent critic, fin cunosc[tor d e artL,in salonul in care fusesesri expuse cele doui portrete, agteptdndu-se la o pdrere entuziasti. Criticul a privit indelung portretele, apoi a clitinat din cap, ca gi cum lipsea ceva, 9i doar a intrebat arltAnd spre locul liber dintre cele doui portrete:
si
rlspundi la aceasti agresiune simbolicd printr-o agresiune deschisi sau ardt6ndu-se jignitd. Societatea este mai interesati de dueluri in pres[ decit de dueluri cu spada. Cea mai frecvent6 sancfiune la adresa cuiva ciruia i se intuneci privirea de jignit ce se simte, sau care iniliazd o agresiune, este o reactie verbal6: ,,Dar ce, el nu gtie de glum6?". Celuijignit?irimdne si aleagd intre o percepere subiectivl a jignirii, insolit[ de nevoia de a riposta, gi
lipsa de umor. Iar ?n mentalitatea obignuit6, lipsa de umor este pus6 de obicei pe seama lipsei de inteligentE. A te ardta jignit inseamni a recunoagte c[ egti lipsit de spirit. Nu e ugor si te decizi sI faci o asemenea impresie. O persoand severi, autoritari igi poate permite si inonizeze, indiferent ce: oamerri, lucruri, situalii. De regu16 ins6, glumele sale sunt rele, lovesc ?n demnitatea cuiva (si ne gAndim la,,urnonrl" lui Stalin). Asta nu inseamni ci acegti oameni accept6 si fie gi ei ironizali, dimpotrivi, ei primesc ironia la adresa lor ca pe o jignire de moarte, iar riposta poate fi mai duri decdt cea la o agresiune
,,$i Mdntuitorulunde e?". Presimt c[ rAdeli la aceastd rninunati asculitne de spirit, pe care vom incerca acum sd o infelegem. Ghicim c[ acel cunoscitor de arti a vrut sd spun6: surrteli doi tdlhari, asemeni celor intre care a fost ristignit Mdntuitorul. El n-o spune ins[, spunAnd in loc altceva, ce pare la inceput fdri nici o legituri cu imprejurarea, degi recunoagtem imediat in cuvintele lui pdrerea defavorabili pe care ar vrea sI o exprime. Aceastl aluzie este un adevirat substitut al pirerii sale" [57, p.3621. lronia se constituie atunci c6nd o exprimare
direct6, grosoland, deschis[ a agresiunii ?mbracd forme social acceptabile, este camuflati, mascat6. Impulsul agresiv pare a se deplasa in sfera intelectului, unde se permit astfel de jocuri, ba chiar sunt incurajate1' iar participarea la ele este o dovadi a unei calitili foarte itractive pe plan social: intelectulde mare clas6. Normele sociale de comportament presupun ca o persoani care a fost ironizati gi care se simte profund jigniti s[ nu
propriu-zis6. Aceasta este atitudinea manifestatd de regirnurile totalitare f4e de ironie. Regimurile lui Hitler gi Stalin nu au fost ironice, ci de o seriozitate mortaltr. Ceea ce nu inseamnd ci in regimurile totalitare nu se practici ironia. DimpotrivS, ea este practicati de toati
lumea. Orice poate fi obiect de ironie, mai putin propria persoand. Ironia se manifesti chiar prin anecdote la adresa religiei, ideologiei, conducdtori lor idolatrizaf i. Bancuri le cu Lenin, Stalin, Vasili lvanovici etc. creeazd o anumitl
imunitate fafn de teroarea ideologicii. Numai cd jocul ironiei poate duce uneori prea departe. Ironia poate acoperi vocea conqtiinfei. In acest caz, intelectul orienteazi tiigul ironiei spre decuplarea Supraeului. Vom ilustra acest lucru cu un caz descris de G. Baklanov in
Eouann KrnsuaeuM,
Alwe
Eneveeve
136 137
Literaturnaia Gazeta: ,,Studenlii unei facultifi din cadrul Universittrlii clin Moscova recoltau cartofi intr-o zonl limitrofil Moscovei. Recolta era bun6, dupl cum gi soiul
cartofilor: lungi, rozalii, numai buni de copt la foc. Le ftrsese stabiliti o norm6, atAtea coguri de om pe schimb. Se lucra
insd fdrd tragere de
inimi,
la suprafa!6,
jumltate din recoltil
rdmdn6nd in pimdnt. $i iatl c[ un student a inceput s[ spun[ cI nu e bine, ci trebuie sildngi gi cartofii aceia, c[ nu pot fi ldsali sI degere c6nd o veni ingheful (acest student era un ft! de Supraeu comun al grupei -N.A.). Dar norma e normb, iar ei nu numai ci o indeplineau, dar o gi dep69eau, atunci ce tot voia 6sta de la ei? (Acesta este deja un exemplu de rafionalizare, necesarl pentru apirarea de pis[logul [sta de Supraeu -N.A.). $i au inceput s6-l ia in rds, iar dacd e de rds, nu e de rugine" [3, p.l3]. Cu acest exemplu am vrut si subliniem gi faptul c[ finalitatea moral[sau imorald a ironiei depinde de situatie. Mai greu este de analizat cazul autoironiei, adictr situalia in care una gi aceeasi persoan[ este gi subiect gi obiect al ironiei. Prima gi cea mai importantd func{ie a autoironiei este de a minimaliza o informatie obiectivi referitoare la propria persoanf care este nepltrcuti celui in cauz6. S ingura posibi litate de a el imina d isconfortul este iron izarea cusurului
sau egecului respectiv. Spundnd cusur sau e$ec am gi aritat esen{a autoironiei: Eul simte, congti entizsazA deficienf4 nu
Autoironia poate fi un preambul la critici. Criticindu-te, ironizindu-te singur, dezarmezi. Ardticd ai situalia sub control. Autocritica este intotdeauna mai pufin dureroasd decdt critica. Din p6cate, ea este deseori subapreciatd. Amorul propriu excesiv reprezint[ cauza gi efectul absen]ei autoironiei.
Din punct de vedere psihanalitic, autoironia

iniliati
de
este
insanp Supraeului, folosindu-se energia thanatosuluidistructiv. Dar, din nou, agresiunea Supraeuluise refracti prin prisma Eului care controleazi situalia.
O inlelegere a ironiei sub aspect filozofic Ai filologic
permite, spunem noi, inlelegerea funcJiei de apirare a ironiei in structura aparatului psihic. In ,,Enciclopedia filozofiei", ironia este definiti ca o aserfiune cu un ,,sens ascuns, contrar celui spus sau exprimat direct". Ni se pare
interesant[ aceast[ disociere intre cele spuse gi sensul lor,
aceasti polarizare. Ceea ce spun nu coincide cu ceea ce am in vedere. Enuntul ironic conferi o caracteristicd pozitivi, ia forma unei laude. (,,Ia te uiti, un adevirat Samson!", cu referire la un bdrbat pe care il sufl6 vintul.) Autoironia ia cel mai adesea un caracter denigrator: ,,Haida-de, Pugkin, haida-de, porc de cdine" s0
admonesta marele poet.
o refuleazi. O evidenfiazl prin ironie ca gi cum ar pune-o sub lumina unui reflector. Autoironia presupune insl gi prezenta altcuiv4 real sau imaginar. In acest caz, principalele funcfii ale autoironiei sunt urmitoarele: Ironizdndu-te in prezenta altei persoane, agtepti cumva din partea acesteia s[ te contrazicl, si-ti fac[ un complirnent, s6-fi atenueze spusele (,,las' cE nu-i chiar 8$?", ,,b subapreciezi?', ,,eu nu te percep aga", ,,din conttd").
Ironia se poate exprima nu prin contrast, ea poate da impresia de ocolire, de evitare a exprimirii directe, a jignirii directe. Thomas Mann vorbea despre,,perfida lipsd de directele a ironiei". Freud spunea acelagi lucru prin anecdota englezeasci pe care am citat-o mai devreme. lntrebarea,,Dar unde e M6ntuitorul?" nu contine un atac
direct.
Filozoful Climent din Alexandria aratd ci scopul ironiei este ,,de atrezi mirare, de a-l ltrsa pe ascultitor cu gura clscati gi f6ri grai..." (Ironia, 1962, p.317). Ea nu
Eouepo Krnsugeuu, At tNl EREtuEevR.
138
139
transmite niciodati un adev[r. Acest ,,lisat cu gura c[scat6" este provocat de aliturarea neagteptatii a unor lucruri de neal[turat, dejocul de cuvinte. Cea de-a doua parte a afinnaliei lui Climent este
uimitorde asem[nitoare cu aforismul celui
care
un instrument, in orice moment gi la orice ton" f34,p.52f, gtiin!6 care este posibili pentru congtiinta obignuitl numai
afosf poate,
cel mai profund clasic al acestei teme, Kirkegaard: ,,ironia" fiind caractenzatd de negare, nu este un adevdr, ci o cale" [citat din 6I,1972, p.103-104]. Unui psiholog, o astfel de definilie a ironiei ?i indici faptul ci principala funcfie a ironiei nu stii in continut, ci tntr-o evaluare a confinutului. Este o evaluare care desfiinteaz[, denigreazi confinutul care face obiectul ironiei. Vom trimite din nou la Thomas Mann, care spune cd ,,ironia este principalul ferment pentru digerarea ralitalii". Numai si ai ce digera. Ironia nu cre,eazA adev[r, adev[ru] este intotdeauna o cunoagtere pozitivi; o cunoagtere pozitivd, o cunoagtere care trebuie retinut5" asupra cireia tebuie si te opregti. Ironia estre intotdeauna o negare, o situare in afara oricirei pozifii.
Novalis, poate cel mai profund reprezentant al romantismului german, scria: ,,Omul perfect trebuie sd
ffiiasci simulan 9i in mai multe locuri gi in mai multi oameni. El trebuie si fie intr-o permanenti legituri cu un cerc larg de oameni gi cu diverse evenimente. Numaiatuncise poate vorbi despre obazA spirituaH inilfitoare, adevirati, care face din om un autentic cetitean al lumii gi il stimuleazi in fiecare clipl avie{ii sale cu ajutorul asociatiilor de binefacere, ii di putere gi o stare de spirit luminoasi, datoriti unei activitilicare are sens" [citat din32,p.771. Totodati, viata care este ,,in mai multe locuri gi in mai mullioameni" este, dupi cum scria F. Schlegel, gtiinfa ,de a te acorda, dup[ cum ti-e voia, filozofic dau filologic, critic sau poetic, istoric sau retoric, la stilul antic sau contemporan, in mod absolut arbitrar, a$a cum se acordi
in jocul ironiei, in distantarea prin ironie de tragismul realititii. Ironia este intotdeauna o negare a opririi , este refuzul inr[diciniri i. Ironiz6nd un obiect care ne-a lezat, ii lez[m prin ricogeu opusul. Cel care ironizeazi este intotdeauna o persoani care filozofeazl.,,Filozofia este adevdrata patrie a ironiei" [34, p.521. Ironia rezidd in rafional, in surprinderea riguros logici gi in acelagitimp ludic6, printr-o clipi de raportare neserioasi la ceva care afecteazi serios. lronia este ,,frunrosu I in sfera logicul u i" 13 4, p.521. Atunc i c6nd pot cuprinde realitatea sistematic, ca pe o logicd de fier, giind clar unde sunt cauzele gi unde sunt efectele, ca gi atunci cdnd sunt cufundat in realitate, nu sunt detagat de ea, ironia nu este necesarl. Sabotajul ironic nu este necesarin cazul caracterului pur rational gi al comportamentului naiv. Putem duce mai departe interpretarea rnetaforicd a ironiei v[zute ca o cale: este o cale care incepe undeva gi trebuie s[ se termine undeva. Ironia este, desigur, o iegire, iegirea din ceva deja inceput. Ironia fatl de un obiect (fattr de un inceput, de punctul A) este dovada invingerii dependenlei fat[ de acel obiect. Obiectul s-a aflat gi inci se mai afld in cdmpul spaf iu I u i meu vital, structurdnd destu I de putern ic acest spafiu. Prin ironie, incep si inving aceasti dependentl de obiect, mi deplrtez de el. Ironia este o treaptd spre eliberare. Odati plrisit malul, dob6ndesc o atitudine mai relaxatl, mai controlati fati de ceea ce pirisesc. Nu mai poate fi vorba de injurie, de invectivi direct6, de atagament afectiv de obiect sau persoand, dar mai existi inc[ o legiturd, subiectul nu este incd autonom. Thomas Mann scria cd ironia este un patos aflat la jumitate. Ea este gi model, gi ,,etic6" [35, p.604]. In opinia
Eoueno KrRsuaRuna, AltNe ERsuaEvn
140
l4l
tratat.
Psihologia apdrdrii
noastrl, ironia presupune cd drumul este inceput, dar nu s-a ajuns inc[ la mijloc (toate gdndurile sunt inci la ceea ce a r6mas in urmi); a doua jumfltate a drumului este gdndul la ceea ce este in faf6, la celilalt mal. Ironia inseamnd ci inci nu s-a produs ruperea de copilirie. Nu mai este copildria, dar rrici maturitatea adultului. De la acest punct de mijloc, care este ironia, mai e mult pdnd la punctul zero, pe care un cunoscut gestaltteraput american il numea ,,avanpost creator" gi care este ,,aflarea in punctul neutru al continuumului, in echilibru, dar cu congtiinfa-cunogtinfi gi interesul de dezvoltare a situalieiin ambele directii. Este o pozilionare fa1[ de acfiune, frri a direc]iona ac]iunea intr-o parte sau in alta" [44, p.18]. lnteresul in egal6 mlsuri faf[ de antipozi - situarea in punctul zero - permite dezvoltarea capacitSlii de evaluare a propriei persoane, a propriei pozilii. De altfel, poziliaaceasta nu mai este deja ironic6, nu mai avem de-a face cu sabotajul ironic. Travaliul cu ironia. Probabil ci cititorul a observat deja cd obiectul tirului nostru continuu il constituie tehnicile de apirare, impotriva cdrora propunem metode menite sd le reducd la minirnurn. Prima noastri reaclie fa16 de ironie este una foarte omeneascf,, obignuitS: de ce si lupt irnpotriva
ei, de ce
sE
aceeagi rlutate cu care, dupd cum aveti impresia, ati fost
in locul intrebirii ,,De ce el (ea, ei) a rds atdt de rduticios de mine?" va trebui s[ ne punem intrebarea ,,De ce m-am simlit atat de jignit?", ,,Ce anume din mine a fost atAt de jignit, ce onume din mine a fost afectat?", ,,Oare obiectul ironiei lui coincide cu ceea ce a fEcut si mb simt jignit?" Nu vd grnbifi nici cu rispunsul la aceste intrebdri.
Mai puneti-vi o ultimi intrebare, retorictr: ,,Dar ce jignit, la drept vorbind?o' Repetim, intrebarea este retorici, ftrE rispuns, fdrd si cdutati de ce, din ce cauzd. Ali incercat deja sd r[spundeti la aceste intrebiri.
m-a
Acurn, variante de intrebdri pentru cei care

nizeazd pe al1ii.
ii
iro-
e greu de rdspuns la aceasti intrebare numai analiz6nd propriile senzalii. Este necesar, de asemenea, si fii atent la reactia celorlalli fa1d. de ironia
riu cu ironia mea?". Uneori
Piima intrebare pentru sine: ,,in ce mdsuri pot face
ta. Daci interlocutorul nu a rds la gluma ta, nu este obligatoriu ca el s[ se fi simtit jignit: se prea poate sd nu o fi infeles. Dar problema poate si fie nu at6t el, cdt gluma.
Daci insi gluma ajignit, atunci este de relinut cd faptul de a resimfi o jignire se poate manifesta in mai multe feluri: interlocutorul tace, tac toti cei de fald, interlocutorului ,,ii inlepenegte fala",zdmbetul se transformd in grimasi, unul pdlegte, altul se aprinde la fal6. Citeva reacfii verbale fbri intenJie: cuvinte aiurea, pauze lungi etc. De altfel, cel care ironizeazi se poate afla in situalia de a nu sesiza cd ajignit.
Persoanele care se controleazl bine pot ascunde acest lucru. Reaclia poate si apar[ dupi un timp, prin ruperea relafiilor
ironiei. Profesionalismul ne obligd insi si incercdtn sd ldmurim ironia at6t sub aspectultonului ei, c6t gi sub cel al pred ispoziliei manifeste spre ironie. Aici, cel mai important lucru este interogarea. Interogarea propriei persoane, nu a altora. Mai int6i intrebdri legate de persoanele pe care le ironizez. Oricdt de ofensatoare vi s-ar pdrea o glumi la adresa dumneavoastri, gi tocmai pentru faptul ci vi se pare ofensatoare, nu vi gribili si rispundeli imediat gi cu
in sd scap de ea, de ce
sE
rqnunf la vivacitatea
si fi1i evitat). Urmitoarea intrebare: ,,De ce ironizez atdt de rdut[cios?". Nu cdutafi cauzala al1ii, in educafia primiti,
(cel mai simplu semnal: afi inceput
Eouenp KIRsHenuu,
Alwn Ennuesve .
t42
t43
Psihologia apdrdrii
in modelele pe care le-a1i imitat. Cea mai buni metodi de a vd impotnoli in reaua-intenfie, in reaua-vointd, pentru a trece apoi la agresiunea direct[ este s6-i faci vinovati pe alfii pentru propria nefericire. Este foarte ugor si te ascunzi in spatele unor explicatii de genul: pli colericii sunt intotdeauna mai
incisivi c6nd ironizeazddecdtfle,gmaticii, care au un umor
avantaje ?m{ aduce ipostaza de om ironic? Ce anume consolideazl in lumea mea interioard gi exterioard o astfel
de ironie rea?".
Simate cititor, nu cumva sim{i nevoia de a face ironii pe seama modelului nostru de intrebdri?
maibl6nd.
Poate interveni gi o rationalizare comodi, linigtitoare: ironia este un semn de inteligenfE 9i de spirit critic. Acum revenili la sursele inclindrii dumneavoastrd ironie. Cel mai adesea, ea a crescut gi s-a consolidat spre in cazul in care a fost aprobatl, s-a aflat in centrul atentiei. Deosebit de prielnicd pentru cultivarea ironiei rele gi crude este perioada adolescentei. Este o perioadi a lipsei de
6. Pnorccln Acest mecanism de apdrare este o consecinli a lucrului reful6rii. Datoritd refrrl6rii, pulsiunile erosului gi
thanatos-ului, care tind spre satisfacere, au fost descurajate, alungate din nou iniuntru, dar aici, in Sine, ele nu inceteazd si se manifeste. Oricdt de puternic[ gi de eficienti ar fi
redeiini, intermediard, de trecere de la copildrie la

maturitate. Adolescentul nu mai este copil, dar nu este nici adult. Aceast[ semiiegire din copildrie stimuleazl o atitudine ironic[ fatl de ceea ce este copildresc. Aceasta pe de o parte. Pe de alt[ parte, adolescentul manifestI ia1[ de adulli ceea ce Thomas Mann numea sabotaj ironic' Cu alte cuvinte, el se doregte in lumea adullilor, vrea sl fie egalul lor, ei ins[ ii prelungesc copillria, menfin inegal itatea. Imperialismul adolescentilor maturi incearcd s[ invingl printr-o ironie dispre]uitoare la adresa rolurilor
cenzura Supraeului in actiunea lui represivi, trebuie constlmati o mare cantitate de energie pentru reprimarea acestor pu lsiuni, pentru menfinerea lor in structura S inelu i,
pentru a le scoate din congtiinli.
Supraeul poate economisi acest volum mare de eforturi necesar refullrii dac[ igi orienteaz[ toate misurile
reprcsive nu asupra dori ntelor,,crim inale" ale purtdtoru lu i lor, ci asupra dorintelor gi acliunilor unei alte persoane. SA te bali singur este greu, dureros; obositor. Conflictul interior intre Sine gi Supraeu se mentine gi a*enizeazd.intotdeauna se pdstreaz[ pos ibilitatea aceit "a conflict interior sd irumpi in afari, si ajungi la cunogtinfa celorlalli. in plus, a t-e biciui, a-1i iepiima dorinleie inseamnl o recunoa$tere indirectd a vinovdtiei pentru faptul ci instanla Supraeului nu a fost suficient de vigilentd, nu a controlat suficient, nu a eliminat suficient doiintele
rezervi adullii, precum 9i la adresa adullilor, cu concepfiile lor invechite despre lume. ACeast[ caracteristicl a adolescentei justific[ atitLrdinea ironici, ipostaza ironici: de la inillimea ei' adolescentului ii este mai ugor si suporte faptul ci in via!6 existi mai multe mlsuri, mai multe niveluri, cd existi contradiclii. Aici ifi pofi pune intrebarea: ,,Dar de ce trebuie si fiu in aceasti pozilie de adolescent? Ce
pe care
li
Ie
Sinelui. Nu este mai bine, mai linigtitor pentru aparatul

psihic ca intreaga forl6aaparatului represiv sd fie orientati
Eouano KrRsaaauM, Ar-rrue ERsusevR
t44
t45
t Psihologia apdrdrll
se proiecteazd asupra altei persoane. Dupi ce [i-ai reprimat, 1i-ai alungat atAt de mult dorin(ele in Sine, nu te mai suspectezi de existenta lor. Nu le ai. Egti curat, neprihdnit in fala Supraeului tiu. Le au ins6 al1ii, le vezi la alfii, le acuzi vehement, te indigneazi.
Avem de-a face cu o ,,logici" de fundamentare gi cu un mecanism de acfiune a Supraeului. Remarcdm imediat urnrdtorul fapt: cu cdt este mai larg arealul obiectelor proiecfiei respective, cu atAt este mai mare probabilitatea ca ceea ce este condamnat s6 fie propriu celui care condamni. Prin lucrul proiecliei se poate gi explica permanenta ingrijorare pe seama ,,destrdb6ldrii" tineretului. Nu de putine ori, puritanismul este consecinfa unei refuldri. Dar, in cazurile in care el ia forme militarrte, agresive qi intolerante, neratdnd nici o ocazie de a condamna cu
asupra altei persoane, asupra comportamentului imoral al acesteia gi prin aceasta sd fie indepirtati de sine? In acest caz, dorin[ele reprimate propriei persoane
Individul care recurge la proiecfie va vedea

intotdeauna intr-o remarcd fdri nimicjignitor in ea o aluzie jignitoare. El poate vedea chiar intr-o fapti nobil[ un sens riu, o intrig6. Un om extrem de bun, ceeace se nume$te sancta simplicitas, este tocmai un om care, in principiu, nu este capabil de proiectie. El nu vede rea-intenfie, reavoinf[ in actiunile care il au ca obiect, pentru cd el personal nu este capabil de aga ceva. Obiect al proiec{iei pot fi adesea persoane care nu au nimic din viciile de care sunt invinuili, ceea ce inseamnd c[ proiectia este oarbi. Acest lucru dovedegte
c6 energia dorinlei refulate se mentine, cere sd fie descircati, iar teama de dezviluire a dorinfei in fafa Supraeului este mare. Aceasti frictr oarbi face si se lSrgeasci aria obiectelor proiecfiei, gi in aceaste arie
nimeresc persoane care, in mod obiectiv, nu se fac vinovate de ceea ce li se replogeazE.
deosebiti invergunare,,destribilarea,' altora, este vorba despre rezultatul unei proiecfii. lar pentru ca efectul proiecfiei si fie mai mare, puritanul igi dubleaz6 atacurile agresive la adresa liberti{ii sexuale cu bunele sale intenf ii legate de menJinerea puritllii morale, fizice etc.'a societifii, cu grija perrtru binele unei persoane concrete. Dupd cum vedem, atunci cdnd se manifesti printr-o excesivd severitate in a condamna gi a cere sancfiuni, proiecfia este necesard pentru a ascunde rationalizarea. Proiecfia se produce mai ugor asupra cuiva a clrui situalie, ale cirui particularitefi personale sunt asern6nitoare cu cele ale persoanei care proiecteazd. O fat6 bltrdni foarte cucernicd va invinovdti de destribilare femeile, nu birbafii; cel rnai aspru va critica insi rnodul de viatd,al vecinei sale, la fel de singurI ca gi ea.
Dezvoltarea patologictr a unei personalitdli care proiecteazl continuu gi mult se materializeazdin fixatia c6 tof icei din jur sunt contaminali de viciu, sunt necinstifi, rIi, gmecheri, vanitogi, comit adultere, se gAndesc numai
la avantajul propriu etc. etc, gi
ci
nurnai ea este o excepf ie
in aceasti lume a riului gi a ticilogiei. O personalitate care recurge la proieclie nu este autosuficientd, ea i$i poate justifica existenfa, sensul existen[ei sale prin negare, negarea altei existente, a altui
om.
Cea mai banali proieclie poate fi gelozia. Soful este gelos pe sofie. Eligi creeazd in minte imaginea groaznici a adulterului. Fantezia gelosului nu cunoagte limite, degi are o temi limitati, a se invafte obsedant ?n jurul unei singure scene, cea a ingellrii. Tot cea ce observd la sofie (a intdrziat, s-a salutat cu un alt birbat, se uiti tot timpul
Eoulno
KrRsHB,+uM, Ar-rNn Enen,tppvn
146
14',7
Psihologla apdrdrll
yalifestarê a proiectiei. Gelozia poate fi absolut lustrtrcatd. ln cazul unei gelozii excesive este vorba in primul rdnd despre un mare ata$ament faf6 de obiectui dragostei, de o dependenfi de el, in al doilea r6nd de o dragoste de.proprietar carc pretinde si fie singurui posesor, o dati pefltru,totdeauna, al lucrului ci're ii apa(ine. Se.obignuieEte sd se spund: ,,Este gelos, asta inseamndci iubegte',. Cel care irnpartageite aceisti opinie accepti sI se dispuni de el ca de un obiect. De reguli, un cuplu cu o mentalitate de felulacest nu cunoagte-alt mod de a-gi exprima dragostea decdt gelozia. [Jnei asernenea rorme de-dragoste i se asociazi deseori ?nci o concepfie, pi mai primitiv[:,,Bate, deci iubegte". Este interesaftie,..?a ilustrare a proiecfiei o situatie din practica consultaliilor psihologicL. O femeie tdnErd (in jur de treizeci de ani) ii povestegte psihologului cum s-a desptrrlit de iubitul ei. Cauzd.despdrfirii a fost refuzul acestuia de a se desp5rfi de sotia lui-gi de alegaliza legitura cu ea, cu amanta. Ceea ce a afectat-o a fost faptufcd solia amantului a luat la cunogtin!6cu destul calm ie sopl o ingela. La una dintre
situaliei. Bineinfeles, in sensul strict al cuvdntului, situafia in care solul are o amanti giin acelagi timp este gelos iie sotie nu este o proieclie, ci doar un caz de,dublairo*n . _Subliniem faptul c6 gelozianu este intotdeauna o
?n oglindi, transmite salutiri cuiva prin prietena cu care vorbegte la telefon etc.) este interpreiat ca o manifestare a infidelite$i. O astfel de. interpretare deformati a compor_ tamentului este deseori o_ proieclie olementard a propriei dorinfe de infidelitate. tvtii mutt Oecit atit, cAndaceastd dorinfi.a fo.st deja satisfrcute, ea este ,,ultat6,, este rafionalizati printr-o necesitate sau de un di"tut ui
p;f.;;
consultalii, imediat dupl bund ziua, clienta a lnceput r[ povesteasci foarte aprins despre ceea ce constituiE eveninrentul principal la ea la serviciu: colectivul din care ficea parte era preocupat si,,salveze" o colegi, ameninpti de pericolul de a fi pdrisitd de soful ei din cauza unei femei care incerca sd puni m6na pe el. Colegii, gi mai cu seamtr ea, fac tot ceea ce le stl in putinfd pentru a-l reda pe cel rdticit familiei, pentru a-l rupe de femeia aceea imorald, recurgdnd la toate mijloacele posibile pentru a-l reda copiilor. Psihologul gi-a dat imediat seama cd pacienta lui ignora sirnilitudinea situatiei ei cu cea a amantei despre care povestise. Aborddnd aceastd situatie psihanalitic, se poate spune c[ participarea pitimagl la soarta colegei ?n suferin|5 este iniliatl de Supraeul moral al pacientei,
obiectul blamului ei fiind nu propria dorinti de a-gi despl(i amantul de sofia legitimS, ci dorinfa femeii aceleia ,,lipsite de congtiinld" careo proceddnd identic, este invirruiti de imoralitate.
Dupd cum se gtie, la gedintele de psihanalizd (gi nu
numai, ci gi la consultul psihologic), pacienlilor le revin uneori fantezii gi dorinle infantile. ln sens restrdns, aceasta este una dintre principalele sarcini ale psihologiei: reinvierea (=con g tientizarea) dori n te or incastrate in cop i l6rie, crearea unei atitudini adecvate, relaxate, fali de ele, satisfacerea lor parfiall necontrolat. Foarte frecvent sunt
I
reinviate relatii complicate, ca si nu spunem patologice, cu rudele gi cu cei apropiati, relalii ce sunt ffansferate asupra psihanalistului ca persoani care incepe sd ia locul tatllui, al mamei sau al altor rude gi apropiafi (problema este mai
detaliati in capitolul,,Deplasarea"). Un psihanalist descrie un caz de manifestare a deplasbrii fanteziilor infantile sub formd de proiecfie.
Enueno Ktnsuonuu, AlrNa EnEuEpvR
l4g t49
Pacienta a transferat asupra psihanalistului vechile sale relalii cu tatdl sdu, relalii care reflectau schema generald a aga-nurnigului cornplex al lui Oedip (sd ocupi locul de l6ngi tatil iubit, indepirtdndu-li mama de el). Psihanalistul a devenit ?nlocuitprul tatdlui. Pacienta s-a indrigostit de el. Incongtient, acest lucru s-a manifestat in cadrul gedintelor psihanalitice prin dorinle destul de fdlige de a avea relalii sexuale cu doctorul. Ce face insd
pacienta? Ea recurge incongtient la proiectie. Adici trece asupra minlii sdnitoase ceea ce era in mintea bolnav6:
ur6sc" o sd apar6,,mE urigti". Vina este a lui, ci mi ur[;te' aga irrcAt faptut ca eu nu-l iubese pe acest oomizantrop" este justifiCat. Aga cum arati pe bynd dreptate.A'A' NalcLjdan, inlelegerea meoan i smului de lucnr al proieof iei permiie inlelegeiea unui fenomen caracteristic pentru ie lali ile interuriane: iubindu- I pe celdlalt, sunt indreptdJit sd md agtept la acelaqi lucru din partea
lui. Deseori;
considerd
ci nu ea, ci psihanalistul este atras in rnod
indiferenp ia16 de celilalt o rafionalizezi prin indiferenfa celuilalt iap'de tine [40]. Aqadar, proieclia este acel
mecanism care igi indeplinegte func{ia ,,de apirare" ,,d salvare" in cazul cdnd individul este aproape de conqtientizarea faptului cd are trisituri de caractsr negative,.o
irezistibil de ea. Mai mult decdt atdt, dupi pdrerea ei, el chiar a iucercat sd abuzeze de ea [88, p.173]. Proieclia se poate manifesta nu numai la persoane, ci gi la popoare 6au state. Pentru statul nostru (Rusia N.T.), in jur erau dugmani care nu doreau dec6t si ne fac6 r6u, sd ne distrug6, sd ne irnpund modul lor irnoral de via{i. Noi.nu gtiam nici o tard irr care ,,omul respiri atit de liber"a ca la noi. Bineinfeles, drepturile omului erau incdlcate numai dincolo de coftina de fier. In aceastd proieclie sunt
rnotivalie amoral6, fapte asociale. Apropiindu-se de congtientizare, informalia obiectiv[ ameuin{6 sd strice imaginea frumoasd despre propria persoand' Aceastl u-"-nin1u." este preintdmpinati de aoel mecanism de apdrare tare funclion eazdfoarte bine dupi principiul ,,vid paiul din ochiulaltuia, dar nu vid bArna din oclriul meu"'
Tocmai asta este bdrna mea' Ltrcrul cu proieclia. Acesta fiind unul dintre cele mai ineongtiente mecanisme de apdtare,este foarte dificil s5 lucrezi cu el. Dacd existi insd dorin![... inoercali sd vd punefi urmdtoarea intrebare: ,,Ce nu-mi place la oameni, ce caracteristici, ce fapte?". Ittventariali ceea ce nu,vi place. incercali sd detenninafi ce condamnali cel mai mult la oameni. De mare ajutor este intr-o asemen ea analizd conlinutu I teme lor aqa-num itelor convorbiri pdrintegti cu prietenii' cu cunosculii sau cu oameni necunoscuii, la o coadd sau intr-un tramvai sau autobuz. incercali sa stabilili ce anume constituie cel mai des obiectul atacurilor sau bdrfelor dumneavoastrd in cadrul acestor disculii; ce anume invinuili, ce condamnali la cel care este obiectul atacurilor dumneavoastrd invelgunate'
surprinzltoare dodd monrente: in primulr6nd este caracterul
total al proiectiei, cuprinderea intregii f[ri, de la secretarul general pdni la simplul muncitor (erau gi exceptii, dar ca orice exceptii, ele confirmau regula) gi, in al doilea rdnd, cu cdt era mai ingrozitoare realitatea din {ari, cu atAt deveneau rnai ostile omului morala gi practica noastr6, cu atdt mai intense, mai fantastice erau proiecliile in afard. Proiectia defonneazi procesele de cunoagtere ale omului. Daci un om urigte un alt om, dar nu vrea sd recunoascd fa!5 de sine acest lucru, de reguli, el va proiecta sentimentul sdu asupra celuilalt. $i irr loc de ,,te
{ Din irnnul de stat al l-t.R.S.S. (N.'f.)
Eoueno KtnsHnnuv, AllNn Enevsevn
150
t5l
Psihologia apdrdrii
ar
nou tur de ralionalizare. Punefi-vd o ultim6, intrebarei ,,Ce am eu in T.'n:,3:.yns congtiinlei mele, ce anume din mine mi_e rnca saJudec, pentru c[ simplul fapt de ajudeca acel lucru
i;i;i social, oamenii m6 evit6 etc. Bun, dar ce rd'il;s;;; ; dumneavoastrd? Aaa, opri[i-v6, nu incepeli un
dumneavoastri, atunci cine? c6 luptati pentru moravuri s^{neJoa,se, penfr u viitoru I I uminos it iritregi i o*.ni.i fapt, ce am de cdgtigat? Ce am de-pierdut . "i". $.-i, _de ,i;;, sinitatea se gubrezegte, nervii nu mi mai fin, sunt
recepteazi informalia ci suntprea inclinati,pr" critira *u ci.sunt prea exigenli. puneli_le celor din int eUar"a ,,Voi cum mi vedefi, ca pe un om caruia ii f,lace ,e .;itl;;; ;6 sg aryte indignat de anumite persoane?"'. Oupa intrebafi-vi: ,,De am nevoie si-i critic pe at1ii, cafolo-s-ai "r""u, din asta?". Nu v6 grIbili si cldeti in "upcana,ulionalizerii: cd nu putefi acceptanedreptatea, neoinstea etc; c6
De regul6, luptitorii pentru dreptate nici nu
ii,
invinuindu-i pe ei vI invinuili de fapt pe dumneavoastrl. Proiecfia vd deformeazi felul in care ii percepeli pe ceilalli. Aceasta duce la aparilia unor bariere in comunicare. Ce comunicare poate fi cu un om care nu vrea s6 vadl gi sd
aud6?
dacd nu
T.IoENrrrtcanne
,,Viala incepe ca soart6" [92, p.58]. Biologic, ci te nagti om, reprezentant al lui Horno sapiens, iar nu broasc6, garpe sau orice
fatalitatea este dati de faptul altceva. Fatalitatea este reprezentat6 de acel complex de particularititi biologice pe care le posedd un om, de felul in care se dezvoltd el ca fiinfI biologicd. Din punct de vedere social, fatalitatea consti in faptul ci omul se nagte cu capacitatea de a deveni om ca fiin1i social6. Omul se nagte intr-o lume sociali. El se nagte intr-o anumiti epoci, intr-o anumiti {arI, intr-o anumiti familie, el este conceput de nigte pnrinfi anume gi n6scut de o anumiti mam6. Originea biologici qi cea sociald ii sunt date omului; tocmai in acest sens incepe ca soafti viata omului, in primele zile, luni, ani, nu el hotirigte cum se va dezvolta ca fiinfd socialS, ci mediul lui social, persoanele care sunt legitura lui concretd cu lumea, Parafrazdnd o cunoscuti zicali, se poate afirma: spune-mi pe cine a avut copilul in preajrni gili voi spune soarta lui.
un teren strlin; cu altcineva. proiecgia este un alibi, ba nu-fi cere si te schimbi. in cele din urmI, ea face ca rglaliile cu ceilatli sd devin5 dificile. Cui ii'place sa fie obrectut unor atacuri? Nu to{i oamenii apropiall?nfeleg c6
o tupt?i .^ _ D.:igur, proiecfia 9:le noastre, la care noi finem roarte mult, Iupta cu gregelile
dar este o lupt6 pe
te gdndegti: invinuind pe cineva de necinste, nu cumva proiectezi asupra acelei persoane propria necinste sau, gel p1ti1, probabilitatea unei upropiut, manifestdri a eif Acuzdnd pe:altul de un p6cat,rr"n.rr, dumneavoastrA sunteti un urma, al luialam. "*i"tifi_ri,i;;
probabi I itatea cd practicali proieclia este mare tocmai in cazurile cdnd invinuili cu o obstinalie aproape maniacalI pe cineva apropiat de un anumit pacat. i, bine s6 stai gi si
fi deja o recunoa$tere a existeniei lui?i. Poate ci intrebarea estb pusi cam dur, dar
Primii oameni care au fost in preajma copilului determind condiliile de viati gi de socializare nu numai in perioada prunciei gi a copiliriei, influenfa acestora continudrrd sd se manifeste (uneori catastrofic de fatala) gi in continuare, in celelalte perioade de vArsti ale omului,
EouaRo KIRSHaAUna, AllNa ERevssva
1s2
153
noi dinafara irnago-ului s6 nu fie iecunosculi gi, din aceasti cauzd, sd nu fie asimila{i. Datoritd irnago-uluise produce lucrulcu impulsul . incongtient al Sinelui. Unele dintre ele sunt recunoscute ca legitime gi se cautd cii de satisfacere, altele sunt negate, aiirngate, cel pulin pentnr ci nu le-a venit urern"a] dacd ea va veni vreodatd. Dacd o dorin,ti interzisd este realizatd sau pur qi simplu prezentd.in g6nd, imago-ul,,igi mdn6nc6,' purtitorul de remugcdri sau (ceea ce acum esfe mai pulin periculos catastrofic) poate reugi sd alunge inci o datd dorinfa, s6 o ra[ionalizezq si o proiecteze, s6-i gdseascE substitute in alte obiecte sau ?n fantezii $i altele,;dicd scoate in aren6 tehnicile corespunzitoare de d imi'uare a disconforturui. Din punct de vedere psihanalitic: irnago_urile noastre reprezintd, poate o mare parte a SupraeulJi. unei persoanE foarte religioase gimorale este Îmago-ul cregtini Iisus Hristos. Convingerile lumea .in interioare formate ca un principiu oarecare au la bizl un imago, un model interior, chipul interior al cuiva. Dar sd revenirn la pozilia psihologicd. Ne apropiem, ce-_i drept, incet, de identificare. pen'iru inlelegeiea ei trebuie si trecem ?n revisti incdlcdrile in construirea
Imago-ul, in special in primele perioade, se formeazi incongtient. Imago-u I are cel pulin doul funcf ii : In imago, omul capitd un reper gialie ciruia recunoa$te lume4 o apreciazd 9i se orientbaziin ea. Menirea imago-ului este de a asimila anumite modele, daca este posibil, to{i stimulii din jur. Este posibil ca stimurii absorut
Influenla primelor persoane asupra personalit6lii se .^ manifestd in formarea aga-nurnitului inngo, a chipurilor pe care le au in psihicul copilului parinlif profesoiii etc.
imago-ului. Pentru aceasta vom lua drept bune rezultatele anal izei incdlchri lor imigo-u I u i, efectuate de Shtirl in [vezi
88, p.701.
Printa incdlcare. Lnago-urile sunt prea rigid

structurate. in primul rAnd, acesi lucru le limiteazd semnificativ raza de acliune; cu cdt este mai rigid imago-ul, cu atdt este mai largd sfera obiectelor care nu sunt lisate sd treaci prin imago, care, pur gi simplu, nu sunt observate sau sunt respinse.
Consecinta unei astfel de coreldri este insdgi imposibilitatea de a schirnba imago-ul, imposibilitatea de a-i indepirta caracterul hiperideal. Cu c6t imago-ul este rnai flexibil, mai suportabil, cu atAt este mai largi sfera
obiectelor care trec prin el, cu at6t este mai nrare incdrcarea imago-ului, dar cu atdt mai mare este probabilitatea de schimbare a lui. Imago-urile rigide duc la aga-numitele fixafii, la o predeterminare fatald a drumuluiin via{6. Fixalia pateml poate determina o fatd sI aprecieze la un bdrbat aseminarea leitd cu tatdl ei, mergdnd pdni acolo incAt si aleagi de bdrbat un potenfial alcoolic fiindci $i tatAl ei era alcoolic. Evident, imago-ul face incongtient alegerea. Acelagi lucru este valabil pentru fixa{ia matemS: solia este aleasi dupi chipul gi asemlnarea nramei. Sau: dupi un numdr de ani imi dau seama cu groazdcd sunt in multe privinte asemeni unui educator pe care l-am urAt in copildrie. A doua inc dlcare. Imago-urile sunt instabi le, extrem
pentru dezvoltarea personalitdlii, dar mai'tdiziu este
de schimbdtoare, nestructurate. Cel care are astfel de imago-uri este o persoani ftrI o axi interioare, cu o minte nestruniti. Un astfel de om este haotic tn cdutarea relatiilor, a atagamentelor. El se lasd condus de impulsurile sale incongtiente gi de situalia exterioard. Nu are loc"o interpretare a stimulilor exteriori gi interiori prin imago,
Eoueno KrnsHeAUM, Ar-rua EneN,teeve
154
155
thanatos-ului. Aceasta este calea luiNarcis. Sau, copilul fuge in lumea fanteziilor, in lumea propriilor modele, el nu are nevoie de parteneri de comunicarg conrunic6 numai cu el insugi. Aceasta este calea autismului. Cauzele unei astfel de inchideri asupra propriului imago, asupra a sine insugi il constituie faptulci mediul social al copilului ,e man ifestd intr-un mod im prev iz i b i I, neprognozab i L astazi
autoagresiv, adicd el este obiect al libidoului gi al
pentru ci nu are, de-fapt, imago. in spatele goanei dup6 impresii se afld nevoia de obiecte fixatb sau nevoia de afi obiectul unei astfel de iubiri fixate. Cel mai probabil, oamenii cu. un imago foarte amorf sau fbr6 imago nu au avut in copilirie persoane care sd fi reperezentat ceva pentru ei,_care si fi constituit un evenimentin viala lor, fie gi.u o coloraturi negativi. Absenfa unor astfel de oameni in cursul dezvoltirii sociale a copilului face ca acesta si fie lipsit de modele pentru imitare, pentru sublimare, pentru tiansfe_ rarea energiei libidoului gi thanatos-ului la un nivel uman gi social superior. De aceea, se pare c6 are dreptate Shtirlin c6nd spune ci printre indivizii cu un imago amorf se intdlnesc cel mai adesea ,,pacienli isterici ,"lutiu nedife_ renfiali" [citat din 88], care consumd energia libidoului gi thalatol-ului, incepdnd si manifeste si-rnptom e (vezi capitolul,,Formarea simptomelor,,). A treia incdlcare. Copilul igi formeazi irnago_urile distantdndu-se de oamenii reali. Imago-urile ,ul-" nu nimic comun cu mediul social. Copilul se inchide in pro_ "u pria carapace. Cum ar spune Freud, este autoerotic Ai
nu ai asemenea probleme. Abia acum ne apropiern de inlelegerea identificdrii. Mai int6i, se pot spune pe scurt
urmdtoarele. Prima incdlcare in sistemul imago-urilor, gi anume
structurarea lor rigid6, este generati de faptul ci respectivul copil adoptd atitudinea pe care o are fa15 de el persoana apropiatd, el se strdduiegte sI corespundd agteptdrilor acestei persoane. Mi se cere s[ fiu biiat cuminte, incerc si corespund agteptirilor mediului meu social (pirinfi, profesor, $efi). Identificarea cu mediul social inseamni adoptarea unor relafii complementare intre cele doui pdrti ale comunicdrii. Tiranului ii trebuie
o
care
victimI-voi fi eu victima; gefului iitrebuie un executant si nu crAcneascd - sunt gata Sd devin eu acela etc. Situalia identificirii are urmitorii parametri:
Este situalia unor raportur.i ierarhice. Cel cu care rni identific este intotdeauna mai sus, intr-o pozilie superioari. Cel care se identifici este intotdeauna maijos. Cel care se identifici se afl6 in str6nsd dependenli de superiorul sdu.
Superiorul impune un algoritm foarte rigid al

comportdrii, al g6ndirii, controleazi sever gi pedepsegte
orio abatere.
Mecanismul identificirii poate
fi
conectat in mod
con gtient sau incongtient. Incongtient, personalitatea poate
ghici conseoinfele care apar in cazul abaterii de la

comportamentul cerut, de aceea este mai ugor s5 accep{i, sI indeplinegti cerintele dec6t si te ?mpotrivegti, ceea ce face si se accentueze schema rigidd a comportamentului de victim6, se creeazd imago-ulvictimei. In aceasti situalie real6, comportamentul lneu se conformeazi imago-ului asimilat. Cu cdt este mai rigid imago-ul, cu atit este mai rigid comportamentul meu.
primegte o admonestare serioasi pbntru o operi aseminitoare. Copilul nu poate prognoza comportarea celor din jur fatd de el 9i recepteiz[ icest lucru ca pe o situalie de ameninfare gi de peiicol. Comunicdnd cu tine
este ldudat pentru ce a desenat cu creionul pe perete, mdine
Eoueno KnsHteuu, Ar_rnn Enrueeve
156
t57
.. .P: de alti parte, asimilez simultan gi imago_ul tiranului, al despotului, al cildului, cu at6t mai mu"lt cu cdt el este aldturi de mine gi il simt pe pielea mea ca atare. Dar.acest imago din situafia cu u"-"st tiran igi ia d*$" in viitor, pe.propriii copii, elevi, subordonafi, rur,,u"u#1 ' dar nu ,,aici", ci in alt6 situalie, pe alli ,,cai-de bitaie,r. .declangat Mecan ismu I identifi cirii poate'fi in mod congtient. Reflectez con$tient li consecinlele neplicute ale unor relafii asimetrice cu gefi.rl gi imi asum rolul de victimd, de executant care nu crdcnegte. Aici se face necesard rafionalizarea, justificarea de tipul: ,,Doar pentru moment, ci n-am alti solu1ie", ,,Ascult firi si crAcnesc, dar cum gtiu eu,,.etc. in ciuda faptului ca U incepui {ac md dau cu buni gtiinfd pe l6ngd gef adicd fin sub situalia, existi pericolul de a treie pe neobservate "ont-i de la o mimare a situafiei la o participarc reall,automatdla ea. Procesul de inv6tirn6nt este impregnat de situatii de identificare incipientd congtient'A. Frofesorul l-a invinuit pe elev c6 a oopiat. Esie iniliate identificarea.
Profesorul, care este autoiitatea,
este-
scapi cu o mustrare sau cu un doi. Situa{ia ia amploare. La teroarea psihic6 pot lua parte $i alte forfe pedagogice, chernate in ajutor: directorul, p6rin1ii. Identificarea cu forfa poate fi ilustrati in planul literaturii cu soarta eroului piesei lui Bertolt Brecht <Tot
:
soldat e>. Dacd la inceputul piesei el este un simplu proletar modest ,,eare nu bea, fumeaz[ foarte pufin gi aproape ci nu are pasiuni", care n-ar face riu nici unei mugte, in finalul ei avem de-a face cu un soldat al unei annate coloniale, un ,,om-tanc"l
...cuprins de dorinfa De a-gi infige din{ii in g6tlejul dugrnanului. Vechiulindemn de a ucide
Suslindtorii fam iliei, indeplinind
Al cuceritorilor
Ordin.
obligat si fie de acord. Si remarcim in ireacit ci "f"uui profesorul autoritar pro gnozeaza mai des riul decdt binere tn cea ce pnve$te comportarea elevului, credndu_qi astfel un cdmp de invazie autoritarl (dac6 vreau pedepses", dac6 vreau iert) gi satisftcdndu-gi totodate o tendinli narcisisti (sunt cel mai degtept, cel mai bun, cel maicinsiig iarelevii sunt progti, nu vor s6 invefe, sunt r6i, sunt necinstili). Si presupunem ci elevul neagi faptul ci uiopiat gi ci este sincer cAnd spune ci nu a cJpiat. Dar profesorul nu.il crede (,,parc6 pofi sn-l crezi!,;). Acum are posi_ bilitatea de a-l invinui pe elev nu numai de copiere, ci gi de minciuni, Situafia se complicd, este tot mai asimetrici cregte probabilitatea inispririi pedepsei. Elevul nu -ui
incadrat situatia:
$i toatd aceastd metamorfozi a avut loc intr-o singuri zi, gi totul a pornit din nepriceperea sau din frica (sau poate din ambele) de a refuza ceea ce nu vrei. Ceea ce a devenit inceputul identificdrii cu fo4a [15]. Pedagogul care iniliazd procese de identificare la elevii sdi folosegte un puternic aparat represiv gi avantajul poziliei sale pentru a invinge rezistenla elevului gi pentru ca acesta s6-gi insugeascd necoirdilionat gi ftri murmur ceea ce spune el. In cazul identifiedrii cu astfel de atitudini gi rnetode rigide de interacfiune, procesul de inv6!5mdnt incepe si aibd un caracter suplinitor, atenfia concentr6ndu-se nu asupra satisfacerii propriilor necesitdli de respect de sine, de recunoagtere a intregii bogdlii a lumii
altuia, ci pe elaborarea unor tehnici de comportament av6nd ca scop evitarea intrdrii in sfera de atentie a profesorului.
Eouenp KrnsHenuM, Ar-tr.rn Ennueevn
158
159
Tabelul
De altfel, aceastd tacticd a elevului este identificatl rapid citre profesorul autoritar, ciruia nu-i mai este de ajuns ca elevul si nu-l conlrazicl, sE dispard din raza atenliei lui ca o patl enervantE. Nu, elevul care la ?nceput s-a eschivat va depune poate eforturi gi pentru a-i fi pe plac profesorului. Prin aceasta se reduce probabilitatea aparitiei agresiunii la adresa acestui elev. Dar ce pofi se faci pentru a-i fi pe plac profesorului? Simplu ! Trebuie sd fii silitor, politicos, si cunogti materia qi, ceea ce e gi mai bine, sd iubegti obiectul predat de profesor. Acceptarea preceptelor profesorului are un temei negativ (,,doar ca si mi lase-n pace"), ea este trhiti de
de
Varialia coeficientului de inteligenfA (Q) la copii dup6 o perioadd de trei ani, in funcfie de felul educaliei in familie [79, p.59]:
Atitrrdiner nlrintior fattr de conii
Anrirr nctil4
Vrrirtin [O
-to
Daciwl firl interes fatl de conil l)nminnntl de confrol sever fifo.tt indonpndenfX dnr ctt narticinare foarte scdzutd
-o {
+05
+ 5-0
ol.ori indemndentl
crr narticioare moderatll
+no
con$tiinle nu ca un act de op{iune liberi, ci ca o tristi necesitate, ca ceva rigid, impus gi care nu se supune nici uneijudeclti. Dispare caracterul creator al procesului de invif6m6nt. Se restrAnge semnificativ spa!iul psihologic al personalitalii tn situalia datd, ea reducdndu-se la indeplinirea intocmai a indicaliilor profesorului. Dispare interesul de a invita, de a asimila qi de a-gi dezvolta personalitatea prin intermediul gcolii. La timpul sdu, psihologul sovietic L.I. Bojovici scria cd,dacd, un copil ,,se supune pasiv cerinfelor adultului, ?n cel mai bun caz, el va incepe sd reproduci ceea ce gi-a irrsugit, dar in el nu va apirea nici o cerinfi noul gi, prin urmare, nu se va produce nici un progres substanlial in dezvoltarea lui
Se pare c6 acelagi tablou, daci ttu gi mai riu, este de agteptai gi la gcoal6. E de mirare cd.din gcoala de la noi -ies
personalitili sdnitoase 9i creative, fie 9i cu titlu mai de exceplie. Circetitorii germani W. Kasselgi H. Hentshel au atras atenfia asupia faptului
ci
profesorii cu un tip
elevi,
autoritar de comportament, ,,deqi se fac ascultati de
te fornreazl totodatl'o structuri a motivelor care nu corespunde scopuri lor educative, buna disciplin6 obfinuti de aCegti profesori nefiind o dovadd a unui succes pedagogic" [46, p. 197'198). I pedagog-despot face ca elevii
Identihcarba cu un
psihicd" U2,
p.44ll.
Datele oblinute de cercetitorii

gi
si deprindi modalitdfi inadecvate de interaclionare' pe care le vor aplica nu numai altor persoane, ci 9i
americani, pe care le prezentim in tabelul de mai jos,
demonstreaz4 cd, gi in familie, pozilia negativi

repercutindu- se asupra dezvoltlrii lui intelectuale.
dominatoare a pdrinfilor este catastrofali pentru copil,
pedagogului-afresor atunci cdnd se va ivi prilejul 9i cdnd elevul nu va mai fi foarte dependentde el' in cele ce urmeazi ne vom referi tocmai la aceste modatiteli inadecvate de interaclionare' la care duce identificarea cu regimul autoritar al gcolii. in prirnul frnd, este vorba despre aga-numita barierd sinranticd. Este respins6 total orice cerinfi venitl
Eouenp KrnsHrauM, Ar-nn Enruerva
160
l6t
din partea unei persoane care gi-a permis o afirmalie sau o actiune jignitoare la adresa elevului. Subliniem ci este respinsl orice solicitare, chiar daci este rafionali. In al doileardnd, este vorba despre bariera tacticd,
Adolescentul igi pregitegte c6teva ase4iuni logice, cdteva
opinii despre via!6; pilde gi judecnti menite si ristoarne formullrile, standard, reprogurile, dojenile venite din partea adullilor. ,,Prefabricatele" de acest fel nu ajutS cu nimic la ?ntelegerea reciprocd, nu rezolvd situatia, dar ii dau adolescentului sentimentul c[ a iegit invingitor din
infruntarea cu in al treilea rdnd, este vorba despre vAndtoarea de
r
adultul.
gafe ale adultului, pentru a-l discredita. Orice eroare

comisd ?n cursul preddrii materiei de citre un cadru di-
dactic detestat, ur6t de elev (un lapsus, o gregeali gramaticald etc.), este retinuti, pentru a-i fi apoi pusi pe
tapet cu mare entuziasm. Un astfel de comportament din partea elevilor este un indiciu sigur de deteriorare a relafiei dintre ei gi profesor. In fine, in al patrulea rdnd, este vorba despre o situalie
de deplasare a unei agresiuni la care nu s-a reaclionat asupra altei persoane, asupr&'unor lucnni, animale, at6t,,acum gi
intregul sens al lucrului cu identificarea constd in formarea unei atitudini interioare de dialog fati de imago, fald de modelele interioare, faln de regulile pe care ni le-am insugit de la al1ii. Acest lucru nu trebuie si fie o contopire cu imago-urile ( dac[ mi contopesc cu imago-urile, mi identific cu allii; chipul meu interior, propriul meu Eu este doar o mascd a altui chip, al unui Eu striin),'d4 aceasta nu este o contopire cu imago-u'l altcuiva, ci un dialog cu el, este conqtiinla faptului cd tu epti prezent in mine, dar tu eSti tu, iar ez sunt eu. Aceasta nu inseamnd o detronare a autoritdlilor, ci inseamni ci alituri de alte autoritSli trebuie si apdri gi Eul meu ca autoritate. Comunicarea cu autoritatea prin dialog este po^sibi16 dacb la dialog iau parte doue autoriteli, a ta gi a mea. In caz contrar, dacd este o singuri autoritate, ea il va impinge intotdeauna po celilalt, care nu este
autoritate, la periferia comunicdrii Este necesar s6-mi'reflectez in permanenli comportamentul intreb6ndu-m6: ,,Ceea ce fac, fac eu sau un altul - tata, mama, profesorul, geful, alt6 autoritate? Nu cumva fac obiectul unei banale programiri? Nu cumva am devenitjucdria unei vointe strdine, a Autoritdlii altcuiva?'l.
$i, neapirat, trebuie sdmdintreb cAnd am devenitojucirie, il am pe celdlalt in mine? Cdnd am inceput sd nu mai spun,,nu"? Viafa incepe ca soartS, dar continui ca o invingere
de cdnd a
aici", cdt gi in viitor (vezi capitolul ,,Deplasarea"). O reguli.de temut a identificlrii este aceea ci cel care a fost umilit $i nu aireaclionat in nici un fel va reline din asemenea situatii o singuri invititurd: c6nd imi va pennite situatia, voi face gi eu la fel. Persoanele car@ au practicat gi practici in continuare identificarea au imago-uri foarte rigide, care dicteazl in esenfi numai un comportament polarizat:,fie un comportament frri nici un fel de murrnur faln de cel puternic, fie poziEiapumnului fap de cel slab. Cel care identifici nici nu se g6ndegte la posibilitatea comunicirii prin dialog.
so(ii.
EoueRo KtRsHeeuu, At-lNn Ens,veevn
162
163
8. FonNaaneA SIMPToMELoR
manifestat asupra unor egali sau superiori din punct de vedere al puterii, ci asupra unor copii, care sunt cai de
PusI al6turi de celelalte tehnici de aplrare, care ne uimesc prin inventivitate gi diversitate, aceast[ tehnici de apdrare ne uimeqte prin lipsa ei de logicd 9i prin indreptarea oarbi spre distrugere, atdt psihic6, cdt 9ifizic1. Este uimitor faptul cd ea tintegte distrugerea a ceea ce ar
bitaie supugi.
Se poate chiar spune ci o agresiune la care nu s-a reacfionat p6nd la capdt va reveni asupra ta, imbogdtitii cu gdnduri de rdzbunare gi mustriri de congtiintd. Aici sunt doud posibilitili: ori sd bafi pe cineva, dar s-o faci cu congtiinfa curat6, ori si nu bati deloc. Dar, cdnd bati pe cinev4 acest lucru este finalmente o lovituri dati Supraeului
fi
chematd sI apere.
in linii mari, formarea
sirnptomelor trebuie
considerati o form[ de deplasare, gi anume rdzbunarea, obiectul fiind insi chiar purtitorul acestui mecanism de apirare. Probabilitatea apariliei acestui tip de aplrare este cu atdt mai mare, cu c6t este mai puternici ;i/sau este de
giEului. Orientarea ?mpotriva propriei persoane ia forma unor simptome fizice gi psihice, adicd d;unor semne de
boal6.
Printre simptomele somatice, fizice, se numir6:

picioare gi mdini reci, transpiralie, aritmie cardiac5, ameleli, dureri puternice de cap, tensiune mare sau mici, infarctul miocardic, aciditatea crescuti, gastrita, ulceru l, spasmele musculare, dermatitele, astmul bronqic etc. Team6 ne este ci ar trebui si enumerim mai mult de jumitate dintre simptomele cuprinse in agendele medicale. Simptomatologia psihici este gi mai cuprinzitoare:
mai lungi durati actiunea blocajelor interioare sau exterioare ale dorintelor, pe de o parte, iar pe de alti parte, cu cdt este mai imposibill eliminarea acestor blocaje 9i
real izarea obiectiveior propri i. i n acest caz,im pos ib i I itatea inliturerii factorului frusffant este insotitE de imposibilitatea de a da o ripostd vinovatului sau unui obiect-substitut (de a
serizbuna) pentru agresiunea suferitE. $i atunci obiectul

agresiunii devine propria persoani.
Orientarea sau revenirea energiei thanatos'ului

asupra propriei persoane este provocati de imposibilitatea
de principiu de a reactiona in afarI. Din cauza cenzurii Supraeului (chiar dacl aceasti instanfd nu este foart dezvoltatd, important este ci ea existS), agresiunea asupra altei persoane, asupra unor animale sau lucruri este
iritabilitate, lipsd de concentrare sau imprSgtiere, stdri depresive, agitalie, autism etc. In receptarea simptomatologiei existS anumite legi. Oamenii sunt inclinali sd nu ia deloc in serios simptomele psihice. Excluderea este un simptom clinic. Individul percepe cu greu faptul cb multe dintre simptomele fizice sunt legate de afecliuni psihice. De regul[, simptomele
psihice neexprimate clinic sunt ignorate. Li se acordi atenlie rrumai in misura in care igi spun cuvAntul asupra capacitdlii de a duce o via{[ normalS. Dar nici atunci nu se recurge imediat la ajutorul unui psihoterapeut sau psiholog (de dragul adev6rului, trebuie s[ spunem cd
insofiti de mustriri de congtiint6, congtiente
sau incongtiente, de sentimentul de vin[, ceea ce constituie o frici in fa{6 Supraeului. La aceastS frici se poate adduga frica Eului in fafa realitiilii atunci cdnd reactia nu s-a
EoueRn KtRSHeeuu, AltNa Ensueevn
tr
164
165
o
Psihologla apdrdrll
psihologul este un personaj rar intAlnit in societatea

noastr6, ceea ce gi face sd se dea drept psihologi persoane
care nu au studii de specialitate, dar care i;i arogd capacitatea de a consulta, diagnostica gi trata). Situatia aglavdndu-se serios, se apeleazi in cele din unnd la un medic, la psihiatru. Dar aceastd ,,artilerie grea" nu este obignuiti gi poate ci nici nu vrea si aibi de-a face cu sufletul, ci numai cu trupul. Trupul este ceva care se vede, se simte. Daci in clinicile de psihiatrie se lucreazi cu psihicul, acest lucru se face in principal prin intermediul iorpului (sunt, desigur, gi exceptii, dar cu titlu de excep{ie). Medicamentele psihotrope ac}ioneazi asupra psihicului in mod intermediat, de jos in sus, prin intervenlia asupra somaticului. .Continutu I patologi i lor, problernelor, conflictelor psihice este ultimul care ii intereseazi pe medici, iar dacd ii intereseazd, este numai pentru a diferenlia diagnosticul, pentru a diferenlia delirul de urmirire de delirul de gelozie etc. Ca si fim corecfi, trebuie sd spunem cd multe boli psihice au ca parte a etiologiei lor gi cauze somatice (deteriorarea chimismului lesutuiilor, traume, toxicoza etc.). tn general, imbolndvirea rezultil din convergenla celor mai diferite casze. Existi insd gi un domeniu al tmbolnivirilor psihice a ciror etiologie nu este nicidecum biologici, somaticd, ci absolut psihicd gi sociall. Acesta este domeniul psihonevrozelor (termenul folosit eel mai frecvent este ,,nevrozi", dar el poate fi neclar; existE, spre exemplu, o nevrozi a
stomacului).
incongtientul. Datoritd nevrozei, dorinla frustrat[, conflictul interior sunt puse in fala congtiinlei individului. Dar, in primulr6nd, individulsufer6, este bolnav, iarin al
doilea rdnd, simptomele nevrotice mai trebu ie desci frate, simbolurile lor trebuie ghicite (la fel ca gi visele)J in mod frecvent, bolnavul ghiceqte vag ce problemi se ascunde ?n spatele simptomului, dar nu este capabil si: vadl adevdrul pdnd la capdt (tocmai aici se face necesar ajutorul psihoterapeutului sau al psihiatrului), sau acest adev[r poate fi ceva monstruos pentru congtiinld, gi atunciochiul vigilent al Supraeului nu lasd sd fie congtientizat. Retragerea in boali este o iezolvare sui generis a
problemelor nerezolvabile din viala individului. De ce alege omul limbajul simptomelor? Din punct de vedere psihanalitic, un rdspuns destul de precis la aceasti intrebare a fost dat de K. Ohme: ,,Energia pulsiunii care nu se poate descdrca ?n activitatea dorit6, cu un scop
bine determinat, alege o formi care exprimi pe de o parte problema ce trebuie rezolvatd,, iar pe de alta dorinla ce trebuie satisftcuti. Ea se coaguleazi intr-un simptom" [88, p.80]. Sau, dupd cum spune tot Ohme: ,,simptomul atrage asupra sa energia pulsiunii" [88, p.81].
Individul nu gi-a putut'rezolva in mod real problemele, nu a putut sublima impulsurile primare ale libidoului qi thanatos-ului pe obiecte acceptabile social. Nici celelalte mecanisme de apdrare nu le^rezolvi. Mai mult decdt atdt, folosirea lor intensivl iniliaza tocmai
formarea simptomelor. Individul renunfd la speranfa cu ceilalli. $i comunici acest lucru celor din jur prin simptom. Cum ar fi spus Freud, pentru incapacitatea gi neputinta sa de a schimba ceva in propria via!6, individul gisegte, de pildd, o exprimare somatici, a$a cum se
autoactual izdrii in I umea normal6, in procesu I interacli un i i
Nevroza este, desigur, o refulare ftri succes. Sub acest aspect, nevroza poate fi pusi in acelagi plan cu gregelile ftcute in scris, cu actiunile equate, cu visele 9i cu ,visele cu ochii deschigi" (fanteziile). Prin simptomele
nevrotice, la fel ca gi prin vis, gregeala de scriere etc. rdzbate
Epuanp KIRSHBRUv, Ar.tun Ennussvn
166
t67
intdmpli in cazul conversiei isterice - nevrozi clasic6, cea mai frecventd pe timpul lui Freud gi destul de rar intilniti astdzi. Acum existi mult mai multe posibilitali
pentru exprimarea propriilor probleme gi pentru realizarea sperantelor de autoactualizare. Isteria a fost la inceput o nevroz6 sfiict feminini. Pe timpul lui Charcot gi Freud, isteria constituia pentru doamnele din clasa burgheziei de mijloc singura posibilitate, dacd nu de a se autocottvinge, cel pulin de a comunica lumii ci gi femeia are probleme,
reacfie postfactum la ceva extrem de nepldcut gijignitor, dar deja trecut gi imposibil de reparat.
Ivan cel Groaznic a fost martorul neputincios al

unor scene de mare cruzime petrecute in palatele farului gi in Duma boierilor. Reactia la aceste scene a fost strucura
ci
gi ea este om.
Criza de isterie este un mod neverbal de a contunica (,fantezie pantomimicf,"). Nu este tnsd numai o comunicare, ci gi o triire primard a problemei; energia afectului lezat este luati gi mutatl la nivel somatic, corporal.
Freud a avut timp de mulli ani o pacientd care suferea de o nevralgie a felei: ,,Pentru mine era interesant daci acest simptom fusese provocat de cauze psihice. Cdnd am incercat si provoc scena traumatizantl, am vizut cd bolnava se duce in perioada de maximd sensibilitate a relaliei cu soful ei: a povestit despre o disculie pe care a avut-o cu el, despre o remarcl a lui resimliti de ea in mod dureros, dupd care a dus brusc mina la obraz,a lipat de durere gi a spus: <Asta a fost pentru mine ca o lovituri peste fa{dr>. Dar, datoriti
acestui fapt, durerea gi simptornul au dispirut" [86, p. 63].
patologici a caracterului sdu. Conversia isterici (manifestare somaticd a energiei psihice sub formd de simptom, de anomalie, de senzalii de durere) este o dovadl a faptului cd refularea a reugit intr-o anumiti mdsu16, problema"psihologicd nefiind congtientizatd. Aceastl problemi s-a deplasat in jos, la nivelul fiziologiei, al corpului, rim6nAnd acolo. Iar de acolo.este imposibil de scos numaicu mijloace fiziologice (medicamente, interven{ii chirurgicale). intrucet, din punct de vdere etiologic, nevroza isterici igi are originea intr-o problemd psihologic6, intr-un ,,conflict nuclear psihodirramic" (F. Alexander), ea nu poate fi rezolvati
decAt cu m ij loace psihologice. Aga a procedat Freud atunci
neputincioasi la o jignire suferiti din partea sofului ei. O reacfie isterici a fost gi ticul nervos al felei lui Petru I, apirut ca reacfie la scenele ingrozitoare pe care le triise in timpul r[scoalei streli]ilor, cdnd neputin{a lui furioasi s-a putut manifesta numai prin acest simptom. Mai tdrziu, c6nd a devenit atotputernic, acest tic ap6rea atunci c6nd se infuria peste mdsurd, iar mdnia era deja o
Nevralgia ei facialI era isteric6, era reac]ia
cdnd a transpus pacientul intr-o situalie traurnatizanta psihic; el a provocat-o, determin6nd pacientul s6 se ,,invdrteasc6" tot timpul in jurul problemei; in cele din unn6 a provocat catharsisul, eliminAnd astfel simptomul. Alte nevroze pot fi insofite de formarea unor simptome somatice, dar nu acest lucru este important in tabloul lor, in nozologia lor. Principale sunt aici stdrile psihice deosebite, resimfite maladiv (anxietate, depresie, disforie, euforie etc.)'gi acfiuni gi/sau intentii al c6ror absurd il sesizeazd pacienlii ingigi. Toate acestea gi dau caracterul neadecvat al vielii nevroticului gi il fac sd sufere (spre deosebire de psihotic, al cdrui comportament este
in gi mai mare mdsurd neadecvat, dar el nu sesizeazl acest lucru). Nevroticul suferd din cauza imposibilit6lii de a deveni normal, de a se schimba, de a se adapta la lume,
',F
Eounnp KtRsur.a.uM, AI-tNn
Ensnaeeva.
168
169
' in cazul nevrozei obsesive (simptomatologie anacastici), refularea nu reu$e$te pe deplin. Pare-se, continutul obiectului legat de pulsiune (de pild6, frica pentru viata copilului in exemplul nostru cu femeia din sud) dispare, este refulat. Dar refulatul pitrunde ?n congtiintd intr-o alti obiectualitate, printr-un alt afect, care il inlocuiegte (frica de obiectele sferice, ca str mergem pe exemplul deja folosit). Afectivitatea st[rii lezate (care nu gi-a gisit o descdrcare) se reduce, in congtiinfd este strecurat un obiect de care poti si te temi (frica s-a socializat). Pericolul de a scipa copilul din vedere gi de a trii intreaga via|[ cu mustriri de congtiin]d pentru faptul de a nu fi fost o mami bun6, de a nu fi avut griji de el, este insupottabil. $i frica reali pentru viafa copilului, gi
se transforma intr-un simptom real acceptabil social: frica de obiecte sferice. Aceasta este o suferin{d suportabild. Iar de simptomul acesta po{i scipa, te pofi vindeca. Nevroza stirilor obsesive este o incercare de a te vindeca singur de o fobie. Pericolul unor obiecte sferice il poli evita daci faci cutare gicutare lucru. in urma unei astfel de autovindecbri apare incd un simptom: ,,stdrile obsesive". $ansele de a scipa de o astfel de nevrozi sunt cu
din cauza imposibilitdlii de a schimba lumea ftcdnd-o un obiect pentru sine. In cazul psihoticului, de suferit suferi lumea.
ascuns al temerilor, de a ajunge la temerile incongtiente, ascunse de temerile evidente prezente. De altfel, aceasta nu mai este o nevrozdncio psihozd, datd fiind convingerea
rnaniacali. S[ mai amintim o dat6 exemplul cu un ten6r anancast, care, de cdte ori pirisea casa, verifica daci sunt stinse toate luminile gi daci este scos totul din priz5. Aceste operafiuni erau menite sd-i confere siguranfa cd locuinla nu avea sd ia foc in absenfa lui. Dar, fbcind aceste inspectii, el nu scotea niciodati ceva din prizd,,ba cdteodati mai gi punea cdte ceva. Fiindc6, de fapt, el dorea ca locuinla sZ
ardi, pentru ca astfel si scape de tatdl sdu: tatil nu avea sd

supravietuiasci durerii de a-gi pierde casa, sau, micar, avea sd devind alcoolic, gi atunci pacientul putea deveni capul
familiei (complexul lui Oedip, de inliturare a tatiluiconcurent). Faptul cd uneori gregea in inspecfiile ftcute casei aratb cI incongtientul iegea la suprafald gi ii spunea: frica gi inspecliile tale sunt un substitut, de fapt tu vrei
altceva, te temi de altceva.
reprogurile teribile faln de sine ?nsugi
Abaterile psihologice de comportatnent, imbolnivirile psihice, inclusiv simptomele somatice in cazul unor nevroze gi psihoze pot fi considerate destul de ugor tehnici
de ap[rare, mijloace paliative de reznlvare atAta unei situalii
actuale, cdt gi a unei situafii de viat6. Situalia cu

imbolndvirile somatice clasice, dat fiind faptul ci line de doctor gi nu de psiholog, este mult mai complicatd. De ce apare aici apirarea psihologictr? Ce ascund aici afectiunile
somatice? Iatd intrebiri la care putem rIspunde recurgAnd la aga-numita medicin6 psihosomatici.
atAt mai mari cu cdt este mai congtientizat faptul cd obiectul temerilor social acceptabile mascheazi de fapt obiectul real
al unei frici reale, care afostinlocuitineputAnd fi suportatd.
Deseori, anancastele sesizeazi in mod vag aceastd substituire. Cu c6t este mai mare convingerea maniacali in realitatea qi justefea actualelor temeri vidite de bolnav, cu atAt sunt mai reduse gansele de a ajunge la conlinutul
Medicina psihosomaticd a apdrut in anii '20 ai secolului XX ca reaclie la caracterul limitat, mecanic al medicinei qtiinfifice obignuite. Medicina psihosomaticl conceptuald privegte omul ca intreg, ca personalitate (nu pur gi sirnplu ca un corp
Eounno KrRsHeeuv, At-tt'ln ERgvseve,
170
t7l
biologic), cu o soart[ gi cu o situalie actuali de via16. Daci medicina gtiinlifici clasici (de laborator) cerceteazi gitrateazl procese patologice reale, in cel mai bun caz,
omul ca organism unitar (de relinut, ca organism), obiectul studiului psihosomatic il constituie (aga cum aratd chiar nofiunea de,,psihosomatic") atdt existenfa fi zici (somaticd), c6t 9i cea psihosocial6 a individului. in domeniuletiologiei (originii bolii), teoreticieni gi practicieni de seaml ai medicinii psihosomatice au lucrat cu modelul condifionirii multicauzale (F. Alexander) sau cu
model ul pl ural ist al factori lor patologic i (Th. Uexkul l), adictr au pomit de la faptul ctr ,,in loc de o cauzl gi/sau chiar cdteva
de vind gi predispozilia la autoflagelare. Persoanele cu un astfel de comportament tipic sunt, de reguli, victime ale
cauze ale aparitiei bolii trebuie presupusd existenfa unei multitudini de factori dintre cei mai diferili, care, unindu-se, declangeaz4 procesul bolii" [99, p.239).In aceste condilii, factorii psihologici au rolul lor. Unul dintre cei mai im portanti psihosomaticien i, Franz Alexander, cons idera ci vioara intdi in aceasti ,,condilionare multicauzal4" este
tipul conflictului psihoemolional inilial, sau,,factorul psihodinamic nuclear", care poate fi situat la mare distanld
in timp de boala propriu-zis6. Unii psihosomaticieni, precum F. Dunbar [75], au considerat c6 strucura personalitilii, in spe[6 caracterul ei, determind caracterul nozologiei Ii patogenezabolii. Tot potrivit lui Dunbar, la formarea simptomelor bolilor
card io-vascu lare sunt predispuse persoanele foarte determinate, asidue, care muncesc mult gi fanatic, nu cele care
accidentelor. Conform lui Alexander, in anii indep6rtati ai copil5riei, aceste conflicte apar ca urmare a reprimirii pulsiuni lor copilului. Si analizlm tratarea psihanalitic6 a cdtorva simpto: me somatice. ,,Focarul psihodinamic nuclear" a etiopatogenezei ulcentlui s to nncal este urmdtoarea situaf ie confl ictuali [73 ]. in primul r6nd, potenfialul bolnav de ulcer doregti sE rlmdn[ in situa]ia de dependenfl infantil4. El doregte si fie iubit gi s6 se aibi grij[ de el, sd fie admirat gi alintat. Este o stare care trimite la primii ani ai copil6riei, cdnd copilulera hrdnit, ingrijit, alintat. Dorinfa de dragoste la bolnavul potenfial de ulcer este tocmai o regresie, o inloarcere la acea stare infantili. in copillrie s-l produs o fixa1ie pe aceasttr situatie in unul din doutr cazuri: copilul fie c6 nu s-a bucurat de dragoste gi ingrijire, ,,nu a mdncat de-ajuns", fie c[,,a fost supralimentat" cu dragoste gi cu griji, nu a fost l[sat sd facl nici un pas singur, a fost sufocat de dragoste. in ambele cazuri,cel mai a--desea este cultivat la nivel incongtient un complex de inferioritate. Pe de altl pafte, acestei inclinatii de a se gti apirat, iubig i se opune tend inF, dorinfa de a dobdndi independenfi,
autonomie, de a rupe cordonul ombilical, dependenfa,

Aceasti tend inti se man ifestd deosebit de putem ic in timpu I primei crize a copildriei (,eu singur") gi la puberate. Drept urmare, se intlresc ambele tendinfe: cu c6t este mai mare nevoia de dragoste gi de atenjie, cu atdt se
sunt spontane, dar igi controleazi continuu comportamentul. Un original antipod al acestora il corrstituie persoanele care sunt de regu16 impulsive, orientate spre bucuriile clipei, cirora nu prea le pasi de viitorul indepdrtat, care neagd autoritatea (mam6, tatd, educator,
sot, gefetc.). Pentru acestea este caracteristic sentirnentul
manifestd mai presant dorinta de independenfi, de

autonomie.
Cel mai adesea, conflictul are drept manifestare exterioari o opozilie agresivd, cafallde un strdin, tocmai
ry
Eouano KtRsueeuu, At-lNa, EnnuEevn
172
t73
Psihologia apdrdrii
fat[, de persoana de la care se agteapti de fapt aju!!r, dragoste, grij6, refugiu (vezi capitolul despre formaliile reactive), dar... in addncurile cele mai profunde ale incongtientului existd o dorintd de dragoste, de protectie, de confort, asemeni celei existente la copiii mici. Dar acest comportament subdominant este mascat cu grijd de conqtiint6, este
Drept urmare, stomacul este supus unei actiuni cronice si modifice incet, dar sigur mediul acid al stomacului gi al peretelui acestuia. ,,Suprasolicitarea" continui a rnediului acid, a
de hipersecretie a sucului gastric, care incepe
ascuns sqb un comportament agresiv, aproape insolent, orgolios. Este adevirat ci, uneori, comportamentul agresiv selchimbi brusc pentru o clipi in ciin!6, in sentiment de vind, in mustriri de conqtiin{6. SI rnai adiugim cd nu la toli potenfialii bolnavi de ulcer se observi o agresiuae manifesti, ba chiar poate exista in mod vizibil o ,,pdnd6" pasivd a dragostei. Dae6 dorinla de a fi iubit nu se rcalizeazd, dacd aceasti dorinld infanti16 este supracompensat[ de propria independentd, de ultraresponsabilitatea pentru tot 9i toate, dac6 dragostea infantili nu este sublimat[ la un nivel mai
sistemului vasomotor gi neuroendocrin al stomacul u i duce la aparilia primelor simptome ale,,nevrozei stomacului": arsuri, eructalii, senzalii de durere. Acesta este semnalul inceperii sau continudrii procesului de erodare a peretilor stomacului, iar de aioi p6ni la ulcer nu mai e cale lungt. O etiologie sirnilari au aproape toate bolile tractului gastro-intestinal, inclusiv ulcerul duodenal sau astmul brongic. O dependenfi de mam6, sau de persoana care a avut acest rol, nerezolvatd in copildrie sau in adolescenld, igi va spune cuvdntul asupra dezvoltirii caracteristicilor personalititii. Dependenfa infanti16 creati din copilirie farmeazd tendinfe pasive, predispozitia la dependent6 a
personalitIfii, dorin]a de a fi apirat de altcineva in
inalt de,dragoste, pozitiile fiind egale gi imbogdtite (sd fii nu numai obiect, ci gi subiect al dragostei: dragostea nu numai ca sex, ci gi sufleteascl); potenfialul bolnav de ulcer o ia pe calea suplinirii regresive: locul lui ,,a fi iubit" este luat de ,,a fi hrdnit". Anterior, in copildria indeplrtatd, cele dou[ ipostaze s-au contopit in timp, formdnd un intreg. $i
rnomentele de pericol. ln ceea ce privegte nivelul fiziologic al comportamentului, se poate spune c5 la acegti indivizi se observd un dezechilibru vegetativ in folosul funcfiondrii dom i nante a s istem u I u i nervos paras i m patic, care inerveazi tocmai tractu I gastro-intestinal. In loc de a-gi mobiliza eforturile pentru a iegi activ
acum? Acum continul sd lucreze simbolul ,,a fi situl", acesta simbolizeazb, intermediazd starea de a fi iubit. De altfel, acest simbol este larg rdsp6ndit in viata de zi cu zi: faptul de a da sd min6nce, de a oferi adipost unui oaspete este un setnn ci acesta este iubit, respectat.
din situafiile conflictuale, individul inceteazi activismul, reduce excitalia (lucru de care rdspunde sistemul nervos
simpatic). Comportarnentu I I ui am i ntegte de comportamentu I unui om care se destinde, se relaxeazd (,,repaus vegetativ").
Exernplul
limiti
pentru acest lucru este aparilia diareei
(defecare excesivi) la o persoani care se simte in pericol.
Stomacul funcliongazl in mod real in agteptarea
hranei simbolice. El incepe sd secrete suc gastric. Procesul de agteptare qi de digerare a hranei simbolice are loc independent de dinamica funcliondrii nevoii reale de hrani.
Nucleul psihodinamic al etiologiei bolilor sistemului cardio-vascular (h i perton ie funclionaldo angini, m i gren6,
artriti reumatoidi) este incapacitatea pennanentd de reactie liberi a excialiei, a agresiunii. Sunt in cauzd, dp regul6,
,.
Eouenp KtnsHslut',t, AllNn EnEvEEve .
t74
'',
t75
. Psihologla apdrdrll
persoanele asidue, determinate, ambilioase, lipsite de spontaneitate. Acestea igi lnlocuiesc intregul activism cu scopuri pe termen lung. Ele tind spre succes, spre realizdri
este frecvent
sociale inalte. O astfel de gamd de caracteristici personale intdlniti la persoanele cu anumite profesiuni
(urigti, manageri, pedagogi). Candidate la bolile coronariene sunt tocmai aceste persoane, dac[ gama de particularititi enumerate este exprimatl in mod accentuat. Ambilia nemisurati, activitatea fbri misuri, nivelul foarte inalt al pretenliilor, la care se adaugi incapacitatea de a se destinde sunt tot
atdtea prem i se garantate ale simptomatologie i coronariene.
unor condilii nefavorabile de educare: cisnicia nereugitl a pirinfilor, comportamentul instabil gî particularitilile de caracter fie qi ale unuia dintre pdrinfi. In situafia actual6, la femeile insdrcinate se adaugd frica pentru soarta copilului, pentru propria soarti. De aici, un grad ridicat de anxietate, predispozitia la plAns. Psihosomaticienii consideri c6, dacd boala este condilionatd de deteriorarea anterioard sau actuall a raporturilor cu mediul social, concomitent cu tratamentul
medicamentos este necesarl prelucrarea psihoterapeuticE sau chiar psihanaliticb a nucleului confl ictului psihoemotional. Iatd de ce psihosomatica este o metodi ,,care analizeazl
in
acest caz predominl activitatea sistemului nervos simpatic. Acesta este continuu excitat peste mdsur6, este gata continuu de eforturi mari, tindnd continuu intregul organism in regim de mobilizare generalS, fbrd sd existe reacfie, sau, daci exist6, aceasta fie cE este foarte mic6, fie c[ nu aduce confort psihologic. Din punct de vedre fiziologic, aceasti presiune ?gi glsegte expresia intr-o activitate cardiacd intens6, ?n hipertensiune, in dilatarea vaselor sangvine din musculaturi, intr-o sporire a hidratilor de carbon (sistemul simpatic ineweazd tocmai aceste organe). Dar aceasti solicitare sporit6, aceastd excitalie mirit6 nu antreneazi organismul, pentru c5 nu existii o
desclrcare, o relaxare. Supraeul puternic interzice reacfia. Rezultatul este suprasolicitarea, uzarea organismului 9i a psihicului, fixarea (cronicizarea) conflictului psihodinam ic
relatia dintre doctor gi pacient ca sistem de rela{ii interpersonale reci proce" l7 3, p. 47 l. Din punct de vedere ps hanalitic, un doctor psihosomatician orientat privegte relaliile
i
doctor-pacient ca pe un model de relatii pe care pot fi simulate relaliile deteriorate reale ale pacientului cu lumea. $i ajungem din nou la intrebarea: dar de ce anume
de bazd gi formarea unei simptomatologii psihice

fi
apdri simptomatologia somatic[? Referitor la sirnptomatologia nevroticd, Freud scria cd ,,atdlia oameni s-au refugiat in nevrozi din cauza unor conflicte de viatl a ciror rezolvare nu le stItea in putere, primind un avantaj indubitabil, chiar daci in timp devenea costisitor, de pe urma bolii... Cine dintre dumneavoastrd poate spune cd nu i s-a intdinplat sd descopere cd in spatele unei nevroze se ascund nigte cauze de o asemenea facturi, incdt a trebuit si recunoascl boala ca fiind cea mai bunl
dintre iegirile posibile?" [58, p. 70-7tJ. Acelagi lucru poate
9i
ziologice patologice.
tireotoxicozei, nucleul etiologiei il constituie frica, triit[ in copildrie, de a nu fi in sigurantd, frica de moarte incercatS in mod frecvent. Asemenea stiri apar deseori ca urmare a
Pentru femei, care sunt supuse pericolului
fi incadrat gi in simptomatologia somatici.
Evadarea in boal6 este o incercare de a rezolva pe cale fiziologicd probleme psihologice gi sociale, mai degrabi de a sclpa de ele prin transpunerea lor la un nivel de reglare fiziologici, acutizdndu-le p6ni la simptomul
EoueRo KtRsHaRuv,
Altue
EnnIraEeva
t76
177
de boal6. Boala oferd un dublu avantaj. in primul rdnd, atitudinea fatd de un bolnav este cu totulalta, unui bolnav i se acordi o mai mare atenlie, mai multd griji, iar daci nu i se acordd rnai multi dragoste, cel pufin va beneficia
Lucrul cu evadqrea in boald. Medicina tradif iona16, atunci cdnd lucreazi realmente cu boala, se intreabS: De ce s-a imbolndvit omul acesta, ce cauze av dus la aparilia
gi la evolufia bolii? intrebarea,,de ce?" este cea mai radical6 pentru medicind. Pdnd aici merge medicul, nu mai departe. Numai ci, in leglturi cu boala, este posibili gi necesari o inffebare mai radicald: Ce anume mI face sE am nevoie de boala asta? Ce sens are mesajul bblii pentru mine? DeSpre ce vorbegte psihicului meu patologia mea
de mai
multi compasiune gi infelegere. Uneori,
acesta
este singurul scop spre care tinde boala. CAteodati, numai prin boald, numai prin simptom i1i revii, reiei rela{ii, pierdute
atuncicdnd erai sdnltos, cu mediul. Unui copil de trei ani care este dat la gridinili nu-i rdmAne de ftcut decdt sd se imbolniveasci pentru a avea posibilitatea de a.fl readus acasd, la mama. In al doilea rdnd, boala prezinti avantajul c6, bolnav fiind, te vei bucura de ingrijire, vei fi tratat' Boala este un apel la ajutor din afar6. Boala provoaci suferinti, dar tot ea aduce gi ajutor..$i cine gtie, poate cd doctorul, lucrdnd asupra simptgmatologiei, va ghici gi va inlitura cauzele reale. Si-l citim pe Freud: ,,Stdrile de boal6 nu pot exista cdnd pnigma este dezlegatd gi acest lucru este acceptat de Dar avantajele bolii sunt extrem de indoielnice. In primul r6nd, oricum ar fi, boala aduce suferinte, uneori insuportabile. In al doilea rdnd, dacd este vorba despre o evadare, o fugi in boal6, substituirea prin boali in satisfacerea necesitblilgr nu este o satisfacere reald a dorinlei, nu este o rezolvare realdaproblemei. in altreilea rdnd, simptomatologia bolii poate merge atdt de departe, se poate croniciza in asemenea m6sur6, iar stdrile patologice pot deveni atAt de ireversibile, incdt iegirea din boal6 devine imposibil6. $i corpul devine o victim[ a conflictelor psihologice nerezolvate. Rezultatul unui Eu slab, al unui suflet slab este un corp neputincios, care devine la rAndul lui un alibi pentru un om cu sufletul 9i spiritul slabe.
fizicd,, somaticE? Ce problemi psihicd nerezolvatd

mascheazi gi, totodati, simbolizeazd ea? Se pare ci aproape in fiecare simptom dobdndit in via15 existd o componentd, un substrat psihologic. Corpul propriu ,,se substituie" altui obiect, asupra cdruia trebuia orientatd inilial energia incongtientului. Mai mult ca sigur, o energie a thanalos-ului. In cazul unei rezolvdri reale a situaliei, energia thanatos-ului este orientati spre mediu, spre transformarea lui, ceea ce poate duce la satisfacerea unor necesitSli.
In caz u I fug i i in boali, energia t hanatos-u
I
bolnav" [58, p.69].
i, intdl
nd
piedici fie din partea mediului, fie din partea cenzurii

Supraeului, care interzic manifestarea distrucliei la adresa mediului, se reflecti retroactiv, adici aceastd energie se
desffeigoari inapoi, lovind cu aceeagi forfa in corp, gi anume in cea mai slabi parte a lui. Pentru Eu, distrugerea propriului
corp prin aparilia simptomatologiei este mai putin periculoasd decdt pedeapsa sau ameninlarea pedepsei din partea
mediului sau decdt mustririle de congtiin!i. Distrugerea corpului se produce incongtient, gi o vrerne nici nu se simt modific[rile patologice. Dar chiar gi atunci c6nd patologia s-a acumulat gi dn deja de gtire congtiinfei, Eul se amdgegte gi nu leag[ simptomatologia fizici de problemele de viati nerezolvate.
ffi
EoueRo KtRSHBeuv,
Alwe
Enrunevn.
178
t79
Psihologia apdrdrii
Dupd cum se vede, congtientizarea legiturii simptomatologiei bol i i cu baza ei psih ici este prim ul pas in travaliu I cu ,,fuga in boali" ca apirare psihologici. Al doilea pas constl in acceptarea faptului cd st[pdnul, subiectul acestui simptom, al acestei boli sunt eu. Este simptomul meu, este boala mea. Este o consecinp
a
i
'1
Eului meu slab, care a mers pe calea interzicerii realititii sau pe cea a cenzurii Supraeului. Eul meu mi-a permis si am acest simptom. Se pare cd existi ceva care mi-l face
necesar.
',
tem sd spun, s6 rostesc? Sau, poate, ce nu vreau si las s5 sE inghit? Ce jignire nu pot s6 inghit? Sau: simt o greate. Ce anume nu pot digera? Ce nu pot asimila? De la ce mi-e greaftr? Este remarcabil faptul cd I i rnba care trans m ite s i m ptomato lo gia fizicd, (,,im i face greal6",,,Mi doare inima pentru el", ,,Mi se strdnge totul pe diniuntru de frictr") are deja posibilitatea de a interpreta o stare^ posibilitatea de a descoperi confinutul problemei. In incheierea acestui capitol, vom da ca exemplu
treacl in mine,
treilea pas este congtientizarea faptului cd eu creez simptomul. Dorim s6 subliniem formularea,,cum fac simptomul", nu ,,cum apare simptomul". in cazut celei de-a doua formul[ri, nu imi asum faptul de a fi autor al simptornului, aici simptomul pare a acfiona obiectiv, se rnanifesti in afara vointei mele. Cel de al patrulea pas este congtientizarea a ceea ce ascunde sirnptomul. Sau, intrebarea poate fi pusl altfel: ,,De ce am nevoie de acest simptom?". Este de la sine infeles ci demarcarea pagilor in acest demers este pur convenlionali, Bolile de iniml... Mi doare inima. Ce boal6 sufleteasci de iniml se ascunde in spatele bolii fizice de inim6? Nu cumva expediez o boali sufleteasci de inimi asupra cordului, ldsAnd-o nerezolvati? Atragem atenlia asupra faptului ci expresia,,boli de iniml" se folosegte atAtla propriu, cdt gi la figurat, metaforic.
Al
h i
j
de travaliu cu simptomatologia un caz din practica

gestaltterapeutului F. Perls: ,,Mi-a fost trimis un violonist cu un spasm care se dezvoltase in mdna stAngd dupi cincisprezece minute de cAntat la instrument. Nizuia si devini solist, gi cdt timp c6ntase ?n orchestri nu aplruse nici un spasm. Din punct de
vedere nevralgic, toate cercetdrile au dat un rezultat negativ. Era un caz psihosomatic, care necesita psihanaliztr... CAnd a venit la mine gi s-a indreptat spre divan (in psihanaliza clasici, pacientul stl ?ntins pe divan -N.A.), l-am oprit gi l-am rugat s[-gi aducd vioara. De ce?
Mi
doare in gdt. Cum simt durerea? Ca o strdnsoare.
Nu cumva vreau str strig? Ce anume vreau sd strig? Cui vreau si-i strig? Sau, poate, la cine vreau sd strig? Mi doare in g6t? Am un ghem in g6t? Ce este ghernul acesta? Ce nu pot inghili? Ce cuvinte, expresii, sunete mi-au rimas in gdt? Ce nu vreau si spun? Ce rni
Vreau sd vdd cum afi reugit si faceli spasmul. El a adus vioara gi, stdnd in picioare, a inceput s6 c6rrte, splendid. Am vtrzut ci se sprijinea pe piciorul drept, petrecendu-l pe cel st6ng peste el. Cam dupl zece minute, a inceput sd se legene. Acest lucru s-a accentuat pe nesimlite, pentru ca in c6teva minute migcarea degetelor si se incetirreascl gi acuratelea interpret6rii si dispari. S-a oprit din cdntat. -Vedeli? Devine greu. Dacd mE oblig s6 continui, se dezvoltd spasmul gi nu mai pot cdnta deloc. Dar cAnd cdntafi in orchestri, nu avefi niciodati
spasme?
ffi
Enunno KtRSHeeuM, At"tNn Eneuspve
180
l8l
Psihologia apdrdrii
Niciodat6. Stali jos? Binein{eles, dar ca solist stau in picioare. - Bine, dati-mi voie si vb masez mAinile' fineti picioarele depbrtate; ou genunchii pufin indoili' Acum reluafi. Dup6 doudzeci de minute, in care a cdntat splendid, ochii i s-au umplut de lacrimi. Bdiguia: Nu pot si cred, nu vreau sd cred' pe $edinfa noastri se sfdrgise, dar l-am rugat clientul care urma si mai aqtepte' Era mult prea important! Voiam sd m5 conving, a$a ci mi-am pus clientul s6 mai cdnte cdteva minute" 143, p. 63'641. Perls i-a demonstrat clientului sdu cum, cu ajutorul unor astfel de rnanipuliri incongtiente ale corpului, acesta creeazd simptomul de spasm atunci cdnd se produce-ca solist. Se pare cd spaimul ii permitea muzicianului respectiv sb nu fie solist gi, astfel, sd nu.descoPgrg c3 poriUllitagt. sale interpretative nuse-situau la nivelul dorit 'de et. perls atrage atenlia asupra faptului ci, in ciuda dispariliei spastnului 9i a posibilit6lii demonstrate de a deveni'solisi, individul respectiv nu a devenit un interpret remarcabil. Cel pulin, Perls 1u- i-a vizut niciodatd numele printre cele ale unor soligti de renume, 9. Fonva1l REAcrlvE De regul6, se considerd c[ aparilia unei form-afii reactive estJ lniliata de un conflict intre o dorin|l 9i interzicerea de citre un Supraeu sever a satisfacerii ei' Cenzura imi interzice'pdnd sb mi 9i gindesc la acea
dorint6, tot travaliul ei este indreptat spre refularea obiectului satisf'acerii dorintei. Confl ictul care continud intre dorinla puternici gi cenzura represivi a Supraeului provoaci frica de a nu corespunde normelor general
acceptate de comportament.
Ca exemplu de formatie reactivi poate servi o
'.|
f
c
jignit pe vine si pl6ng6. Dorinta lui este pe deplin justificati atdt fiziologic, cdt gi psihologic. Fiziologic, pldnsul reprezinti o descdrcare, o reactie musculari, o
situafie obignuitd din copildria unui biiat: a fost
nedrept,
ii
relaxare. Psihologic, pldnsul servegte nevoia de alinare, de mdngAiere, de dragoste, de restabilire a dreptdlii. in cazul biiatului insi, aceastd nevoie de descircare gi dorinla de alinare s-au lovit de ceea ce cerea din partea lui mediul, persoane care erau importante pentru el, figuri de referinfi: tatdl, mama, fratele mai mare, invitdtorul.
gifonat, contradictoriu, ,,bipolar" gi nepierdut continu6 si tr[iasc6, concentrdnd o mare cantitate de energie, ceea ce
,,Beielii nu pl6ng !" Aceastd cerinld este acceptati de aenzura Supraeului cu at6t mai repede, cu cdt este mai importantd pentru bdiat persoana care ii cere sI respecte aceasti interdicfie. Serrzatia de pldns este curmati de contractarea diafragmei, de tensiunea muscular6. Actiunea intrerupt[, gestaltul ,,pldns" intrerupt se unegte cu opusul s[u, gi dnume ,,bdiefii nu pl6ng". Acest gestalt
se exprim[ intr-o tensiune permanentS, contrac{ii
musculare, comportament rigid, incapacitate de reacfie. Iar acum, ln situatii la care reaclia fireascd ar fi pl6nsul,
se manifesti numai o duritate, o inflexibilitate, o voinfd de fier, bdrbi{ie, tot atitea calitili cu care se poate m6ndri
un birbat. Strategiei firegti in situa{ia uneijigniri, a unei pierderi, ii ia locul strategia opus6, reali2atdsub controlul sever al Supraeului.
Eoueno KrnsHBeuM, Ar-rNe Encueeva
il,
lg2
183
Ca urmare a formatiei reactive, comportamentul schimbi ?n opusul siu, adicd cu semn invers. In acest caz, obiectul dorinfei, obiectul relafei se menfine. Se schirnbi semnul relatiei, adicl urd ?n locul dragostei gi
se
viceversa.
Si analizim o foarte rdsp6nditi situafie in

subcultura adolescenfei'tinerelii, extrem de severi fafl de manifestdrile de tandpete ale unui biiat fa{[ de o fat[. Un astfel de comportament riscd batjocura, ostracizarea, este insolit de teama excomunicirii din grupul de referinti. In acelagi timp, perioada adolescentei este perioada celei dintdi iubiri, a primei indr6gostiri, a chinurilor dragostei. Prin mecanismul formaliei reactive, dragostea gi tandrelea adolescentului se transformd intr-un comportament care, in aparenfS, este contrariul dragostei gi tandrefei. Biiatul necdjegte fata, ii pricinuiegte tot felul de nepllceri: o trage de pdq ii dd cu ghiozdanul in cap, nu-i dd voie si treacd. De reguli, biiatul nu congtientizeazd cauzele reale ale unei atenlii atdt de asidue fap de acea fat6. gi tdnirului ingdduie dragostea
Putin mai tdrziu,cenzura Supraeu lui adolescentului fali de sexul opus, dar
sever" etc.
probabilitatea apariliei formelor reactive. La nivelul comportamentului social, formele reactive ?gi gtrsesc expresia ?n.respectarea ou strictele a stereotiiurilor sociale:,,Btrie1ii nu pl6ng",,,E ruginos s6 umbliau f"t"", ,,Eu sunt gef, tu egti un prosf,, ,,Un gef bun este intotdeauna
reactivl este sustinuti prin zicale ta care subscriu gi femeile: ,,Dacd o bate, inseamni c[ o iubegte,,. Cu c6t societatea este mai autoritarI gi cultura este mai represivi, cu at6t este mai mare probabilitatea formdrii cenzurii represive a Supraeului gi cu aret este mai mare
acelaqi Supraeu, mogtenind clar morala rigidi a subculturii tirrerefei, prevede insofirea dragostei cu un acompaniament destul de cinic, cu bravadS, cu interzicerea unor relagii
sirnple gi sincere. Aici existi un mare pericol, gi anume ca dragostea insofiti de un astfel de cinism sl nu se poatl manifesta firesc, sincer gi cu delicatefe. Mai mult decdt atet, atitudinea cinicl fa![ de o fati poate face pur gi simplu
irnposibili manifestarea dragostei, rdmAnAnd numai aceste atitudini cinice gi grosolane. [n acest caz, forma reactivi g -a s5v6rg it acliu n ea neaven it5,,,a aplr at" person al itatea
i
de batjocura camarazilor, ca gi de sentimentele adev6rate.
gdndea, bineinfeles, c[ anificialitatea -amabilitalii ei era rezultatul fonndriireactive, era de fapt agresiunea ei, ascunsd cu grijd gi siegi, fafi de gef, agresiune dare se manifesta cu semn invers, cu plus in loc de minus.
sinceritate, faptul ci amabilitatea $i politetea ei nu erau spontane, frcdnd qi rnai active cenzura Supraeului. A inceput str faci eforturi gi mai mari ca sn-giindrdgeascd geful. Nu se
prevenitoare. Gisela congtientiza o anumiti lipstr de
prezentat intr-o lucrare a lui peter Lauster [g3]. Secretara Gisela F. se supdra mereu pi geful ei. Era iritati de atitudinea incorecti a acestuia raliaeea. Iritarea repetat5 gi agresiunea reprimatd continuu au f6cut_o str tl*pe si nutreasci un sentiment de uri faln de gef. Dar Supraeul.ei^sever gi represiv, care se conducea dupi stereotipul ,,Oamenii cumsecade nu gtiu ce e ura,', ,flumai oamenii rii urisc", a refulat acest sentiment frecvent de neplScere gi chiar de ur6 fap de gef, Supraeul d6ndu_i forma unei amabilitili accentuate $i a unei atitudini extrem de
Un- exemplu de acliune a stereotipului ,,Un om cumsecade nu ur6gte" asupra apariliei fonnei reactive este
In
ceea ce se numegte infelepciunea popular5, forma
manifestarea excesivd, accentuate a unui sintiment poate
._Acest exemplu este interesant gi prin faptut
ci
Eounno KrRSHnauv, AltNe
Ensuseva.
184
185
fi tocmai un indiciu al faptului cdlabaza lui
se afl6 un sentiment de semn opus. $i, fireqte, lipsa de sinceritate a sentimentului transformat reactiv este sesizatd de cel fali de care este nutrit sentimentul respectiv.
Lauster aratd cd forma reactivd demonstreazi fafi de el insugi gi fall de cei din jur. Bineinleles ci aceasti minciun[ este incongtientl, sinceritatea fali de sine este uneori atdt de insuportabild, incdt nu poate fi congtientizatl, Si atunci cel tn cauzi se apdrd de aceastd cunoa$tere.
deosebit de clar falsitatea Eului
In povestirea,,Rdtdcirea voinfei" de Lidia Ginsburg, autoarea dd un exemplu uimitor in acest sens, gi anume, separarea de sentimentele reale cu ajutorul formei reac-
frdu liber dezgustului, cea mai josnici reactie posibi16 la scena cu lebirvurgtul" ll7, p. 142f. Vederea tatil u i ciru ia i i era foam e a stdrnit,,traval i u I sever al memoriei". Prin contrast cu comportamentul dur faln de bAtren, eroului povestirii ii vine in minte scena din copil6rie, cdnd s-a simlit invlluit de cildura gi grija pe care
i le purta tatdl sdu. $i acest contrast intre cele doud scene, cea prezenti gi cea redati de memorie, prdmite o mare amploare a durerii, cdreia Eul siu slab, aspru gi egoist nu-i putea face faf6. $iatunci Eul, ,,ddnd la o parte tot", inldturd contrastul, curml travaliul dur al memoriei. Dar odati cu ?nliturarea,contrastului, a scenei din copil6rie, este inlituratd gi-compasiuneafaldde bdtrdn, care ar fi implicat din partea sa eforturi, griji, complicalii. $i atunci,
compasiunea se transformd in opusul ei, in dezgust fate de bdtrdnul care igi potolea foamea gterpelind de pe mas6. In continuare, povestirea arati cum sentimentul de dezgust, apirut drept urmare a travaliului fonnei reac-
tive. Eroul povestirii, An, un om egoist, este chinuit de un sentiment de vin6, provocat de faptul cd se derobeazi de la a avea griji de tatdl siu, care se stinge incet de bitrdnele in singuritate.'Iatd un fragment din aceastd povestire, care ilustreazi tocmai travaliul terbil desfbgurat de mecanismul de apdrare pentru distrugerea personalitdlii eroului: ,,Dar cea mai apdsdtoare era scena cu lebdrvurgtul' Bdtrdnul venise la elqi mdncaseri amdndoi destul de bine. Pe urmd An a iegit din cameri; intr6nd din nou, l'avdzut pe bdtrdn la masl, adundnd cu cufitul resturile de lebirvurgt din farfurie. I'i fusese ruqine s[ spun6 ci ar mai fi mdncat. An s-a simlit lovit in inim6. Adevirul a fAgnit gi a adus pdn[ la congtiinla lui o scend de demult: el, copil, in cabinetul bStrdnului. Stdturcegte pe divan; pe farfurii, in fala lui, preferatele lui: alune chinezegti gi mandarine <...> $ocul a fost at6t de brusc, inc6t era gata si sffi;ie pentru o clipi pdcla lagitilii gi asprimii... Dar debutul durerii i s-a pfuut prea puternic, promildnd si ia amploare. $i ddnd repede deoparte tot ce putea alunga p6cla, d[du
tive, nu a inllturat gi;nu a inlocuit sentimentul de vind fatd de b[trdnul decrepit. Prietena lui An, Lisa, atinge chiar miezul tragediei personale a lui An atunci cdnd spune: ,,Ai observat, oamenii care gi-au iubit intr-adevir pnrinfii suportd destul de impicati rnoartea lor. De chiniut, se chinuie egoigtii, fiindci in loc si se g6ndeascd la cel dispirut, se gdndesc la vina lor" fl7 , p. I 5a]. In practica psihoterapeuticd a unuia dintre autorii cdrfii de fafd au fost caz uri in care clientii gi-au dezvdluit lor ?ngile la consultalii existenta unor sentimente negative fa![ de o mami sau un tati autoritar, care continuau gi la data respectivd sd se amestece in viala copiilor lor in vdrsti de treizeci-patruzeci de ani. Depringi din copil6rie si fie recunoscdtori, iubitori gi politicogi, ei sunt gi acum atenli in permanenld la ce ar putea spune mama sau tata
Eoueno KlnsHenuu, At-tNe
Ennvngve.
186
187
atunci cdnd fac ceva de capul lor. Propriile fapte de sinestitdtoare sunt considerate de acepti copii adulli ca o revolti, ca o lipsi de recunogtinll fap de mama care,,gi-a
cilitoriile
diruit intreaga viafi"

dar neput6nd -Cei
gi continud
si
etc. Sofia pe care gi-o alesese fiul lor nu i-a prea entuziasmat. Pdrintii nutresc in taini un resentiment fa!6 de nurori. Dar, perinfii in cauzl nu-gi congtientizau atitudinea
o fac6, un asemnea
venili la consultalii nu vor s[ congtientizeze
fi niciodati rlsplltit'
negativi fall, de so{ia iubitului lor fiu, din contrtr, igi

manifestau in fel gi chip grija faJi de menajr.rl lui. Evident, era o grij6 excesivl gi enervantii. T&rirul cuplu afirm6 c6 plrinfii nu inceteazi si se amestece ?n viala lor. Pdrinfii le-au cump[rat o casi scump6, degi ei, cuplu, ar fi preferat o locuinti mai modestS, intr-o alt} zon6 a oragului. Pdrinlii le-au cumptrrat mobild scumpl, au aranjat chiar ei cas4 au hotirAt ce plante trebuiau puse in grtrdintr. Ei vin de patru ori pe an in vizitldintr-un altoraS (de lao distan!6considerabili, 2500 km), pentru trei slptim6,ni, intervalin care Ie fac zile fripte tinerilor. De cum sosesc, preiau conducerea gospoddriei, tAndra solie nu trebuie sd mai intre in bucdtirie, este spilatl din nou toatE lenjeria din casf,, se cumpf,rA alimente cu nemiluita" se face un alt aranjament al mobilierului, tatdl spall automobilele deja sp[late, se ocupd de gridin6. Oriunde merg, pldtegte tatdl. Inainte de a recurge la psihoterapeut, t6ndrul cuplu fbcuse nenumtrrate incercdri de a scdpa de tutela pdrinlilor; acegtia luaseri acest lucru drept nerecunogtinfi. Este de la sine infeles ctr grija excesivi a pirin{ilor a dus la agresivitate din paftea copiilor. Copiii au ?nteles, pe buni dreptate, ci aceastE grijd era mult prea mare pentru a fi sincer6. In spatele ei se ascundea antipatia fatl de nord gi nemulgumirea fafi de fiul lor pentru alegerea fbcuti. Este o situalie destul de frecventi in multe familii care au un singur fiu, coplegit de
prezenta unor sentimente negative (iritare, fricE" agresiviate),
tare sunt intru totul firegti gi constituie rlspunsul la intervenliile f6r[ sfiirgit ale mamei sau tat?llui ln spaliul de
viap al copiilor [or, in soarta lor. Aceasti refulare continutr a sentimenielor negative a fost conditionatl do cerinta Supraeului de a fi ,popii recunoscltori"; este adevIrat, ace$ti ,popii recunoscltori" igi pierd uneori firea, fipl la-mama prei grijulie, care, se gtie, vrea numai binele copiilot {!: icegda negtiind sb-gi ductr gospodiri4 si aibi grijd de copiii lor etc. Astfel de rateuri afective la copiii care ,,trebuie sd fie recunoscitori", includ automat sentimentul de vini (,,am f ipat la mama"), mustrlrile de con9tiinJi 9i, ca rdspuns, sporirea peste misuri a recunogtinlei' Cercul se inchide din nou. bependenla sirnbiotici de pdrinli este menlinutl 9i consolidati de aceste revolte sporadice impofiva ei. Se poate analiza aparilia formei reactive 9i la pirinlii grijutii, dup[ cum se pot analiza 9i consecinfele uti I izirii aceste i protecti i asupra cop i i lor' Pentru aceasta, vom analiza un caz din practica consuttaliilor renumitului psiholog american Pau I (Pavel) Watzlawick [l01]. Un cuplu de tineri cdsltorili este apdsat de dependenla de pirintii solului, Ae grila excesivtr a acestora. Sotul, singurul copil la-parinti, era deja de cAliva ani pe propriile picioare din punct de vedere economic. Pnrinlii i-au dat intotdeauna cu mult peste ceea ce ar fi fost necesar: i-au deschis inci de copil cont in banc6, i-au cumpirat magitti, i-au finanlat
dragoste, pentru care nici o norl nu poate fi prea buni (,,l.,limeni, fiule, nu te poate iubi ca noi. Nimeni nu poate avea griji de tine a$a cum avem noi"). in situalia anaiizat| de noi, tAndra sofie era foarte pomiti pe pdrinfi, ea era cea care simfea cel mai bine lipsa de sinceritate a grijii ce li se
'tt
Enunnn Ktnsuneuu, At lNn EnEnasn've
188
I
189
purta. in spatele amabilitdtii 9i grijii socrilor, ea simlea o impunsdturi, un repro$: ,,Nimic nu gtii si faci !". Fiul suferea din pricina sentimentului de vini pe care i-ltrezeau incongtient pdrinfii. Aveau loq scene absurde prin magazine,larestiurant, pdrinlii {indnd morfig sE pliteasci ei' Dup[ plecarea pdrintilor, tinerii le trimitqau un dar scump, primind in schimb un dar gi mai scump. Tinerii veniserd la psihoterapeut mdnaJi de dorinla nu mai depinde de pdrinfi, de a duce o via{6 independe a
dent6. Scopul era insd prea vag gi lipsit de concretete pentru
siptimdni, nu dupd trei, cum se intdmpla de obicei, pdrinlii au plecat. Inainte de plecare, tatdl gi-a tras fiul la o parle gi i-a spus ci amdndoi, gi el, gi t6ndra lui sofie sunt prea risft1a1i, cd s-au obignuit si agtepte ca pdrin{ii sd faci totul gi ci a venit timpul s6-gi dovedeasci independen{a gi si inceapi si se poarte ca niqte oameni maturi. Dupd aceea, intre cele doui cuph.rri s-au stabilit rela{ii normale, fiecare dintre ele respect6nd independenta celuilalt. Lucrul cuformele reactive.In formele reactive se
putealtabili o tactici de dobdndire a independenlei qi de scipare de sub tutela pdrinfilor' Consultantul a -printi-o intrebare adresatd concreiizat scopul terapiei ce eviniment-avea sd fie pentru el dovada ci tdnirului: scopul a fost atins? Rlspunsul a fost: tata 9i mama trebuia si spun[ c[ el este deja matur gi ci trebuie sl se {ute sileyr, s5 nu mai aqtepte tot timpul ajutor de la ei. In limbajul consultului psihologic, clientul gi consultantul cizuser[ de
a se
produce inlocuirea sentimentelor adevdrate gi a comportamentului autentic cu opusul lor. O astfel de excludere a sinceritilii din sentimente gi compoftament
duce la asimilarea a ceva care inilial i-a fost strdin omului. in plus, in cadrul unei relatii, unei atitudini nesincere i se rispunde tot cu nesinceritate. Celilalt va simli mai devreme sau mai tdrziu c[ sentimentele care ii sunt exprimate sunt false. Tocmai aceasti neadecvare, care ia deseori forma
acord.
unui sentiment exagerat, indicd forma reactivd. Dacd imi

potopesc Aeful cu aceeagi avalangd de sentimente pe care o manifest fati de rude gi de apropiafi, acesta este semnalul ci aceasti atitudine a mea fa16 de gef este labazaei reactivi. Aici se impune intrebarea: ,,De ce tin at6t de rnult sd-mi iubesc geful, ce sentimente negative se ascund aici?". Sau situatia invers6. De ce-l privesc atdt de ironic gi de rece pe omul pe care il iubesc? De ce vreau sd-l fin la distan{6? De ce am nevoie si ascund gi faln de mine c[ il simpatizez, cdil iubesc pe omul acesta? Ce stereotip
Pentru urmdtoarea vizitd a pdrinlilor, t6ndrul cuplu fost sfttui.t sd se poarte in felul urmdtor: sd nu fac[ ordine a in casi inaintea vizitei pdrinlilor, si nu spele rufdria, si nu spele magina, sd lase gridina neingrijit6, si nu fie mai nimic de m6.ncare in cas[, s[ nu repare ce e stricat prin caql; c6nd ies undeva, si agtepte linigtiti s[ pl[teasc6 pdrin]ii; tAndra si lase vasele nespilate in chiuvetd; tdnirul, dupi ce vine de la slujb6, si citbasc[ ziarul, si se uite latelevizor 9i si-l -tttit lui si megtereasci singur prin garaj 9j. prin lase pe gridin6; uneori si treacb s6-l ?ntrebe cum merge treaba' Pentru tinerinu a fost ugor s6 adopte un asemenea comportament,,dar neav6nd o altd. cale de a scdpa de tutel6, n-au avut incotro. Este interesant c5 n-au apucat si puni in practicd prea multe din instrucliunile primite. Dupi doud
mi
re{ine de la o manifestare adecvatb a sentimentelor
imi dicteazd si tin la distan!6 omul pe care il simpatizez? Ce arrume md tem sd nu pierd cdnd imi ascund sentimentele in fala
reale? E clriar atdt de bun acest stereotip care
Iui 9i in fala mea?
ffl
Panrea
III
ApAnenea PSrHoLocrcA iN cuRuRA

I
Acum, dupl putind fenomenolgie a apirdrii

psihologice, vom incerca sd dim o irnagine a ei sub aspect cultural gi psihosocial. Vom porni de la teza cd ap[rarea psihologicd limiteazi dezvoltarea personal it61ii,
c[
ea face personalitatea incapabi16 sd suporte caracterul excepf ional al unei situali i, transcen derea, asigurAndu-i
,,fuga de libertate" gi un alibi permanent: nu eu sunt responsabil de existenta-in-aceast6-lume. Indrdznim sd sperim ci aceasti tez6 gi-a gisit confirmarea cu fiecare tehnici de apirare psihologici analizatil. Aga incdt ne rlm6ne numai sd tragem concluziile, gi anume sd
determin6m caracteristicile invariante ale apdrdrii psihologice ca nivel de reglare a activitelii. l. Trebuie determinate rolul gi funclia apirdrii,
departajdnd cele doul paradigme spafial-temporale in care
se manifestl aceasta. Una dintre paradigme este

cronotopul situatiei excepfionale concrete, cealaltd este cronotopul intregii vieti a omului.
s
EpueRo KtRsuuaurra, AI-tNe ERenaegvn S-ar pirea
t92
193
t Psihologia apdrdrll
ci
apdrarea psihologic6 are in cronotopul
actual scopuri nobile: s[ elimine acuitatea triirii psihologice, incdrcltura emolionali a situaliei. in acest caz, itrcir-
Cercetirile actuale au aritat c[ mecanismele de apirare limiteazi dezvoltarea personalitilii, lucru valabil
pentru perioada copil6riei. Astfel, O.M. Diacenko a ardtat gi necesarl indepdrtare de realitate, se poate dezvolta in doui direcf ii. Datoriti acestei indepirtiri, pe de o parte, imaginafia antreneazi gi dezvolti func1ia de cunoagtere. Prin travaliul imaginatiei, copilul poate construi un nou model numai pe baza unor indicii,
gi
cdtura emotionali este intotdeauna negativI, este triiti intotdeauna ca un disconfort psihologic, ca o panic6, ca o fricd, ca o anxietate etc. Dar pe a cui seami se produce
aceasti reactie de apdrare fa15 de triirile negative? Pe seama ignor6rii consecinlelor pe care le va avea in viitor aceastii rezolvare facili a problernei. Ap[rarea are vederea scurtd: ea nu ,,vede" nimic la distantd din situalia concretb. Apirarea are un rol negativ gi la nivelul situatiei respective, pentru cd personalitatea triiegte emofional o
cI imaginafia, aceasti original[
poate anticipa viitorul rezultat al activitigii sale,
in imaginalie apirdnd mai intAi planificarea de ansamblu a activitelii. Pe de alth parte, drept uilnare a supraincircdrii
anumit6 ugurare, gi aceastd u$urare, eliminarea negativului, a disconfortului, se produce prin folosirea unei tehnici de apirare concrete. Faptul ci succesul este fictiv, de scur-ti durati gi cd ugurarea este iluzorie, nu este congtientizat, penfu cI in_ caz contrar, firegte, nu s-ar iesimfi uturarea. Un lucru edte insd indubitabil: atunci cdnd este trditd o ugurare ca urmare a folosirii unei tehnici concrete de apdrare,aceastd tehnici se fixeazi ca deprindere, ca obicei de a rezolva situafii sirnilare tot prin acest nrod de apdrare psihologicd. Totodatd, cu fiecare nou[ recurgere la el, consumul de energie este tot nrai mic. Aceasti formalie psihologictr noud (in cazul nostru, o metodd de apdrare concret6), ca orice sprijin, odatb indeplinitl ,,nobila" sa misiune de inlSturare a acuitdlii trdirii psihologice, nu dispare, ci cap6t6 tendinta de a se produce de la sine gi de a se reporta asupra unor situatii gi stiri similare, incepe ge capete statutul unei formalii deja stabile, ca o caracteristici psilrologici. Ontogenetic, o astfel de discrepanfl intre bunele intenfii ale aplrdrii psiholgice in cronotopul actual gi costul ei ridicat pentru orice drum al viefii nu numai ci se menfine, dar se gi amplificd.
afective, irnaginatia poate fu ncfion a ca apdrare psihologic6, care se realizeazdin aceastd,,imaginalie afectivfl" pe doui cii: ,,in prirnul rdnd, printr-o prezentare in mai multe variaute a ac{iunilor traumatizante, in cursul cdreia se pot afla modaliti{ile de rezolvare a situaliilor conflictuale; in al doilea rdnd, prin crearea unei situafii imaginare, care elimini frustrarea l2L, p.54). Dacleste ameninfat de cineva,sau de ceva, copilul elimini anreninfarea intr-o situafie-substitut, imagirard, inventati, nereali. Lucrurile pot merge pAni acolo, inc6t copilul s6-gi ia povestea fantasticl, in care acfioneazd gi el insugi, inving6ndu-1, de pildd, pe cel care l-a supirat, drept realitate; cu timpul, el nu mai poate distinge daci acest lucru este realitate sau propria lui fantezie. De remarcat faptuI cd,,imaginafia afectivS, filrd o dezrddlcinarc suficient[ a traumei, ap[rutd de obicei spontan, poate duce la triiri patologice stagnante (fricb obsesivd, stare de panicd) sau poate duce copilul Ia autism total, la crearea
unei viefi substitutive imaginare, iar nu a unor creatii reale" [idem, p. 58]. 2. Utilizarea apirdrii psihologice dovedegte o percepere pitrunsi de frici a lumii, este o expresie a
t,
Epunno KtRSuanuM, AuNa EnEMEEvR.
194
t9s
neincrederii in sine insugi, ca gi in ceilalli, este aqteptarea de a fi ,,lucrat" nu numai de c6tre cei din jur, ci gi {e propria persoan5, este expresia faptuluicd omul se prcepe ca obiect al unor forte negtiute gide temut. Recurgerea la apirarea psihologicd lipsegte individul de creativitate, el inpeteazA si fie creatorul propriei biografii, ludnd ca pretext istoria, societatea, grupul de referinfE, pulsiunile gi interdictiile sale incongtiente: Cu cdt este mai mare apirarea, cu
at6t este mai
un indiciu al faptului c[ personalitatea nu a reugit si

diferen{ieze gi s6 extind[ formele relatiilor sale cu lumea, si devind subiect al propriilor compoftaffiente $i triiri. De aceea, se poate vorbi despre o anumitd neconvertibilitate in funclie de vdrsti a mecan ismelor de apirare psihologici. Ceea ce asigurd intr-o anumiti misuri dezvoltarea Eului in perioada infantili gi chiar la pubertate devine un factor care I im itea zd dezv oltar ea personal itlti i ad u lte. 4. Utilizarca unei tehnici este insofiti adesea de aparilia altor tehnici. Se intAmpli frecvent ca o singuri tehnic[ si nu fie suficientd pentru a indepirta nelinigtea, pentru a refula ceva cu un continut nepl[cut. Atunci vin in ajutor alte tehnici de ap[rare. Pentru a refula ceva p6n6 la capdt, este necesarl gi rationalizarea sau proiectarea. Ceea ce este impins la periferia congtientului igi pdstreazi energia, nu inceteazl s[ actioneze asupra individului, cer6ndu-i sI lucreze continuu pentru a mentine confinutul refulat in zona incongtientului. Eliminarea disonanfei cognitive carc aparc ca urrnare a confruntirii a doui gunoa$teri (dintre care una este o autoevaluare exagerati, spre exemplu, referitoare la tactul pedagogic, iar a doua fine de mustrarea unui elev in fata intregii clase, fdcdndu-l s[ se simti ingrozitor), este posibilb daci persoana respectivd nu numai ci se strdduiegte sI uite situalia, dar mai gi ra{ionalizeazd in acelagitimp: ,,Elevul 6sta nici n-ar sesiza nimic daci nu te-ai purta a$a cu el". ,,Tertipul" culturii consti tocmai in faptul c[ ea poate condamna mdsurile represive, crednd celui care le folose$te un sentiment de vini (de asta are grijI Supraeul), strecur6ndu-i ins[ in acelagi tirnp mdsurile de apdrare psihologicd pentru a diminua trdirea acestui
mici
instanfa Eului.
3. Anna Freud a incercat la vremea respectivi sI

ale viefii, degi a recunoscut faptul
departajeze principalele seturi de tehnici de apdrare pe etape c[ o astfel de clasificare
cronologicl reprezinti una dintre cele mai neclare zone ale psihanalizei. Ea a f6cut ins6 o serie de observafii pretioase in legituri cu dinamica de vdrsti a utilizirii unor apiriri psihologice. Spre exemplu, ea a observat c6, odati cu v6rsta, intensitatea, calitatea gi functia unui mecanism de apdrare precum fantezia se schimb6. Striduindu-se si deceleze limite clare de vdrst6, dincolo de care instanfa Eului pierde deja posibilitatea de a invinge cu ajutorul fanteziei nemullumirea de situafiile reale, Anna Freud
afinnd c6,,la maturitate, satisfacerea prin fantezieigi pierde caracterulnaiv" [78, p. 95].Fantasmele gi produsele gdndirii reale ale adultului nu se mai pot impica unele cu altele.
Relatiile dintre ele sunt cele mai ireconciliabile, ele se realizeazil dup[ principiul' ,,sau-sau" (sau fantasma sau realitatea). ,,Pornirea spre satisfacere cu ajutorul unor formafii iluzorii ale congtiintei ii deschide individuluiadult calea spre psihoz6" [idem, p. 96]. In copilirie, multe tehnici de apirare pot servi in cazul unui Eu slab ca m[suri preventive de atenuare a acuitdtii unei trdiri excepfionale, traumatizante psihic. Daci ins6 se recurge in continuare la ele, acesta este deja
sentiment (gi acesta, in cele din urm6, ,,mugc6"). E adev[rat cd acest lucru nu face si dispari sentimentul de
Eouenp Ktnsuneuv,
Alnn
EneMEEvn
'
196
t97
vind. El este doar alungat in ad6nc. $i cu cdt este alungat maiin adAnc, cu at6t este mai mare probabilitatea'apariliei
sindromului melancoliei. Iar de la un bolnav ce poli sd ceri?
Aici, cultura va sufla: ,,Bolnavul trebuie compdtimit"'5. S-au ficut repetate incerciri de asimilare gtiintific[ a diversitalii ernpirice a tehnicilor de apirare psihologicd' in acest scop, s-a incercat clasificarea lor dupi-cele mai diverse criterii: vdrsti, predispozitrie la diferite sindroame patologice, parametrul nociv-benefic pentru sindtatea psihice, gradul de conqtientizare,puterea refulirii etc' Dupi per"."u ioastri, chiar 9i sirnpla enulnerare a tehnicilor de aperare este neaveniti, fiecare cercetdlor-av6nd propria sileclie, propriul ,pomenclator" de tehnici. Uneori, aceeaSi tehnici este denumiti in mod diferit' .Pdrerea noastri este c6, odati cu dezvoltarea
sociumului,
fanteziei, potentialul creator al personalitdtii igi gisegte cea mai deplini expresie. $i, in fine, ca tehnici de apirare, fantezia indeplinegte acum, aici, o funclie de apirare gi afectivE, ea are rolulde acfiune substitutiv[, pentru c6 individul nu poate sau consideri c[nu poate rezolva situa{ia in mod real. $i atunci, in locul situaliei reale este imaginatS o situalie fals[, iluzorie, care este rezolvatd de individul carefantazeazil. Dac[ este greu de rezolvat conflictul adevirat, este rezolvat conflictul substitut. In fantezia de apdrare este triiti paliativ o libertate interioari fald de constrdngerea din afard. Rezultatul utilizirii fanteziei ca apirare psihologici poate fi o viatl in lumea iluziilor. Este extrem de greu de trasat o granild intre fantezia creatoare gi fantezia de apirare. Cu
toate acestea, putem spune c5 principala funolie a fanteziei creatoare este cea de cunoagtere, orientatd spre o pdtrundere
printre care gi noi procedee de- reglare a apdririi psihologice. Dezvoltarea noilor formalii psihice este infinita, dupd cum este infinitd 9i dezvoltarea formelor
de apdrare psihologic6, deoarece mecanismele de apdrare
se
dezvoltd 9i procedee individuale de reglare,
real6 in situafie prin transforrnarea ei in una fantastici. Fantezia de ap[rare este orientatd spre atenuarea trdirilor dificile, spre diminuarea unei nelinigti, a unei agresiuni, a
,uni i"o*orfe cu formele normale 9i anormale de

comportament. intre o reglare sdndtoasd gi-una patologicd,
cea a aphrdrii psihologice ocupS zotla de cenugie.
mijloc, zona
SA ludm exemPlul fantazirii. in varianta patologici, fanteziapoate fi prezentatica delir de cele rnai d-iverse feluri: vedenii, voci. Halucinozele acute pot dura intre cdteva zile qi cdteva lurri. Ele insolesc
jigniri. Incd un exemplu: amnezie (la nivel patologic) refulare (la nivel de apirare psihologici) - uitare (la nivelul normei). Amnezia este o pierdere patologicl a memoriei, o lipsi a memoriei. Uitarea poate dura ore, zile, siptim6ni, ani.
unei
Conform aga-numitei legiT. Ribo, in primul r6nd se
uitd materialul recent stocat in memorie, in timp

rnaterialul stocat timpuriu
se
ce
foarte rnulte Psihoze. in norma personalitdlii sinitoase, fantezia este un
atribut indispensabil al gdndirii creatoare, momentul prevederii rezultatelor relolvdrii unice a unei situatiiproblerni prin pernrutarea elementelor realitilii' Gratie
pistreazi mult mai bine, adicd pierderea continutului^memoriei se produce in ordine inversi acumulirii ei. [n cazul amneziei progresive, in
pri m u I r6nd d i spare materi al u I nestructurat, neautomatizat al memoriei. Se ptrstreazi un timp mai indelungat materialul bine organizat mai de mult, deprinderile maginale.
h&
I
Eoueno KtnsunRuu, ALtNn ERst'tsEvn
198
199
Uitarea care se incadreazd in normi asiguri o reglare
adecvati a comportamentului gi a activit6fii individului. Procesul uitirii asigur[ trecerea continutului perceptiei gi g6ndirii din rnemoria pe termen scurt ?n cea operativi, iar
apoi ?n ceb pe termen lung. Spre exemplu, dacd nu ar exista uitarea, modelul acfual din analizorul vizual nu ardispdrea, iar peste el s-ar suprapune un altul. Acelagi lucru se poate spune despre procesul g6ndirii. FIrd uitare, personalitatea ar fi n6piditi de un afluxde g6nduri qi de imagini. Uitarea
Dezvoltarea personalit{ii in culturi presupune permanentdisponibilitatea pentru schimbare, o ridicare continud a gradului de siguranti psihologicd in situaliiexcepfionale.
Chiar gi stirile emolionale negative (frica, panica, vina, ruginea etc.) pot avea o funcfie utild pentru dezvoltarea personalitilii. De exemplu, aceeagi anxietate poate fi legati de tendinta de a experimenta situatii noi, gi atunci funclia
infEptuiegte o organizare temporarl a continutului memoriei; mai mult decAt at6t, uitarea face o prelucrarc prealabil[ a infonnafiilor (ce este gi ce nu este important), gterge informafiile inutile, ftc6nd loc celor actuale. Uitarea gi amnezia sunt izomorfe in varianta aplririi psihologice, cu refulare a, cdreia i-am consacrat un intreg capitol. SI mai amintim o dati cd este refulat ceea ce o instan{l sau alta a personalitilii nu vrea, nu doregte sd-S i aminteascd, s6. congtientizeze. 6. Reglarea psihici in situalii exceptionale prin intermediul mecanismelor de apdrare decurge, de regul{ la un n ivel necon$tientizat. De aceea, ocolind congti in!a, ele penetreazi personalitatea, ?i submineazi poziliile, ii slibesc potenlialul creator. Rezolvarea prin apirare psihologici a unei situalii este dat6 congtiinlei ingelate drept rezolvare real6 a problemei, ca unici iegire posibili din situafia excep{ionalS ' Con;tientizarca apirdrii este o congtientizare a temerilor inculcate de culturS. Odatd congtientizatd, frica este deja invins6. Acesta este deja inceputul autonomiei fafl de culturi, situarea pe o pozilie egal6 cu cultura. Meritul lui Freud a constat tocmai in faptul cLel a ardtat pentru prima dati necesitatea reflectirii prezenlei apdririi psihologice.
tehnicilor de apirare psihologicl este mai mult decdt ambivalent6. Apdrarea psihologic[ ?ndreptat[ spre
'in
neuhal izarea acliun
ii
traumatizante
ps ih ic a I u
i,,acum
aici",
limitele situatiei actuale, se poate dovedi destul de eficient5, ea salveazl de duritatea goculuitrlit, lisAnd uneori un timp, un r6gaz pentru preg6tirea altortriiri, mai eficiente, ale situatiei excep{ionale. Dar insSgi utilizarea ei
demonstreazi
c[
in primu I r6nd, gama interactiun
creatoare
a personali6fii cu cultura este limitati, iar lipsa gtiintei de a nu fi victiml comandamentelor lui ,,aici gi acum", idealizarea
situaliei actuale, toate acestea duc la intoarcerea congtiinfei
asupra sa, la alinarea pi la diminuarea disconfortului psihologic cu orice pref. ln al doilea r6nd, inlocuind solulia
reali aproblemelor care apar cpntinuu cu o solufie confortabil4 dar paliativi, care poate fi sau chiar este insofitl de tr6iri emo{ionale gi chiar existentiale negative, personalitatea se priveazd de posibilitatea dezvoltirii gi autoaCt ualizArii.in cete din urm5, existenta apiririi psihologice in viap gi in culturi inseamnl o acceptare necondilionatii a normelor gi regulilor culturale, incapacitatea de a le schimba. Unde se termini schimbarea incepe transformarea patologicd gi d istrugerea
personalit6lii.
DupI cum spunea Peter Lauster, in spatele apdririi

psihologice se profileazd intotdeauna spectrul nevrozei
sau psihozei.
!
I
Cupnns
lNrnooucene
I / 15 CoNcerlr AcruAr,E
PanrE,q
l. Srrueltrle rxcer'1oNale... / l5
AsupRA slruATltLoR EXCEITIoNALE l5 sr ASUPRA apr\ai{ntt psruor-octce
2. ApAnanre psrHoLoclcA cA oBrEcr DE cERCETARE STtrNTrFlcI. O arar-tzA A LITERATURu oa spectenrers... / 30 3. Drru rsronrn FoRMiRn coNcEpruLut or epAnane psrrroLoorctr iN psrrroLocrn earsnLi / 34 4. PnosLENaATrcA ApARiRr psrrrolocrco iN psruor-ocrn NaloNer-i / 44 Pnnren II / 53 FrNoveuor.ocrA ApiRARn psrHolocrce / 53
L Srnucruna gr DINAMTcA REcLARTT rsrrnce (Mooelur, esrHnr.ier-rrtc) / 53 2. Rerur-nnen / 6l Cazul I. Refularea impulsului I 6l Exemplu de refulare a unui impuls I 62 Cazul II. Reftlarea,"alitdlii / 64 Cazul IIL Refularea cerinselor Si dispoziliiloT supraeului I 72 Insensibilizarea / 76 Lucrul cu refularea / 78
3. Dapr-esenea 4. 5. 6. 7. 8. 9.
83
Lucrul cu deplasarca
Reporrrr-lzaxra
Inour,r / 129 PnorecTra / 143 IoeHrtptcansn
/ ll2 / I l4
Ponvanea sruprolaelon / 162 Fonr.,talrr nrncrrvs / 180 Panrsa lll / 191
/ l5l
ApAune,t psrHoLocrc,r iN currunA
191

Psihologia Apararii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihologia Apararii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

,f,,W

Introducerile nu incep, de regul[, cu un citat, cu

Ktnsttneun,t, Alrnn EREMETva

nrii de oameni. - Credeli

EouaRo KrnsHnnuu, At-tNe Ensunnvn

atent. Nimeni nu e vinovat... Atunci de unde aceasti

mii trebui pentru a explica moartea unui om

Eounno Ktnsnteuu, AllNn EnsvEsvn

in planul gtiintei, cAt 9i in afara et' O inlelegere

si urm[rim evolu]ia infelegerii gtiinlifice

ins6, psihologii gi psihoterapeulii folosesc de mult nofiunea de aolrare psihologic6.

indeplini ji o fun"1i" metodologictr. inprimul

in plus, spEram cd aceasti parte a lucrdrii

apirdrii psihologice trebuie s6 prezinte situalia difici16

cu recunogtinte toate sugestiile 9i

CoNcerltt ACTUALE ASUIRA srruATrrloR lixcEpTroNALE $r ASUIRA epAnArut psrHol.ocrcE

gi cultural sunt egalul contemporanului meu din

ci numai situaliile in care existd o contradiclie

ocupali? ln cartea de fald este vorba despre

Eoulno KInsuBeuu, AI-lNe Enruneva

sub semnul finitului (ceea ce Heidegger numegte

emotional gi care este perceputd ca un disconfort

EouRno KIRsHeRUM, AlrNn EnsMeeve

Gradul de ,,aglomerare" gi calitatea integririi

Eounno KrnsuaAuv, Ar.rua Enevsevn capabile si se restructureze gi/sau

incompatibilitatea rolurilor jucate

Eounno KrnsHrRUv, Ar-rNn Enevppve,

ntens itatea necesitS{i i indiv idului gi amploarea obstaco lu lu i,

cunoaqterea situa{ieide citre cei apropiagi 9i cei mai pu{in

apropiali, cunoagterea consecintelor inevitabile

plrerea unor persoarte de referintl, cet de neaqteptat este

atribu!iilor rolului, dar este extrem de incdntat

activitllii profesionale, a locului de

in care migcarea pe orizontald miregte mai mult

avantajele oferite de statutul rolului respectiv. Solicit6rile

KlRsHoauu, Ar_rNe Ennnaeevn

pedagogici,sistemu ::i:101ry. gIsirea posibilitafii p.?:uT! in

I actiun i tor pedagogice, de a ajunge la ui n'iu"i

in ciuda inexistentei unei experiente anterioare in

ristice (a sistemului de relalii, a aspiraliilor,

criteriilor valorice) 9i accederea la un nivel superior de calitate a autoregldrii 9i interactiunii cu lumea.

culturale prin sinucidere, fie evadarea in lumi

proprii, in alte realitili, care nu au nimic comun cu aceasti

c[ in acest din urmi caz este posibild confluen]a cu actul

de,rezolvare a problemei; in al doilea rdnd, de

A fost o vreme (carn primii treizeci de ani

2. ApAnenna psrHoloctcA cA oBrEcr DE CERcETARE grrrNTrFrcA. O aNalrzA A LITERATURTT

este foarte interesant la Freud. Dacd de la idealistul Hegel

Enueno KrRsueRUv, AlrHa EnrvesvR.

nou' cu o psihologie nou6' presupunea formarea.unui om

iti.""iir.t*"i"i i" "itt" de analogii int'e o'iffi"-:tl Iit'",lilindividului)

ffi ;'4r:i ;y *i filliirum: rT?ffi [

construrrea sufleteascd a omului ;

:ltr.ffi*:r .*tx ij:'ri!id[il'];a verificdrii posrbilitateu de principiu

cdt gi in URSS, unde edificarea unei societdli noi

ilft"i;ti;ii" ::fi;;i'1.;'d" ;;;d;" il.tt;ili'

FoRMARTT coNcEpruLUI DE ApARARE psrHoLoclcA iN psrnoLocrA ABISALA

De asemenea, notiunea de apirare psihologicl

vitale. in cazul reductiei spairnelor prin apirare

n il ;;;;;."ltin"r"ei ta fsz'h'd afectcazuri) ve' izarea sau iiolarea stiri lor

o anumita atitudinefala punct de

'ftil'il ;;rt,'4""" rtJ"o avanseaza.ipoteza c6 func[ia itttlo lupt6 cu pulsiunile in

ttll * outernice ate pol fi prelucratep-riir alte tehnici"

:ltr.ffi:r .tx ij:'ri!id[il'];a verificdrii posrbilitateu de principiu

['",'1,{"'!::I{T**i"',XirtJl;,3-i jii"T;f; 1,ffi : de ut :::'""13$ 1fTil.tffi;""tid sentiment tr6it in mod "'ii'n'ntului