Depresie

Depresie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare

afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de Depresie
dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor.
Adesea este însoțită de stimă de sine scăzută, pierderea
interesului pentru activități plăcute în mod normal,
energie redusă și durere emoțională fără o cauză clară.
Simptomele care durează mai mult de două săptămâni și

cu o severitate care împiedică desfășurarea normală a
activităților zilnice indică prezența episodului depresiv
major.
Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de

depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să
se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt
frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și
ignoranța. Statisticile OMS arată că în România 5% din
populația generală suferă de depresie.[4]
Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de

depresie severă pot fi tratate medical și vindecate.
Se estimează că în anul 2021 depresia va deveni a doua

cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile
cardiovasculare.[5] În prezent, boala afectează Specialitate psihiatrie
aproximativ 121 milioane de oameni pe glob. În Simptome dysphoria[*]
România, a fost depistată o creștere semnificativă a epuizare[*]
episodului depresiv major odată cu vârsta, de la 2,1% – executive dysfunction[*]
2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu depresie[1]
un ritm de creștere de 1,2 puncte procentuale pentru Cauze genetică
Factor de mediu
fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani).[6]
Clasificare și resurse externe
ICD-11
ICD-9-CM 296.30[2][3]
Cuprins 296.20[2][3]
296.2[2][3]
Semne și simptome 296.3[2][3]
Tulburări asociate OMIM 608520 (http://omim.org/entry/60
Cauze 8520)
Alte probleme de sănătate DiseasesDB 3589 (http://www.diseasesdataba
se.com/ddb3589.htm)
Diagnostic MedlinePlus 003213 (http://www.nlm.nih.gov/
Evaluare clinică medlineplus/ency/article/003213.
htm)
Criteriile DSM și ICD
Episodul depresiv major Patient UK Depresie (http://patient.info/docto
r/depression-pro)
Subtipuri
MeSH ID D003865[3]
Diagnostice diferențiale
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
Prevenție p?title=Depresie&action=edit&section=0)

Management
Stil de viață
Terapii prin vorbire
Terapia cognitiv-comportamentală
Variante
Psihanaliză
Antidepresivele
Alte medicații
Terapia electroconvulsivă
Pictură de Ferdinand Hodler (1892).
Stimularea magnetică transcraniană
Altele
Prognoză
Cine este predispus la depresie?
Statistici
Istorie
Societate și cultură
Terminologie
Stigmatizarea
Vârstnicii
Cercetări
Modele animale
Note
Vezi și
Legături externe
Semne și simptome
Depresia majoră afectează semnificativ familia și relațiile personale ale persoanei, viața de serviciu sau
școlară, obiceiurile de somn și alimentație și sănătatea generală.[7] Impactul acesteia asupra funcționării și
stării de bine este comparat cu cel al altor condiții medicale cronice, precum diabetul.[8]
O persoană care are un episod depresiv major are de obicei o dispoziție foarte scăzută, care pătrunde în
toate aspectele vieții și o incapacitate de a experimenta plăcerea în activități de care se bucura anterior.
Persoanele depresive pot fi preocupate cu sau medita la gânduri și simțiri de inutilitate, regret sau vinovăție
inadecvată, neajutorare și ură de sine.[9] În cazuri severe, persoanele depresive pot avea simptome de
psihoză. Printre aceste simptome sunt delirurile sau, mai rar, halucinațiile, de obicei neplăcute.[10] Alte
simptome ale depresiei sunt slaba concentrare și ținere de minte (în special la cei cu trăsături melancolice
sau psihotice),[11] retragerea din activitățile și situațiile sociale, dorință sexuală scăzută, iritabilitate,[12] și
gânduri la moarte sau sinucidere. Insomnia este obișnuită printre persoanele care suferă de depresie. În
cazuri tipice, o persoană se scoală foarte devreme și nu poate
adormi din nou.[13] Hipersomnia sau dormitul prea mult, poate de
asemenea avea loc.[13] Unele antidepresive pot de asemenea cauza
insomnie din cauza efectului lor stimulator.[14]
O persoană depresivă poate raporta mai multe simptome fizice

precum oboseală, dureri de cap sau probleme digestive;
indispozițiile fizice sunt cea mai obișnuită problemă manifestată în
țările în curs de dezvoltare, potrivit criteriilor pentru depresie ale
Organizației Mondiale a Sănătății.[15] Apetitul adesea descrește,
rezultând pierderi în greutate, deși din când în când apetitul este
crescut, iar greutatea crește.[9] Familia și prietenii pot observa că
comportamentul persoanei este fie agitat și fie letargic.[13]
Persoanele depresive mai vârstnice pot avea simptome cu început
recent, precum uitarea[11] și o mai observabilă încetinire a
mișcărilor.[16] Depresia adesea coexistă alături de tulburări fizice
Litografie din 1892 înfățișând o
obișnuite între vârstnici, precum accidentul vascular cerebral, alte
femeie diagnosticată cu depresie
boli cardiovasculare, boala Parkinson și bronhopneumopatia
obstructivă cronică.[17]
Copiii depresivi pot adesea arăta o dispoziție iritabilă mai degrabă decât una depresivă[9] și prezintă
simptome variate în funcție de vârstă și situație.[18] Cei mai mulți își pierd interesul pentru școală și prezintă
un declin în performanța academică. Pot fi descriși ca dificili, dependenți sau nesiguri.[13] Diagnosticul
poate fi tergiversat sau ratat atunci când simptomele sunt interpretate ca „proastă dispoziție normală”.[9]
Tulburări asociate
În mod frecvent, depresia majoră are loc alături de alte probleme psihiatrice. National Comorbidity Survey
(SUA) din 1990-92 raportează că jumătate din cei cu depresie majoră au anxietate pe durata vieții și
tulburări asociate acesteia precum tulburarea de anxietate generalizată.[19] Simptomele de anxietate pot avea
un impact major asupra cursului bolii depresive, cu recuperare întârziată, risc crescut de recidivare,
dizabilitate mai mare și spor al încercărilor de suicid.[20] Sunt rate crescute de abuz de alcool și droguri și în
particular de dependență,[21][22] iar în jur de o treime din indivizii diagnosticați cu ADHD dezvoltă
depresie comorbidă.[23] Tulburarea de stres posttraumatic și depresia adesea coexistă.[7] Depresia poate de
asemenea coexista cu tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD), complicând diagnosticul și
tratarea ambelor.[24] Depresia este de asemenea în mod frecvent comorbidă cu abuzul de alcool și
tulburările de personalitate.[25] Depresia poate fi de asemenea exacerbată în anumite luni (de obicei iarna),
în cazul celor cu tulburare afectivă sezonieră. Deși utilizarea excesivă a mediei digitale este asociată cu
simptome depresive, media digitală poate fi de asemenea utilizată în anumite situații pentru a îmbunătăți
dispoziția.[26][27]
Depresia și durerea adesea coexistă. Unul sau mai multe simptome de durere sunt prezente la 65% din
pacienții depresivi și oriunde de la 5 la 85% din pacienții cu durere vor suferi de depresie, în funcție de
mediu; prevalența este mai scăzută în practica generală și mai mare în clinicile de specialitate. Diagnosticul
de depresie este adesea amânat sau ratat, iar rezultatele se pot înrăutăți dacă depresia este remarcată, dar
înțeleasă complet greșit.[28]
Depresia este de asemenea asociată cu un risc de 1.5-2 ori mai mare de boli cardiovasculare, independent
de alți factori de risc cunoscuți și are ea însăși legături directe sau indirecte cu factori de risc precum fumatul
și obezitatea. Persoanele cu depresie majoră sunt mai puțin înclinate să urmeze recomandări medicale
pentru tratarea și prevenirea bolilor cardiovasculare, fapt ce crește riscul de complicații medicale.[29] În
plus, cardiologii pot să nu identifice depresia care complică o problemă cardiovasculară de care sunt
responsabili.[30]
Cauze
Depresia este o tulburare afectivă care nu are o singură cauză.
Modelul biopsihosocial propune ideea că factorii biologici,
psihologici și sociali joacă toți un rol în cauzarea depresiei.[32][33]
Modelul diateză-stres⁠(d) specifică că depresia apare atunci când o
vulnerabilitate preexistentă sau o diateză⁠(d) este activată de
evenimente stresante din viață. Vulnerabilitatea preexistentă poate fi
fie genetică,[34][35] implicând o interacțiune dintre natură și
dezvoltare⁠(d), sau schematică, rezultând din viziunile despre lume
Analogie cu pahare prin care se
învățate în copilărie.[36] urmărește demonstrarea modelului
diateză-stres⁠(d) potrivit căruia la
Abuzul asupra copilului, fie că e fizic, verbal, emoțional, sexual sau
aceeași cantitate de factori de stres,
psihologic, constituie factor de risc pentru depresie, printre alte
persoana 2 este mai vulnerabilă
probleme psihiatrice care pot coexista precum anxietatea și abuzul
decât persoana 1, din cauza
de droguri. Trauma din copilărie de asemenea corelează cu
predispozițiilor acestora.[31]
severitatea depresiei, lipsa răspunsului la tratament și lungimea
bolii. Oricum, unii sunt mai susceptibili să dezvolte boli mintale
precum depresia ca urmare a unor traume și s-a sugerat că diferite gene controlează susceptibilitatea.[37]
Alți factori care pot determina apariția depresiei sunt prezența unor situații de viață sau evenimente care au
un impact negativ important în viața unei persoane. De exemplu decesul unei persoane dragi, pierderi sau
probleme financiare, divorțul, pierderea locului de muncă, lipsa unui cerc social.[38]
Alte probleme de sănătate
Depresia poate fi de asemenea o stare secundară a unei condiții medicale cronice sau terminale, precum
HIV/SIDA sau astmul, iar în acest caz poate fi etichetată drept „depresie secundară”.[39][40] Nu se știe dacă
bolile care stau la bază induc depresia prin efectul asupra calității vieții, printr-un set de cauze împărtășite
(precum degenerarea ganglionului bazal în cazul bolii Parkinson sau dereglarea imunității în cazul
astmului).[41] Depresia poate fi de asemenea iatrogenică (rezultatul încercărilor de îngrijire a sănătății),
precum este depresia indusă de substanțe. Terapii asociate cu depresia sunt interferonii, beta-blocanții,
isotretinoina, contraceptivele,[42] agenții cardiaci, anticonvulsivele, medicamentele antimigrenă,
antipsihoticele și agenții hormonali precum agonistul hormonului eliberator de gonadotropină.[43] Abuzul
de droguri la vârstă fragedă este de asemenea asociat cu riscul de dezvoltare a depresiei mai târziu în
viață.[44] Depresia care apare ca urmare a gravidității este numită depresie postpartum și este considerată
rezultatul schimbărilor hormonale asociate cu sarcina.[45] Tulburarea afectivă sezonieră, un tip de depresie
asociat cu schimbările sezoniere ce țin de lumina soarelui, este considerată a fi urmare a micșorării nivelului
de luminozitate venită de la soare.[46]
Diagnostic
Evaluare clinică
O evaluare pentru diagnostic poate fi făcută de un doctor antrenat corespunzător care practică medicina
generală, sau de un psihiatru sau psiholog,[7] care consemnează circumstanțele curente ale persoanei, istoria
biografică, simptomele curente și istoria familială. Scopul clinic general este de a formula factorii biologici,
psihologici și sociali care pot avea impact asupra dispoziției individului. Evaluatorul poate de asemenea
discuta despre modalitățile curente (sănătoase sau nu) ale persoanei de reglare a dispoziției, precum
utilizarea de alcool și droguri. Evaluarea include de asemenea o examinare a stării mentale, care este o
evaluare a actualei stări de dispoziție și conținut al gândirii persoanei, fiind vorba îndeosebi de prezența
unor stări precum neajutorarea sau pesimismul, autovătămarea sau suicidul, și absența unor gânduri sau
planuri pozitive.[7] Inclusiv în țările dezvoltate, specialiștii în sănătate mintală sunt rari în zonele rurale, și
prin urmare diagnosticul și managementul este lăsat adesea pe seama medicilor de prim ajutor.[47] Această
problemă este și mai pronunțată în țările în curs de dezvoltare.[48] Examinarea sănătății mintale poate
include utilizarea unei scale de rating precum Scala de Depresie Hamilton,[49] Inventarul de Depresie
Beck[50] sau Chestionarul Revizuit al Comportamentelor Suicidare.[51] Scorul dat de o scală de rating este
insuficient pentru a diagnostica depresia astfel încât să satisfacă criteriile DSM sau ICD, dar furnizează
indicii în ce privește severitatea simptomelor pentru o perioadă de timp, astfel încât persoana care obține un
scor care trece de o anumită limită poate fi evaluată mai bine pentru a i se da un diagnostic de tulburare
depresivă.[52] Anumite scale de rating sunt utilizate în acest scop.[52]
Medicii de prim ajutor și alți medici non-psihiatri au mai multe probleme cu nerecunoașterea și netratarea
depresiei în comparație cu medicii psihiatri, în parte din cauza simptomelor fizice care adesea acompaniază
depresia, pe lângă multe obstacole potențiale ce țin de pacient, furnizorul de servicii medicale și sistem. O
analiză din SUA a constatat că medicilor non-psihiatri le scapă două treimi din cazuri, deși această situație
s-a ameliorat potrivit unor studii mai recente.[53]
Înainte de a diagnostica cu tulburare depresivă majoră, în general doctorul face o examinare medicală și
anumite investigații pentru a exclude alte cauze ale simptomelor. Aici sunt incluse teste de sânge care
măsoară TSH-ul și tiroxina pentru a se exclude hipotiroidismul; electroliții bazici și calciul seric pentru a se
exclude o tulburare metabolică; și o hemogramă prin care se analizează inclusiv VSH pentru a se exclude o
infecție sistemică sau o boală cronică.[54] Reacțiile afective adverse la medicamente sau abuzul de alcool
sunt de obicei excluse, de asemenea. Nivelurile de testosteron pot fi evaluate pentru a se diagnostica
hipogonadismul, o cauză a depresiei la bărbați.[55] Nivelurile de vitamina D pot fi evaluate, întrucât
nivelurile scăzute de vitamina D sunt asociate cu un mai mare risc de depresie.[56]
Probleme cognitive subiective apar la persoanele depresive mai vârstnice, dar acestea pot fi de asemenea
indicii al unui început de tulburare de demență, precum boala Alzheimer.[57][58] Examinările cognitive și
scanarea creierului pot ajuta la distingerea depresiei de demență.[59] O scanare computerizată poate exclude
patologia creierului la cei cu simptome psihotice, cu izbucnire rapidă și alte simptome neuzuale.[60] În
general, investigațiile nu se repetă pentru un episod ulterior în afara cazului în care există indicii medicale în
această privință.
Criteriile DSM și ICD
Criteriile utilizate cel mai des pentru diagnosticarea condițiilor depresive sunt găsite în Manualul de
diagnostic și statistică a tulburărilor mintale al Asociației Psihiatrice Americane și Clasificarea statistică
internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite al Organizației Mondiale a Sănătății care
utilizează numele episod depresiv pentru un singur episod și tulburare depresivă recurentă pentru
episoadele repetate.[61] Cel din urmă sistem este utilizat în mod obișnuit în țările europene, în timp ce
primul este utilizat în SUA și multe alte națiuni non-europene,[62] iar autorii ambelor au lucrat astfel încât
fiecare dintre ele să fie în concordanță cu celălalt.[63]
Atât DSM-5 cât și ICD-10 marchează simptomele depresive tipice (principale)[64] ICD-10 definește trei
simptome depresive tipice (dispoziția depresivă, anhedonia și energia redusă), două dintre care trebuie să fie
prezente pentru determinarea unui diagnostic de tulburare depresivă.[65][66] Potrivit DSM-5, sunt două
simptome depresive principale- dispoziția depresivă și pierderea interesului/plăcerii pentru activități
(anhedonia). Aceste simptome, precum și cinci din nouă simptome mai specifice enumerate trebuie să se
manifeste frecvent timp de mai mult de două săptămâni (până în punctul în care afectează activitatea) pentru
a se pune un diagnostic.[67]
Tulburarea depresivă majoră este clasificată ca tulburare de dispoziție în DSM-5.[68] Diagnosticul depinde
de prezența unui singur sau a unor recurente episoade depresive majore.[9] Calificative adiționale sunt
utilizate pentru clasificarea atât a episodului însuși cât și a cursului tulburării. Se pune diagnosticul de
tulburare depresivă nespecificată dacă manifestarea episodului depresiv nu îndeplinește criteriile pentru un
episod depresiv major.[68] Sistemul ICD-10 nu utilizează termenul tulburare depresivă majoră, dar
enumeră criterii foarte similare pentru diagnosticarea unui episod depresiv (ușor, moderat sau sever);
termenul recurent poate fi adăugat dacă au avut loc mai multe episoade fără manie.[61]
Episodul depresiv major

Articol principal: Episod depresiv major.
Un episod depresiv major se caracterizează prin prezența unei dispoziții depresive severe care persistă cel
puțin două săptămâni.[9] Episoadele pot fi izolate sau recurente și sunt categorisite în ușoare (număr mic de
simptome în plus față de criteriile minime), moderate și severe (impact semnificativ asupra activității sociale
sau ocupaționale). Un episod cu trăsături psihotice—numit adesea depresie psihotică—este automat
clasificat ca sever.[68] Dacă pacientul are un episod de manie sau hipomanie, se pune un diagnostic
tulburare bipolară în loc. Depresia lipsită de manie este uneori numită unipolară deoarece dispoziția rămâne
într-o singură stare sau „pol” emoțional.[69]
DSM-IV-TR exclude cazurile în care simptomele sunt rezultat al decesului unei persoane dragi, deși este
posibil ca doliul normal să evolueze într-un episod depresiv dacă dispoziția persistă și trăsăturile
caracteristice ale episodului depresiv major se dezvoltă.[70] Criteriile au fost criticate din cauză că nu iau în
considerare nici un alt aspect al contextului personal și social în care depresia poate avea loc.[71] În plus,
unele studii constată că suportul empiric pentru criteriile limitative ale DSM-IV este slab, indicând că ele
sunt o convenție de diagnostic impuse asupra unui șir de simptome depresive cu severitate și durată
variată.[72] Doliul nu mai este un criteriu de excludere în DSM-5 și acum este sarcina clinicianului să
distingă între reacțiile normale la o pierdere și TDM. Sunt excluse mai multe diagnostice înrudite, precum
distimia, care implică o perturbare cronică, dar mai ușoară a dispoziției;[73] depresia scurtă recurentă, care
constă din episoade depresive mai scurte;[74][75] tulburarea depresivă minoră, unde numai unele simptome
ale depresiei majore sunt prezente;[76] și tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă, care manifestă
dispoziție scăzută rezultată dintr-o reacție psihologică la un factor de stres sau eveniment identificabil.[77]
Alte trei tulburări depresive au fost adăugate la DSM-5: tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției,
manifestată prin iritabilitate și accese semnificative de furie la copii,[78] tulburarea disforică premenstruală
(TDPM), care cauzează perioade de anxietate, depresie sau iritabilitate în săptămâna sau în cele două
săptămâni de dinaintea menstruației femeii,[79] și tulburarea depresivă persistentă.[68]
Subtipuri
DSM-5 recunoaște șase subtipuri adiționale ale TDM, numite specificatori:
„Depresia melancolică” se caracterizează prin pierderea plăcerii pentru cele mai multe sau
toate activitățile, lipsa reactivității pentru stimulanți plăcuți, o calitate a dispoziției depresive
mai pronunțată decât cea ce ține de doliu sau pierdere, înrăutățirea simptomelor în orele de
dimineață, scularea dimineața devreme, retardarea psihomotorie, pierderea excesivă în
greutate (a nu se confunda cu anorexia nervoasă) sau sentimentul excesiv de vină.[80]
„Depresia atipică” se caracterizează prin reactivitate a dispoziției (anhedonie paradoxală),
creștere semnificativă în greutate sau apetit crescut (alinare prin mâncare), somn sau
somnolență excesivă (hipersomnia), senzație de greutate în membre și prejudicieri sociale
semnificative ca consecință a respingerii interpersonale percepute.[81]
„Depresia catatonică” este o formă rară și severă a depresiei majore care implică perturbări
ale comportamentului motor și alte simptome. În acest caz, persoana este mută și aproape
încremenită, și fie rămâne imobilă, fie manifestă mișcări fără scop sau chiar bizare.
Simptome catatonice se manifestă și în schizofrenie și în episoade maniacale, sau pot fi
cauzate de sindromul neuroleptic malign.[82]
„Depresia cu suferință anxioasă” a fost adăugată în DSM-5 ca mijloc de a evidenția co-
manifestarea depresiei sau maniei alături de anxietate, precum și riscul de sinucidere al
indivizilor depresivi cu anxietate. Precizări de acest fel pot de asemenea ajuta la facerea de
pronosticuri pentru cei diagnosticați cu tulburare depresivă sau bipolară.[68]
„Depresia cu început peri-partum” este depresia intensă, susținută și care uneori limitează
mișcările și activitățile persoanei, experimentată de femei după ce nasc sau în timp ce sunt
însărcinate. DSM-IV-TR a utilizat clasificarea „depresie postpartum”, dar aceasta a fost
schimbată pentru a nu fi excluse cazurile de femei depresive în timpul sarcinii.[83] Depresia
cu început peripartum are o rată de incidență de 10-15% printre noile mame. DSM-5 susține
că pentru a califica depresia cu început peripartum, începutul trebuie să aibă loc în timpul
sarcinii sau în prima lună de la naștere. S-a afirmat că depresia postpartum poate dura trei
luni.[84]
„Tulburarea afectivă sezonieră” (TAS) este denumită diferit în DSM-5. Această tulburare este
trecută ca un subtip al depresiei majore cu specificatorul de tipar sezonier. Acest subtip al
depresiei majore este o formă de depresie recurentă în care simptomele debutează toamna
sau iarna și se remit primăvara. Diagnosticul este pus dacă cel puțin două episoade au avut
loc lunile mai friguroase și nici unul în alte perioade, într-o perioadă de doi ani sau mai
mult.[85]
Diagnostice diferențiale
Pentru a se pune un diagnostic de tulburare depresivă majoră, trebuie luate în considerate alte diagnostice
potențiale, precum distimia, tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă sau tulburarea bipolară. Distimia
este o perturbare mai ușoară, dar cronică a dispoziției, în care persoana are dispoziție scăzută aproape zilinic
timp de cel puțin doi ani. Simptomele nu sunt la fel de severe ca cele ale depresiei majore, deși persoanele
cu distimie sunt vulnerabile la episoade secundare ale depresiei majore (situație numită uneori depresie
dublă).[73] Tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă este o perturbare a dispoziției care apare ca
reacție psihologică la un eveniment sau factor stresant identificabil, unde simptomele emoționale sau
comportamentale rezultate sunt semnificative, dar nu îndeplinesc criteriile pentru un episod depresiv
major.[77] Tulburarea bipolară, cunoscută și ca tulburare maniaco-depresivă, este o condiție în care fazele
depresive alternează cu perioade de manie sau hipomanie. Deși depresia este în prezent categorisită ca o
tulburare separată, există dezbateri în desfășurare în această privință deoarece indivizii diagnosticați cu
depresie majoră adesea experimentează anumite simtpome hipomaniacale, fapt ce indică un întreg al
tulburării de dispoziție.[86] Alt diagnostic diferențial este sindromul de oboseală cronică.[87]
Alte tulburări trebuie excluse înainte de a se pune diagnosticul de tulburare depresivă majoră. Este vorba
inclusiv de depresii cauzate de boli fizice, medicamente și abuz de substanțe. Depresia cauzată de o boală
fizică este diagnosticată ca tulburare de dispoziție cauzată de o condiție medicală generală. Această condiție
este apreciată avându-se la bază istoricul medical, constatări de laborator sau examinări fizice. Atunci când
depresia este cauzată de un medicament, abuz de droguri sau expunere la o toxină, este diagnosticată ca
tulburare specifică de dispoziție (numită tulburare de dispoziție indusă de substanțe în DSM-IV-TR).[32]
Prevenție
Eforturile preventive pot rezulta în descreșteri ale ratei condiției cu de la 22 la 38%.[88] Consumul de
cantități mari de pește pot de asemenea reduce riscul.[89]
Intervențiile comportamentale, precum terapia interpersonală și terapia cognitiv-comportamentală, sunt

eficiente în prevenirea unei noi izbucniri a depresiei.[88][90][91] Deoarece asemenea intervenții par a fi cele
mai eficiente atunci când sunt furnizate indivizilor sau grupurilor mici, s-a sugerat că ele pot obține o
audiență largă cel mai bine prin Internet.[92]
Oricum, o meta-analiză mai veche a constatat că programele preventive cu elemente ce sporesc competența
sunt superioare programelor orientate spre comportament per ansamblu, și a constatat că programele
comportamentale nu îi ajută pe oamenii vârstnici, pentru care doar programele de suport social sunt
benefice. În plus, programele care previn cel mai bine depresia cuprind mai mult de opt sesiuni, fiecare
durând între 60 și 90 de minute, fiind furnizate de o combinație de muncitori profesioniști și necalificați, au
un design de cercetare de mare calitate, raportează rata de uzură și au o intervenție bine definită.[93]
Sistemul de ocrotire a sănătății din Olanda furnizează intervenții preventive, cum este cursul „Confruntarea
cu Depresia” pentru persoanele aflate la limita depresiei. Se revendică că cursul este cea mai de succes
intervenție psihoeducațională pentru tratarea și prevenirea depresiei (atât datorită adaptării sale la populații
variate cât și rezultatelor sale), cu o reducere cu 38% a riscului de depresiei majoră și mai multă eficiență ca
tratament în comparație cu alte psihoterapii.[90][94]
Management
Trei cele mai comune tratamente pentru depresie sunt psihoterapia, medicația și terapia electroconvulsivă.
Psihoterapia este tratament la alegere (în plus față de medicație) pentru persoanele sub 18 ani. Instrucțiunile
din 2004 ale National Institute for Health and Care Excellence (NICE) din Regatul Unit indică că
antidepresivele nu trebuie utilizate ca tratament inițial al depresiei ușoare, deoarece raportul risc-beneficiu
este scăzut. Instrucțiunile recomandă că tratamentul cu antidepresive în combinație cu intervenții
psihosociale trebuie luat în considerare pentru:
Persoanele cu o istorie de depresie moderată sau severă

Cei cu depresie ușoară care este prezentă de mult timp
Ca tratament de a doua linie pentru depresia ușoară care persistă după alte intervenții
Ca tratament de primă linie pentru depresie moderată sau severă.
În continuare, instrucțiunile afirmă că tratamentul cu antidepresive trebuie continuat cel puțin șase luni
pentru a se reduce riscul de recidivare și că inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei sunt mai bine
tolerați decât antidepresivele triciclice.[95]
Instrucțiunile de tratament ale Asociației Psihiatrice Americane recomandă ca tratamentul inițial să fie decis
în funcție de individ avându-se la bază factori precum severitatea simptomelor, tulburări co-existente,
experiența de dinaintea tratamentului și preferințele pacientului. Opțiuni pot fi farmacoterapia, psihoterapia,
exercițiul, terapia electroconvulsivă (ECT), stimularea magnetică transcraniană sau terapia cu lumină.
Medicația antidepresivă este recomandată ca alegere de tratament inițial pentru persoanele cu depresie
majoră ușoară, moderată sau severă, și trebuie acordat tuturor pacienților cu depresie severă până se
planifică ECT.[96] Sunt dovezi că îngrijirea colaborativă de către o echipă de specialiști în ocrotirea sănătății
dă mai bune rezultate decât rutina unui singur specialist.[97]
Opțiunile de tratament sunt mult mai limitate în țările în curs de dezvoltare, unde accesul la personalul de
sănătate mintală, medicație și psihoterapie este adesea dificil. Dezvoltarea de servicii de sănătate mintală
este minimă în multe țări; depresia este văzută ca un fenomen al lumii dezvoltate în ciuda evidenței
contrariului și nu ca o condiție care amenință viața.[98] O analiză Cochrane din 2014 a constatat că nu sunt
suficiente argumente care să susțină eficiența terapiei psihologice în comparație cu cea medicală în cazul
copiilor.[99]
Stil de viață
Exercițiul fizic este recomandat în caz de depresie ușoară[100] și are un efect moderat asupra
simptomelor.[101] De asemenea, s-a observat că exercițiul este eficient în caz de depresie majoră
(unipolară).[102] Exercițiul este echivalentul utilizării medicației sau terapiei psihologice la cei mai mulți
oameni.[101] La vârstnici, acesta nu pare să diminueze depresia.[103] Exercițiile pot fi recomandate
personalelor care au voință, sunt motivate și suficient de sănătoase fizic pentru a participa la un program de
exerciții ca tratament.[102]
Există o mică cantitate de argumente că ocolirea somnului de noapte poate ameliora simptomele depresive,
efectele simțindu-se de obicei în timpul zilei. Acest efect este de obicei temporar. Pe lângă somnolență,
această metodă poate cauza manie sau hipomanie ca efecte adverse.[104]
Potrivit studiilor observaționale, eliminarea fumatului are beneficii în caz de depresie la fel de mari ca cele
ale medicației.[105]
Pe lângă exerciții, somnul și regimul alimentar pot juca un rol în managementul depresiei, iar intervențiile în
aceste zone pot fi un adaos eficace la metodele convenționale.[106]
Terapii prin vorbire
Terapia prin vorbire (psihoterapia) poate fi furnizată indivizilor, grupurilor sau familiilor de profesioniști în
sănătate mintală. O analiză din 2017 a constatat că terapia cognitiv-comportamentală pare a fi similară
medicației antidepresive în termeni de eficiență.[107] O analiză din 2012 a constatat că psihoterapia este mai
bună decât nici un tratament, dar nu și decât alte tratamente.[108] În cazul formelor mai complexe și cronice
de depresie, o combinație dintre medicație și psihoterapie poate fi utilizată.[109][110] O analiză Cochrane din
2014 a constatat că intervențiile dirijate de lucru în combinație cu intervențiile clinice au ajutat la reducerea
zilelor de boală a persoanelor cu depresie.[111] Există argumente de calitate moderată că terapiile
psihologice sunt un adaos util pe termen scurt la tratamentul antidepresiv standard al depresiei rezistente la
tratament.[112]
S-a observat că psihoterapia este eficientă la vârstnici.[113][114] Psihoterapia de succes pare să reducă
recurența depresiei chiar după ce a fost oprită sau înlocuită cu sesiuni ocazionale de sprijin.
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) are parte în prezent cele mai multe dovezi de cercetare că ajută la
tratarea depresiei la copii și adolescenți, iar TCC și terapia interpersonală (IPT) sunt terapii preferate pentru
depresia adolescentină.[115] La persoanele sub 18 ani, potrivit National Institute for Health and Clinical
Excellence, medicația trebuie oferită doar alături de terapia psihologică, cum este TCC, terapia
interpersonală sau terapia de familie.[116] S-a observat că terapia cognitiv-comportamentală reduce numărul
de zile de boală la oamenii cu depresie, când este utilizată alături de asistența medicală primară.[111]
Cea mai studiată formă de psihoterapie pentru depresie este TCC, care îi învață de clienți să-și schimbe
modurile de gândire (cognițiile) auto-distructive, dar de durată, și să-și schimbe comportamentele contra-
productive. Cercetările începute la mijlocul anilor 1990 sugerează că TCC poate avea efecte la fel de bune
sau mai bune decât antidepresivele la pacienții cu depresie moderată sau severă.[117][118] TCC poate fi
eficientă la adolescenții depresivi,[119] deși efectele sale asupra episoadelor severe nu sunt cunoscute
definitiv.[120] Mai multe elemente prezic succesul terapiei cognitiv-comportamentale la adolescenți: niveluri
mai înalte de gânduri raționale, creșterea speranței, mai puține gânduri negative și mai puține distorsiuni
cognitive.[121] În particular, TCC este benefică în prevenirea recidivării.[122][123]
Terapia cognitiv-comportamentală și programele ocupaționale (inclusiv modificarea asistenței și activităților

de lucru) se arată a fi eficiente în reducerea zilelor de boală ale angajaților cu depresie.[111]
Variante
Anumite variante ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt utilizate în caz de depresie, cele mai notabile
fiind terapia rațional-emotivă și comportamentală[124] și terapia cognitivă bazată pe conștiința plină.[125]
Programele de reducere a stresului bazate pe conștiința plină pot reduce simptomele depresive.[126][127] De
asemenea, aceste programe par a fi o intervenție promițătoare pentru tineret.[128]
Psihanaliză
Psihanaliza este o școală de gândire fondată de Sigmund Freud, care pune accent pe soluționarea
conflictelor inconștiente.[129] Tehnicile psihanalitice sunt utilizate de unii specialiști pentru a-i trata pe
clienții cu depresiei majoră.[130] O terapie practicată mai pe larg, numită terapia psihodinamică, este în
tradiția psihanalizei, dar este mai puțin intensă, întâlnirile având loc o dată sau de două ori pe săptămână.
Aceasta de asemenea tinde să se concentreze pe problemele imediate ale persoanei și are o focalizare
socială și interpersonală adițională.[131] Într-o meta-analiză a trei probe controlate de psihoterapie
psihodinamică scurtă de suport, s-a constatat că aceasta este la fel de eficace ca medicația pentru depresia
ușoară și moderată.[132]
Antidepresivele
Rezultate contradictorii au apărut în urma studiilor cu privire la eficiența antidepresivelor în cazul

persoanelor cu depresie acută, ușoară sau moderată.[133] Argumente mai puternice susțin utilitatea
antidepresivelor în tratarea depresiei care este cronică (distimie) sau severă.
În timp ce mici beneficii au fost găsite, cercetătorii Irving Kirsch și Thomas Moore afirmă că acestea s-ar
putea datora problemelor de cercetare mai degrabă decât efectelor medicației.[134] Mai târziu, într-o
publicație, Kirsch a concluzionat că efectul general al noii generații de medicație antidepresivă este sub
criteriile recomandate pentru semnificație clinică.[135] Rezultate
similare au fost obținute într-o meta-analiză a lui Fornier.[136]
O analiză dirijată de National Institute for Health and Care

Excellence din Regatul Unit a concluzionat că există dovezi
puternice că inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI),
precum escitalopram, paroxetina și sertralaina, au o mai mare
eficiență decât placebo în obținerea unei reduceri de 50% a
scorurilor de depresie în cazurile de depresie majoră moderată și
severă, și că sunt argumente că acestea au un efect similar în cazul
depresiei ușoare.[137] În mod asemănător, o analiză sistematică
Cochrane a examinărilor clinice ale antidepresivului triciclic generic Sertralina (Zoloft) este utilizată în
amitriptilină a concluzionat că sunt dovezi puternice că eficiența primul rând pentru tratarea depresiei
majore la adulți.
acestuia este superioară placeboului.[138]
În 2014, Food and Drug Administration din S.U.A. a publicat o analiză sistematică a cercetărilor
tratamentelor menținute cu antidepresive prezentate agenției între 1985 și 2012. Autorii au concluzionat că
menținerea tratamentului reduce riscul de recidivare cu 52% în comparație cu placebo, și că acest efect se
datorează în primul rând depresiei recurente din grupul placebo mai degrabă decât unui efect al înlăturării
medicamentului.[136]
Pentru a găsi cea mai eficientă medicație antidepresivă cu efecte adverse minime, dozele pot fi ajustate, și
dacă e necesar, pot fi încercate combinațiile dintre diferite clase de antidepresive. Ratele de reacție la primul
antidepresiv administrat sunt între 50–75%, și poate dura cel puțin 6-8 luni de la începutul medicației pentru
ameliorare.[96][139] Tratamentul cu medicație antidepresivă este de obicei continuat timp 16-20 de
săptămâni după atenuare pentru minimalizarea șanselor de recurență,[96] și se recomandă o continuare de
până la un an a tratamentului.[140] Persoanele cu depresie cronică pot avea nevoie să ia medicația pe termen
nedefinit pentru a evita recidivarea.[7]
Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei sunt medicamentele prescrise inițial din cauza efectelor
adverse ușoare ale acestora și deoarece sunt mai puțin toxice în supradoză decât alte antidepresive.[141]
Persoanelor care nu reacționează la un SSRI li se poate prescrie un alt antidepresiv, iar aceasta rezultă în
ameliorarea simptomelor în aproape 50% din cazuri.[142] O altă opțiune pentru unii ca aceștia este să li se
acorde antidepresivul atipic bupropionă.[143] Venlafaxina, un antidepresiv cu un mecanism diferit de
acțiune, poate fi întrucâtva mai eficient decât SSRI-urile.[144] În orice caz, venlafaxina nu este recomandată
în Regatul Unit ca tratament de primă linie din cauza argumentelor care sugerează că riscurile sale pot
depăși beneficiile,[145] iar folosirea ei de către copii și adolescenți este descurajată.[146][147]
Pentru copii, unele cercetări susțin utilizarea antidepresivului SSRI fluoxetină.[148] Oricum, beneficiul pare
să fie mic la copii,[148][149] în timp ce nu s-a observat eficiența altor antidepresive.[148] Medicamentele nu
sunt recomandate în cazul copiilor cu boală ușoară.[150] De asemenea, sunt insuficiente dovezi care să
aprecieze eficiența la cei cu depresie complicată de demență.[151] Orice antidepresiv poate cauza niveluri
scăzute de sodiu în sânge;[152] însă, acest fapt a fost observat mai des în cazul SSRI-urilor.[141] Nu este
neobișnuit ca SSRI-urile să cauzeze sau să înrăutățească insomnia; antidepresivul atipic mizartapină poate fi
utilizat în asemenea cazuri.[153][154]
Inhibitorii ireversibili de monooxidază, o clasă mai veche de antidepresive, sunt date peste cap de potențiale
interacțiuni ce pot amenința viața legate de alimentație și droguri. Sunt utilizați doar rar, deși au fost
dezvoltați agenți noi și mai bine tolerați ai acestei clase.[155] Profilul siguranței este diferit în cazul
inhibitorilor reversibili monooxidază, precum moclobemida, unde riscul de interacțiuni alimentare serioase
este neglijabil și restricțiile alimentare sunt mai puțin stricte.[156]
Pentru copii, adolescenți și probabil adulții tineri cu vârsta de la 18 la 24 de ani, este un mai mare risc de
ideație suicidară și comportament suicidar la cei tratați cu SSRI.[157][158] În cazul adulților, este neclar dacă
SSRI afectează riscul de suicid. O analiză nu a găsit nici o conexiune;[159] alta - un risc crescut;[160] iar o a
treia nici un risc la cei cu vârsta între 25–65 ani și un risc diminuat la cei cu peste 65 de ani.[161] Un
avertisment a fost introdus în Statele Unite în 2007 pe cutiile cu SSRI-uri și alte medicamente antidepresive
din cauza riscului crescut de sinucidere la pacienții mai tineri de 24 de ani.[162] Acțiuni similare au fost
implementate de Ministerul Sănătății al Japoniei.[163]
Alte medicații
Există argumente că acizii grași omega-3 din suplimentele de ulei de pește ce conțin niveluri mari de acid
eicosapentaenoic (EPA) sau acid docosahexaenoic (DHA) sunt eficace în tratarea, dar nu și în prevenirea
depresiei majore.[164] În orice caz, o analiză Cochrane a apreciat că sunt insuficiente argumente de mare
calitate care să sugereze că acizii grași omega-3 sunt eficace în caz de depresie.[165] Există argumente
limitate că adăugarea de vitamină D este de valoare în ce privește atenuarea simptomelor de depresie la
indivizii care au deficiențe de vitamina D.[166] Există anumite argumente preliminare că inhibitorii de
COX-2, cum este celecoxibul, au un efect benefic asupra depresiei majore.[167] Litiul se arată a fi eficient
în scăderea riscului de suicid la cei cu tulburare bipolară și depresie unipolară până la aproape aceleași
niveluri cu ale populației generale.[168] Există un cerc restrâns de doze eficiente și sigure de litiu, așa că o
monitorizare atentă poate fi necesară.[169] O doză mică de hormon tiroid poate fi adăugată la
antidepresivele existente pentru tratarea simptomelor depresive persistente la persoanele care au încercat
mai multe cursuri de medicație.[170] Argumente limitate sugerează că stimulanți, precum amfetamina și
modafinilul, pot fi eficienți pe termen scurt sau ca terapie ajutătoare.[171][172] De asemenea, se sugerează că
suplimentele de acid folic pot juca un rol în managementul depresiei.[173] Există dovezi preliminare în
favoarea beneficiului de pe urma testosteronului la bărbați.[174]
Terapia electroconvulsivă
Terapia electroconvulsivă (ECT) este un tratament psihiatric standard în care convulsiile sunt induse electric
la pacienți pentru a le furniza ușurare de bolile psihiatrice.[175]:1880 ECT este utilizată cu consimțământ
informat[176] ca intervenție de ultimă linie pentru tulburarea depresivă majoră.[177]
O rundă de ECT este eficientă pentru aproximativ 50% din persoanele cu tulburare depresivă majoră, fie că
e unipolară sau bipolară.[178] Urmarea tratamentului este încă slab studiată, dar aproximativ jumătate din
oamenii care reacționează la el au parte de recidivare în timpul următoarelor doisprezece luni.[179]
Pe lângă efectele asupra creierului, riscurile fizice generale ale ECT sunt similare celor ale anesteziei
generale scurte.[180]:259 Imediat după tratament, cele mai comune efecte adverse sunt confuzia și pierderea
de memorie.[177][181] ECT este considerată una dintre cele mai puțin vătămătoare opțiuni de tratament
pentru femeile însărcinate deprimate sever.[182]
Un curs obișnuit de ECT implică mai multe administrări ale tratamentului, acestea fiind date de două sau
trei ori pe săptămână, până pacientul nu mai suferă simptomele. ECT este administrat sub anestezie
împreună cu un miorelaxant.[183] Terapia electroconvulsivă poate varia în aplicarea ei în trei moduri:
amplasarea electrodului, frecvența tratamentelor și forma de undă electrică a stimulantului. Aceste trei forme
de aplicare au diferențe semnificative atât în ce privește efectele adverse cât și a atenuării simptomelor.
După tratament, terapia cu medicamente este de obicei continuată și unii pacienți au parte de o menținere a
ECT.[177]
ECT se arată a lucra pe termen scurt printr-un efect anticonvulsiv mai ales în lobii frontali, și pe termen lung
prin efecte neurotrofice în primul rând în lobul temporal medial.[184]
Stimularea magnetică transcraniană
Stimularea magnetică transcraniană (TMS) este o metodă noninvazivă utilizată pentru a stimula micile
regiuni ale creierului.[185] TMS a fost aprobată de FDA pentru a fi utilizată în cazul tulburării depresive
majore rezistentă la tratament în 2008,[186] iar începând cu 2014 evidența susține că este probabil
eficientă.[187] Asociația Psihiatrică Americană,[188] Rețeaua Canadiană pentru Tulburări de Dispoziție și
Anxietate[189] și Colegiul Psihiatrilor din Australia Regală și Noua Zeelandă au aprobat utilizarea TMS
pentru TDD rezistentă la tratament.[190]
Altele
Terapia cu lumină puternică reduce severitatea simptomelor depresiei, cu beneficii atât pentru tulburarea
afectivă sezonieră cât și pentru depresia nonsezonieră, având un efect asemănător cu cel al antidepresivelor
convenționale. În cazul depresiei nensezoniere, a adăuga terapie cu lumină la tratamentul antidepresiv
standard nu este eficient.[191] În cazul depresiei nonsezoniere, unde lumina a fost utilizată cel mai mult în
combinație cu antidepresivele sau terapia prin trezire, a fost observat un efect moderat, cu reacții mai bune
decât tratamentul controlat în studii de mare calitate, în studii care au aplicat tratamentul cu lumină de
dimineață și cu oameni care răspund total sau parțial la privarea de somn.[192] Ambele analize au constatat
calitatea slabă, durata scurtă și dimensiunea mică a celor mai multe studii analizate. Există argumente
insuficiente în favoarea Reiki[193] și a terapiei prin mișcări de dans în caz de depresie.[194]
Prognoză
Episoadele depresive majore adesea se rezolvă în timp indiferent dacă sunt sau nu tratate. Pacienții externi
de pe o listă de așteptare prezintă o reducere de 10-15% a simptomelor în cadrul unei perioade de câteva
luni, dintre care aproximativ 20% nu mai îndeplinesc toate criteriile pentru o tulburare depresivă.[195]
Durata mediană a unui episod se estimează că este de 23 de luni, cu cea mai mare rată a redresării având loc
în primele trei luni.[196]
Studiile arată că 80% din cei care suferă de primul lor episod depresiv major vor suferi de cel puțin încă
unul în timpul vieții lor,[197] cu o medie pe viață de 4 episoade.[198] Alte studii făcute pe populația generală
indică că în jur de jumătate se recuperează dintr-un episod (fie că sunt tratați sau nu) și rămân bine, pe când
altă jumătate va avea cel puțin cu unul mai mult, iar în jur de 15% din aceștia experimentează recurență
cronică.[199] Studii bazate pe surse selective din rândul pacienților internați sugerează o mai mică redresare
și o mai mare cronicitate, pe când studii făcute în cea mai mare parte pe pacienți externi arată că aproape toți
se recuperează, aceștia având o durată mediană a episodului de 11 luni. În jur de 90% din cei depresie
severă sau psihotică, mulți dintre care îndeplinesc de asemenea criterii pentru alte tulburări mintale, au parte
de recurență.[200][201]
O mare proporție din oamenii care experimentează o atenuare simptomatică completă au încă cel puțin un
simptom nerezolvat complet după tratament.[202] Recurența sau cronicitatea sunt mai probabile dacă
simptomele n-au fost rezolvate pe deplin prin tratament.[202] Instrucțiunile actuale recomandă continuarea
folosirii antidepresivelor timp de 4-6 luni după ameliorarea pentru a se preveni recidivarea. Dovezile aduse
de multe studii randomizate controlate indică că continuarea utilizării medicației antidepresive după
recuperare poate reduce șansele de recidivare cu 70% (41% pe bază de placebo vs. 18% pe bază de
antidepresive). Efectul preventiv ține cel puțin în primele 36 luni de utilizare.[203]
Persoanele care experimentează episoade repetate de depresie necesită tratament în desfășurare pentru
prevenirea unei depresii mai severe, pe termen lung. În unele cazuri, oamenii trebuie să ia medicații pentru
restul vieții lor.[204]
Cazurile în care rezultatul este slab sunt asociate cu tratamentul inadecvat, simptome inițiale severe inclusiv
psihoză, vârsta timpurie de declanșare, episoade anterioare, recuperare incompletă după un an de tratament,
tulburări mintale sau medicale severe pre-existente și disfuncții familiale.[205]
Indivizii depresivi au o mai scurtă speranță de viață decât cei fără depresie, în parte deoarece pacienții
depresivi au un risc de a muri prin sinucidere.[206] Oricum, au de asemenea o mai mare rată de deces din
alte cauze,[207] fiind mai susceptibili la condiții medicale precum boala de inimă.[208] Până la 60% din
persoanele care mor prin sinucidere au o tulburare de dispoziție cum este depresia majoră, iar riscul este
înalt în special dacă o persoană are un simț pronunțat de lipsă de speranță sau are atât depresie cât și
tulburarea de personalitate borderline.[209] Riscul pe viață de sinucidere asociat cu diagnosticul de depresie
majoră în SUA se estimează a fi de 3.4%, fiind de aproape 7% în cazul bărbaților și 1% în cazul
femeilor[210] (deși încercările de sinucidere sunt mai frecvente la femei).[211] Estimarea este substanțial mai
scăzută decât o cifră acceptată anterior de 15%, care este derivată din studii mai vechi făcte pe pacienții
spitalizați.[212]
Cine este predispus la depresie?

Au risc de a face depresie următoarele categorii de persoane:
Care au avut episoade depresive anterior

Care au avut sau au tulburare depresivă in familie la frați/surori sau părinți
Barbatii mai frecvent decat femeile
Cu varsta mai mică de 40 ani
Perioada de după nastere
Cu alte boli -Parkinson, diabet, cardiopatie ischemică, cancer
Care consuma unele medicamente - diureticele tiazidice, digitală, metildopa, cicloserina,
hormoni anticonceptionale orale sau steroizi anabolizanți, antiinflamatoare nesteroidiene
Mai multe studii științifice [213][214][215][216][217][218] au descoperit corelații statistice între
anumite pesticide agricole și depresia
Sunt singure sau fără susținere din partea familiei
Au evenimente stresante sau mediu familial/social/profesional stresant
Consuma substanțe psihoactive
Statistici
Depresia face parte din cele mai frecvente tulburări psihice care afectează un segment tot mai mare al
populației la nivel mondial și, de cele mai multe ori, este factorul principal al sinuciderilor[219].
La nivel global, se estima că depresia afecta aproximativ 121 de milioane de oameni în 2011.[219]
În
Europa se estimează că 50 de milioane de persoane suferă de această boală.[219]
În anul 2009, piața antidepresivelor la nivel mondial era estimată la 2 miliarde euro, iar în România la 22
milioane euro.[220]
Istorie
Medicul grec antic Hippocrate a descris sindromul melancoliei ca o
boală distinctă cu simptome fizice și psihice particulare; a
caracterizat toate „fricile și descurajările, dacă durează mult timp”
ca fiind simptome ale bolii.[221] A fost un concept asemănător, dar
mult mai larg decât cel al depresiei de azi; condiția era dată de o
îngrămădire de simptome de tristețe, deprimare și descurajare, și
adesea frică, furie, deluzii și obsesii.[222]
Termenul depresie însuși este derivat din verbul latin deprimere, „a

apăsa”.[223] Începând cu secolul 14, „a deprima” a însemnat a
subjuga sau a decepționa spiritul. A fost utilizat în 1665 în Cronica
autorului englez Richard Baker pentru a se referi la cineva care are
„o mare depresie a spiritului” și de autorul englez Samuel Johnson
într-un sens similar în 1753.[224] De asemenea, termenul a intrat în
uz în psihologie și economie. O utilizare timpurie cu refeire la un
simptom psihiatric a fost a psihiatrului francez Louis Delasiauve în Diagnostice de depresie există încă
1856, iar din anii 1860 a început să apară în dicționarele medicale din timpul lui Hippocrate
ca referire la scăderea psihologică și metaforică a funcției
emoționale.[225] De la Aristotel, melancolia a fost asociată cu
bărbații care studiază și strălucirea intelectuală, un hazard al contemplării și creativității. Conceptul mai nou
a abandonat aceste asociații și prin secolul 19, a devenit mai asociat cu femeile.[222]
Deși melancolie a rămas termenul dominant de diagnostic, depresie a intrat tot mai mult în uz în tratatele
medicale și a devenit sinonim al primului termen la sfârșitul secolului; psihiatrul german Emil Kraepelin ar
fi fost primul care l-a utilizat ca termen general, numind diferite tipuri de melancolie stări depresive.[226]
Sigmund Freud a făcut legătură între starea de melancolie și doliu în articolul său din 1917 Doliul și
melancolia. A teoretizat că pierderea obiectivă, cum este pierderea unei relații prețuite prin deces sau
despărțite, are ca rezultat pierderea subiectivă de asemenea; individul depresiv s-a identificat cu obiectul
afecțiunii printr-un proces inconștient, narcisist, numit catexie libidinală a egoului. O atare pierdere are ca
rezultat simptome melancolice severe mai profunde decât doliul; nu doar că lumea exterioară este văzută
negativ, dar egoul însuși este compromis.[227] Declinul auto-percepției pacientului se arată a fi propria sa
vină, inferioritate și nevrednicie.[228] De asemenea, a subliniat că experiențele timpurii de viață pot fi un
factor care predispune spre o atare stare.[222] Adolf Meyer a pus în discuție un cadru biologic și social mixt
punând accent pe reacții în contextul vieții unui individ și a argumentat că termenul depresie trebuie utilizat
în loc de melancolie.[229] Prima versiune a DSM (DSM-I, 1952) a conținut reacție depresivă, iar DSM-II
(1968) - nevroză depresivă, definită ca reacție excesivă la un conflict intern sau un eveniment identificabil și
a inclus de asemenea tipul depresiv al psihozei maniaco-depresive în rândul tulburărilor afective
majore.[230]
Pe la mijlocul secolului 20, cercetătorii au teoretizat că depresia este
cauzată de o imbalanță chimică a neurotransmițătorilor din creier,
teorie bazată pe observațiile făcute în anii 1950 cu privire la efectele
reserpinei și izoniazidei în modificarea nivelurilor de
neurotransmițători de monoamină și afectarea simptomelor
depresive.[231] Teoria imbalanței chimice n-a fost niciodată
dovedită.[232]
Termnul „unipolar” (împreună cu termenul înrudit „bipolar”) a fost

conceput de neurologul și psihiatrul Karl Kleist și a fost ulterior
utilizat de discipolii săi Edda Neele și Karl Leonhard.[233]
Termenul Tulburare depresivă majoră a fost introdus în uz de un

grup de clinicieni din SUA la mijlocul anilor 1970 ca parte a
propunerilor pentru criterii de diagnostic pe baza tiparelor
simptomelor[234] și a fost încorporat în DSM-III în 1980.[235]
Pentru păstrarea consecvenței, ICD-10 a utilizat aceleași criterii,
doar cu modificări minore, dar utilizând pragul de diagnostic al
Caricatură istorică cu un om aflat la DSM pentru a marca un episod depresiv ușor și adăugând categorii
limita depresiei pentru episoadele moderate și severe.[64][235] Ideea antică de
melancolie încă supraviețuiește în noțiunea unui subtip melancolic.
Noile definiții ale depresiei au fost acceptate pe scară largă, deși cu anumite constatări și viziuni
contradictorii. Au persistat anumite argumente cu bază empirică pentru întoarcerea la diagnosticul de
melancolie.[236][237] A existat o critică a expansiunii acoperirii diagnosticului, legată de dezvoltarea și
promovarea antidepresivelor și modelul biologic începând cu sfârșitul anilor 1950.[238]
Societate și cultură
Vezi și: Listă de persoane cu tulburare depresivă majoră.
Terminologie
Termenul „depresie” este utilizat în diferite moduri. Adesea este utilizat în sensul de sindrom, dar se poate
referi și la alte tulburări de dispoziție sau pur și simplu la dispoziția scăzută. Modul în care oamenii
conceptualizează depresia variază, atât în cadrul unei culturi cât și în funcție de cultură. „Din cauza lipsei
siguranței științifice”, observa un comentator, „dezbaterea cu privire la depresie se întoarce spre chestiuni de
limbaj. Cum o numim — «boală», «tulburare», «stare a minții» — afectează modul în care o vedem,
diagnosticăm și tratăm.”[240] Există diferențe culturale de la punctul că depresia este considerată o boală
care necesită tratament personal profesionist sau un indiciu a altceva, precum nevoia de a discuta probleme
sociale sau morale, rezultatul unui dezechilibru biologic sau oglindirea unor diferențe individuale în
înțelegerea necazului ce poate întări simțirile de lipsă de putere și zbucium emoțional.[241][242]
Diagnosticul este mai puțin obișnuit în anumite țări, precum China. Se afirmă că chinezii în mod tradițional
neagă depresia emoțională (deși de la începutul anilor 1980, negarea chineză a depresiei s-a temperat).[243]
Pe de altă parte, unii ar putea spune că culturile occidentale încadrează anumite exprimări ale suferinței
umane în statutul de tulburare. Profesorul australian Gordon Parker și alții susțin că conceptul occidental de
depresie „medicalizează” tristețea sau suferința.[244][245] Au existat de asemenea preocupări potrivit cărora
DSM, precum și domeniul psihiatriei care îl întrebuințează, tind să reifice fenomene abstracte cum este
depresia, care pot fi în fapt constructe sociale.[246] Psihologul arhetipal american James Hillman scrie că
depresia poate fi sănătoasă pentru suflet, în măsura în care „aduce
refugiu, limitare, concentrare, seriozitate, pondere și vlagă
umilă”.[247] Hillman susține că încercările terapeutice de a elimina
depresia imită tema creștină a învierii, dar au efectul regretabil de
demonizare a unei stări sufletești de a fi.
Stigmatizarea
Personalitățile istorice au fost adesea ezitante în a discuta despre sau

a căuta tratament pentru depresie din cauza stigmatizării sociale
legate de condiție sau din cauza ignoranței legată de diagnostic și
tratament. Cu toate acestea, analiza sau interpretarea scrisorilor,
jurnalelor, lucrărilor de artă, scrierilor sau afirmațiilor familiei și
prietenilor anumitor personalități istorice au dus la prezumția că ar fi
avut o formă de depresie. Printre persoanele care probabil că au
avut depresie sunt autoarea engleză Mary Shelley,[248] scriitorul
britanic american Henry James,[249] și președintele american
Abraham Lincoln.[250] Printre persoanele contemporane bine Al 16-lea președinte american,
cunoscute care este posibil să aibă sau să fi avut depresie sunt Abraham Lincoln a avut „melancolie”,
compozitorul canadian Leonard Cohen[251] și dramaturgul și condiție care acum poate fi numită
depresie clinică.[239]
romancierul american Tennessee Williams.[252] Unii psihologi
pionieri, precum americanii americanii William James[253][254] și
John B. Watson,[255] s-au confruntat cu propria depresie.
Până în prezent a persistat discuția dacă tulburările neurologice și tulburările de dispoziție pot fi puse în
legătură cu creativitatea, discuție care există din timpurile aristotelice.[256][257] Literatura britanică dă multe
exemple de reflecții despre depresie.[258] Filozoful englez John Stuart Mill a experimantat o perioadă lungă
de câteva luni de ceea ce numea „stare monotonă a nervilor”, când cineva este „nesusceptibil la bucurie sau
excitație plăcută; una dintre acele stări de dispoziție când ceea ce este altădată plăcere, devine insipid și
indiferent”. A citat din poezia „Deprimare” a poetului englez Samuel Taylor Coleridge ca o descriere
perfectă a cazului: „O jale fără junghi, goală, neagră și mohorâtă, / O jale moleșită, sufocantă, fără pasiune,
/ Care nu găsește ușurare sau alinare naturală / Într-un cuvânt, sau suspin, sau lacrimă.”[259][260] Scriitorul
englez Samuel Johnson a utilizat termenul „câinele negru” în anii 1780 pentru a- i descrie propria
depresie,[261] termen ce a fost ulterior popularizat de suferindul de depresie, fostul prim-ministru britanic Sir
Winston Churchill.[261]
Stigmatizarea socială a depresiei majore este răspândită, iar contactul cu serviciile de sănătate mintală o
reduce doar puțin. Opiniile publice cu privire la tratament diferă semnificativ de cele ale profesioniștilor în
sănătate; tratamentele alternative se consideră a fi mai de ajutor decât cele farmacologice, care sunt
considerate inadecvate.[262] În Regatul Unit, Colegiul Regal al Psihiatrilor și Colegiul Regal al Medicilor
de Familie au dirijat o campanie comună de cinci ani de înfrângere a depresiei pentru a educa și reduce
stigmatizarea din 1992 până în 1996;[263] un studiu al companiei de cercetare Ipsos MORI realizat ulterior
a constatat mici schimbări pozitive în atitudinea publicului față de depresie și tratament.[264]
Vârstnicii
Depresia este întâlnită în special la cei vârsta de peste 65 de ani și crește în frecvență după această
vârstă.[265] În plus, riscul de depresie crește în relație cu fragilitatea individului.[265] Depresia este unul
dintre cei mai importanți factori care au impact negativ asupra calității vieții la adulți, precum și la
vârstnici.[265] La bătrâni, atât simptomele cât și tratamentul diferă de restul populației.[265]
La fel ca în cazul multor alte boli, de cele mai multe ori la bătrâni nu sunt prezente simptomele clasice ale
depresiei.[265] Diagnosticul și tratamentul sunt mai complicate pentru că vârstnicii sunt adesea tratați
simultan cu un număr de alte medicamente și adesea au alte boli simultane.[265] Tratamentul diferă întrucât
studiile făcute pe SSRI arată că acestea au efecte mai slabe și adesea inadecvate la vârstnici, în timp ce alte
medicamente, precum duloxetina (un inhibitor de recaptare a serotoninei și noradrenalinei), care au efecte
mai clare au de asemenea efecte adverse precum amețeală, uscăciune a gurii, diaree și constipație, care pot
fi dificil de suportat de vârstnici.[265]
Terapia de rezolvare a problemei este începând cu 2015 singura terapie psihologică cu efect demonstrat și
poate fi asemuită unei forme mai simple de terapie cognitiv-comportamentală.[265] Oricum, vârstnicilor cu
depresie li se oferă rar vreun tratament psihologic, iar dovezi care să demonstreze eficiența altor tratamente
sunt incomplete.[265] TEC este folosită pentru vârstnici, iar studiile înregistrate sugerează că este eficientă,
însă mai puțin eficientă decât în cazul restului populației. Riscurile legate de tratamentul depresiei la
vârstnici în raport cu beneficiile nu sunt în întregime clare.[265]
Cercetări
Scanările IRM făcute pe pacienții cu depresie au descoperit un număr de diferențe în structura creierului în
comparație cu cei care nu au depresie. Meta-analizele studiilor de neuroimagistică pentru cazurile de
depresie majoră au raportat că, în comparație cu ceilalți oameni, pacienții depresivi au volume crescute ale
ventriculelor laterale și ale glandei suprarenale și volume mai mici ale ganglionului bazal, talamusului,
hipocampului și lobului frontal (aici sunt incluși cortexul orbitofrontal și gyrus rectus).[266][267]
Hiperintensitățile au fost asociate cu pacienții cu o vârstă târzie de declanșare a depresiei și au condus la
dezvoltarea teoriei depresiei vasculare.[268]
Cercetările caută să examineze efectele toxinelor botulinice asupra depresiei. Ideea este că această substanță
este utilizată pentru a face persoana să arate mai puțin posacă și că aceasta oprește feedbackurile faciale
negative de pe față.[269] În orice caz, rezultatele din 2015 au arătat că efectele parțial pozitive care au fost
observate până atunci ar putea fi cauzate de efecte placebo.[270]
În 2018, US Food and Drug Administration (FDA) a aprobat Faza 2 a studiului care are scopul de a cerceta
rolul psilocibinei în tratarea depresiei rezistene la tratament și a aprobat Breakthrough Therapy
Designation.[271]
Modele animale
Printre modelele de depresie la animale care se dorește a fi studiate sunt modele iatrogenice de depresie
(precum cele induse de droguri), teste de înot forțat, testul de suspendare a cozii și modelele de neajutorare
învățată. Printre criteriile frecvent utilizate pentru evaluarea depresiei la animale sunt expresia de disperare,
schimbări neurovegetative și anhedonia, multe alte criterii pentru depresie, precum vinovăția și
comportamentul suicidar, fiind netestabile la animale.[272]
Note
1. ^ Altered cortical glutamatergic and GABAergic signal transmission with glial involvement in
depression[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
2. ^ a b c d Disease Ontology (http://purl.obolibrary.org/obo/doid.owl), accesat în 15 mai 2019
3. ^ a b c d e Monarch Disease Ontology release 2018-06-29sonu[*] Verificați valoarea
|titlelink= (ajutor);
4. ^ Organizația Mondială a Sănătății. „Depression in Romania” (http://www.euro.who.int/__dat
a/assets/pdf_file/0011/336809/Infograph-mental-health-Romania-en.pdf) (PDF). Accesat în
14 decembrie 2019.
5. ^ Institutul național de sănătate publică. „Ziua Europeană Anti-Depresie 1 octombrie 2019,
Analiză de situație” (http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/04/Analiza-situ
atie-ZEAD-2019-.pdf) (PDF). Accesat în 14 decembrie 2019.
6. ^ Depresia este mai frecventă decât diabetul, stabilește primul studiu de specialitate realizat
în România (http://medlive.hotnews.ro/depresia-este-mai-frecventa-decat-diabetul-in-romani
a.html)
7. ^ a b c d e Depression (https://web.archive.org/web/20110727123744/http://www.nimh.nih.go
v/health/publications/depression/nimhdepression.pdf) (PDF). National Institute of Mental
Health (NIMH). Arhivat din original (http://www.nimh.nih.gov/health/publications/depression/
nimhdepression.pdf) (PDF) la 27 iulie 2011. Accesat în 7 septembrie 2008.
8. ^ Hays RD, Wells KB, Sherbourne CD, Rogers W, Spritzer K (Ianuarie 1995). „Functioning
and well-being outcomes of patients with depression compared with chronic general medical
illnesses”. Archives of General Psychiatry. 52 (1): 11–19.
doi:10.1001/archpsyc.1995.03950130011002 (https://doi.org/10.1001%2Farchpsyc.1995.03
950130011002). PMID 7811158 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7811158). Verificați
datele pentru: |date= (ajutor)
9. ^ a b c d e f American Psychiatric Association 2000a, p. 349.
10. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 412.
11. ^ a b Delgado PL, Schillerstrom J (2009). „Cognitive Difficulties Associated With Depression:
What Are the Implications for Treatment?” (http://www.psychiatrictimes.com/display/article/10
168/1387631). Psychiatric Times. 26 (3). Arhivat (https://web.archive.org/web/20090722165
650/http://www.psychiatrictimes.com/display/article/10168/1387631) din originalul de la 22
iulie 2009.
12. ^ Judd LL, Schettler PJ, Coryell W, Akiskal HS, Fiedorowicz JG (Noiembrie 2013). „Overt
irritability/anger in unipolar major depressive episodes: past and current characteristics and
implications for long-term course”. JAMA Psychiatry. 70 (11): 1171–80.
doi:10.1001/jamapsychiatry.2013.1957 (https://doi.org/10.1001%2Fjamapsychiatry.2013.195
7). PMID 24026579 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24026579). Verificați datele
pentru: |date= (ajutor)
13. ^ a b c d American Psychiatric Association 2000a, p. 350.
14. ^ „Insomnia: Assessment and Management in Primary Care” (http://www.aafp.org/afp/99060
0ap/3029.html). American Family Physician. 59 (11): 3029–38. 1999. Arhivat (https://web.arc
hive.org/web/20110726103917/http://www.aafp.org/afp/990600ap/3029.html) din originalul
de la 26 iulie 2011. Accesat în 12 noiembrie 2014.
15. ^ Fisher JC, Powers WE, Tuerk DB, Edgerton MT (martie 1975). „Development of a plastic
surgical teaching service in a women's correctional institution” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
pmc/articles/PMC1119689). American Journal of Surgery. 129 (3): 269–72.
doi:10.1136/bmj.322.7284.482 (https://doi.org/10.1136%2Fbmj.322.7284.482).
PMC 1119689 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1119689)  . PMID 11222428
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11222428).
16. ^ Faculty of Psychiatry of Old Age, NSW Branch, RANZCP, Kitching D, Raphael B (2001).
Consensus Guidelines for Assessment and Management of Depression in the Elderly (http://
www.health.nsw.gov.au/mhdao/publications/Publications/depression-elderly.pdf) (PDF).
North Sydney, New South Wales: NSW Health Department. p. 2. ISBN 978-0-7347-3341-2.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20150401162939/http://www.health.nsw.gov.au/mhdao/
publications/Publications/depression-elderly.pdf) (PDF) din originalul de la 1 aprilie 2015.
17. ^ Yohannes AM, Baldwin RC (2008). „Medical Comorbidities in Late-Life Depression” (http://
www.psychiatrictimes.com/depression/article/10168/1358135). Psychiatric Times. 25 (14).
19. ^ Kessler RC, Nelson CB, McGonagle KA, Liu J, Swartz M, Blazer DG (iunie 1996).
„Comorbidity of DSM-III-R major depressive disorder in the general population: results from
the US National Comorbidity Survey”. The British Journal of Psychiatry. Supplement. 168
(30): 17–30. doi:10.1192/S0007125000298371 (https://doi.org/10.1192%2FS000712500029
8371). PMID 8864145 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8864145).
20. ^ Hirschfeld RM (Decembrie 2001). „The Comorbidity of Major Depression and Anxiety
Disorders: Recognition and Management in Primary Care” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pm
c/articles/PMC181193). Primary Care Companion to the Journal of Clinical Psychiatry. 3 (6):
244–54. doi:10.4088/PCC.v03n0609 (https://doi.org/10.4088%2FPCC.v03n0609).
PMC 181193 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC181193)  . PMID 15014592 (htt
ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15014592). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
21. ^ Grant BF (1995). „Comorbidity between DSM-IV drug use disorders and major depression:
results of a national survey of adults”. Journal of Substance Abuse. 7 (4): 481–97.
doi:10.1016/0899-3289(95)90017-9 (https://doi.org/10.1016%2F0899-3289%2895%299001
7-9). PMID 8838629 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8838629).
22. ^ Boden JM, Fergusson DM (Mai 2011). „Alcohol and depression”. Addiction. 106 (5): 906–
14. doi:10.1111/j.1360-0443.2010.03351.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1360-0443.2010.03
351.x). PMID 21382111 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21382111). Verificați datele
23. ^ Hallowell EM, Ratey JJ (2005). Delivered from distraction: Getting the most out of life with
Attention Deficit Disorder. New York: Ballantine Books. pp. 253–55. ISBN 978-0-345-44231-
4.
24. ^ Brunsvold GL, Oepen G (2008). „Comorbid Depression in ADHD: Children and
Adolescents” (http://www.psychiatrictimes.com/adhd/article/10168/1286863). Psychiatric
Times. 25 (10). Arhivat (https://web.archive.org/web/20090524050341/http://www.psychiatrict
imes.com/adhd/article/10168/1286863) din originalul de la 24 mai 2009.
25. ^ Melartin TK, Rytsälä HJ, Leskelä US, Lestelä-Mielonen PS, Sokero TP, Isometsä ET
(februarie 2002). „Current comorbidity of psychiatric disorders among DSM-IV major
depressive disorder patients in psychiatric care in the Vantaa Depression Study”. The
Journal of Clinical Psychiatry. 63 (2): 126–34. doi:10.4088/jcp.v63n0207 (https://doi.org/10.4
088%2Fjcp.v63n0207). PMID 11874213 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11874213).
26. ^ Cantor, Joanne; Bickham, David; Hoge, Elizabeth (01-11-2017). „Digital Media, Anxiety,
and Depression in Children” (https://pediatrics.aappublications.org/content/140/Supplement
_2/S76). Pediatrics (în engleză). 140 (Supplement 2): S76–S80. doi:10.1542/peds.2016-
1758G (https://doi.org/10.1542%2Fpeds.2016-1758G). ISSN 0031-4005 (https://www.worldc
at.org/issn/0031-4005). PMID 29093037 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29093037).
Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
27. ^ Elhai, Jon D.; Dvorak, Robert D.; Levine, Jason C.; Hall, Brian J. (1 ianuarie 2017).
„Problematic smartphone use: A conceptual overview and systematic review of relations with
anxiety and depression psychopathology”. Journal of Affective Disorders. 207: 251–259.
doi:10.1016/j.jad.2016.08.030 (https://doi.org/10.1016%2Fj.jad.2016.08.030). ISSN 0165-
0327 (https://www.worldcat.org/issn/0165-0327). PMID 27736736 (https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pubmed/27736736).
28. ^ Bair MJ, Robinson RL, Katon W, Kroenke K (noiembrie 2003). „Depression and pain
comorbidity: a literature review” (http://archinte.ama-assn.org/cgi/content/full/163/20/2433(full
text)). Archives of Internal Medicine. 163 (20): 2433–45. doi:10.1001/archinte.163.20.2433 (h
ttps://doi.org/10.1001%2Farchinte.163.20.2433). PMID 14609780 (https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pubmed/14609780).
29. ^ Swardfager W, Herrmann N, Marzolini S, Saleem M, Farber SB, Kiss A, Oh PI, Lanctôt KL
(septembrie 2011). „Major depressive disorder predicts completion, adherence, and
outcomes in cardiac rehabilitation: a prospective cohort study of 195 patients with coronary
artery disease”. The Journal of Clinical Psychiatry. 72 (9): 1181–88.
doi:10.4088/jcp.09m05810blu (https://doi.org/10.4088%2Fjcp.09m05810blu).
PMID 21208573 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21208573).
30. ^ Schulman J, Shapiro BA (2008). „Depression and Cardiovascular Disease: What Is the
Correlation?” (http://www.psychiatrictimes.com/depression/article/10168/1171821).
Psychiatric Times. 25 (9).
31. ^ Hankin, Benjamin L.; Abela, John R. Z. (2005). Development of Psychopathology: A
Vulnerability-Stress Perspective (https://books.google.com/?id=1Fd0LneB724C&lpg=PR7&
dq) (în engleză). SAGE Publications. pp. 32–34. ISBN 9781412904902.
32. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru
referințele numite DSM5
33. ^ Department of Health and Human Services (1999). „The fundamentals of mental health
and mental illness” (https://www.surgeongeneral.gov/library/mentalhealth/pdfs/c2.pdf) (PDF).
Mental Health: A Report of the Surgeon General. Arhivat (https://web.archive.org/web/20081
217031913/http://www.surgeongeneral.gov/library/mentalhealth/pdfs/c2.pdf) (PDF) din
originalul de la 17 decembrie 2008. Accesat în 11 noiembrie 2008.
34. ^ Caspi A, Sugden K, Moffitt TE, Taylor A, Craig IW, Harrington H, McClay J, Mill J, Martin J,
Braithwaite A, Poulton R (iulie 2003). „Influence of life stress on depression: moderation by a
polymorphism in the 5-HTT gene”. Science. 301 (5631): 386–89.
Bibcode:2003Sci...301..386C (http://adsabs.harvard.edu/abs/2003Sci...301..386C).
doi:10.1126/science.1083968 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.1083968).
35. ^ Haeffel GJ, Getchell M, Koposov RA, Yrigollen CM, Deyoung CG, Klinteberg BA, Oreland
L, Ruchkin VV, Grigorenko EL (Ianuarie 2008). „Association between polymorphisms in the
dopamine transporter gene and depression: evidence for a gene-environment interaction in
a sample of juvenile detainees” (http://www.nd.edu/~ghaeffel/Resources/Haeffel%20et%20a
l.,%202008.pdf) (PDF). Psychological Science. 19 (1): 62–69. doi:10.1111/j.1467-
9280.2008.02047.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1467-9280.2008.02047.x). PMID 18181793
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18181793). Arhivat (https://web.archive.org/web/2008
1217031910/http://www.nd.edu/~ghaeffel/Resources/Haeffel%20et%20al.%2C%202008.pd
f) (PDF) din originalul de la 17 decembrie 2008. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
36. ^ Slavich GM (2004). „Deconstructing depression: A diathesis-stress perspective (Opinion)”
(http://www.psychologicalscience.org/observer/getArticle.cfm?id=1640). APS Observer.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20110511233644/http://www.psychologicalscience.org/
observer/getArticle.cfm?id=1640) din originalul de la 11 mai 2011. Accesat în 11 noiembrie
2008.
37. ^ Saveanu RV, Nemeroff CB (martie 2012). „Etiology of depression: genetic and
environmental factors” (https://www.researchgate.net/publication/221866686). The
Psychiatric Clinics of North America. 35 (1): 51–71. doi:10.1016/j.psc.2011.12.001 (https://do
i.org/10.1016%2Fj.psc.2011.12.001). PMID 22370490 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/22370490).
38. ^ „Ce Este Depresia? Episodul Depresiv Major” (https://psihosensus.eu/ce-este-depresia-si
mptome-cauze-statistici-tratament/). Accesat în 14 decembrie 2019.
39. ^ Simon GE (Noiembrie 2001). „Treating depression in patients with chronic disease:
recognition and treatment are crucial; depression worsens the course of a chronic illness” (ht
tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1071593). The Western Journal of Medicine.
175 (5): 292–93. doi:10.1136/ewjm.175.5.292 (https://doi.org/10.1136%2Fewjm.175.5.292).
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11694462). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
40. ^ Clayton PJ, Lewis CE (Martie 1981). „The significance of secondary depression”. Journal
of Affective Disorders. 3 (1): 25–35. doi:10.1016/0165-0327(81)90016-1 (https://doi.org/10.10
16%2F0165-0327%2881%2990016-1). PMID 6455456 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/6455456). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
41. ^ Kewalramani A, Bollinger ME, Postolache TT (1 ianuarie 2008). „Asthma and Mood
Disorders” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2631932). International Journal of
Child Health and Human Development. 1 (2): 115–23. PMC 2631932 (https://www.ncbi.nlm.
nih.gov/pmc/articles/PMC2631932)  . PMID 19180246 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/19180246).
42. ^ Rogers D, Pies R (Decembrie 2008). „General medical with depression drugs associated”
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2729620). Psychiatry. 5 (12): 28–41.
43. ^ Botts S, Ryan M. Drug-Induced Diseases Section IV: Drug-Induced Psychiatric Diseases
Chapter 18: Depression (https://web.archive.org/web/20101223035009/http://www.ashp.org/
DocLibrary/Policy/Suicidality/DID-Chapter18.aspx). pp. 1–23. Arhivat din original (https://ww
w.ashp.org/DocLibrary/Policy/Suicidality/DID-Chapter18.aspx) la 23 decembrie 2010.
44. ^ Brook DW, Brook JS, Zhang C, Cohen P, Whiteman M (Noiembrie 2002). „Drug use and
the risk of major depressive disorder, alcohol dependence, and substance use disorders”.
Archives of General Psychiatry. 59 (11): 1039–44. doi:10.1001/archpsyc.59.11.1039 (https://
doi.org/10.1001%2Farchpsyc.59.11.1039). PMID 12418937 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pu
bmed/12418937). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
45. ^ Meltzer-Brody S (9 ianuarie 2017). „New insights into perinatal depression: pathogenesis
and treatment during pregnancy and postpartum” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC3181972). Dialogues in Clinical Neuroscience. 13 (1): 89–100. PMC 3181972 (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3181972)  . PMID 21485749 (https://www.ncbi.nlm.ni
h.gov/pubmed/21485749).
46. ^ Melrose S (1 ianuarie 2015). „Seasonal Affective Disorder: An Overview of Assessment
and Treatment Approaches” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4673349).
Depression Research and Treatment. 2015: 178564. doi:10.1155/2015/178564 (https://doi.or
g/10.1155%2F2015%2F178564). PMC 4673349 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC4673349)  . PMID 26688752 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26688752).
47. ^ Kaufmann IM (septembrie 1993). „Rural psychiatric services. A collaborative model” (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2379905). Canadian Family Physician. 39:
1957–61. PMC 2379905 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2379905)  .
48. ^ „Call for action over Third World depression”
(http://news.bbc.co.uk/1/hi/health/492941.stm). BBC News (Health). British Broadcasting
Corporation (BBC). 1 noiembrie 1999. Arhivat (https://web.archive.org/web/2008051322241
5/http://news.bbc.co.uk/1/hi/health/492941.stm) din originalul de la 13 mai 2008. Accesat în
11 octombrie 2008.
49. ^ Zimmerman M, Chelminski I, Posternak M (Septembrie 2004). „A review of studies of the
Hamilton depression rating scale in healthy controls: implications for the definition of
remission in treatment studies of depression”. The Journal of Nervous and Mental Disease.
192 (9): 595–601. doi:10.1097/01.nmd.0000138226.22761.39 (https://doi.org/10.1097%2F0
1.nmd.0000138226.22761.39). PMID 15348975 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1534
8975). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
50. ^ McPherson A, Martin CR (Februarie 2010). „A narrative review of the Beck Depression
Inventory (BDI) and implications for its use in an alcohol-dependent population”. Journal of
Psychiatric and Mental Health Nursing. 17 (1): 19–30. doi:10.1111/j.1365-
51. ^ Osman A, Bagge CL, Gutierrez PM, Konick LC, Kopper BA, Barrios FX (Decembrie 2001).
„The Suicidal Behaviors Questionnaire-Revised (SBQ-R): validation with clinical and
nonclinical samples”. Assessment. 8 (4): 443–54. doi:10.1177/107319110100800409 (http
s://doi.org/10.1177%2F107319110100800409). PMID 11785588 (https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pubmed/11785588). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
52. ^ a b Sharp LK, Lipsky MS (Septembrie 2002). „Screening for depression across the lifespan:
a review of measures for use in primary care settings”. American Family Physician. 66 (6):
1001–08. PMID 12358212 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12358212). Verificați
53. ^ Cepoiu M, McCusker J, Cole MG, Sewitch M, Belzile E, Ciampi A (Ianuarie 2008).
„Recognition of depression by non-psychiatric physicians—a systematic literature review
and meta-analysis” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2173927). Journal of
General Internal Medicine. 23 (1): 25–36. doi:10.1007/s11606-007-0428-5 (https://doi.org/10.
1007%2Fs11606-007-0428-5). PMC 2173927 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PM
C2173927)  . PMID 17968628 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17968628). Verificați
54. ^ Dale J, Sorour E, Milner G (2008). „Do psychiatrists perform appropriate physical
investigations for their patients? A review of current practices in a general psychiatric
inpatient and outpatient setting”. Journal of Mental Health. 17 (3): 293–98.
doi:10.1080/09638230701498325 (https://doi.org/10.1080%2F09638230701498325).
55. ^ Orengo CA, Fullerton G, Tan R (Octombrie 2004). „Male depression: a review of gender
concerns and testosterone therapy”. Geriatrics. 59 (10): 24–30. PMID 15508552 (https://ww
w.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15508552). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
56. ^ Parker GB, Brotchie H, Graham RK (Ianuarie 2017). „Vitamin D and depression”. Journal
of Affective Disorders. 208: 56–61. doi:10.1016/j.jad.2016.08.082 (https://doi.org/10.1016%2
Fj.jad.2016.08.082). PMID 27750060 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27750060).
57. ^ Reid LM, Maclullich AM (2006). „Subjective memory complaints and cognitive impairment
in older people”. Dementia and Geriatric Cognitive Disorders. 22 (5–6): 471–85.
doi:10.1159/000096295 (https://doi.org/10.1159%2F000096295). PMID 17047326 (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17047326).
58. ^ Katz IR (1998). „Diagnosis and treatment of depression in patients with Alzheimer's
disease and other dementias”. The Journal of Clinical Psychiatry. 59 Suppl 9: 38–44.
59. ^ Wright SL, Persad C (Decembrie 2007). „Distinguishing between depression and
dementia in older persons: neuropsychological and neuropathological correlates”. Journal of
Geriatric Psychiatry and Neurology. 20 (4): 189–98. doi:10.1177/0891988707308801 (https://
doi.org/10.1177%2F0891988707308801). PMID 18004006 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pu
bmed/18004006). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
60. ^ Sadock 2002, p. 108.
61. ^ a b „Mental and behavioural disorders: Mood [affective] disorders” (http://apps.who.int/classi
fications/icd10/browse/2010/en#/F30-F39). OMS. 2010. Arhivat (https://web.archive.org/web/
20141102133725/http://apps.who.int/classifications/icd10/browse/2010/en#/F30-F39) din
originalul de la 2 noiembrie 2014. Accesat în 8 noiembrie 2008.
62. ^ Sadock 2002, p. 288.
63. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. xxix.
64. ^ a b Gruenberg, AM, Goldstein, RD, Pincus, HA (2005). „Classification of Depression:
Research and Diagnostic Criteria: DSM-IV and ICD-10” (http://media.wiley.com/product_dat
a/excerpt/50/35273078/3527307850.pdf) (PDF). Biology of Depression. Biology of
Depression: From Novel Insights to Therapeutic Strategies (eds J. Licinio and M-L Wong).
Wiley-VCH Verlag GmbH. pp. 1–12. doi:10.1002/9783527619672.ch1 (https://doi.org/10.100
2%2F9783527619672.ch1). ISBN 978-3-527-61967-2. Accesat în 30 octombrie 2008.
65. ^ „The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders: Clinical descriptions and
diagnostic guidelines” (http://www.who.int/classifications/icd/en/bluebook.pdf) (PDF). World
Health Organization. 2010. Arhivat (https://web.archive.org/web/20140323025330/http://ww
w.who.int/classifications/icd/en/bluebook.pdf) (PDF) din originalul de la 23 martie 2014.
Accesat în 12 noiembrie 2014.
66. ^ The ICD-10 classification of mental and behavioral disorders. Clinical description and
diagnostic guideline. Geneva: World Health Organization, 1992
67. ^ „Diagnostic Criteria for Major Depressive Disorder and Depressive Episodes” (https://www.
psnpaloalto.com/wp/wp-content/uploads/2010/12/Depression-Diagnostic-Criteria-and-Sever
ity-Rating.pdf) (PDF). City of Palo Alto Project Safety Net.
68. ^ a b c d e Parker, George F. (1 iunie 2014). „DSM-5 and Psychotic and Mood Disorders” (htt
p://jaapl.org/content/42/2/182). Journal of the American Academy of Psychiatry and the Law
Online (în engleză). 42 (2): 182–190. ISSN 1093-6793 (https://www.worldcat.org/issn/1093-6
69. ^ Parker 1996, p. 173.
71. ^ Wakefield JC, Schmitz MF, First MB, Horwitz AV (aprilie 2007). „Extending the
bereavement exclusion for major depression to other losses: evidence from the National
Comorbidity Survey”. Archives of General Psychiatry. 64 (4): 433–40.
doi:10.1001/archpsyc.64.4.433 (https://doi.org/10.1001%2Farchpsyc.64.4.433).
PMID 17404120 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17404120). Parametru necunoscut
|lay-url= ignorat (ajutor)
72. ^ Kendler KS, Gardner CO (February 1998). „Boundaries of major depression: an evaluation
of DSM-IV criteria”. The American Journal of Psychiatry. 155 (2): 172–77.
doi:10.1176/ajp.155.2.172 (https://doi.org/10.1176%2Fajp.155.2.172) (inactiv 25-05-2019).
PMID 9464194 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9464194). Verificați datele pentru:
|doi-broken-date= (ajutor)
73. ^ a b Sadock 2002, p. 552.
75. ^ Carta MG, Altamura AC, Hardoy MC, Pinna F, Medda S, Dell'Osso L, Carpiniello B, Angst
J (iunie 2003). „Is recurrent brief depression an expression of mood spectrum disorders in
young people? Results of a large community sample”. European Archives of Psychiatry and
Clinical Neuroscience. 253 (3): 149–53. doi:10.1007/s00406-003-0418-5 (https://doi.org/10.1
007%2Fs00406-003-0418-5). PMID 12904979 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12904
979).
76. ^ Rapaport MH, Judd LL, Schettler PJ, Yonkers KA, Thase ME, Kupfer DJ, Frank E, Plewes
JM, Tollefson GD, Rush AJ (Aprilie 2002). „A descriptive analysis of minor depression”. The
American Journal of Psychiatry. 159 (4): 637–43. doi:10.1176/appi.ajp.159.4.637 (https://doi.
org/10.1176%2Fappi.ajp.159.4.637). PMID 11925303 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
77. ^ a b American Psychiatric Association 2000a, p. 355.
78. ^ „NIMH » Disruptive Mood Dysregulation Disorder” (https://www.nimh.nih.gov/health/topics/
disruptive-mood-dysregulation-disorder-dmdd/disruptive-mood-dysregulation-
disorder.shtml). www.nimh.nih.gov. Accesat în 21 februarie 2019.
79. ^ „Premenstrual dysphoric disorder (PMDD)” (https://www.womenshealth.gov/menstrual-cycl
e/premenstrual-syndrome/premenstrual-dysphoric-disorder-pmdd). womenshealth.gov (în
engleză). 12-07-2017. Accesat în 21-02-2019. Verificați datele pentru: |access-date=,
|date= (ajutor)
80. ^ American Psychiatric Association 2000a, pp. 419–20.
83. ^ DSM-5 Task Force (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders : DSM-5.
American Psychiatric Association. ISBN 9780890425541. OCLC 1026055291 (https://www.
worldcat.org/oclc/1026055291).
84. ^ Nonacs, Ruta M (4 decembrie 2007). „Postpartum depression” (http://www.emedicine.com/
med/topic3408.htm). eMedicine. Arhivat (https://web.archive.org/web/20081013205912/htt
p://www.emedicine.com/med/topic3408.htm) din originalul de la 13 octombrie 2008. Accesat
în 30 octombrie 2008.
85. ^ American Psychiatric Association 2013, p. 187.
86. ^ Akiskal HS, Benazzi F (Mai 2006). „The DSM-IV and ICD-10 categories of recurrent [major]
depressive and bipolar II disorders: evidence that they lie on a dimensional spectrum”.
Journal of Affective Disorders. 92 (1): 45–54. doi:10.1016/j.jad.2005.12.035 (https://doi.org/1
0.1016%2Fj.jad.2005.12.035). PMID 16488021 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1648
87. ^ Hawk C, Jason LA, Torres-Harding S (1 ianuarie 2006). „Differential diagnosis of chronic
fatigue syndrome and major depressive disorder”. International Journal of Behavioral
Medicine. 13 (3): 244–51. CiteSeerX 10.1.1.574.3376 (https://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/s
ummary?doi=10.1.1.574.3376)  . doi:10.1207/s15327558ijbm1303_8 (https://doi.org/10.120
7%2Fs15327558ijbm1303_8). PMID 17078775 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1707
8775).
88. ^ a b Cuijpers P, van Straten A, Smit F, Mihalopoulos C, Beekman A (Octombrie 2008).
„Preventing the onset of depressive disorders: a meta-analytic review of psychological
interventions”. The American Journal of Psychiatry. 165 (10): 1272–80.
doi:10.1176/appi.ajp.2008.07091422 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.ajp.2008.07091422).
hdl:1871/16952 (https://hdl.handle.net/1871%2F16952). PMID 18765483 (https://www.ncbi.n
lm.nih.gov/pubmed/18765483). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
89. ^ Li F, Liu X, Zhang D (Martie 2016). „Fish consumption and risk of depression: a meta-
analysis”. Journal of Epidemiology and Community Health. 70 (3): 299–304.
doi:10.1136/jech-2015-206278 (https://doi.org/10.1136%2Fjech-2015-206278).
|date= (ajutor)
90. ^ a b Muñoz RF, Beardslee WR, Leykin Y (Mai–Iunie 2012). „Major depression can be
prevented” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4533896). The American
Psychologist. 67 (4): 285–95. doi:10.1037/a0027666 (https://doi.org/10.1037%2Fa0027666).
91. ^ Cuijpers, P (20 septembrie 2012). Prevention and early treatment of mental ill-health (http://
congres.efpa.eu/downloads/Pim-Cuijpers_Prevention-and-early-treatment-of-mental-ill-healt
h-EFPASep%202012.pdf) (PDF). PSYCHOLOGY FOR HEALTH: Contributions to Policy
Making, Brussels. Arhivat (https://web.archive.org/web/20130512015105/http://congres.efpa.
eu/downloads/Pim-Cuijpers_Prevention-and-early-treatment-of-mental-ill-health-EFPASep%
202012.pdf) (PDF) din originalul de la 12 mai 2013.
92. ^ Griffiths KM, Farrer L, Christensen H (2010). „The efficacy of internet interventions for
depression and anxiety disorders: a review of randomised controlled trials” (https://www.mja.
com.au/system/files/issues/192_11_070610/gri10844_fm.pdf) (PDF). Medical Journal of
Australia. 192 (11): 4–11. Arhivat (https://web.archive.org/web/20141112130932/https://www.
mja.com.au/system/files/issues/192_11_070610/gri10844_fm.pdf) (PDF) din originalul de la
12 noiembrie 2014. Accesat în 12 noiembrie 2014.
93. ^ Jané-Llopis E, Hosman C, Jenkins R, Anderson P (2003). „Predictors of efficacy in
depression prevention programmes” (http://bjp.rcpsych.org/cgi/reprint/183/5/384.pdf) (PDF).
British Journal of Psychiatry. Arhivat (https://web.archive.org/web/20090326083702/http://bj
p.rcpsych.org/cgi/reprint/183/5/384.pdf) (PDF) din originalul de la 26 martie 2009. Accesat în
2 aprilie 2009.
94. ^ Cuijpers P, Muñoz RF, Clarke GN, Lewinsohn PM (Iulie 2009). „Psychoeducational
treatment and prevention of depression: the "Coping with Depression" course thirty years
later”. Clinical Psychology Review. 29 (5): 449–58. doi:10.1016/j.cpr.2009.04.005 (https://doi.
org/10.1016%2Fj.cpr.2009.04.005). PMID 19450912 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/
95. ^ „Depression” (http://www.nice.org.uk/guidance/CG23). National Institute for Health and
Care Excellence. Decembrie 2004. Arhivat (https://web.archive.org/web/20081115042517/ht
tp://www.nice.org.uk/Guidance/CG23) din originalul de la 15 noiembrie 2008. Accesat în
20 March 2013. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
96. ^ a b c „Practice guideline for the treatment of patients with major depressive disorder
(revision). American Psychiatric Association”. The American Journal of Psychiatry. 157 (4
Suppl): 1–45. aprilie 2000. PMID 10767867 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1076786
7).; Third edition doi:10.1176/appi.books.9780890423363.48690 (https://dx.doi.org/10.1176/
appi.books.9780890423363.48690)
97. ^ Archer J, Bower P, Gilbody S, Lovell K, Richards D, Gask L, Dickens C, Coventry P
(Octombrie 2012). „Collaborative care for depression and anxiety problems”. The Cochrane
Database of Systematic Reviews. 10: CD006525. doi:10.1002/14651858.CD006525.pub2
(https://doi.org/10.1002%2F14651858.CD006525.pub2). hdl:10871/13751 (https://hdl.handl
e.net/10871%2F13751). PMID 23076925 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23076925).
98. ^ Patel V, Araya R, Bolton P (Mai 2004). „Treating depression in the developing world”.
Tropical Medicine & International Health. 9 (5): 539–41. doi:10.1111/j.1365-
99. ^ Cox GR, Callahan P, Churchill R, Hunot V, Merry SN, Parker AG, Hetrick SE (Noiembrie
2014). „Psychological therapies versus antidepressant medication, alone and in combination
for depression in children and adolescents”. The Cochrane Database of Systematic
Reviews. 11 (11): CD008324. doi:10.1002/14651858.CD008324.pub3 (https://doi.org/10.100
2%2F14651858.CD008324.pub3). PMID 25433518 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2
100. ^ „Management of depression in primary and secondary care” (http://www.nice.org.uk/nicem
edia/pdf/CG023fullguideline.pdf) (PDF). National Clinical Practice Guideline Number 23.
National Institute for Health and Clinical Excellence. 2007. Arhivat (https://web.archive.org/w
eb/20081217031910/http://www.nice.org.uk/nicemedia/pdf/CG023fullguideline.pdf) (PDF) din
originalul de la 17 decembrie 2008. Accesat în 4 noiembrie 2008.
referințele numite Coo2013
102. ^ a b Josefsson T, Lindwall M, Archer T (aprilie 2014). „Physical exercise intervention in
depressive disorders: meta-analysis and systematic review”. Scandinavian Journal of
Medicine & Science in Sports. 24 (2): 259–72. doi:10.1111/sms.12050 (https://doi.org/10.111
1%2Fsms.12050). PMID 23362828 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23362828).
103. ^ Bridle C, Spanjers K, Patel S, Atherton NM, Lamb SE (Septembrie 2012). „Effect of
exercise on depression severity in older people: systematic review and meta-analysis of
randomised controlled trials”. The British Journal of Psychiatry. 201 (3): 180–85.
doi:10.1192/bjp.bp.111.095174 (https://doi.org/10.1192%2Fbjp.bp.111.095174).
|date= (ajutor)
104. ^ Giedke H, Schwärzler F (Octombrie 2002). „Therapeutic use of sleep deprivation in
depression”. Sleep Medicine Reviews. 6 (5): 361–77. doi:10.1053/smrv.2002.0235 (https://do
i.org/10.1053%2Fsmrv.2002.0235). PMID 12531127 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1
105. ^ Taylor G, McNeill A, Girling A, Farley A, Lindson-Hawley N, Aveyard P (Februarie 2014).
„Change in mental health after smoking cessation: systematic review and meta-analysis” (htt
ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3923980). BMJ. 348 (feb13 1): g1151.
doi:10.1136/bmj.g1151 (https://doi.org/10.1136%2Fbmj.g1151). PMC 3923980 (https://www.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3923980)  . PMID 24524926 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pubmed/24524926). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
106. ^ Lopresti, Hood, Drummond (1 ianuarie 2006). „3) A review of lifestyle factors that contribute
to important pathways associated with major depression: Diet, sleep and exercise” (http://res
earchrepository.murdoch.edu.au/id/eprint/13504/1/A_review_of_lifestyle_factors_that_contri
bute_to_important_pathways_associated_with_major_depression-final_manuscript1.pdf)
(PDF) . Journal of Affective Disorders. 148 (1): 12–27. doi:10.1016/j.jad.2013.01.014 (https://d
oi.org/10.1016%2Fj.jad.2013.01.014). PMID 23415826 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/23415826). Arhivat (https://web.archive.org/web/20170109183840/http://researchrepositor
y.murdoch.edu.au/id/eprint/13504/1/A_review_of_lifestyle_factors_that_contribute_to_import
ant_pathways_associated_with_major_depression-final_manuscript1.pdf) (PDF) din
originalul de la 9 ianuarie 2017.
107. ^ Gartlehner, Gerald; Wagner, Gernot; Matyas, Nina; Titscher, Viktoria; Greimel, Judith; Lux,
Linda; Gaynes, Bradley N; Viswanathan, Meera; Patel, Sheila (2017). „Pharmacological and
non-pharmacological treatments for major depressive disorder: review of systematic reviews”
(http://bmjopen.bmj.com/lookup/doi/10.1136/bmjopen-2016-014912). BMJ Open (în
engleză). 7 (6): e014912. doi:10.1136/bmjopen-2016-014912 (https://doi.org/10.1136%2Fbm
jopen-2016-014912). ISSN 2044-6055 (https://www.worldcat.org/issn/2044-6055).
108. ^ Khan A, Faucett J, Lichtenberg P, Kirsch I, Brown WA (30 iulie 2012). „A systematic review
of comparative efficacy of treatments and controls for depression” (https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pmc/articles/PMC3408478). PLOS ONE. 7 (7): e41778. Bibcode:2012PLoSO...741778K
(http://adsabs.harvard.edu/abs/2012PLoSO...741778K). doi:10.1371/journal.pone.0041778
(https://doi.org/10.1371%2Fjournal.pone.0041778). PMC 3408478 (https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pmc/articles/PMC3408478)  . PMID 22860015 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22
860015).
109. ^ Thase ME (1999). „When are psychotherapy and pharmacotherapy combinations the
treatment of choice for major depressive disorder?”. The Psychiatric Quarterly. 70 (4): 333–
46. doi:10.1023/A:1022042316895 (https://doi.org/10.1023%2FA%3A1022042316895).
110. ^ Cordes J (2013). „Depression”. Encyclopedia of Sciences and Religions. pp. 610–16.
doi:10.1007/978-1-4020-8265-8_301 (https://doi.org/10.1007%2F978-1-4020-8265-8_301).
ISBN 978-1-4020-8264-1.
111. ^ a b c Nieuwenhuijsen K, Faber B, Verbeek JH, Neumeyer-Gromen A, Hees HL, Verhoeven
AC, van der Feltz-Cornelis CM, Bültmann U (Decembrie 2014). „Interventions to improve
return to work in depressed people”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 12
(12): CD006237. doi:10.1002/14651858.CD006237.pub3 (https://doi.org/10.1002%2F14651
858.CD006237.pub3). PMID 25470301 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25470301).
112. ^ Ijaz S, Davies P, Williams CJ, Kessler D, Lewis G, Wiles N (Mai 2018). „Psychological
therapies for treatment-resistant depression in adults” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/artic
les/PMC6494651). The Cochrane Database of Systematic Reviews. 5: CD010558.
doi:10.1002/14651858.CD010558.pub2 (https://doi.org/10.1002%2F14651858.CD010558.p
ub2). PMC 6494651 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6494651)  .
|date= (ajutor)
113. ^ Wilson KC, Mottram PG, Vassilas CA (ianuarie 2008). „Psychotherapeutic treatments for
older depressed people”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 23 (1):
CD004853. doi:10.1002/14651858.CD004853.pub2 (https://doi.org/10.1002%2F14651858.
CD004853.pub2). PMID 18254062 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18254062).
114. ^ Cuijpers P, van Straten A, Smit F (Decembrie 2006). „Psychological treatment of late-life
depression: a meta-analysis of randomized controlled trials”. International Journal of
Geriatric Psychiatry. 21 (12): 1139–49. doi:10.1002/gps.1620 (https://doi.org/10.1002%2Fgp
s.1620). hdl:1871/16894 (https://hdl.handle.net/1871%2F16894). PMID 16955421 (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16955421). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
115. ^ Childhood Depression (https://web.archive.org/web/20110726055131/http://www.abct.org/
sccap/?m=sPublic&fa=pub_Depression). abct.org. Actualizat ultima dată: 30 iulie 2010
116. ^ NICE (2005). NICE guidelines: Depression in children and adolescents (http://www.nice.or
g.uk/Guidance/CG28/QuickRefGuide/pdf/English). Londra: NICE. p. 5. ISBN 978-1-84629-
074-9. Arhivat (https://web.archive.org/web/20080924152314/http://www.nice.org.uk/Guidan
ce/CG28/QuickRefGuide/pdf/English) din originalul de la 24 septembrie 2008. Accesat în 16
august 2008.
117. ^ Dobson KS (Iunie 1989). „A meta-analysis of the efficacy of cognitive therapy for
depression”. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 57 (3): 414–19.
doi:10.1037/0022-006X.57.3.414 (https://doi.org/10.1037%2F0022-006X.57.3.414).
|date= (ajutor)
118. ^ Roth A, Fonagy P (2005) [1996]. What Works for Whom? Second Edition: A Critical
Review of Psychotherapy Research. Guilford Press. p. 78. ISBN 978-1-59385-272-6.
119. ^ Weersing VR, Walker PN (august 2008). „Review: cognitive behavioural therapy for
adolescents with depression”. Evidence-Based Mental Health. 11 (3): 76.
doi:10.1136/ebmh.11.3.76 (https://doi.org/10.1136%2Febmh.11.3.76). PMID 18669678 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18669678).
120. ^ Harrington R, Whittaker J, Shoebridge P, Campbell F (Mai 1998). „Systematic review of
efficacy of cognitive behaviour therapies in childhood and adolescent depressive disorder”
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC28555). BMJ. 316 (7144): 1559–63.
doi:10.1136/bmj.316.7144.1559 (https://doi.org/10.1136%2Fbmj.316.7144.1559).
PMC 28555 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC28555)  . PMID 9596592 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9596592). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
121. ^ Becker SJ (2008). „Cognitive-Behavioral Therapy for Adolescent Depression: Processes
of Cognitive Change” (http://www.psychiatrictimes.com/depression/article/10168/1357884).
Psychiatric Times. 25 (14).
122. ^ Almeida AM, Lotufo Neto F (Octombrie 2003). „[Cognitive-behavioral therapy in prevention
of depression relapses and recurrences: a review]”. Revista Brasileira de Psiquiatria. 25 (4):
239–44. doi:10.1590/S1516-44462003000400011 (https://doi.org/10.1590%2FS1516-44462
123. ^ Paykel ES (Februarie 2007). „Cognitive therapy in relapse prevention in depression”. The
International Journal of Neuropsychopharmacology. 10 (1): 131–36.
doi:10.1017/S1461145706006912 (https://doi.org/10.1017%2FS1461145706006912).
|date= (ajutor)
124. ^ Beck 1987, p. 10.
125. ^ Coelho HF, Canter PH, Ernst E (Decembrie 2007). „Mindfulness-based cognitive therapy:
evaluating current evidence and informing future research”. Journal of Consulting and
Clinical Psychology. 75 (6): 1000–05. doi:10.1037/0022-006X.75.6.1000 (https://doi.org/10.1
037%2F0022-006X.75.6.1000). PMID 18085916 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/180
126. ^ Khoury B, Lecomte T, Fortin G, Masse M, Therien P, Bouchard V, Chapleau MA, Paquin K,
Hofmann SG (august 2013). „Mindfulness-based therapy: a comprehensive meta-analysis”.
Clinical Psychology Review. 33 (6): 763–71. doi:10.1016/j.cpr.2013.05.005 (https://doi.org/1
0.1016%2Fj.cpr.2013.05.005). PMID 23796855 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2379
6855).
127. ^ Jain FA, Walsh RN, Eisendrath SJ, Christensen S, Rael Cahn B (2014). „Critical analysis
of the efficacy of meditation therapies for acute and subacute phase treatment of depressive
disorders: a systematic review” (http://www.escholarship.org/uc/item/0372c9xp).
Psychosomatics. 56 (2): 140–52. doi:10.1016/j.psym.2014.10.007 (https://doi.org/10.1016%2
Fj.psym.2014.10.007). PMC 4383597 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC43835
97)  . PMID 25591492 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25591492).
128. ^ Simkin DR, Black NB (Iulie 2014). „Meditation and mindfulness in clinical practice”. Child
and Adolescent Psychiatric Clinics of North America. 23 (3): 487–534.
doi:10.1016/j.chc.2014.03.002 (https://doi.org/10.1016%2Fj.chc.2014.03.002).
|date= (ajutor)
129. ^ Dworetzky J (1997). Psychology. Pacific Grove, CA: Brooks/Cole Pub. Co. p. 602.
ISBN 978-0-314-20412-7.
130. ^ Doidge N, Simon B, Lancee WJ, First M, Brunshaw J, Brauer L, Grant DC, Stevens A,
Oldham JM, Mosher P (2002). „Psychoanalytic patients in the U.S., Canada, and Australia: II.
A DSM-III-R validation study”. Journal of the American Psychoanalytic Association. 50 (2):
615–27. doi:10.1177/00030651020500021101 (https://doi.org/10.1177%2F0003065102050
131. ^ Barlow 2005, p. 20.
132. ^ de Maat S, Dekker J, Schoevers R, van Aalst G, Gijsbers-van Wijk C, Hendriksen M, Kool
S, Peen J, Van R, de Jonghe F (2007). „Short psychodynamic supportive psychotherapy,
antidepressants, and their combination in the treatment of major depression: a mega-
analysis based on three randomized clinical trials”. Depression and Anxiety. 25 (7): 565–74.
doi:10.1002/da.20305 (https://doi.org/10.1002%2Fda.20305). PMID 17557313 (https://www.n
cbi.nlm.nih.gov/pubmed/17557313).
133. ^ Iglesias-González M, Aznar-Lou I, Gil-Girbau M, Moreno-Peral P, Peñarrubia-María MT,
Rubio-Valera M, Serrano-Blanco A (Noiembrie 2017). „Comparing watchful waiting with
antidepressants for the management of subclinical depression symptoms to mild-moderate
depression in primary care: a systematic review”. Family Practice. 34 (6): 639–48.
doi:10.1093/fampra/cmx054 (https://doi.org/10.1093%2Ffampra%2Fcmx054).
|date= (ajutor)
134. ^ Kirsch I, Moore TJ, Scoboria A, Nicholls SS (2002). „The emperor's new drugs: An
analysis of antidepressant medication data submitted to the U.S. Food and Drug
Administration”. Prevention & Treatment. 5. doi:10.1037/1522-3736.5.1.523a (https://doi.org/
10.1037%2F1522-3736.5.1.523a).
135. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru
referințele numite Kir2008
referințele numite Fou2010
137. ^ „The treatment and management of depression in adults” (http://www.nice.org.uk/guidance/
cg90/resources/guidance-depression-in-adults-pdf) (PDF). NICE. Octombrie 2009. Arhivat (ht
tps://web.archive.org/web/20141112140520/http://www.nice.org.uk/guidance/cg90/resource
s/guidance-depression-in-adults-pdf) din originalul de la 12 noiembrie 2014. Accesat în
12 noiembrie 2014. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
138. ^ Leucht C, Huhn M, Leucht S (Decembrie 2012). Leucht C, ed. „Amitriptyline versus
placebo for major depressive disorder”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 12:
CD009138. doi:10.1002/14651858.CD009138.pub2 (https://doi.org/10.1002%2F14651858.
CD009138.pub2). PMID 23235671 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23235671).
139. ^ de Vries YA, Roest AM, Bos EH, Burgerhof JG, van Loo HM, de Jonge P (Ianuarie 2019).
„Predicting antidepressant response by monitoring early improvement of individual
symptoms of depression: individual patient data meta-analysis”. The British Journal of
Psychiatry. 214 (1): 4–10. doi:10.1192/bjp.2018.122 (https://doi.org/10.1192%2Fbjp.2018.12
140. ^ Thase ME (decembrie 2006). „Preventing relapse and recurrence of depression: a brief
review of therapeutic options”. CNS Spectrums. 11 (12 Suppl 15): 12–21.
doi:10.1017/S1092852900015212 (https://doi.org/10.1017%2FS1092852900015212).
141. ^ a b Royal Pharmaceutical Society of Great Britain 2008, p. 204.
142. ^ Whooley MA, Simon GE (Decembrie 2000). „Managing depression in medical outpatients”.
The New England Journal of Medicine. 343 (26): 1942–50.
doi:10.1056/NEJM200012283432607
(https://doi.org/10.1056%2FNEJM200012283432607). PMID 11136266 (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pubmed/11136266). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
143. ^ Zisook S, Rush AJ, Haight BR, Clines DC, Rockett CB (Februarie 2006). „Use of
bupropion in combination with serotonin reuptake inhibitors”. Biological Psychiatry. 59 (3):
203–10. doi:10.1016/j.biopsych.2005.06.027 (https://doi.org/10.1016%2Fj.biopsych.2005.06.
144. ^ Papakostas GI, Thase ME, Fava M, Nelson JC, Shelton RC (Decembrie 2007). „Are
antidepressant drugs that combine serotonergic and noradrenergic mechanisms of action
more effective than the selective serotonin reuptake inhibitors in treating major depressive
disorder? A meta-analysis of studies of newer agents”. Biological Psychiatry. 62 (11): 1217–
27. doi:10.1016/j.biopsych.2007.03.027 (https://doi.org/10.1016%2Fj.biopsych.2007.03.027).
|date= (ajutor)
145. ^ Gordon Duff (31 mai 2006). „Updated prescribing advice for venlafaxine (Efexor/Efexor
XL)” (https://web.archive.org/web/20081113133358/http://www.mhra.gov.uk/home/idcplg?Idc
Service=GET_FILE&dDocName=CON2023842&RevisionSelectionMethod=LatestRelease
d). Medicines and Healthcare products Regulatory Agency (MHRA). Arhivat din original (htt
p://www.mhra.gov.uk/home/idcplg?IdcService=GET_FILE&dDocName=CON2023842&Revi
sionSelectionMethod=LatestReleased) la 13 noiembrie 2008.
146. ^ „Depression in children and young people: Identification and management in primary,
community and secondary care” (https://web.archive.org/web/20141112133741/http://www.ni
ce.org.uk/guidance/cg28/resources/guidance-depression-in-children-and-young-people-pdf).
NHS National Institute for Health and Clinical Excellence. 2005. Arhivat din original (http://w
ww.nice.org.uk/guidance/cg28/resources/guidance-depression-in-children-and-young-peopl
e-pdf) (PDF) la 12 noiembrie 2014. Accesat în 12 noiembrie 2014.
147. ^ Mayers AG, Baldwin DS (Decembrie 2005). „Antidepressants and their effect on sleep”.
Human Psychopharmacology. 20 (8): 533–59. doi:10.1002/hup.726 (https://doi.org/10.100
2%2Fhup.726). PMID 16229049 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16229049). Verificați
148. ^ a b c Cipriani A, Zhou X, Del Giovane C, Hetrick SE, Qin B, Whittington C, Coghill D,
Zhang Y, Hazell P, Leucht S, Cuijpers P, Pu J, Cohen D, Ravindran AV, Liu Y, Michael KD,
Yang L, Liu L, Xie P (august 2016). „Comparative efficacy and tolerability of antidepressants
for major depressive disorder in children and adolescents: a network meta-analysis”. Lancet.
388 (10047): 881–90. doi:10.1016/S0140-6736(16)30385-3 (https://doi.org/10.1016%2FS01
40-6736%2816%2930385-3). PMID 27289172 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27289
172).
149. ^ Tsapakis EM, Soldani F, Tondo L, Baldessarini RJ (iulie 2008). „Efficacy of antidepressants
in juvenile depression: meta-analysis”. The British Journal of Psychiatry. 193 (1): 10–17.
150. ^ Cheung AH, Zuckerbrot RA, Jensen PS, Laraque D, Stein RE (Februarie 2018).
„Guidelines for Adolescent Depression in Primary Care (GLAD-PC): Part II. Treatment and
Ongoing Management”. Pediatrics. 141 (3): e20174082. doi:10.1542/peds.2017-4082 (http
s://doi.org/10.1542%2Fpeds.2017-4082). PMID 29483201 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pub
med/29483201). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
151. ^ Nelson JC, Devanand DP (Aprilie 2011). „A systematic review and meta-analysis of
placebo-controlled antidepressant studies in people with depression and dementia”. Journal
of the American Geriatrics Society. 59 (4): 577–85. doi:10.1111/j.1532-5415.2011.03355.x (h
ttps://doi.org/10.1111%2Fj.1532-5415.2011.03355.x). PMID 21453380 (https://www.ncbi.nl
152. ^ Palmer BF, Gates JR, Lader M (noiembrie 2003). „Causes and management of
hyponatremia”. The Annals of Pharmacotherapy. 37 (11): 1694–702. doi:10.1345/aph.1D105
(https://doi.org/10.1345%2Faph.1D105). PMID 14565794 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pub
med/14565794).
153. ^ Guaiana G, Barbui C, Hotopf M (Iulie 2007). „Amitriptyline for depression”. The Cochrane
Database of Systematic Reviews. 18 (3): CD004186.
ub2). PMID 17636748 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17636748). Verificați datele
154. ^ Anderson IM (Aprilie 2000). „Selective serotonin reuptake inhibitors versus tricyclic
antidepressants: a meta-analysis of efficacy and tolerability”. Journal of Affective Disorders.
58 (1): 19–36. doi:10.1016/S0165-0327(99)00092-0 (https://doi.org/10.1016%2FS0165-032
7%2899%2900092-0). PMID 10760555 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10760555).
155. ^ Krishnan KR (2007). „Revisiting monoamine oxidase inhibitors”. The Journal of Clinical
Psychiatry. 68 Suppl 8: 35–41. PMID 17640156 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1764
0156).
156. ^ Bonnet U (2003). „Moclobemide: therapeutic use and clinical studies”. CNS Drug Reviews.
9 (1): 97–140. doi:10.1111/j.1527-3458.2003.tb00245.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1527-3
458.2003.tb00245.x). PMID 12595913 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12595913).
157. ^ Hammad TA (16 august 2004). „Review and evaluation of clinical data. Relationship
between psychiatric drugs and pediatric suicidality” (http://www.fda.gov/OHRMS/DOCKETS/
ac/04/briefing/2004-4065b1-10-TAB08-Hammads-Review.pdf) (PDF). FDA. pp. 42, 115.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20080625161255/http://www.fda.gov/OHRMS/DOCKET
S/ac/04/briefing/2004-4065b1-10-TAB08-Hammads-Review.pdf) (PDF) din originalul de la 25
iunie 2008. Accesat în 29 mai 2008.
158. ^ Hetrick SE, McKenzie JE, Cox GR, Simmons MB, Merry SN (Noiembrie 2012). „Newer
generation antidepressants for depressive disorders in children and adolescents”. The
Cochrane Database of Systematic Reviews. 11: CD004851.
ub3). PMID 23152227 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23152227). Verificați datele
159. ^ Gunnell D, Saperia J, Ashby D (Februarie 2005). „Selective serotonin reuptake inhibitors
(SSRIs) and suicide in adults: meta-analysis of drug company data from placebo controlled,
randomised controlled trials submitted to the MHRA's safety review” (https://www.ncbi.nlm.ni
h.gov/pmc/articles/PMC549105). BMJ. 330 (7488): 385. doi:10.1136/bmj.330.7488.385 (http
s://doi.org/10.1136%2Fbmj.330.7488.385). PMC 549105 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/
articles/PMC549105)  . PMID 15718537 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15718537).
160. ^ Fergusson D, Doucette S, Glass KC, Shapiro S, Healy D, Hebert P, Hutton B (februarie
2005). „Association between suicide attempts and selective serotonin reuptake inhibitors:
systematic review of randomised controlled trials” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC549110). BMJ. 330 (7488): 396. doi:10.1136/bmj.330.7488.396 (https://doi.org/10.113
6%2Fbmj.330.7488.396). PMC 549110 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5491
10)  . PMID 15718539 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15718539).
161. ^ Stone M, Laughren T, Jones ML, Levenson M, Holland PC, Hughes A, Hammad TA,
Temple R, Rochester G (august 2009). „Risk of suicidality in clinical trials of antidepressants
in adults: analysis of proprietary data submitted to US Food and Drug Administration” (https://
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2725270). BMJ. 339: b2880. doi:10.1136/bmj.b2880
(https://doi.org/10.1136%2Fbmj.b2880). PMC 2725270 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/art
icles/PMC2725270)  . PMID 19671933 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19671933).
162. ^ „FDA Proposes New Warnings About Suicidal Thinking, Behavior in Young Adults Who
Take Antidepressant Medications” (http://www.fda.gov/bbs/topics/NEWS/2007/NEW01624.ht
ml). FDA. 2 mai 2007. Arhivat (https://web.archive.org/web/20080223195544/http://www.fda.
gov/bbs/topics/NEWS/2007/NEW01624.html) din originalul de la 23 februarie 2008. Accesat
în 29 mai 2008.
163. ^ Medics and Foods Department. Pharmaceuticals and Medical Devices Safety Information
(https://web.archive.org/web/20110429200312/http://www1.mhlw.go.jp/kinkyu/iyaku_j/iyaku_
j/anzenseijyouhou/261.pdf) (PDF) (Raport). 261 (în japoneză). Ministry of Health, Labour and
Welfare (Japan). Arhivat din original (http://www1.mhlw.go.jp/kinkyu/iyaku_j/iyaku_j/anzense
ijyouhou/261.pdf) (PDF) la 29 aprilie 2011. Accesat în 19 mai 2010.
164. ^ Hallahan B, Ryan T, Hibbeln JR, Murray IT, Glynn S, Ramsden CE, SanGiovanni JP, Davis
JM (septembrie 2016). „Efficacy of omega-3 highly unsaturated fatty acids in the treatment of
depression”. The British Journal of Psychiatry. 209 (3): 192–201.
165. ^ Appleton KM, Sallis HM, Perry R, Ness AR, Churchill R (noiembrie 2015). „Omega-3 fatty
acids for depression in adults” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5321518).
The Cochrane Database of Systematic Reviews (11): CD004692.
doi:10.1002/14651858.cd004692.pub4 (https://doi.org/10.1002%2F14651858.cd004692.pub
4). PMC 5321518 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5321518)  .
166. ^ Parker GB, Brotchie H, Graham RK (ianuarie 2017). „Vitamin D and depression”. Journal
of Affective Disorders. 208: 56–61. doi:10.1016/j.jad.2016.08.082 (https://doi.org/10.1016%2
Fj.jad.2016.08.082). PMID 27750060 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27750060).
167. ^ Müller N, Myint AM, Schwarz MJ (Februarie 2011). „Inflammatory biomarkers and
depression”. Neurotoxicity Research. 19 (2): 308–18. doi:10.1007/s12640-010-9210-2 (http
s://doi.org/10.1007%2Fs12640-010-9210-2). PMID 20658274 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
pubmed/20658274). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
168. ^ Cipriani A, Hawton K, Stockton S, Geddes JR (Iunie 2013). „Lithium in the prevention of
suicide in mood disorders: updated systematic review and meta-analysis”. BMJ. 346 (jun27
4): f3646. doi:10.1136/bmj.f3646 (https://doi.org/10.1136%2Fbmj.f3646). PMID 23814104 (htt
ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23814104). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
169. ^ Nolen-Hoeksema, Susan. (2014) "Treatment of Mood Disorders". In (6th ed.) Abnormal
Psychology p. 196. New York: McGraw-Hill. ISBN: 978-0-07-803538-8.
170. ^ Gelenberg AJ, Freeman MP, Markowitz JC. „Practice Guideline for the Treatment of
Patients with Major Depressive Disorder” (http://psychiatryonline.org/pb/assets/raw/sitewide/
practice_guidelines/guidelines/mdd.pdf) (PDF) (ed. 3rd). American Psychiatric Association
(APA). Accesat în 3 noiembrie 2014.
171. ^ Corp SA, Gitlin MJ, Altshuler LL (septembrie 2014). „A review of the use of stimulants and
stimulant alternatives in treating bipolar depression and major depressive disorder”. The
Journal of Clinical Psychiatry. 75 (9): 1010–18. doi:10.4088/JCP.13r08851 (https://doi.org/10.
4088%2FJCP.13r08851). PMID 25295426
172. ^ Malhi GS, Byrow Y, Bassett D, Boyce P, Hopwood M, Lyndon W, Mulder R, Porter R, Singh
A, Murray G (Martie 2016). „Stimulants for depression: On the up and up?”. The Australian
and New Zealand Journal of Psychiatry. 50 (3): 203–07. doi:10.1177/0004867416634208 (ht
tps://doi.org/10.1177%2F0004867416634208). PMID 26906078 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
173. ^ Taylor MJ, Carney S, Geddes J, Goodwin G (2003). „Folate for depressive disorders”. The
Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD003390.
doi:10.1002/14651858.CD003390 (https://doi.org/10.1002%2F14651858.CD003390).
174. ^ Walther A, Breidenstein J, Miller R (Ianuarie 2019). „Association of Testosterone Treatment
With Alleviation of Depressive Symptoms in Men: A Systematic Review and Meta-analysis”.
JAMA Psychiatry. 76 (1): 31–40. doi:10.1001/jamapsychiatry.2018.2734 (https://doi.org/10.10
01%2Fjamapsychiatry.2018.2734). PMID 30427999 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/3
175. ^ Rudorfer, MV, Henry, ME, Sackeim, HA (2003). "Electroconvulsive therapy" (http://media.wi
ley.com/assets/138/93/UK_Tasman_Chap92.pdf). In A Tasman, J Kay, JA Lieberman (eds)
Psychiatry, Second Edition. Chichester: John Wiley & Sons Ltd, 1865–1901.
176. ^ Beloucif S (aprilie 2013). „Informed consent for special procedures: electroconvulsive
therapy and psychosurgery”. Current Opinion in Anesthesiology. 26 (2): 182–85.
doi:10.1097/ACO.0b013e32835e7380 (https://doi.org/10.1097%2FACO.0b013e32835e738
177. ^ a b c FDA. FDA Executive Summary (http://www.fda.gov/downloads/AdvisoryCommittees/C
ommitteesMeetingMaterials/MedicalDevices/MedicalDevicesAdvisoryCommittee/Neurologic
alDevicesPanel/UCM240933.pdf) Arhivat (https://web.archive.org/web/20150924161659/htt
p://www.fda.gov/downloads/AdvisoryCommittees/CommitteesMeetingMaterials/MedicalDevi
ces/MedicalDevicesAdvisoryCommittee/NeurologicalDevicesPanel/UCM240933.pdf) în 24
d.Hr., la Wayback Machine.. Prepared for the 27–28 January 2011 meeting of the
Neurological Devices Panel Meeting to Discuss the Classification of Electroconvulsive
Therapy Devices (ECT). Quote, p38: "Three major practice guidelines have been published
on ECT. These guidelines include: APA Task Force on ECT (2001); Third report of the Royal
College of Psychiatrists' Special Committee on ECT (2004); National Institute for Health and
Clinical Excellence (NICE 2003; NICE 2009). There is significant agreement between the
three sets of recommendations."
178. ^ Dierckx B, Heijnen WT, van den Broek WW, Birkenhäger TK (Martie 2012). „Efficacy of
electroconvulsive therapy in bipolar versus unipolar major depression: a meta-analysis”.
Bipolar Disorders. 14 (2): 146–50. doi:10.1111/j.1399-5618.2012.00997.x (https://doi.org/10.
1111%2Fj.1399-5618.2012.00997.x). PMID 22420590 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
179. ^ Jelovac A, Kolshus E, McLoughlin DM (Noiembrie 2013). „Relapse following successful
electroconvulsive therapy for major depression: a meta-analysis” (https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pmc/articles/PMC3799066). Neuropsychopharmacology. 38 (12): 2467–74.
doi:10.1038/npp.2013.149 (https://doi.org/10.1038%2Fnpp.2013.149). PMC 3799066 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3799066)  . PMID 23774532 (https://www.ncbi.nl
180. ^ Surgeon General (1999). Mental Health: A Report of the Surgeon General (https://www.sur
geongeneral.gov/library/mentalhealth/home.html) Arhivat (https://web.archive.org/web/20070
112012907/http://www.surgeongeneral.gov/library/mentalhealth/home.html) în 12 d.Hr., la
Wayback Machine., chapter 4.
181. ^ Committee on Electroconvulsive Therapy (2001). The practice of electroconvulsive
therapy: recommendations for treatment, training, and privileging (https://books.google.com/?
id=iuuLJtmo_EYC&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false) (ed. 2nd). Washington, DC:
American Psychiatric Publishing. American Psychiatric Association. ISBN 978-0-89042-206-
9.
182. ^ Pompili M, Dominici G, Giordano G, Longo L, Serafini G, Lester D, Amore M, Girardi P
(Decembrie 2014). „Electroconvulsive treatment during pregnancy: a systematic review”.
Expert Review of Neurotherapeutics. 14 (12): 1377–90. doi:10.1586/14737175.2014.972373
(https://doi.org/10.1586%2F14737175.2014.972373). PMID 25346216 (https://www.ncbi.nlm.
nih.gov/pubmed/25346216). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
183. ^ „5 Outdated Beliefs About ECT” (http://psychcentral.com/lib/5-outdated-beliefs-about-ect/0
0011255). Psych Central.com. 17-05-2016. Arhivat (https://web.archive.org/web/201308080
42410/http://psychcentral.com/lib/5-outdated-beliefs-about-ect/00011255) din originalul de la
8 august 2013. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
184. ^ Abbott CC, Gallegos P, Rediske N, Lemke NT, Quinn DK (Martie 2014). „A review of
longitudinal electroconvulsive therapy: neuroimaging investigations”. Journal of Geriatric
Psychiatry and Neurology. 27 (1): 33–46. doi:10.1177/0891988713516542 (https://doi.org/1
0.1177%2F0891988713516542). PMID 24381234 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24
185. ^ „NiCE. January 2014 Transcranial magnetic stimulation for treating and preventing
migraine” (https://web.archive.org/web/20151004194631/http://www.nice.org.uk/guidance/ip
g477/resources/guidance-transcranial-magnetic-stimulation-for-treating-and-preventing-migr
aine-pdf). Arhivat din original (http://www.nice.org.uk/guidance/ipg477/resources/guidance-tr
anscranial-magnetic-stimulation-for-treating-and-preventing-migraine-pdf) la 4 octombrie
2015.
186. ^ „Melkerson, MN (2008-12-16). "Special Premarket 510(k) Notification for NeuroStar® TMS
Therapy System for Major Depressive Disorder" (pdf). Food and Drug Administration.
Recuperat pe 16-07-2010” (http://www.accessdata.fda.gov/cdrh_docs/pdf8/K083538.pdf)
(PDF) . Arhivat (https://web.archive.org/web/20100331000421/http://www.accessdata.fda.gov/
cdrh_docs/pdf8/K083538.pdf) (PDF) din originalul de la 31 martie 2010.
187. ^ Lefaucheur JP, André-Obadia N, Antal A, Ayache SS, Baeken C, Benninger DH, Cantello
RM, Cincotta M, de Carvalho M, De Ridder D, Devanne H, Di Lazzaro V, Filipović SR,
Hummel FC, Jääskeläinen SK, Kimiskidis VK, Koch G, Langguth B, Nyffeler T, Oliviero A,
Padberg F, Poulet E, Rossi S, Rossini PM, Rothwell JC, Schönfeldt-Lecuona C, Siebner
HR, Slotema CW, Stagg CJ, Valls-Sole J, Ziemann U, Paulus W, Garcia-Larrea L (noiembrie
2014). „Evidence-based guidelines on the therapeutic use of repetitive transcranial magnetic
stimulation (rTMS)”. Clinical Neurophysiology. 125 (11): 2150–206.
doi:10.1016/j.clinph.2014.05.021 (https://doi.org/10.1016%2Fj.clinph.2014.05.021).
188. ^ „American Psychiatric Association (2010). (eds: Gelenberg, AJ, Freeman, MP, Markowitz,
JC, Rosenbaum, JF, Thase, ME, Trivedi, MH, Van Rhoads, RS). Practice Guidelines for the
Treatment of Patients with Major Depressive Disorder, 3rd Edition” (http://psychiatryonline.or
g/pb/assets/raw/sitewide/practice_guidelines/guidelines/mdd.pdf) (PDF).
189. ^ „Journal of Affective Disorders” (https://web.archive.org/web/20150823230409/http://www.c
anmat.org/resources/canmat%20depression%20guidelines%202009.pdf) (PDF). 2009.
pp. S1–S64. Arhivat din original (http://www.canmat.org/resources/CANMAT%20Depressio
n%20Guidelines%202009.pdf) (PDF) la 23 august 2015.
190. ^ Rush AJ, Marangell LB, Sackeim HA, George MS, Brannan SK, Davis SM, Howland R,
Kling MA, Rittberg BR, Burke WJ, Rapaport MH, Zajecka J, Nierenberg AA, Husain MM,
Ginsberg D, Cooke RG (Septembrie 2005). „Vagus nerve stimulation for treatment-resistant
depression: a randomized, controlled acute phase trial”. Biological Psychiatry. 58 (5): 347–
54. doi:10.1016/j.biopsych.2005.05.025 (https://doi.org/10.1016%2Fj.biopsych.2005.05.025).
|date= (ajutor)
191. ^ Golden RN, Gaynes BN, Ekstrom RD, Hamer RM, Jacobsen FM, Suppes T, Wisner KL,
Nemeroff CB (Aprilie 2005). „The efficacy of light therapy in the treatment of mood disorders:
a review and meta-analysis of the evidence”. The American Journal of Psychiatry. 162 (4):
656–62. doi:10.1176/appi.ajp.162.4.656 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.ajp.162.4.656).
|date= (ajutor)
192. ^ Tuunainen A, Kripke DF, Endo T (2004). Tuunainen A, ed. „Light therapy for non-seasonal
depression”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD004050.
ub2). PMID 15106233 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15106233).
193. ^ Joyce J, Herbison GP (aprilie 2015). „Reiki for depression and anxiety”. The Cochrane
Database of Systematic Reviews (4): CD006833. doi:10.1002/14651858.cd006833.pub2 (htt
ps://doi.org/10.1002%2F14651858.cd006833.pub2). PMID 25835541 (https://www.ncbi.nlm.
nih.gov/pubmed/25835541).
194. ^ Meekums B, Karkou V, Nelson EA (Februarie 2015). „Dance movement therapy for
depression”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD009895.
doi:10.1002/14651858.cd009895.pub2 (https://doi.org/10.1002%2F14651858.cd009895.pub
195. ^ Posternak MA, Miller I (octombrie 2001). „Untreated short-term course of major depression:
a meta-analysis of outcomes from studies using wait-list control groups”. Journal of Affective
Disorders. 66 (2–3): 139–46. doi:10.1016/S0165-0327(00)00304-9 (https://doi.org/10.1016%
2FS0165-0327%2800%2900304-9). PMID 11578666 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/
11578666).
196. ^ Posternak MA, Solomon DA, Leon AC, Mueller TI, Shea MT, Endicott J, Keller MB (Mai
2006). „The naturalistic course of unipolar major depression in the absence of somatic
therapy”. The Journal of Nervous and Mental Disease. 194 (5): 324–29.
doi:10.1097/01.nmd.0000217820.33841.53 (https://doi.org/10.1097%2F01.nmd.000021782
0.33841.53). PMID 16699380 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16699380). Verificați
197. ^ Fava GA, Park SK, Sonino N (Noiembrie 2006). „Treatment of recurrent depression”.
Expert Review of Neurotherapeutics. 6 (11): 1735–40. doi:10.1586/14737175.6.11.1735 (htt
ps://doi.org/10.1586%2F14737175.6.11.1735). PMID 17144786 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
198. ^ Limosin F, Mekaoui L, Hautecouverture S (Noiembrie 2007). „[Prophylactic treatment for
recurrent major depression]”. Presse Médicale. 36 (11 Pt 2): 1627–33.
doi:10.1016/j.lpm.2007.03.032 (https://doi.org/10.1016%2Fj.lpm.2007.03.032).
|date= (ajutor)
199. ^ Eaton WW, Shao H, Nestadt G, Lee HB, Lee BH, Bienvenu OJ, Zandi P (mai 2008).
„Population-based study of first onset and chronicity in major depressive disorder” (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2761826). Archives of General Psychiatry. 65 (5):
513–20. doi:10.1001/archpsyc.65.5.513 (https://doi.org/10.1001%2Farchpsyc.65.5.513).
200. ^ Holma KM, Holma IA, Melartin TK, Rytsälä HJ, Isometsä ET (Februarie 2008). „Long-term
outcome of major depressive disorder in psychiatric patients is variable”. The Journal of
Clinical Psychiatry. 69 (2): 196–205. doi:10.4088/JCP.v69n0205 (https://doi.org/10.4088%2F
JCP.v69n0205). PMID 18251627 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18251627).
201. ^ Kanai T, Takeuchi H, Furukawa TA, Yoshimura R, Imaizumi T, Kitamura T, Takahashi K
(Iulie 2003). „Time to recurrence after recovery from major depressive episodes and its
predictors”. Psychological Medicine. 33 (5): 839–45. doi:10.1017/S0033291703007827 (http
s://doi.org/10.1017%2FS0033291703007827). PMID 12877398 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
202. ^ a b Culpepper L, Muskin PR, Stahl SM (septembrie 2015). „Major Depressive Disorder:
Understanding the Significance of Residual Symptoms and Balancing Efficacy with
Tolerability”. The American Journal of Medicine. 128 (9 Suppl): S1–S15.
doi:10.1016/j.amjmed.2015.07.001 (https://doi.org/10.1016%2Fj.amjmed.2015.07.001).
203. ^ Geddes JR, Carney SM, Davies C, Furukawa TA, Kupfer DJ, Frank E, Goodwin GM
(Februarie 2003). „Relapse prevention with antidepressant drug treatment in depressive
disorders: a systematic review”. Lancet. 361 (9358): 653–61. doi:10.1016/S0140-
6736(03)12599-8 (https://doi.org/10.1016%2FS0140-6736%2803%2912599-8).
|date= (ajutor)
204. ^ „Major Depression” (https://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000945.htm).
MedlinePlus. 10 martie 2014. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100707122024/http://w
ww.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000945.htm) din originalul de la 7 iulie 2010.
Accesat în 16 iulie 2010.
205. ^ „Depression, Major: Prognosis” (http://www.mdguidelines.com/depression-major/prognosi
s). MDGuidelines. The Guardian Life Insurance Company of America. Arhivat (https://web.ar
chive.org/web/20100420055044/http://www.mdguidelines.com/depression-major/prognosis)
din originalul de la 20 aprilie 2010. Accesat în 16 iulie 2010.
206. ^ Cassano P, Fava M (Octombrie 2002). „Depression and public health: an overview”.
Journal of Psychosomatic Research. 53 (4): 849–57. doi:10.1016/S0022-3999(02)00304-5
(https://doi.org/10.1016%2FS0022-3999%2802%2900304-5). PMID 12377293 (https://www.
ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12377293). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
207. ^ Rush AJ (2007). „The varied clinical presentations of major depressive disorder”. The
Journal of Clinical Psychiatry. 68 Suppl 8 (Supplement 8): 4–10. PMID 17640152 (https://ww
w.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17640152).
208. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru
referințele numite pmid18334889
209. ^ Barlow DH, Durand VM (2005). Abnormal psychology: An integrative approach (5th ed.).
Belmont, CA: Thomson Wadsworth. pp. 248–49. ISBN 978-0-534-63356-1.
210. ^ Blair-West GW, Mellsop GW (Iunie 2001). „Major depression: does a gender-based down-
rating of suicide risk challenge its diagnostic validity?”. The Australian and New Zealand
Journal of Psychiatry. 35 (3): 322–28. doi:10.1046/j.1440-1614.2001.00895.x (https://doi.org/
10.1046%2Fj.1440-1614.2001.00895.x). PMID 11437805 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pub
med/11437805). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
211. ^ Oquendo MA, Bongiovi-Garcia ME, Galfalvy H, Goldberg PH, Grunebaum MF, Burke AK,
Mann JJ (Ianuarie 2007). „Sex differences in clinical predictors of suicidal acts after major
depression: a prospective study” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3785095).
The American Journal of Psychiatry. 164 (1): 134–41. doi:10.1176/ajp.2007.164.1.134 (http
s://doi.org/10.1176%2Fajp.2007.164.1.134). PMC 3785095 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pm
c/articles/PMC3785095)  . PMID 17202555 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1720255
212. ^ Bostwick JM, Pankratz VS (Decembrie 2000). „Affective disorders and suicide risk: a
reexamination”. The American Journal of Psychiatry. 157 (12): 1925–32.
doi:10.1176/appi.ajp.157.12.1925 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.ajp.157.12.1925).
|date= (ajutor)
213. ^ Psychiatric disorders among Egyptian pesticide applicators and formulators.By Amr MM,
Halim ZS, Moussa SS. In Environ Res. 1997;73(1-2):193-9. Lien vers PubMed (http://www.n
cbi.nlm.nih.gov/pubmed/9311547)
214. ^ Depression and pesticide exposures among private pesticide applicators enrolled in the
Agricultural Health Study. By Beseler CL, Stallones L, Hoppin JA, Alavanja MC, Blair A,
Keefe T, Kamel F. In: Environ Health Perspect. 2008 Dec; 116(12):1713-9.Lien vers PubMed
(http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19079725)
215. ^ A cohort study of pesticide poisoning and depression in Colorado farm residents. By
Beseler CL, Stallones L. In Ann Epidemiol. 2008 Oct; 18(10):768-74.Lien vers PubMed (htt
p://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18693039)
216. ^ Mood disorders hospitalizations, suicide attempts, and suicide mortality among agricultural
workers and residents in an area with intensive use of pesticides in Brazil. By Meyer A,
Koifman S, Koifman RJ, Moreira JC, de Rezende Chrisman J, Abreu-Villaca Y. In J Toxicol
Environ Health A. 2010; 73(13-14):866-77. Lien vers PubMed (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/p
ubmed/20563920)
217. ^ Suicide and potential occupational exposure to pesticides, Colorado 1990-1999 , By
Stallones L. In J Agromedicine. 2006; 11(3-4):107-12. Lien vers PubMed (http://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pubmed/19274902)
218. ^ By Parrón T, Hernández AF, Villanueva E. In Forensic Sci Int. 1996 May 17; 79(1):53-63.
Lien vers PubMed (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8635774)
219. ^ a b c Cum și de ce se sinucid românii (http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Sinucidere-
depresie-cauza-metoda-exclusiv_adevarul-ro_0_507549670.html), 28 iunie 2011, Aura
Costache, adevarul.ro, accesat la 28 iunie 2011
220. ^ Recesiunea ar putea relansa piata de medicamente antidepresive, un business de peste
20 de milioane de euro anual (http://www.zf.ro/companii/recesiunea-ar-putea-relansa-piata-d
e-medicamente-antidepresive-un-business-de-peste-20-de-milioane-de-euro-anual-488154
0), 10 septembrie 2009, Ioana David, Ziarul financiar, accesat la 21 octombrie 2014
221. ^ Hippocrate, Aforisme, Secțiunea 6.23
222. ^ a b c Radden J (2003). „Is this dame melancholy? Equating today's depression and past
melancholia”. Philosophy, Psychiatry, & Psychology. 10 (1): 37–52.
doi:10.1353/ppp.2003.0081 (https://doi.org/10.1353%2Fppp.2003.0081).
223. ^ depress. (n.d.). Online Etymology Dictionary. Recuperat pe 30 iunie 2008, from
Dictionary.com (http://dictionary.reference.com/browse/depress) Arhivat (https://web.archive.
org/web/20081203095346/http://dictionary.reference.com/browse/depress) în 3 d.Hr., la
Wayback Machine.
224. ^ Wolpert L (1999). „Malignant Sadness: The Anatomy of Depression” (https://www.nytimes.c
om/books/first/w/wolpert-sadness.html). The New York Times. Arhivat (https://web.archive.or
g/web/20090409111218/http://www.nytimes.com/books/first/w/wolpert-sadness.html) din
originalul de la 9 aprilie 2009. Accesat în 30 octombrie 2008.
225. ^ Berrios GE (Septembrie 1988). „Melancholia and depression during the 19th century: a
conceptual history”. The British Journal of Psychiatry. 153 (3): 298–304.
doi:10.1192/bjp.153.3.298 (https://doi.org/10.1192%2Fbjp.153.3.298). PMID 3074848 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/3074848). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
226. ^ Davison, K (2006). „Historical aspects of mood disorders”. Psychiatry. 5 (4): 115–18.
doi:10.1383/psyt.2006.5.4.115 (https://doi.org/10.1383%2Fpsyt.2006.5.4.115).
227. ^ Carhart-Harris RL, Mayberg HS, Malizia AL, Nutt D (Iulie 2008). „Mourning and
melancholia revisited: correspondences between principles of Freudian metapsychology
and empirical findings in neuropsychiatry” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC25
15304). Annals of General Psychiatry. 7: 9. doi:10.1186/1744-859X-7-9 (https://doi.org/10.11
86%2F1744-859X-7-9). PMC 2515304 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2515
304)  . PMID 18652673 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18652673). Verificați datele
228. ^ Freud S (1984). „Mourning and Melancholia”. În Richards A. 11. On Metapsychology: The
Theory of Psycholoanalysis. Aylesbury, Bucks: Pelican. pp. 245–69. ISBN 978-0-14-
021740-7.
229. ^ Lewis, AJ (1934). „Melancholia: A historical review”. Journal of Mental Science. 80 (328):
1–42. doi:10.1192/bjp.80.328.1 (https://doi.org/10.1192%2Fbjp.80.328.1).
230. ^ American Psychiatric Association (1968). „Schizophrenia” (http://dsm.psychiatryonline.org/
doi/pdf/10.1176/appi.books.9780890420355.dsm-ii). Diagnostic and statistical manual of
mental disorders: DSM-II. Washington, DC: American Psychiatric Publishing, Inc. pp. 36–37,
40. doi:10.1176/appi.books.9780890420355.dsm-ii (https://doi.org/10.1176%2Fappi.books.9
780890420355.dsm-ii) (inactiv 25-05-2019). Accesat în 3 august 2008. Parametru
necunoscut |chapter-format= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |doi-broken-
date= (ajutor)
231. ^ Schildkraut JJ (noiembrie 1965). „The catecholamine hypothesis of affective disorders: a
review of supporting evidence”. The American Journal of Psychiatry. 122 (5): 509–22.
doi:10.1176/ajp.122.5.509 (https://doi.org/10.1176%2Fajp.122.5.509). PMID 5319766 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/5319766).
232. ^ Paris J (Martie 2014). „The mistreatment of major depressive disorder” (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pmc/articles/PMC4079242). Canadian Journal of Psychiatry (Review). 59 (3):
148–51. doi:10.1177/070674371405900306 (https://doi.org/10.1177%2F070674371405900
306). PMC 4079242 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4079242)  .
|date= (ajutor)
233. ^ Angst J. Terminology, history and definition of bipolar spectrum. In: Maj M, Akiskal HS,
López-Ibor JJ, Sartorius N (eds.), Bipolar disorders. Chichester: Wiley & Sons, LTD; 2002.
pp. 53–55.
234. ^ Spitzer RL, Endicott J, Robins E (1975). „The development of diagnostic criteria in
psychiatry” (http://www.garfield.library.upenn.edu/classics1989/A1989U309700001.pdf)
(PDF) . Arhivat (https://web.archive.org/web/20051214203223/http://www.garfield.library.upen
n.edu/classics1989/A1989U309700001.pdf) (PDF) din originalul de la 14 decembrie 2005.
Accesat în 8 noiembrie 2008.
235. ^ a b Philipp M, Maier W, Delmo CD (1991). „The concept of major depression. I. Descriptive
comparison of six competing operational definitions including ICD-10 and DSM-III-R”.
European Archives of Psychiatry and Clinical Neuroscience. 240 (4–5): 258–65.
doi:10.1007/BF02189537 (https://doi.org/10.1007%2FBF02189537). PMID 1829000 (https://
www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1829000).
236. ^ Bolwig TG (2007). „Melancholia: Beyond DSM, Beyond Neurotransmitters. Proceedings of
a conference, May 2006, Copenhagen, Denmark”. Acta Psychiatrica Scandinavica.
Supplementum. 115 (433): 4–183. doi:10.1111/j.1600-0447.2007.00956.x (https://doi.org/10.
1111%2Fj.1600-0447.2007.00956.x). PMID 17280564 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/17280564).
237. ^ Fink M, Bolwig TG, Parker G, Shorter E (Februarie 2007). „Melancholia: restoration in
psychiatric classification recommended” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC371
2974). Acta Psychiatrica Scandinavica. 115 (2): 89–92. doi:10.1111/j.1600-
0447.2006.00943.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1600-0447.2006.00943.x). PMC 3712974
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3712974)  . PMID 17244171 (https://www.nc
bi.nlm.nih.gov/pubmed/17244171). Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
238. ^ Healy D (1999). The Antidepressant Era. Cambridge, MA: Harvard University Press. p. 42.
ISBN 978-0-674-03958-2.
239. ^ Wolf, Joshua "Lincoln's Great Depression" (https://www.theatlantic.com/doc/200510/lincoln
s-clinical-depression) Arhivat (https://web.archive.org/web/20111009044732/http://www.thea
tlantic.com/magazine/archive/2005/10/lincoln-apos-s-great-depression/4247/) în 9 d.Hr., la
Wayback Machine., The Atlantic, October 2005, Recuperat pe 10 octombrie 2009
240. ^ Maloney F (3 noiembrie 2005). „The Depression Wars: Would Honest Abe Have Written
the Gettysburg Address on Prozac?” (http://www.slate.com/id/2129377). Slate. Arhivat (http
s://web.archive.org/web/20080925012423/http://www.slate.com/id/2129377/) din originalul
de la 25 septembrie 2008. Accesat în 3 octombrie 2008.
241. ^ Karasz A (Aprilie 2005). „Cultural differences in conceptual models of depression”. Social
Science & Medicine. 60 (7): 1625–35. doi:10.1016/j.socscimed.2004.08.011 (https://doi.org/1
0.1016%2Fj.socscimed.2004.08.011). PMID 15652693 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
242. ^ Tilbury F, Rapley M (2004). „ 'There are orphans in Africa still looking for my hands': African
women refugees and the sources of emotional distress”. Health Sociology Review. 13 (1):
54–64. doi:10.5172/hesr.13.1.54 (https://doi.org/10.5172%2Fhesr.13.1.54).
243. ^ Parker G, Gladstone G, Chee KT (Iunie 2001). „Depression in the planet's largest ethnic
group: the Chinese”. The American Journal of Psychiatry. 158 (6): 857–64.
doi:10.1176/appi.ajp.158.6.857 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.ajp.158.6.857).
|date= (ajutor)
244. ^ Parker G (august 2007). „Is depression overdiagnosed? Yes” (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pmc/articles/PMC1949440). BMJ. 335 (7615): 328. doi:10.1136/bmj.39268.475799.AD (htt
ps://doi.org/10.1136%2Fbmj.39268.475799.AD). PMC 1949440 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pmc/articles/PMC1949440)  . PMID 17703040 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1770
3040).
245. ^ Pilgrim D, Bentall R (1999). „The medicalisation of misery: A critical realist analysis of the
concept of depression”. Journal of Mental Health. 8 (3): 261–74.
doi:10.1080/09638239917580 (https://doi.org/10.1080%2F09638239917580).
246. ^ Blazer DG (2005). The age of melancholy: "Major depression" and its social origins. New
York: Routledge. ISBN 978-0-415-95188-3.
247. ^ Hillman J (1989). Moore T, ed. A blue fire: Selected writings by James Hillman. New York:
Harper & Row. pp. 152–53. ISBN 978-0-06-016132-3.
248. ^ Seymour M (2002). Mary Shelley. Grove Press. pp. 560–61. ISBN 978-0-8021-3948-1.
249. ^ „Biography of Henry James” (https://web.archive.org/web/20081008042925/http://www.pb
s.org/wgbh/masterpiece/americancollection/american/genius/henry_bio.html). pbs.org.
Arhivat din original (https://www.pbs.org/wgbh/masterpiece/americancollection/american/gen
ius/henry_bio.html) la 8 octombrie 2008. Accesat în 19 august 2008.
250. ^ Burlingame M (1997). The Inner World of Abraham Lincoln. Urbana: University of Illinois
Press. pp. xvii, 92–113. ISBN 978-0-252-06667-2.
251. ^ Pita E (26 septembrie 2001). „An Intimate Conversation with...Leonard Cohen” (http://www.
webheights.net/10newsongs/press/elmunmag.htm). Arhivat (https://web.archive.org/web/200
81011082500/http://www.webheights.net/10newsongs/press/elmunmag.htm) din originalul
de la 11 octombrie 2008. Accesat în 3 octombrie 2008.
252. ^ Jeste ND, Palmer BW, Jeste DV (2004). „Tennessee Williams”. The American Journal of
Geriatric Psychiatry. 12 (4): 370–75. doi:10.1097/00019442-200407000-00004 (https://doi.or
g/10.1097%2F00019442-200407000-00004). PMID 15249274 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pubmed/15249274).
253. ^ James H (1920). Letters of William James (Vols. 1 and 2). Montana: Kessinger Publishing
Co. pp. 147–48. ISBN 978-0-7661-7566-2.
254. ^ Hergenhahn 2005, p. 311.
255. ^ Cohen D (1979). J. B. Watson: The Founder of Behaviourism. Londra: Routledge & Kegan
Paul. p. 7. ISBN 978-0-7100-0054-5.
256. ^ Andreasen NC (2008). „The relationship between creativity and mood disorders” (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3181877). Dialogues in Clinical Neuroscience. 10 (2):
251–5. PMC 3181877 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3181877)  .
257. ^ Simonton DK (2005). „Are genius and madness related? Contemporary answers to an
ancient question” (http://www.psychiatrictimes.com/display/article/10168/52456?pageNumbe
r=1). Psychiatric Times. 22 (7). Arhivat (https://web.archive.org/web/20090114065333/http://
www.psychiatrictimes.com/display/article/10168/52456?pageNumber=1) din originalul de la
14 ianuarie 2009.
258. ^ Heffernan CF (1996). The melancholy muse: Chaucer, Shakespeare and early medicine.
Pittsburgh: Duquesne University Press. ISBN 978-0-8207-0262-9.
259. ^ Mill JS (2003). „A crisis in my mental history: One stage onward” (http://www.gutenberg.org/
files/10378/10378-8.txt). Autobiography. Project Gutenberg EBook. pp. 1826–32. ISBN 978-
1-4212-4200-2. Arhivat (https://web.archive.org/web/20080921084533/http://www.gutenberg.
org/files/10378/10378-8.txt) din originalul de la 21 septembrie 2008. Accesat în 9 august
2008. Parametru necunoscut |chapter-format= ignorat (ajutor)
260. ^ Sterba R (1947). „The 'Mental Crisis' of John Stuart Mill” (http://www.pep-web.org/documen
t.php?id=PAQ.016.0271C). Psychoanalytic Quarterly. 16 (2): 271–72. Arhivat (https://web.arc
hive.org/web/20090112164603/http://www.pep-web.org/document.php?id=PAQ.016.0271C)
din originalul de la 12 ianuarie 2009. Accesat în 5 noiembrie 2008.
261. ^ a b „Churchill's Black Dog?: The History of the 'Black Dog' as a Metaphor for Depression”
(https://web.archive.org/web/20080910170230/http://www.blackdoginstitute.org.au/docs/McK
inlay.pdf) (PDF). Black Dog Institute website. Black DogInstitute. 2005. Arhivat din original (ht
tp://www.blackdoginstitute.org.au/docs/McKinlay.pdf) (PDF) la 10 septembrie 2008. Accesat
în 18 august 2008. line feed character în |title= la poziția 25 (ajutor)
262. ^ Jorm AF, Angermeyer M, Katschnig H (2000). „Public knowledge of and attitudes to mental
disorders: a limiting factor in the optimal use of treatment services”. În Andrews G,
Henderson S. Unmet Need in Psychiatry:Problems, Resources, Responses. Cambridge
University Press. p. 409. ISBN 978-0-521-66229-1.
263. ^ Paykel ES, Tylee A, Wright A, Priest RG, Rix S, Hart D (Iunie 1997). „The Defeat
Depression Campaign: psychiatry in the public arena”. The American Journal of Psychiatry.
154 (6 Suppl): 59–65. doi:10.1176/ajp.154.6.59 (https://doi.org/10.1176%2Fajp.154.6.59).
|date= (ajutor)
264. ^ Paykel ES, Hart D, Priest RG (Decembrie 1998). „Changes in public attitudes to
depression during the Defeat Depression Campaign”. The British Journal of Psychiatry. 173
(6): 519–22. doi:10.1192/bjp.173.6.519 (https://doi.org/10.1192%2Fbjp.173.6.519).
|date= (ajutor)
265. ^ a b c d e f g h i j Swedish Agency for Health Technology Assessment and Assessment of
Social Services (SBU) (27 ianuarie 2015). „Depression treatment for the elderly” (http://www.
sbu.se/en/publications/sbu-assesses/depression-treatment-for-the-elderly/). www.sbu.se.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20160618011954/http://www.sbu.se/en/publications/sbu
-assesses/depression-treatment-for-the-elderly/) din originalul de la 18 iunie 2016. Accesat
în 16 iunie 2016.
266. ^ Kempton MJ, Salvador Z, Munafò MR, Geddes JR, Simmons A, Frangou S, Williams SC
(2011). „Structural neuroimaging studies in major depressive disorder. Meta-analysis and
comparison with bipolar disorder”. Archives of General Psychiatry. 68 (7): 675–690.
doi:10.1001/archgenpsychiatry.2011.60 (https://doi.org/10.1001%2Farchgenpsychiatry.2011.
60). PMID 21727252 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21727252). see also MRI
database at www.depressiondatabase.org (https://sites.google.com/site/depressiondatabas
e/) Arhivat (https://web.archive.org/web/20110929165423/http://sites.google.com/site/depres
siondatabase/) în 29 septembrie 2011, la Wayback Machine.
267. ^ Arnone D, McIntosh AM, Ebmeier KP, Munafò MR, Anderson IM (2012). „Magnetic
resonance imaging studies in unipolar depression: systematic review and meta-regression
analyses”. European Neuropsychopharmacology. 22 (1): 1–16.
doi:10.1016/j.euroneuro.2011.05.003 (https://doi.org/10.1016%2Fj.euroneuro.2011.05.003).
268. ^ Herrmann LL, Le Masurier M, Ebmeier KP (2008). „White matter hyperintensities in late life
depression: a systematic review”. Journal of Neurology, Neurosurgery, and Psychiatry. 79
(6): 619–624. doi:10.1136/jnnp.2007.124651 (https://doi.org/10.1136%2Fjnnp.2007.124651).
269. ^ Kruger TH, Wollmer MA (2015). „Depression—An emerging indication for botulinum toxin
treatment”. Toxicon. 107 (Pt A): 154–157. doi:10.1016/j.toxicon.2015.09.035 (https://doi.org/1
0.1016%2Fj.toxicon.2015.09.035). PMID 26415901 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2
6415901).
270. ^ Milev R (2015). „Response of depression to botulinum toxin treatment: agitation as a
predictor” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4403301). Frontiers in Psychiatry.
6: 55. doi:10.3389/fpsyt.2015.00055 (https://doi.org/10.3389%2Ffpsyt.2015.00055).
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25941497)..
271. ^ „COMPASS Pathways Receives FDA Breakthrough Therapy Designation for Psilocybin
Therapy for Treatment-resistant Depression – COMPASS” (https://compasspathways.com/co
mpass-pathways-receives-fda-breakthrough-therapy-designation-for-psilocybin-therapy-for-tr
eatment-resistant-depression/) (în engleză). Accesat în 11 aprilie 2019.
272. ^ Krishnan V, Nestler EJ (2011). „Animal Models of Depression: Molecular Perspectives”.
Molecular and Functional Models in Neuropsychiatry. Current Topics in Behavioral
Neurosciences. 7. pp. 121–47. doi:10.1007/7854_2010_108 (https://doi.org/10.1007%2F785
4_2010_108). ISBN 978-3-642-19702-4. PMC 3270071 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/a
rticles/PMC3270071)  . PMID 21225412 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21225412).
Vezi și
Depresie (stare)
Depresie post-partum
Listă de persoane cu tulburare depresivă majoră
Sindromul de oboseală cronică
Die Glücksformel („Formula fericirii”)
Legături externe
„Depresie (http://dexonline.ro/definitie/Depresie)” la DEX online
Depresia: diagnostic și tratament (http://www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/psihiatrie/dep
resia-diagnoza-si-tratament/), Prof. dr. Dan Prelipceanu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof.
dr. Alexandru Obregia”
Test online: Suferi de depresie? (https://depresiv.ro/wp-content/themes/depresiv-inomedica/s
cale/front_end/index.html?gclid=CjwKCAjwq57cBRBYEiwAdpx0vYsv523yM-XAetR15IR56
fB-Knycy24VIx2fR6Jcryt-oOygKGFD8hoCRqEQAvD_BwE)
Cum se comportă un om depresiv? (https://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/depres
ia-boala-tacuta-care-te-transforma-in-totalitate-cum-se-comporta-un-om-depresiv-16778841)
Recunoașteți simptomele depresiei (http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patolo
gica/recunoasteti-simptomele-depresiei_5397)
Cabinet Psiholog Bucuresti: Cum se caracterizeaza depresia? (https://cabinetpsihologbucur
esti.ro/depresia)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Depresie&oldid=14863706
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 31 martie 2022, ora 22:27.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Depresie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Depresie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Depresie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare

Simptomele care durează mai mult de două săptămâni și

Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de

Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de

Se estimează că în anul 2021 depresia va deveni a doua

O persoană depresivă poate raporta mai multe simptome fizice

Alte probleme de sănătate

Criteriile DSM și ICD

Episodul depresiv major

Intervențiile comportamentale, precum terapia interpersonală și terapia cognitiv-comportamentală, sunt

Persoanele cu o istorie de depresie moderată sau severă

Terapii prin vorbire

Terapia cognitiv-comportamentală și programele ocupaționale (inclusiv modificarea asistenței și activităților

Rezultate contradictorii au apărut în urma studiilor cu privire la eficiența antidepresivelor în cazul

O analiză dirijată de National Institute for Health and Care

Stimularea magnetică transcraniană

Cine este predispus la depresie?

Care au avut episoade depresive anterior

Termenul depresie însuși este derivat din verbul latin deprimere, „a

Termnul „unipolar” (împreună cu termenul înrudit „bipolar”) a fost

Termenul Tulburare depresivă majoră a fost introdus în uz de un

Personalitățile istorice au fost adesea ezitante în a discuta despre sau

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 31 martie 2022, ora 22:27.

S-ar putea să vă placă și