Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Procesul general de imbatranire se particularizeaza pentru fiecare persoana, cu aparitia unor boli in
functie de sensibilitatea individuala. Intre cele mai frecvente se numara: bolile cardiovasculare
(hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica, accidentele vasculare cerebrale), afectiuni ale
sistemului locomotor (artrita, osteoporoza), modificari senzoriale (dizabilitate auditiva, vizuala),
dementele. La nivel global, se modifica aspectul general al pielii, scade procentul de apa din organism,
apar atrofii musculare, scade capacitatea de efort. La nivelul sistemului nervos central, scade numarul
de neuroni - pierderea lor poate fi accentuata de diverse stari dismetabolice (diabet, suferinte hepatice,
renale, pancreatice), de hipoxie (prin patologie cadio-vasculara ce duce secundar la o insuficienta
oxigenare cerebrala), de substante toxice (alcool, medicamente).
Declinul psihic se manifesta la nivel cognitiv, afectiv si comportamental. Modificarile cognitive sunt
printre cele mai importante conditii medicale ale batranetii, cu impact asupra calitatii vietii si asupra
anturajului.
In plan afectiv, persoanele varstnice traiesc suficient de des sentimente negative determinate de
situatiile noi carora trebuie sa le faca fata.
Pensionarea echivaleaza cel mai adesea cu retragerea din viata profesionala.
Ruperea relatiilor cu colegii de serviciu, scaderea libertatii de miscare, boli ce afecteaza persoanele din
cercul de prieteni si ulterior decesul acestora determina implicit o restrangere importanta a rolului
social, ceea ce contribuie la intretinerea sentimentului de singuratate si izolare.
1. Ce este depresia
Definitii pentru depresie:
C. Enchescu defineste depresia ca fiind o stare de prabusire interioara, o epuizare emotionalafectiva, o incremenire data de sentimentul propriei inutilitati; incapacitatea de a mai actiona,
sentimentul de a fi inchis; lipsa de perspectiva care anuleaza orice motivatie de a mai fi sau de a
mai face ceva util.
Stare mintala caracterizata prin simtaminte de tristete, singuratate, disperare, scaderea stimei de
sine si autoreprosuri; semnele asociate includ inhibitia psihomotorie sau, uneori, agitatia,
scaderea contactelor interpersonale si simptome vegetative cum ar fi insomnia si anorexia
(Kaplan, 2001).
- tulburarea ciclotimica
- tulburarea bipolara fara alta specificatie
3. Tulburari bazate pe etiologie
- tulbuarare afectiva cauzata de o conditie medicala generala
- tulburare afectiva indusa de o substanta
5. Starile depresive la varstnic se pot clasifica in:
Starile depresive la varstnic se pot clasifica in:
I. Depresii endogene
- episoade depresive ale psihozei maniaco-depresive dezordini bipolare
- episoade depresive majore, unice sau recurente, aa-numitele melancolii de involuie (Kraepelin)
- distimii depresive sau constitutionale
- ciclotimiile stari depresive usoare intercalate cu stari hipomaniacale
II. Depresii reactive
Sunt urmare a impactului psihologic al factorilor de mediu, sunt foarte frecvente la varstnici i cuprind
traume psihice, neadaptari sociale, familiale n care pe primul loc se claseaza depresia provocata de
pensionare i pierderea rolului jucat n societate, de scaderea nivelului de trai, numita i moartea
sociala. Tot aici pot fi incluse si depresiile de doliu, depresiile din diferite boli infirmizante, prin care
bolnavul isi pierde autonomia, depresiile din sindroamele dureroase prelungite i frica de moarte
sfarsitul efectului Prometeu (C.Blceanu-Stolnici).
III. Depresiile psihoorganice
Apar ca sindrom unic sau la debutul diferitelor forme de dementa; implic dificultai mari de
diagnostic.
IV. Depresiile de origine organic
Au cauze extranevraxiale si pot fi: iatrogene, endocrine, metabolice, infectioase si sistemice.
V. Depresiile exhaustive
Numite si depresii de epuizare, apar ca urmare a unor eforturi prelungite cu epuizare fizica marcata, de
exemplu in cazul afectiunilor acute respiratorii sau toxice.
VI. Depresiile din schizofrenii, rar intalnite la varstnici, fac parte din evolutia schizofreniei
schizomelancolia, dezordinile schizoafective - sau se suprapune un episod depresiv major pe o boala
preexistenta.
Starea depresiva majora frecvent prezinta simptome asociate ca: anxietate, agresivitate, preocupari
cenestopate hipocondriace, frecvente la femei, obsesii, stari de panica, stari fobice i simptome
somatice ca: cefalee, mai frecvent cervicooccipitala, dureri cu caracter reumatic, tulburari respiratorii,
tulburari cardio-circulatorii care pot merge pana la crize de angina, tulburari digestive dispepsie,
constipatie, transpiratii
Distimiile se caracterizeaza prin aceleasi simptome care apar si in depresiile majore, dar au intensitate
mai mica, au o evolutie mai prelungita,cronica, manifestandu-se ca o tristete, o depresie usoara sau ca o
astenie fiziologica. Frecvent distimia coexista cu tulburari de personalitate histrionica, narcisista,
dependenta, evitanta, de tip borderline.
La varstnici cel mai frecvent se intalneste asociat cu depresia o anxietate fara subiect. De
asemenea, se asociaza simptome ca: tulburari motorii, tulburari de vigilenta, tulburari vegetative.
Crizele de angoasa reprezinta stari intense de anxietate, apar fara a fi determinate de mediul ambiant si
se insotesc de dureri pseudoanginoase, frica de moarte iminenta, frica de a nu innebuni.
O forma frecventa de fobie care apare la depresivi este agorafobia si reprezinta frica de a iesi
singur din casa, de a se confrunta singur cu situatii dificile, care limiteaza deplasarile depresivului la o
arie foarte restransa. Deseori agorafobia coexista cu atacurile de panica. Alte forme de fobii inregistrate
sunt fobiile sociale legate de imposibilitatea de a manca, de a vorbi, etc. si fobiile simple care
includ frica de insecte, de serpi, soareci, de inaltime etc.
Depresiile varstnicului pot fi asociate si cu tulburari obsesiv-compulsive, caz in care disconfortul
anxios poate atinge intensitati crescute, mai ales cand bolnavul incearca sa se opuna obsesiilor sau
compulsiunilor sale.
6. Etiologia depresiei. Factorii implicati in depresia varstnicilor
Depresia apare ca urmare a unor modificari structurale la nivelul creierului, a unor tulburari functionale
si a unor mecanisme biochimice.
Mecanismele biochimice se refera la:sisteme/circuite neurologice si la neurotransmitatori implicati.
Dintre acesti neurotransmitatori amintim: serotonina, noradrenalina, dopamina, acetilcolina, histamina,
endorfinele, glutamatul etc
De-a lungul timpului, au aparut numeroase teorii ce incearca sa explice etiopatogenia depresiilor:
Teoriile membranare ale receptorilor. Permeabilitatea membranara poate fi afectata mai ales in
depresiile endogene.
Ipoteza neuroendocrina. Stresul datorat factorilor externi sau interni actioneaza asupra
cortexului, care la randul sau va influenta functionarea glandelor endocrine. Astfel, in aparitia
depresiilor exista o implicare atat a axei hipotalamo-hipofizo adrenergice, cat si a axei
hipotalamo-hipofizo-tiroidiene.
Modificarile sociale. Cele mai frecvente modificari sociale considerate factor de risc pentru
depresia varstnicului sunt:
- lipsa suportului material sau disparitia familiei cu necesitatea internarii in camine, situatie mai
frecventa la vaduvii fara copii, este modificarea sociala resimtita ca impact negativ major, mai ales
pentru specificul nostru cultural;
- modificarea suportului social, respectiv lipsa suportului social este un factor de risc frecvent in
depresiile varsnicilor. In special dupa aparitia invaliditatilor functionale sau somatice, lipsa suportului
social sau a ajutorului necesar pentru compensarea acestora este resimtita totdeauna negativ de
varstnicul singur.
- Singuratatea, factor de risc important al depresiei, este situatia intalnita mai ales la femeile vaduve
dupa pierderea partenerului. Sentimentul de singuratate apare chiar dupa despartirea de copii.
- Izolarea sociala, fenomen caracteristic varstnicilor, se datoreaza: pensionarii si pierderii relatiilor cu
colegii, uneori singurele relatii sociale prezente in viata unor varstnici;
-disparitia vechilor prieteni si imposibilitatea de a face relatii noi este situatia mai caracteristica pentru
marii varstnici de peste 80 ani sau a longevivilor care isi pierd majoritatea prietenilor sau chiar a
rudelor;
Aparitia afectiunilor cronice, invalidante cu lipsa autonomiei care fac imposibile deplasarile
fara ajutor si necesitatea internarilor repetate pentru afectiuni somatice cronice sau operatii.
Alaturi de modificarile compozitiei familiare, stilul de interrelationare din familie este un alt
factor de risc pentru depresii. Dintre acestea amintim:
Statutul marital. Divorturile si mai ales decesele, sunt factori majori de risc pentru aparitia
depresiilor.
Istoricul de depresie. In studiile prospective, istoricul de depresie indica un risc de 60% pentru
cei care au mai avut un alt episod depresiv. In acelasi studiu, 40% din varstnicii studiati au
prezentat o depresie cronica
Sanatatea generala. Afectiunilor somatice, in special cele invalidante care duc la modificarea
autonomiei si la aparitia dependentei, modificand mult calitatea vietii varstnicului, sunt factori
de risc pentru aparitia depresiilor majore (5%-10%) si in proportii mai mari de 40% pentru
aparitia simptomelor depresive.
- tulburari afective organice apar in: boli endocrino-metabolice (hipotiroidia sau hipertiroidia,
hipercalcemia, anemia penicioasa),cancere (colon, pancreatice, pulmonare), boli organice cerebrale
(boli cerebrovasculare, stroke, tumori cerebrale, boala Parkinson, lupus eritemaros, boala Alzheimer).
Deprivarea senzoriala ca: surditatea sau cecitatea sunt factori de risc pentru intretinerea unei
depresii.
Consumul cronic de alcool este factor de risc atat pentru aparitia, cat si pentru agravarea unei
depresii.
Autor: Dr. Marcela Covic medic primar psihiatru, medic primar geriatru - Institutul Ana Aslan
7. Concluzii: - Factorii etiologici ai depresiei varstnicilor
Etiopatogenia depresiei varstnicilor este complexa si heterogena. Pentru debut, este nevoie de factori
externi ai mediului socio-familiar, dar si de factori interni biologici de vulnerabilitate, caracteristici atat
pentru aceasta etapa existentiala, cat si pentru fiecare subiect in parte.
Astfel, depresia apare in una din urmatoarele circumstante:
procesul normal de imbatranire
condiii patologice ca: dementa; afectiuni neurodegenerative; miocardice; endocrine: tulburari
tiroidiene, hiperparatiroidismul, S. Cushing, boala Addison; neoplazii; metabolice: uremia;
infectioase: tbc, sifilis; sistemice: boala lupica, poliartrita;
deficiente nutritionale. De exemplu scaderea nivelului vit B12 si al ac. folic sanguin reprezinta
la varstnici un factor de risc in aparitia depresiei si a tulburarilor cognitive.
afectiuni genetice
Factori sociali cauzali implicati in aparitia depresiei la varstnic:
Schimbari intervenite in anturaj:
Pierderea unor membrii ai familiei;
Pierderea prietenilor;
Pierderea locuintei;
Modificarea statutului social si economic.
Cresterea frecventei bolilor cronice.
Preocupari legate de ideea mortii.
S-a evideniat o prevalenta a tulburarii depresive de 23% (18-28%) la patru luni dupa accident vascular
cerebral (The Perth Community Stroke Study - PCSSI): 15% (11-19%) depresie majora i 8% (5-11%)
depresie minora.
Comorbiditatea depresiei cu bolile cardiovasculare nu este intamplatoare, ci este foarte probabil ca ele
sa aiba in comun o vulnerabilitate genetica. Au fost raportate valori ale prevalentei depresiei majore
intre 17% i 27% la pacientii spitalizati cu afectiuni ale coronarelor, depresia fiind considerata un factor
de risc pentru boli coronariene si stroke, prin mecanisme ce implica factori de psihostress,
dismetabolici, dar si neurobiochimici, stress oxidativ si scaderea nivelului de dopamina ce favorizeaza
spasmele vaselor mici (Meltzer, 1995)
3. Depresia in schizofrenie
cognitiva, atat in fazele prodromale cat si pe parcursul bolii Alzheimer. Prevalena tulburarii este
estimata in general intre 30-50% (Olin, 2002)
5. Deficitul cognitiv in depresie aspecte epidemiologice:
Prevalenta deficitului cognitiv mediu in depresie are valori cuprinse intre 25% i 50%, cu mult mai
mare decat prevalenta deficitului cognitiv mediu la pacienti fara depresie (3% - 6%).
O implicatie clinica important este aceea ca deficitul cognitiv mediu sau un alt tip de deficit cognitiv
prezent pe durata unui episod depresiv poate persista si dupa ameliorarea simptomatologiei depresive.
(Potter, 2007)
16. Modalitati de evaluare :
O parte importanta a diagnosticului o constituie anamneza, prin coroborarea datelor obtinute de la
bolnav, dar si de la anturaj, se urmareste mimica, atitudinea corpului, modul de deplasare, vorbirea.
Evaluare
evaluare clinica
istoria familiala si antecedente heredocolaterale;
istoria psihiatrica, istoricul tratamentului (probleme de complianta, responsivitate la tratament,
durata tratamentului;
Analize de sange, pentru depistarea unor factori de rezistenta somatici (anemie feripriva,
hipoproteinemie, disfuncie tiroidiana), adictie si consum de alcool, lipsa suportului sociofamilial.
Evaluarea cognitiva prin utilizarea unor scale sau chestionare de evaluare
Pentru evaluarea standard a depresiei se utilizeaz urmatoarele scale:
trimipraminul; agentii serotonin specifici- ex. fluoxetin, setralin si alti agenti antidepresivi ex.
inhibitorii de monoamonooxidaza reversibili, inhibitorii recaptarii noradrenalinei si serotoninei.
Tudose F. - Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie. Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2009
Psihoterapie
In sens larg, psihoterapia este o componenta a oricarui demers terapeutic al unui specialist in
relatiaterapeutului cu pacientul sau.
In sens restrans, psihoterapia este o interventie terapeutica specifica sau controlata, asupra bolii sau
situatiei de criza si a personalitatii bolnavului, folosind tehnici si metode derivate doctrinar si
standardizate precis.
Psihoterapie de incurajare
Sunt cele mai frecvente.
Incurajarea si increderea in fortele proprii vor duce la destinderea organismului pacientului, la
mobilizarea unor resurse pe care anxietatea le putea paraliza. Incurajarea trebuie sa fie ferma, fara
echivoc, constanta in momentul primului contact cu pacientul si pana la despartirea de acesta.
Meloterapie
Meloterapia se remarca printr-o inocuitate absoluta, prin absenta practica a contraindicatiilor (...).
Meloterapia, folosind sufletul imbracat in sunet (M. Proust) ca mijloc de influentare terapeutica,
ramane una din terapiile de cea mai mare valoare, care, in orice caz, grabeste procesul de vindecare si
obtine ambianta psihologica optima pentru rezolvarea tulburarii.
Tudose F. Fundamente in psihologia medicala. Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008
20. Tratamentul strilor depresive la vrstnic
In cazul depresiei, si mai ales al varstnicului, interventia are un caracter de urgenta si implica demersuri
multidirectionale, cu participarea activa a anturajului, familiei, sau supraveghere atenta in institutii
specializate tinand cont de riscul suicidar.
In cazul depresiilor reactive, daca este posibil se indeparteaza cauza generatoare. Depresiile
psihoorganice se pot remite prin tratamentul afectiunii de baza. In cazul existentei deficitelor
nutritionale, de vit B12 sau acid folic se vor corecta aceste deficiente. Este important de mentionat ca
tratamentul antidepresiv la varstnicii cu aceste deficiente ramane aproape fara efect daca deficientele
persista.
Psihoterapia cu participarea familiei, unde este posibil sau a personalului, chiar daca nu a dat
rezultatele asteptate este necesara in toate formele de depresie. De asemenea, poate fi conceput un
program de activitate al bolnavului, de inserare in grup familie, comunitate de plimbare, lectura,
vizite, programe de ergoterapie si muzicoterapie; sau fototerapia sub forma unor bai de lumina de 2500
lux (Gefferson).