Tulburări psihice și neurologice

în îmbătrânire
Este cunoscut faptul că psihicul influențează
somaticul și somaticul influențează psihicul.

Apariția tulburărilor psihice este favorizată de anumiți

factori, cum ar fi:

Plecarea copiilor din casa părintească

Părăsirea locuinței proprii
Conflictele între generații
Decesul unuia dintre parteneri
Diminuarea veniturilor
Pensionarea
Momentul cel mai traumatizant psihic pentru vârstnic
este retragerea din activitatea profesională –
pensionarea.

Pensionarea e mai greu de suportat de către bărbați –

“moarte socială”.

Prin pierderea prestigiului social câștigat după o

viață de muncă, începe conștientizarea îmbătrânirii și
teama de moarte.
Tabloul clinic neurologic al pacienților vârstnici poate
cuprinde:

Diminuarea sau abolirea reflexelor

Tremurături
Modificări de mers
Limitarea mișcărilor
Scăderea tonusului muscular
Hipotrofia musculară
Mișcări spontane involuntare
Modificări ale memoriei
Modificări ale limbajului
Modificări ale organelor de simț
Tulburări de mers

 Mersul târât
 Mersul cosit – mbr inf descrie un arc de cerc (hemipareze spastice)
 Mersul stepat – imposibilitatea flexiei dorsale a piciorului și aplicarea
plantei pe sol începând cu vârful +- înclinare compensatorie (paralizia de
sciatic popliteu extern din diverse afecțiuni medicale)
 Mersul rigid – mers cu pași mici și corp aplecat înainte (boala Parkinson)
 Mersul dansant – pacientul face mișcări total aberante ale tuturor
segmentelor corpului (coree)
 Mersul talonat – mers nesigur cu bază largă de susținere și lovirea
călcâiului de podea (sifilis cu localizare la măduva spinării
 Mersul legănat - mersul cu înclinarea trunchiului pe partea opusă
(miopatii, atrofii ale musculaturii centurii pelvine)
 Mersul ebrios – mers nesigur cu bază largă de susținere (intoxicații acute
cu alcool)
Tulburări de memorie

Tulburările afectivității

Stări confuzionale acute

Demența senilă

Tulburările de somn

Accident vascular cerebral

TULBURĂRILE DE MEMORIE – definiție

Tulburările de memorie se referă la orice condiții care

afectează funcția de memorare a unei persoane, indiferent
dacă este vorba de memorie de scurtă sau lungă durată.

Aceste tulburări pot fi primare (când sunt cauza principala

a problemelor de memorie) sau secundare (când sunt
asociate cu alte probleme medicale sau factori de mediu).

Ele pot fi temporare sau permanente, reversibile sau

ireversibile.
Hipomnezia – reprezintă scăderea funcției mnezice;
e prezentă în stările anxioase, depresive, stările de
involuție, stările de surmenaj fizic și intelectual.

Amnezia – reprezintă pierderea parțială sau totală a

memoriei, cu instalare subită sau treptată. Poate fi
prezentă în comoțiile cerebrale, encefalită, boală
Alzheimer, poate fi consecința lipsei de vitamina B1
(observată îndeosebi la alcoolici) sau se poate datora
consumului unor medicamente (de exemplu,
benzodiazepine).
TULBURĂRILE DE MEMORIE – etiologie

Tulburările de memorie pot avea o varietate de cauze, inclusiv:

 Factori psihologici, cum ar fi stresul excesiv, anxietatea, depresia sau

traumatismele psihologice.

 Factori medicali, cum ar fi afecțiuni neurologice (de exemplu,

Alzheimer, boala Parkinson, epilepsie), afecțiuni cardiace
(insuficiență cardiacă congestivă), afecțiuni metabolice (diabet),
afecțiuni endocrine (hipotiroidism), afecțiuni infecțioase (encefalite,
meningite), leziuni cerebrale (traumatice sau ischemice), sau deficite
de vitamine și minerale (cum ar fi deficitul de vitamina B12).

 Utilizarea de medicamente (medicamente sedative, anxiolitice,

antidepresive, antipsihotice) sau substanțe (alcool, droguri).
TULBURĂRILE DE MEMORIE –simptomatologie

Simptomele tulburărilor de memorie pot varia în funcție de cauza

specifică, dar pot include:

 Dificultăți în a-și aminti evenimente recente sau informații noi.

 Dificultăți în concentrare și atenție.

 Confuzie și dezorientare în timp și spațiu.

 Dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite sau în exprimarea

ideilor.

 Dificultăți în găsirea obiectelor sau a altor informații importante.

TULBURĂRILE DE MEMORIE – investigații

Pentru a diagnostica o tulburare de memorie, pot fi efectuate următoarele

investigații:

 Evaluare clinică și istoric medical detaliat.

 Examinări neurologice și psihologice.

 Imagistică cerebrală (RMN sau CT) pentru a exclude leziuni sau

anomalii structurale.

 Analize de sânge pentru a verifica nivelurile de vitamine, minerale și

alți markeri biologici.

 Evaluări neuropsihologice pentru a evalua funcția cognitivă.

TULBURĂRILE DE MEMORIE – tratament

Tratamentul pentru tulburările de memorie depinde de cauza specifică a

problemelor de memorie. Acesta poate include:

a. Abordări psihoterapeutice pentru a gestiona stresul și anxietatea.

b. Medicamente pentru a trata afecțiunile subiacente, cum ar fi
antidepresivele sau medicamentele pentru boala Alzheimer.
c. Terapia fizică sau ocupatională pentru a îmbunătăți funcția cognitivă
în caz de leziuni cerebrale.
d. Stil de viață sănătos, cum ar fi o alimentație echilibrată, exerciții fizice
regulate și somn adecvat.

Este important să se consulte un medic sau un specialist în neurologie sau

psihiatrie în cazul oricăror tulburări de memorie, pentru a obține o
evaluare adecvată și pentru a determina cel mai bun plan de tratament în
funcție de cazul specific.
TULBURĂRILE AFECTIVITĂȚII - definiție

 Tulburările afective la vârstnici sunt afecțiuni mentale care

afectează starea emoțională și afectivă a persoanelor în vârstă.
Aceste tulburări pot fi similare cu cele observate la adulții mai
tineri, dar pot avea și caracteristici specifice vârstnicilor.

 Tulburările afective la vârstnici includ tulburarea depresivă

majoră, tulburarea bipolară, tulburările de anxietate și alte
afecțiuni similare care afectează starea emoțională a
persoanelor în vârstă.

 Aceste tulburări pot fi declanșate de evenimente de viață

stresante sau pot să apară ca parte a procesului de îmbătrânire.
TULBURĂRILE AFECTIVITĂȚII – etiologie

Etiologia tulburărilor afective la vârstnici poate include factori precum:

a. Schimbări fizice și neurologice legate de îmbătrânire care pot afecta

funcția cerebrală și neurotransmițătorii.

b. Boala sau durerile cronice, care pot contribui la simptomele depresiei

sau ale anxietății.

c. Pierderea persoanelor apropiate sau a independenței financiare.

d. Factori genetici sau istoric familial de tulburări afective.

e. Polimedicația care poate avea efecte secundare și interacțiuni

medicamentoase care influențează starea de spirit.
TULBURĂRILE AFECTIVITĂȚII – simptomatologie

a. Tristețe persistentă sau stare de descurajare.

b. Scăderea interesului sau plăcerii în activități obișnuite.
c. Probleme de somn, cum ar fi insomnie sau somn prea mult.
d. Scăderea energiei și a motivației.
e. Schimbări în greutate și apetit.
f. Dificultăți în concentrare sau luarea deciziilor.
g. Sentimente de inutilitate sau vinovăție.
h. Stări de anxietate sau agitație.
i. Izolare socială.
j. Gânduri de suicid sau autodistructivitate.
TULBURĂRILE AFECTIVITĂȚII – investigații

Diagnosticul tulburărilor afective la vârstnici se

bazează pe evaluarea clinică și istoricul medical al
pacientului.

Pot fi efectuate analize de sânge pentru a exclude

cauze medicale ale simptomelor, cum ar fi
hipotiroidismul.

Evaluările psihologice sau psihiatrice pot ajuta la

confirmarea diagnosticului și la evaluarea severității
tulburării.
TULBURĂRILE AFECTIVITĂȚII – tratament

Tratamentul tulburărilor afective la vârstnici poate implica:

 Terapie psihologică, precum terapia cognitiv-comportamentală sau terapia

interpersonală.
 Medicamente, cum ar fi antidepresivele sau anxioliticele, în funcție de
tipul de tulburare și nevoile pacientului.
 Sprijin social și familial, inclusiv implicarea familiei și prietenilor în
îngrijirea pacientului.
 Promovarea unui stil de viață sănătos, cu atenție la alimentație
echilibrată, exerciții fizice regulate și somn adecvat.

Este important ca persoanele în vârstă care suferă de tulburări afective să

primească ajutor medical și psihologic adecvat. Tratamentul poate fi
eficient în gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pentru
această categorie de pacienți.
STĂRI CONFUZIONALE ACUTE – definiție

Stările confuzionale acute la vârstnici, cunoscute și sub denumirea de

delir, reprezintă o afecțiune caracterizată prin schimbări rapide și
fluctuante în funcția cognitivă și conștiența unei persoane. Aceste
stări pot apărea brusc și pot fi semnificativ perturbatoare.

Delirul este o afecțiune acută a conștienței și cogniției, caracterizată

prin schimbări rapide în gândire, atenție, orientare și starea de alertă.

Aceste schimbări pot varia de la o ușoară tulburare a conștienței la stări

grave de confuzie și dezorientare.

Delirul poate apărea într-un interval scurt de timp și poate fluctua în

intensitate pe parcursul zilei.
STĂRI CONFUZIONALE ACUTE – etiologie
Etiologia delirului la vârstnici este variată și poate include:

 Infecții (cum ar fi infecțiile urinare, infecțiile respiratorii sau infecțiile sistemice)

 Dezechilibre electrolitice sau tulburări metabolice (de exemplu, hipoglicemie,

dezechilibre de sodiu sau potasiu)

 Medicație (efecte secundare ale anumitor medicamente sau interacțiuni

medicamentoase)

 Boala sau traumatismele cerebrale (cum ar fi accidentele vasculare cerebrale)

 Deprivare de somn

 Factori de stres sau intervenții chirurgicale

STĂRI CONFUZIONALE ACUTE – simptomatologie

Dezorientare în timp și spațiu.

Stări de agitație sau somnolență excesivă.
Inabilitatea de a se concentra sau de a menține
atenția.
Halucinații (percepții false, cum ar fi auzirea sau
văzul unor lucruri inexistente).
Stări de anxietate sau teamă nejustificată.
Comportamente neadecvate sau iritabilitate.
Schimbări în modul de comunicare sau în exprimarea
gândurilor.
STĂRI CONFUZIONALE ACUTE – investigații

Evaluarea și diagnosticul delirului necesită investigații

pentru a identifica cauza subiacentă. Acestea pot include:

Examinări de sânge pentru a verifica nivelurile de

electroliți și funcția tiroidiană.
Imagistică cerebrală, cum ar fi tomografia computerizată
(CT) sau rezonanța magnetică (RMN), pentru a exclude
leziuni cerebrale.
Examinări de urină pentru a detecta infecții urinare.
Evaluarea funcției hepatice și renale.
Revizuirea medicamentelor pe care pacientul le consumă.
STĂRI CONFUZIONALE ACUTE – tratament

 Tratamentul delirului implică identificarea și tratarea cauzei

subiacente, precum infecțiile sau dezechilibrele metabolice.

 Pacienții pot necesita medicamente pentru a controla simptomele

agitației sau ale anxietății (ex. Haloperidol/Diazepam)

 Asigurarea unui mediu calm, sprijinul emotional și monitorizarea

atentă sunt esențiale în îngrijirea pacienților cu delir.

Delirul este o afecțiune serioasă și necesită asistență medicală de

urgență. Este important ca cauzele subiacente să fie identificate și
tratate cât mai curând posibil pentru a minimiza impactul asupra
funcției cognitive și pentru a îmbunătăți prognosticul pacientului.
DEMENȚĂ SENILĂ – definiție

Afecțiune neurologică cu evoluție cronică,

progresivă, caracterizată prin afectarea permanentă
a funcției intelectuale, ca urmare a procesului de
atrofiere corticală.

Pentru diagnosticul de demență e necesară afectarea

memoriei, limbajului, orientarea spațială, emoțiile
sau personalitatea și cogniția
DEMENȚĂ SENILĂ – etiologie

Cauza cea mai frecventă e degenerescența primară a

țesutului cerebral (boala Alzheimer) – 80% din cazuri.

Alți factori de risc implicați :

Diabet zaharat
Hipercolesterolemia
Accident ischemic tranzitor (AIT) în trecut

Un rol important îl au și traumele din copilărie, ce produc o

scădere a capacității de adaptare la vârsta adultă și ar constitui
o stare predispozantă la îmbolnăvire în perioada de maturitate
a vieții
DEMENȚĂ SENILĂ – simptomatologie

 Debutul bolii – diminuarea continuă și progresivă a funcției

cerebrale, în special afectarea memoriei și orientării.

 Evoluția afectează comportamentul psihoactiv, gândirea devine

lentă, preocupările pacientului se restrâng, apar halucinații,
tulburări de exprimare și întelegere, limbaj și recunoaștere,
comportament social inadecvat, incapacitatea de a mânca.

 Se întâlnesc frecvent episoade de iritabilitate, furie, apatie.

 Dezorientarea e mai întâi temporală, ulterior spațială, bolnavii

uitându-și numele, adresa, rătăcindu-se pe stradă, în propria curte
sau în casă.
DEMENȚĂ SENILĂ – investigații

Diagnosticul demenței senile se bazează pe evaluarea clinică

și istoricul medical al pacientului.

Imagistica cerebrală, cum ar fi RMN sau CT, poate ajuta la

identificarea modificărilor structurale în creier.

Evaluările neuropsihologice pot ajuta la evaluarea funcției

cognitive.

Analizele de sânge și teste pentru a exclude cauze secundare

ale demenței, cum ar fi deficitul de vitamina B12 sau
hipotiroidismul.
DEMENȚĂ SENILĂ – tratament

Monitorizare continuă 24/24h

Plasarea într-o cameră liniștită, mobilată adecvat
(evitarea accidentărilor)
Reechilibrarea hidroelectrolitică
Contenționarea e în principiu contraindicată
Vitaminele au rol benefic
Agitația psihomotorie –> benzodiazepine (în special
lorazepam)
DEMENȚĂ SENILĂ – tratament

În sindromul demențial, tratamentul etiologic e incert.

Chiar și în cazul instituirii celui mai bun tratament,

bolnavul suferind de demență va avea un declin
progresiv, până la momentul în care persoana care îl
îngrijește nu va mai fi capabilă să îl asiste, din punct de
vedere fizic, emoțional sau financiar.

Este momentul în care familia poate decide să apeleze la un

serviciu de nursing la domiciliu sau la instituționalizarea
bolnavului.
TULBURĂRI DE SOMN – definiție

 Tulburările de somn la vârstnici se referă la problemele legate de

calitatea și durata somnului care afectează persoanele în vârstă.
Aceste tulburări pot varia de la dificultăți minore de somn până la
afecțiuni grave care afectează calitatea vieții.

 Tulburările de somn la vârstnici includ o gamă largă de probleme

legate de somn, cum ar fi insomnia (dificultatea de a adormi sau de a
menține somnul), somnul fragmentat, apneea de somn (întreruperi
repetate ale respirației în timpul somnului), sindromul picioarelor
neliniștite și tulburarea comportamentală în timpul somnului
REM, printre altele.

 Aceste tulburări pot avea un impact semnificativ asupra calității

vieții, determinând oboseală și probleme cognitive.
TULBURĂRI DE SOMN – etiologie

Factorii care contribuie la apariția tulburărilor de somn la

vârstnici sunt:
Schimbări ale ritmului circadian
Afecțiuni medicale (artrită, hipertiroidism, boli
dispneizante)
Tulburări psihice (depresie, tulburări anxioase)
Polimedicație
Demență
Obiceiuri proaste de igienă a somnului
Factori legați de dietă și stilul de viață (consumul de
alcool, fumat, obezitate)
INSOMNIA

Este o tulburare a naturii și duratei somnului. S-au descris

dificultăți de adormire (insomnia de adormire), treziri
frecvente și prelungite (insomnia de menținere a somnului) sau
dorința de a adormi în continuare în ciuda unui somn cu o
durată adecvată.

Etiologia insomniilor – stres, stări anxioase, preocupări

“intense”, utilizarea unor medicamente (amfetamine,
psihotonice, cofeină, efedrină, atropină, beladonă, alcool etilic)
boli psihice (manie, schizofrenie, nevroze) boli organice ale
sistemului nervos central, boli infecțioase și febrile, patologii
endocrine (hipertiroidism) boli organice generale
HIPERSOMNIA

Exces de somn, ce diferă de cel normal prin durată,

profunzime și bruschețea apariției.

Trebuie diferențiată de starea comatoasă prin caracterul

reversibil al somnului.

Hipersomnia simptomatică (idiopatică) apare într-o serie de

boli cerebrale organice (encefalita, encefalopatii toxice sau
metabolice, tumori, AVC, leziuni traumatice)

Spre deosebire de comă, din care pacientul nu poate fi trezit,

în hipersomnia simptomatică somnul este discontinuu.
TULBURĂRI DE SOMN – simptomatologie

Simptomele tulburărilor de somn la vârstnici pot varia în funcție

de tipul specific de tulburare, dar pot include:

Dificultățide adormire sau de menținere a somnului.

Somn fragmentat, cu treziri frecvente în timpul nopții.
Oboseală diurnă excesivă.
Sforăit sau apnee de somn, cu întreruperi ale respirației în
timpul nopții.
Mișcări sau senzații neplăcute ale picioarelor (sindromul
picioarelor neliniștite).
Comportamente anormale în timpul somnului (tulburarea
comportamentală în timpul somnului REM).
TULBURĂRI DE SOMN – investigații

Diagnosticul tulburărilor de somn la vârstnici se

bazează pe evaluarea clinică și istoricul medical al
pacientului.

Testele suplimentare pot include polisomnografia

(înregistrarea somnului și a activității cerebrale),
testarea oximetriei pulsului pentru apnee de somn sau
teste pentru afecțiuni medicale subiacente.
TULBURĂRI DE SOMN – tratament

Pentru corecția somnului sunt preferabile măsurile nemedicamentoase.

Măsurile de igienă a somnului se pot alătura celorlalte metode de
tratament al tulburărilor somnului.
Reguli de igienă a somnului pentru pacienții vârstnici :
 Verificarea efectelor secundare ale medicamentelor asupra ciclului veghe-
somn.
 Evitarea cofeinei, alcoolului și fumatului după prânz.
 Consum limitat de lichide seara.
 Menținerea unui orar regulat de veghe-somn și al meselor.
 Asigurarea unui climat potrivit pentru somn (cameră liniștită, aerisită,
întunecată, pat confortabil)
 Evitarea dormitului pe parcursul zilei (un somn de maximum 30 minute)
 Practicarea de activități liniștite, relaxante în timpul serii.
 Evitarea stărilor conflictuale.
TULBURĂRI DE SOMN – tratament

Tratamentul medicamentos se va institui numai după epuizarea

celorlalte metode și trebuie sa se prescrie doza minimă
eficientă, medicamentație cu hipnotice cu timp scurt de
înjumătățire. Barbituricele și tranchilizantele sunt preferabile.

Administrarea medicamentelor trebuie să fie discontinuă.

Efectulplacebo e important la vârstnic. 60% vârstnici adorm cu

placebo.

Mobilizările ușoare, mers terapeutic și practicarea unor sporturi

pot înlocui folosirea substanțelor tranchilizante.
AVC – definiție

 Accidentul vascular cerebral reprezintă una dintre cauzele

majore de morbiditate și mortalitate în lume și principala cauză
de mortalitate și dizabilitate pe termen lung.

 AVC apare secundar ruperii (AVC hemoragic) sau blocării

printr-un cheag sangvin (AVC ischemic) a unui vas ce furnizează
sânge unui anumit teritoriu cerebral, privându-l de oxigen și
substanțe nutritive. Ca rezultat, acea parte a corpului controlată
de zona afectată a creierului nu mai poate funcționa adecvat.

 AVC este o urgență medicală. Intervenția promptă constituie

diferența dintre viață și moarte, și poate reduce riscul
complicațiilor/sechelelor consecutive unui AVC.
AVC – etiologie
Cei mai importanți factori de risc în apariția unui AVC
sunt:
Hipertensiunea arterială
Hipercolesterolemia
Diabetul zaharat
Vârsta înaintată
Fibrilația atrială
Obezitatea
Tulburările de coagulare
Fumatul
AVC – simptomatologie

Tabloul clinic depinde de extinderea regiunii afectate și de localizarea

cheagului sangvin sau a hemoragiei. În cazul apariției simptomelor,
este necesară instituirea unui tratament de urgență.

 Stări de amorțeală
 Senzație de slăbiciune/paralizie a feței, brațului sau piciorului (deseori
pe o singură parte)
 Deficit brusc de coordonare a membrelor
 Pierderea bruscă a vederii/vedere dublă, vedere neclară, cu pete
 Dificultăți de vorbire sau de înțelegere a cuvintelor celorlalți
 Instalarea bruscă a unei stări severe de amorțeală
 Tulburări de mers
 Pierderea echilibrului
 Cefalee severă
AVC – investigații
 CT este adesea prima investigație imagistică efectuată în cazul unui AVC. Acesta poate
arăta leziunile cerebrale și poate ajuta la diferențierea între AVC-ul ischemic și cel
hemoragic. De asemenea, CT poate exclude alte cauze de simptome asemănătoare AVC-
ului, cum ar fi tumori sau hemoragii subdurale.

 Rezonanța magnetică nucleară (RMN): RMN-ul oferă o imagine mai detaliată a

țesutului cerebral și poate ajuta la identificarea leziunilor cerebrale mai mici sau la
evaluarea leziunilor la nivelul trunchiului cerebral sau în alte părți ale creierului. De
asemenea, RMN-ul poate fi folosit pentru a identifica zonele ischemice (unde fluxul de
sânge este redus) sau să identifice cauzele AVC-ului, cum ar fi stenoza sau tromboza
arterelor.

 Angiografie cerebrală: Aceasta este o investigație imagistică care poate arăta starea
arterelor cerebrale.

 Electrocardiogramă (ECG): ECG-ul poate fi efectuat pentru a verifica ritmul cardiac și

pentru a identifica aritmii cardiace care pot crește riscul de AVC, cum ar fi fibrilația
atrială.
AVC – investigații
 Analize de sânge: Analizele de sânge pot fi efectuate pentru a evalua nivelurile
de glucoză (pentru a exclude hiperglicemia), nivelurile de lipide (colesterol,
trigliceride), markeri inflamatori sau tulburări de coagulare care pot fi
implicate în cauza AVC-ului.

 Ecografie Doppler: Această investigație poate fi folosită pentru a evalua

fluxul de sânge în vasele de sânge ale gâtului și creierului. Aceasta poate ajuta
la identificarea stenozei arterelor carotide, care reprezintă un factor de risc
pentru AVC-ul ischemic.

Aceste investigații sunt importante pentru diagnosticarea corectă și tratamentul

adecvat al unui AVC la vârstnici. În funcție de rezultatele acestor investigații,
medicul poate decide asupra planului de tratament, care poate include terapie
medicamentoasă, intervenții chirurgicale sau terapie de recuperare. Este
important ca evaluarea să fie realizată cât mai curând posibil după debutul
simptomelor pentru a crește șansele de recuperare.
AVC – tratament
 Conceptul “timp înseamnă creier” subliniază importanța
instituirii cât mai precoce a tratamentului în cazul pacienților cu
AVC.

 Aceștianecesită transportul rapid în cea mai apropiată unitate

medicală capabilă să asigure tratamentul de urgență.

 Întârzierea aplicării tratamentului de urgență se datorează pe de

o parte, nerecunoașterii de către populație a simptomelor AVC
și întârzierii în contactarea serviciilor de urgență, și, pe de altă
parte, întârzierii în evaluarea medicală, în efectuarea imagisticii
cerebrale și a îngrijirii ineficiente din unitățile de primire.
AVC – tratament
 Măsurile de tratament ale AVCului variază în funcție de tipul
acestuia.

 Astfel, în cazul unui AVC ischemic, se va administra un tratament

care să permită restabilirea circulației sangvine.

 În situația unui AVC hemoragic, se va încerca controlul

hemoragiei cerebrale.

 Tratamentul AVC vizează și tratamentul condițiilor medicale

asociate, cum ar fi presiunea arterială și intracraniană crescute,
intervenția asupra acestora putând reduce lezarea creierului și
îmbunătățirea șansei de supraviețuire.
"Creierul vârstnicului este ca o bibliotecă veche,
bogată în povești și cunoștințe, în care fiecare carte
are o pagină de aur."

VĂ MULTUMESC!