Modificari fizice si psihologice caracteristice imbatranirii

Multi autori recunosc ca imbatranirea nu este un fenomen liniar,el incepe dupa nastere si chiar mai intai,in cursul vietii intrauterine,procesul situandu-se atat la nivel cellular cat si la nivelul spatiilor extracelulare ale organismului.Fizic,batranetea este o stare distrofica,de involutie,ce se poate agrava cu anumite boli cornice.Unii varstnici isi pot pastra in buna stare functiile intelectuale pana dupa 80 de ani,dar sa apara si stari de involutie. Principalele modificari organice caracteristice imbatranirii cuprind sistemul nervos locomotor,cardiovascular,respirator,renal si reproducator.De asemenea apar modificari ale tegumentelor (riduri,piele uscata),scaderea vederii,auzului si scaderea fortei musculare,scaderea capacitatii de effort,tulburari digestive. 1.Inima-prezinta modificari ale structurii,ale debitului cardiac,fortei de contractie,apar cresteri ale valorilor tensionale,aceasta fiind una din cauzele frecvente ce pot duce la deces. 2.Datorita diversilor factori interni si externi fecventi se poate modifica gradul de oxigenare a tesuturilor si a schimbarilor la nivelul plamanului(hematoza). 3.La nivel renal se produc modifiacari ce duc la scaderea functiei renale,cu retentie de substante toxice (uree,creatinina) si cresteri ale valorii tensionale prin modificari ale structurii si perfuziei vaselor renale. 4.Aparatul reproductive intra in perioada de andropauza pentru barbat si menopauza pentru femei;studii importante privind nivelul hormonilor sexuali ne dovedesc o scadere progresiv accentuata a acestora dupa varsta de 30-35 de ani,ducand nu numai la scaderea capacitatii reproductive ce si la modificari ale tegumentelor,aparitia osteoporozei,irascibitate,apatie,slabirea tesutului muscular. 5.La nivelul creierului procesele de imbatranire incep deja la 25-27 de ani;neuronii de uzeaza si acest lucru are ca urmare scaderea capacitatii de adaptare si reglare,procesul putand merge pna la atrofie cerebrala care se obiecteaza prin stergerea sau aplatizarea circumvolutiunilor cerebrale.O serie de studii ne arata ca functia cerebrala se poate mentine valabila pana la varste inaintate daca ea este intens antrenata. 6.Tesutul osos sufera procese de atrofie,de decalcifiere si de demineralizare,apar deformari ale scheletului,oasele se fragileaza,riscul de fracture este foarte mare.O incidenta crescuta o are factura de col femoral,care de multe ori la aceasta varsta are o evolutie nefavorabila sau chiar letala.Articulatiile sunt cuprinse in procese de artoroza prin modificari ale colagenului si membranei sinoviale,miscarile devin foarte dureroase,musculature isi pierde din forta si elasticitate,apar modificari de statura si postura,scade mult capacitatea de efort si posibilitatea efectuarii unor miscari mai fine.

Modificarile psihologice ale batranului sunt rezultatul modificarii induse de varsta,la baza lor existand factori interni cum ar fi ereditatea si modificarile hormonale si factori externi cum ar fi:pensionarea,scaderea potentialului biologic,patologia asociata,scaderea numarului membrilor de familie,decesul unor rude sau prieteni de varste apropiate. Descoperirile medicinii si imbunatatirea conditiilor de viata din ultimul secol au dus la crsterea numarului de persoane varstnice.Pe de o parte aceasta tendinta reflecta eradicarea bolilor,reducerea mortalitatii infantile,etc,dar pe de alta parte nu se poate trece cu vederea costul imbatranirii populatiei,care este cu atat mai mare cu cat creste speranta de viata.Studiile asupra modificarilor psihologice associate imbatranirii sunt relativ recente si au fost effectuate dupa cel de-al doile razboi mondial.Ele au inclus cel mai frecvent indivizii din rasa alba,bine educati,sanatosi si bine situati finaciar,cuprinsi in special in perioada de varsta 65-75 ani si mult mai rar peste aceasta varsta. La batranii bine integrati familial si social,sanatosi si fara probleme finaciare emotiile negative sunt bine controlate,iar cele positive sunt exprimate.Pornind de la teoria lui Erikson,conform careia personalitatea continua sa se dezvolte de-a lungul vietii,mai multe studii longitudinale effectuate pe indivizi urmariti timp de 10-15 ani au relevant cinci caracteristici de personalitate care sunt prezente inca din copilarie,devin stabile sin u se modifica in timp:extrovertirea,neuroticismul,sociabilitatea,deschiderea catre noi experiente si constionciozitatea.Teoriile recente concluzioneaza ca pentru fiecare individ la o anumita varsta personalitatea se "rigidizeaza".Oricum structura personalitatii se poate modifica de-a lungul timpului in functie de numeroasele influiente psihosociale(psihotraume,evenimente de viata ce determina importante schimbari ale existentei personale). Dupa Dr.Constantin Bogdan,functionarea normala a unei persoane varstnice cupride echilibru fizic,psihic si social. Modificarile psihologice cuprind: 1.modificarea atentiei sau scaderea capacitatii de concentrare,scaderea atentiei voluntare,care duc la scaderea capacitatii mnezice(in special cea de scurta durata);amintirile indepartate par totusi sa fie mai ordonate,sistematizate si definite. 2.modificarile gandirii au ca si caracteristica definitorie scaderea spontaneitatii,flexibilitatii,aparitia tulburarilor de adaptare rapida si a stereotipiilor;de asemenea se observa o crestere a functiei de sinteza si schematizare.Apare frica de complot si circumspectia. Reducerea numarului de neuroni si saracia conexiunilor nervoase nu afecteaza in mod identic toate structurile si regiunile cerebrale. Aceste caractere diferentiale si heterocrome se regasesc in comportamente.Mentinerea atentiei focalizate,memorizarea pe termen scurt sau lung,discriminarile perceptive,fluiditatea verbala,rationamentul nu se deteriorizeaza in aceeasi proportie si in acelasi timp.

3.din punct de vedere caracterial se pot produce ascutirea sau intensificarea unor trasturi disarmonice preexistente sau dezvoltatrea lor pentru prima data.Nu este vorba de psihopatii,ci de existenta sau de dezvoltarea,odata cu varsta,a unor trasaturi disarmonice incadrabile in limitele mari ale normalitatii sau de cei care fac parte din categoria personalipatiilor. Astfel: -persoanele astenice se remarca prin sentimental de autoapreciere coroborat cu senzatia de prabusire a prestigiului social,care duc la sentimentele de dezvoltare si o lipsa de rewspect,cu predispozitie la reactii sau descompensari depressive. -la persoanele depressive se intensifica deznadejdea si pot aparereactii depressive sau idei de inutilitate si lipsa de sens a vietii cu tendinte suicidare. -la persoanele schizoide se pot acumula tendinte de izolare,refuzul contractului social,preferinte pentru pastrarea stereotipa a camerei sau rolului,insotite de indiferenta pentru ceea ce se petrece in jur imediat dupa satisfacerea nevoilor immediate.Pot aparea sentimente de gelozie datorita scaderii potentei sexuale si a prestigiului social care duc nu numai la accentuarea banuielilor in legatura cu fidelitatea partenerului ci si inducerea unor stari depresiv-anxioase. Definitia batranetii si clasificarea ei n prezent criteriul n baza caruia un individ este plasat n categoria batrnilor, este unul exclusiv cronologic; formal o persoana este considerata (devine) batrna, dupa ce mplineste 65 de ani. Acest criteriu este totusi destul de arbitrar, motiv pentru care a generat si genereaza nca multe dezbateri si confruntari de idei. O particularitate a acestei categorii populationale este aceea ca, spre deosebire de celelalte (copii, tineri, adulti), ea este delimitata (definita) clar doar catre stnga ; altfel spus, stim, am stabilit, ca varsta minima a batranetii este cea de 65 ani, dar vrsta maxima nu poate fi stabilita, ea fiind, in fiecare moment, vrsta celui mai longeviv om de pe pamnt. Pe de alta parte, ntruct exista diferente enorme ntre un individ de 65 de ani si unul de 100 ani, s-a impus mpartirea (arbitrara)[7] persoanelor n vrsta n urmatoarele 3 subgrupuri :

batrnii tineri (young-old), ntre 65 si 75 de ani, care n principiu prezinta cele mai mici afectari ale functiilor si performantelor ; batrnii medii ( middle-old = mijlocii, de mijloc), ntre 75 si 85 de ani, si batrnii batrani (old-old), cu vrsta de peste 85 de ani. Este clar ca incidenta bolilor si dizabilitatilor creste dramatic la batranii medii si, mai ales, la batrnii batrni.

Varstnicul-intre normal si patologic

Pacientul varstnic impune intotdeauna o anumita situatie particulara-punand medical intr-o situatie diferita de cea aexaminarii unui bolnav tanar sau adult-si anume,aceea de a diferentia normalul de patologic. Aceasta particularitate deriva din faptul ca normalul adultului este diferit de ceea ce consideram normal la varstnic,deoarece procesul de imbatranire (process natural,fiziologic)atrage dupa sine modificari ale parametrilor morfologici si functionali ai organismului,modificari ce sunt considerate fiziologice pentru o anumita varsta.Cu alte cuvinte este important de stability dac ne aflam in fata unui varstnic cu modificari de "imbatranire in cadrul fiziologic" sau in fata unui "bolnav in varsta"(C.Bogdan). Cu toate acestea,diferentierea este deseori dificila,intricate cele doau procese pot sa coexiste strans intricate,fiind greu de separate,ceea ce influienteaza negative evacuarea corecta a varstnicului si elaborarea masurilor terapeutice. Pornind de la aceasta dificultate,in practica se pot intalni doua aspecte: -fie se considera drept patologice unele aspecte de imbatranire normala,situatie pe care Dr.Constantin Bogdan o considera cu certitudine cea mai frecventa; -fie se considera drept normale apartinand imbatranirii fiziologice anumite aspecte patologice. Roland Cape apreciaa ca aceasta a doua situatie este frecvent intlanita si datorita anturajului varstnicului(rude,prieteni),care incearca sa-l convinga ca trebuie sa se consoleze cu idea ca sanatatea deplina este de domeniul trecutului si ca trebuie sa se margineasca la a fi bolnavi si slabi,asteptandu-se la a fi si mai rau inainte de sfarsit.Atat timp cat varstnicul sau chiar medical accepta durerile continue,ametelile,slabiciunile,oboseala si alte simtome ca parte integranta a varstei avansate,multe boli vor ramane nediagnosticate si netratate. De aceea pacientii varstnici trebuie incurajati sa relateze simtomele noi si suparatoare imediat ce apar.Varstnicii vor aprecia la randul lor interesul pe care il are medicul sau ingrijitorul lor,vor avea incredere in ei si astfel vor putea fi linistiti in situatiile in care acuzele tinand de involutia lor fiziologica n-ar trebui sa ii alarmeze (exista situatia ca si la varste foarte inaintate un om sa accepte cu greu ca scaderea fortei fizice sau a vederii,de exemplu,este un fenomen normal). Rezumand natura clinica a pacientului varstnic in cateva cuvinte,se poate spune ca el este un individ ale carui reserve functionale uriase din timpul dezvoltarii si maturitatii sunt in mare masura pierdute.In ciuda rezervelor reduse,majoritatea sistemelor continua

sa functioneze destul de exact,desi intr-un ritm incetinit apreciabil.Rareori este nescesar a se interzice varstnicului intreprinderea anumitor activitati.Conditia este ca activitatile pe care le desfasoara san u necesite fost sau agilitate neobisnuita.Singura limita necesara la aceasta afirmatie este ca varstnicul ar trebui sa avertizat ca multe activitati solicita de acum mai mult timp pentru a le indeplini si ar trebui incurajati sa accepte asta si san u incerce sa se grabeasca. Cu toate ca morbiditatea si mortalitatea cresc constant cu varsta,multi batrani pot sa se bucure de o viata plina si active.Proportia acestora scade lent de la aproximativ 95%-la 65 de ani pana la aproximativ 85%-la 80 de ani si la 70% sau mai putin la 90 de ani.Aceasta inseamna ca varsta inaintata nu trebuie sa inspire teama in majoritatea cazurilor,ea fiind o perioada in care ambitiile nerealizate se pot finaliza. Putine studii au examinat sanatatea unor loturi intamplatoare de varstnici traind in casele proprii.Un astfel de studio a fost realizat in trei districte la sud-vest de Ontario si furnizeaza estimari ale proportiei batranilor de diferite varste,care au pierdut o parte sau toata independenta lor.Bazat pe o analiza a activitatilor simple:mersul,urcatul si coboratul scarilor, spalat, imbracat, acest studio a gasit ca marea majoritate a vrastnicilor pastreaza stilul de viata complet independent pana la sfarsit.Intre 65 si 75 de ani incidenta dizabilitatilor semnificative creste incet de la 5 la 10%.Numai dupa 80 de ani aceasta sporire a pierderii independentei ajunge la 20-30% la populatia de risc. Importanta acestui studio simplu este ca atrage atentia asupra naturii false a ideii ca varsta inaintata este in mod obligatoriu timpul debilitatii si al pierderii sanatatii.Majoritatea varstnicilor,darn u chiar toti,se bazeaza foarte mult pe sanatate,mai mult decat pe orice alt aspect al vietii si de aceea este important ca acest mesaj sa fie difuzat peste tot sis a fie bine inteles si acceptat.El va incuraja varstnicul sa aiba sperante pentru sanatatea lui,intelegand ca se asteapta ca dizabilitatile san u survina niciodata in mod necesar. Varstnicii isi imagineaza de obicei un tablou de boala cronica si continua,cu reducerea capacitatii si cu dizabilitati.Trebuie accentuat insa ca boala cronica si varsta num erg intotdeauna mana in mana.Shapiro gaseste ca mai mult de jumatate din pacientii cu internari mai lungi de 6 luni de zile sunt persoane cu varsta sub 65 de ani,fapt confirmat de studii effectuate in spitalele din Londra si Ontario. Este important deci a se face deosebirea intre pacientii suferinzi de boli cornice si varstnici.Acestia ar putea avea multe probleme de boala,caracteristica fiind polipatologia,insa in relative putine cazuri ele conduc la instalarea dizabilitatilor complexe ce au ca rezultat pierderea independentei.In celelalte cazuri,speranta de a obtine o revenire satisfacatoare la independenta este buna. Pacientii varstnici exprima numeroase stari cornice de boala,remarcabile fiind:boala arterosclerotica vasculara,bronhopneumopatia cronica obstructive,diabetul zaharat tardiv,artrite cronice.Prima sic ea mai cmuna dintre acestea - arteroscleroza - se

manifeasta de obicei ca o serie de episoade acute de infarct miocardica,gangrene din cauza bolii vasculare de fond,infectie caderii. Cu toate ca o parte din indivizi devin bolnavi cronici in aceste conditii,majoritatea continua sa mentina un mod de viata independent in afara perioadelor acute ocazionale.Trebuie adaugat aici ca inclusive grupul cu dizabilitate tratat cu seriozitate poate sa duca o existenta satisfacatoare. Cronicitate nu inseamna ca tratamentul nu poate fi aplicat pentru a reduce problemele si a ajuta mentinerea independentei. Roland Cape apreciaza ca,la un varstnic,efectul unei boli cronice se incadreaza in linii mari,intr-una din urmatoarele trei posibilitati: -prima este aceea a bolii terminale si pacientul mare in 2-3 saptamani; -a doua este aceea a bolii care raspunde la tratament si se reabiliteaza corespunzator,iar pacientul isi recapata independenta deplina; -a treia posibilitate este ca boala sa aiba ca rezultat o pierdere semnificativa a abilitatii functionale,asa incat individual devine dependent de suportul celor din jur. Geriatrul american considera ca varstnicii se tem de aceasta ultima posibilitate,desi managementul bolii varstnicilor ar trebui sa evite aceasta situatie pe cat posibil.Acest obiectiv poate fi realizat avand pacientul varstnic intr-un program continuu de reabilitare, acasa,sau,daca e necesar intr-un centru de zi si servicii comunitare,in scopul de a incuraja si mentine independenta completa sau numai partiala. O alta problema legata de patologia varstnicului,care consideram ca merita a fi amintita,este aceea a unei afectiuni chirurgicale cu risc de deces,de exemplu descoperire unui anevrism aortic abdominal asimptomatic la un octogenar,situatie potential letala pentru ca ruptura anevrismului va fi aproape sigur cauzatoare de moarte.O interventie chirurgicala ar inlatura anevrismul si riscul sau letal,dar pe de alta parte,o astfel de interventie efectuata la un octogenar sanatos este grevata de o mortalitate destul de mare(paroximativ 19%)si poate determina,prin stressul operator si prin posibilele efecte adverse ale medicamentelor,deteriorarea capacitatii psihice si a independentei individului. Experienta arata ca majoritatii varstnicilor,daca li se ofera posibilitatea de a alege,prefera o viata scurta si independenta in locul unei lungi perioade de invaliditate,cand ei sunt dependenti de ingrijirile altora. Revenind asupra importantei reabilitarii,subliniem ca pentru un varstnic,partea critica a unei boli este etapa finala,adica restabilirea functiei mentale si fizice pana la stadiul dinaintea bolii.

Exista o deosebire intre modul in care fiintele reactioneaza la boala si se restabilesc la anumite varste.Astfel individul adult afecteaza o boala acuta severa,deseori se restabileste remarcabil,in mod rapid,reabilitarea sa fiind stimulata de nevoia de a se intoarce la responsabilitatile familiale si de serviciu. In contrast cu aceasta,perspectiva viitorului pentru varstnic este un stimulent pentru reabilitarea sa si,nefiind motivat,el na va depune efortul necesar procesului de reabilitare,care necesita inevitavil conlucrarea din partea pacientului. De aceea varstnicul are nevoie de supraveghere atenta si de sprijin permanent pentru realizarea acestui obiectiv.El trebuie convins, si nu este simplu in totdeauna,ca singura cale de a remedia forta psihica si abilitatea este sa-si asume reasponsabilitati,sa se ridice din pat si sa foloseasca musculatura,evident in limitele acceptabile,gradual pe o perioada de timp.Eficacitatea programelor de reabilitare a fost verificata in timp de nenumarate ori atat in Marea Britanie cat si in America de Nord.Acest aspect al ingrijirii nu trebuie scapat niciodata din vedere,indiferent de boala. Un alt aspect al patologiei varstnicului,care consideram ca merita a fi amintit aici este rolul deosebit pe care il poate avea medicina geriatrica preventiva.Si pot fi date in acest sens numeroase exemple.Astfel,osteoporoza,considerata in oarecare masura universala la femeia varstnica datorita privatiunii hormonale din menopauza,are un risc maxim de fractura in jurul varstei de 75-80 de ani.In lume exista annual sute de mii de fracturi osoase grave,atribuite osteoporozei. Analizarea dietei femeilor de varsta mijlocie arata ca pentru multe dintre ele dieta contine insuficient calciu si,cu toate ca balanta calcica negativa poate fi numai un factor secundar al acestei boli multifactoriale,ea joaca un rol important si este in mod sigur un factor remediabil. Se poate actiona preventiv si asupra celorlalti factori etiologici ai osteoporozei,prin corectie hormonala si prin activitate fizica,deosebit de importanta fiind conservarea unei activitati fizice chiar si modeste. Rezultatele studiilor epidemiologice intaresc rolul medicului in preventia primara a bolii cardiovasculare care sunt principala cauza de mortalitate la varstnici.Factorii de risc identificati in studiul Framingham care sunt modificabili sau pot fi preveniti,sunt: hipertensiunea,colesterolul seric crescut,fumatul,intoleranta la glucoza,hipertrofia ventricolului stang.Obezitatea excesiva,hipercolesterolemia,hiperglicemia,dietele supra saturate in grasimi si consumul excesiv de alcool(in contrast cu consumul permis al unui pahar de vin pe zi),sunt conditiile sau biceiurile in care medicul are posibilitatea sa ia o atitudine.Exista multe oportunitati de a practica medicina preventiva.De exemplu:imunizarea varstnicului prin vaccinari ar trebui sa fie acceptata ca metoda de rutina.La fel,administrarea medicamentelor antitrombotice postoperator si in toate celelalte situatii de imobilizare unde riscul de embolie pulmonara este de temut.

Ronald Cape afirma ca "in geriatrie","un dram de prevenire are valoare mai mare dect in car de tratament";rolul preventiei este de peste 12,5 ori mai mare decat al tratamentului. Depresia si tulburarile cognitive reprezinta si n prezent cea mai grea povara a vrstnicului. Spre deosebire de afectiuni ca boala Altzheimer si dementa vasculara, n al caror tratament se fac astazi primii pasi, depresia este o afectiune care a fost studiata de mult timp si pentru care exista n prezent tratament, cu o eficienta n 80-90% din cazuri. Cunoscuta nca din antichitate, depresia si manifestarile ei clinice au fost descrise de Hipocrate, ca afectiuni ale " bilei negre". n traducerea literara din limba greaca se descopera nsa o forma particulara a depresiei - "melancolia". n Evul Mediu, teoria umorala a lui Hipocrate a fost negata, depresia si bolile mintale au fost considerate a fi exprimari ale posesiei trupului de demoni. Se mentine n schimb notiunea de melancolie de-a lungul secolelor, fara a avea o semnificatie precisa, care nsa nu se refera n totdeauna la melancolia autentica - tulburare afectiva profunda, caracterizata de o tristete patologica. Secolul XIX aduce clasificari noi, prin separarea "delirului partial de tristete" numit lipemanie de Esquirol - din grupa delirurilor - monomanii - pentru ca apoi sa apara notiunea de nebunie circulara - Farlet - si cea de fobie cu doua forme - Baillarger - pentru a desemna depresiile recidivante ce alterneaza cu episoadele de agitatie euforica din excitatia maniacala sau psihoza maniaco-depresiva - dupa Kraepelin. Termenul de depresie a fost utilizat ntmplator n secolul XIX de Baillarger, si se impune ca urmare a utilizarii sistematice de catre Kraepelin, descriind perioadele de tristete si de descurajare, care alterneaza cu cele de excitatie si euforie din psihoza maniaco-depresiva. Cuvntul depresie va desemna toate episoadele de tristete, de scadere a tonusului psihic, nsotite de modificarea comportamentului si trairilor subiectului.Sentimentul de tristete nu semnifica depresia, dar depresia implica inevitabil tristetea, a carei intensitate poate varia, influentnd viata, activitatea si functiile elementare, ca somnul si apetitul. Tristetea, ca sentiment de mhnire, poate fi raspunsul la un eveniment dezagreabil, dar poate deveni patologica daca este exagerata ca intensitate si durata, cu att mai mult daca apare fara o cauza aparenta. Tristetea regasita n limitele depresiei poate fi influentata de factori individuali predispozanti, genetici, psihologici, biologici, dar de cele mai multe ori factorii sunt intricati. Din punct de vedere medical, depresia este un concept care se adreseaza unei afectiuni cu simptome bine definite, cu o modalitate de exprimare variata, ca origine si gravitate. De aceea, depresia n sens strict medical, este o boala a dispozitiei care implica procese cognitive si care are rasunet asupra functionarii ntregului organism. Cu o frecventa n rndul populatiei de 5-8%, depresia poate ajunge ca la vrsta de 65 de ani sa fie diagnosticata la 15% din subiecti, iar la 70 de ani creste pna la 26,9% n rndul barbatilor si 45,2% pentru femei (Grsbck, 1996). ntr-un studiu efectuat asupra bolnavilor internati n perioada 1975-1977 la Institutul National de Geriatrie, A. Aslan si

C. Balaceanu - Stolnici au aratat ca incidenta depresiei a fost de 16,5%, din care 77,6% au fost femei si 22,4% barbati. n prezent se accepta ideea ca etiologia depresiei la vrstnic este multifactoriala si ca exista factori de risc asociati acestora. Astfel, depresia apare n una din urmatoarele circumstante: - procesul normal de mbatrnire - conditii patologice ca: dementa; afectiuni neurodegenerative; miocardice; endocrine: tulburari tiroidiene, hiperparatiroidismul, S. Cushing, boala Addison; neoplazii; metabolice: uremia; infectioase: tbc, sifilis; sistemice: boala lupica, poliartrita; n deficiente nutritionale, - administrarea de droguri: rezerpina, metildopa, d 20520c24u igoxina, barbituricele, estrogenii si corticosteroizii, fenolazide, cimetidina, cicloserina, vincristina si rar: guanetidina, hidralazina, propranololul, levodopa - afectiuni genetice Se presupune ca metabolismul cerebral al nero-transmitatorilor, n special al serotoninei si noradrenalinei, ar avea importanta patogenica n tulburarile emotionale, n special n tulburarea de dispozitie. n examinarile post-mortem efectuate pe creierul uman la vrstnic s-au evidentiat nivele scazute de neuro-transmitatori, cu scaderea marcata a nivelelor de serotonina n putamen si a noradrenalinei n arii cerebrale restrnse. Aceasta scadere ar avea consecinte asupra pragului depresiei la vrstnici. Aceleasi modificari se nregistreaza la bolnavii cu Altzheimer sau la cei care nainte de deces au avut dementa vasculara. Dintre deficientele nutritionale, scaderea nivelului vit B12, coenzima n multe procese metabolice, n special la nivelul sistemului nervos central, reprezinta un evident factor de risc al tulburarile cognitive si al depresiei. n creierul uman se nregistreaza o concentratie crescuta de vit B12, n special la nivelul plexului coroid, apoi la nivelul substantei cenusii si a celei albe. Nivele scazute ale vit B12 se evidentiaza la vrstnicii care nu prezinta concomitent anemie; 32% din vrstnici au aport insuficient de vit B12, care duce n final la gastrita atrofica, scaderea factorului intrinsec si la perturbarea transportului vit B12. Deficienta de folati este de asemenea corelata cu depresia. n dietele cu aport scazut de folati se instaleaza n timp insomnia, iritabilitatea, oboseala si tulburarile de memorie. Pacientii cu anemie megaloblastica prin deficit de folati prezinta tulburari depresive si cognitive, ca cele mai frecvente simptome. n plus, studiul concentratiei folatilor la pacientii depresivi a demonstrate ca 15-38% din acestia au nivele scazute ale folatilor n snge.

Depresia la persoanele varstnice Starile depresive la vrstnic se pot clasifica n[9]: I. Depresii endogene - episoade depresive ale psihozei maniaco-depresive - dezordini bipolare - episoade depresive majore, unice sau recurente, asa-numitele melancolii de involutie (Kraepelin) - distimii depresive sau constitutionale -ciclotimiile - stari depresive usoare intercalate cu stari hipomaniacale II. Depresii reactive Sunt urmare a impactului psihologic al factorilor de mediu, sunt foarte frecvente la vrstnici si cuprind traume psihice, neadaptari sociale, familiale n care pe primul loc se claseaza depresia provocata de pensionare si pierderea rolului jucat n societate, de scaderea nivelului de trai, numita si "moartea sociala". Tot aici pot fi incluse si depresiile de doliu, depresiile din diferite boli infirmizante, prin care bolnavul si pierde autonomia, depresiile din sindroamele dureroase prelungite si frica de moarte - "sfrsitul efectului Prometeu" (C.Balaceanu-Stolnici). III. Depresiile psihoorganice Apar ca sindrom unic sau la debutul diferitelor forme de dementa; implica dificultati mari de diagnostic. IV. Depresiile de origine organica Au cauze extranevraxiale si pot fi: iatrogene, endocrine, metabolice, infectioase si sistemice. V. Depresiile exhaustive Numite si depresii de epuizare, apar ca urmare a unor eforturi prelungite cu epuizare fizica marcata, de exemplu n cazul afectiunilor acute respiratorii sau toxice. VI. Depresiile din schizofrenii, rar ntlnite la vrstnici, fac parte din evolutia schizofreniei - schizomelancolia, dezordinile schizoafective - sau se suprapune un episod depresiv major pe o boala preexistenta. Perioade de criza in viata batranului

Strategia individuala care atenueaza efectele unui egent strsant de viata,denumita capacitate de coping, nu este mai rdusa la batrani decat la tineri.Cele mai importante evenimente stresante la varsta inaintata sunt pensionarea si pierderea partenerului de viata.Aceste doua schimbari majore il fac pe baran sa incerce sa-si redefineasca identitatea si sa creeze roluri noi care sa le inlocuiasca pe acelea pe care le-a pierdut. Pensionarea: este privita de gerontologi ca o perioada de criza psihologica(pentru 17% din barbati si 11% femei),adaptatrea la noua situatie sociala depinzand de mai multi factori:disponibilizarea fortata,statutul socio-economic scazut,probleme de sanatate, personalitate competitiva tip A,imposibilitatea de a planifica viitorul si dificultati de adaptare la nou.Incetarea activitatii profesionale (mai ales cand este brusca)are implicatii psiho-sociale semnificative, individul piezandu-si sentimentul de utilitate, prestigiu social,responsabilitatea,rolul in familie, fenomen resimtit ca o drama echivalenta cu "izolarea".Extrema este reprezentata,dupa unele studii, de cresterea riscului de deces si suicid in primii doi ani de la pensionare. Pensionarea reprezinta un fenomen important in viata,care poate marca un punc terminus al dinamismului social sau,din contra,un punc de inceput pentru o viata rezervata relaxarii si tuturor activitatilor pentru care n-a existat timp sau fonduri anterior.Exista si situatii in care pensionarea apare dintr-o necesitate (de boala) moment care de obicei survine brusc fara nici o pregatire si al carui impact aduce cu sine multiple probleme la nivel individula sau la nivelul societatii. Personalul implicat in munca cu varstnicii isi punea adesea problema de ce multi sexagenari se considera insultati atunci cand sunt numiti ""batrani" in momentul in care survine pensionarea.Exista mai multe explicatii,cum ar fi:faptul ca situatia materiala a varstnicului nu creaza o stare "care sa convina",faptul ca in general pensionarea este asemanatoare cu o boala,cu singuratatea,stigmatizarea,izolarea;de altfel exista si problema scaderii veniturilor,ceea ce poate duce la fenomenul de frustrare si de revolta,considerand valoarea pensiei drept o lipsa de respect din partea statului pentru munca depusa.Exista totusi o categorie de pensionari "tineri",care incearca sa-si gaseasca "ceva de lucru",desi piata de munca nu are in Romania o oferta prea bogata pentru acestia,iar cursuri de recalificare pentru varstnici la noi in tara nu exista.Pensionarea este considerata de multi autori o piatra de hotar,dar toate studiile arata ca desi ea este perceputa ca o pierdere,atunci cand ii este gasit un sens si persoanei i se face o pregatire o poate depasi cu bine.In general in toata lumea educatia premergatoare pensionarii este insuficienta si tardiva.In Romania nici ne exista asemenea cursuri de pregatire si de multe ori impactul este cel prezentat anterior.Aici asitentul social ar avea un rol marcant. Cu atat mai mare este impactul cu cat pensionarea are o cauza patologica.Aici asitentul social ar fi cel mai reprezentativ profesionist ca sa indrume si sa consiliezeacesti bolnavi,desi prezenta lui ar fi foarte importanta in spitale.Un pensionar de boala isi pierde brusc capacitatea de lucru,fapt ce intervine in mod agresiv atat pe plan economic(situatia financiara a familiei),cat si pe plan psihic(sentimentu de inutilitate).De

asemenea,pensionarea mai poate fi un eveniment generator de criza cand aceasta survine ca urmare a restructurarilor facute la lucul de munca,atunci cand pentru a preveni somajul se recurge mult mai rapid la pensionare.Tot in plan socialse pierd anumite roluri care au fost castigate de-a lungul vietii,ceea ce poate duce la crize de adaptare,manifestate mai frecvent in randul batranilor aflati pana in acel moment in functii importante.Femeile par mai putin afectate de pensionare,dar pot trece prin crize de anxietate gandindu-se la aceasta. In Romania,multe femei dupa pensionare le revine rolul de bunica sau se ocupa de amenajarea casei si nu de putine ori de ingrijirea rudelor bolnave.In multe tari occidentale,dupa pensionare varstnicii devin membrii activi ai unor asociatii,avand fiecare roluri bine determinate,ceea ce duce de obicei la scaderea marcata a impactului pensionarii,sau devin activi in cadrul unor societati caritabile sau religioase.De asemenea,multi participa la cursurile unor universitati de vara sau pentru varsta a IIIa,sau isi deschid mici afaceri.H.Clavet sustine ca "alegera individuala a varstei de pensionare at rebui ridicata la rang de drept al persoanei".Exista tari in care se poarta discutii in acest sens,fara a se ajunge deocamdata la decizia privind anularea criteriului de varsta,devenit o impunere institutionala si apreciat ca invechit intr-o societate ce se coordoneaza dupa alte prioritati si valori. Categoriile de prestatii pentru pensionari include in cazul tuturor tarilor:pensia de varsta,pensia de invaliditate si pensia de urmas.Pentru obtinerea pensiei de batranete,varsta minima variaza de la 55 la 65 de ani pentru femei si de la 60 la 70 de ani pentru barbati.Exista tari la care la pensia de invaliditate se adauga sporuri pentru invaliditate ca urmare a unui accident de munca sau sporuri pentru pensionarii care fac dovada ca venitul lor este sub pragul unui trai decent pe plan national.Pentru obtinerea acesteia se pune conditia incadrarii intr-un anumit grad de invaliditate calculat.Pentru obtinerea pensiei de urmas,conditia esentiala este legata de perioada si de cuantului contributiei defunctului.Pensionarea poate duce la scaderea relatiilor sociale,varstnicul fiind mai circumspect in legarea de noi prietenii si este precaut in orice contact cu prietenii vechi. Fiind un moment de raspantie in viata sociala a persoanei,pensionarea ar trebui sa fie in atentia profesionistilor,care accepta in unanimitate ca daca se face o pregatire anterioara,acest moment este mult mai usor depasit. Decesul partenerului de viata constituie unul dintre cele mai stresante evenimente pentru batran.Se presupune ca varstnicul suporta mai greu pierderea persoanei iubite,datorita incapacitatii de a raspunde adecvat la stres,in special atunci cand acesta survine neasteptat.Imbatranirea unui cuplu duce,atunci cand ambii parteneri supravietuiesc,la o simbioza aproape organica,la o veritabila interdependenta,echilibrul realizat surpandu-se brutal in cazul decesului unuia dintre ei.Sotul ramas,in absenta unei atmosfere familiale calde si a unei motivatii puternice,dezvolta rapid o degradare a conditiei biologice,pe fondul agravarii afectiunilor fizice si mentale preexistente.Mariajul reprezinta pentru batran reversul solitudinii.Efectele benefice ale vietii in doi si catastrofele care se produc uneori la batranii singuri sunt relevante pentru importanta

studierii acestui fenomen.Numeroase studii facute in SUA au arata ca majoritatea persoanelor divortate de peste 65 de ani,divorteaza inainte de acest prag.Majoritatea barbatilor varstnici sunt casatoriti (75-80%),in timp ce majoritatea femeilor nu sunt 940%casatorite),fapt ce se datoreaza diferentei dintre mediile sperantei de viata la cele doua sexe.De exemplu in SUA in 1990 vaduvele erau de trei ori mai multe decat vaduvii.Studiile au dus la concluzia ca persoanele peste 65de ani divorteaza extrem de rar,neputandu-se gasi o justificare clara,care sa fie urmata de consecintele aplicabile pentru tineri. Dependenta persoanelor varstnice

Notiunea de dependenta este integrata gerontologic si geriatria fata de care este inseparabila.Ea are specific geriatric si desi nu este o boala,ea poate fi determinata de boala,de accident,de o anomalie innascuta sau castigata la care se adauga in cazul varstnicilor,procesul de involutie. Dr.Constantin Bogdan subliniaza in 1997 una dintre afirmatiile lui Cardot din 1994:"Batranetea ne este o boala;marea varsta induce o dependenta naturala care necesita ajutor". Evolutia demografica face posibila si o crestere a incapacitatilor si handicapurilor in urmatorii ani.Primele rezultate ale studiilor referitoare la speranta de viata fara incapacitate sunt incurajatoare,aceasta crescand mai repede decat speranta de viata.In ciuda progresului constata,multe din persoanele varstnice devin dependente. Problema dependentei persoanelor varstnice este o problema majora de sanatate publica.Ea determina dimensiunile nevoilor,si serviciile care sunt necesare,ea impune alocarea de resurse in domeniul asistentei mediacale si sociale,sprijinirea familiilor si alte forme de ajutor. Calificand relatia persoanei cu mediul sau inconjurator,dependenta necesita o abordare globala si multidisciplinara. Sub aspect preventiv,care se refera la ansamblul populatiei si in particular la generatia tanara,obiectivul este e a restabili echilibrul rupt intre posibilitatile persoanei(aptitudinile sale) si spatiu de viata pe care si-l alege.In acest scop,este indispensabil a se efectua in prealabil evaluarea situatiei functionale.Ea se refera atat la aptitudinile fizice si psihice cat si la universul social al persoanei.Mijloacele puse in aplicare trebuie sa fie bine coordonate.Aceste mijloace trebuie sa urmareasca triplu scop: -corectarea incapacitatilor; -stabilirea stadiului functional acut;

-adaptarea mediului inconjurator social la stadiul functional stabilizat. Adeseori sunt necesare numeroase interventii: -medicale si chirurgicale; -servicii sociale; -servicii de ajutor pentru mentinerea la domiciliu; -institutii de gazduire(centre de zi,aziluri de noapte). Este important asadar buna cunoastere a cazului pentru a da raspuns situatiei intotdeauna aparte a pacientului.

Drepturile si obligatiile persoanelor varstnice

"Cine n-are batrani sa-si cumpere!" Oare ce a determinat nasterea acestui proverb?Mai este de actualitate,mai este validat de realitatea siciala?Este prezenta varstnicului atat de respectata?Atunci de ce vedem varstnici ata de singuri?De ce vedem fiice si fii care isi conduc parintii batrani pe scarile unui camin,de ce traim un sentiment de respingere cand trebuie sa ingrijim un batran?Suntem oare mai necrutatori? Numai atunci cand ne mor parintii realizam ca ni se rup radacinile;oare de ce MOs Craciun are chipul unui barbat,iar Dumnezeu -al unui bunic?Oare de ce devenim rigizi ca niste masini atunci cand totusi ingrijim un bolnaj sin u-I mai oferim nimic sau prea putin in afara nevoilor de baza? Carta drepturilor si obligatiilor persoanelor vrstnice Capitolul I: Drepturi comune pentru persoanele vrstnice[12] Pentru o buna abordare a problematicii persoanelor vrstnice, profesionistii trebuie sa cunoasca urmatoarele drepturi ale acestor persoane: Art. 1 Dreptul de a fi respectat cu propriile sale valori individuale; Art. 2 Dreptul de a decide cu privire la problemele sale si asupra modului de rezolvare a acestora;

Art. 3 Dreptul la informatie, mai ales daca sunt informatii cu privire la persoana respectiva; Art. 4 Dreptul la libertate fara discriminare pe baza de rasa, sex, religie, opinie sau orice alta circumstanta personala ori sociala; Art. 5 Dreptul la securitate; Art. 6 Dreptul de a beneficia de servicii profesionale de asistenta; Art. 7 Dreptul la desfasurarea propriei personalitati; Art. 8 Dreptul la respect, intimitate, demnitate si viata intima; Art. 9 Dreptul de a participa la luarea deciziilor n furnizarea serviciilor de ngrijire la domiciliu si pentru beneficiarii de servicii din centrul de zi, respectiv la luarea deciziilor privind interventia sociala care li se aplica; Art. 10 Dreptul la pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor furnizate si primite; Art. 11 Dreptul asigurarii continuitatii serviciilor pentru persoanele vrstnice atta timp ct se mentin conditiile ce au generat situatia de dificultate; Art. 12 Dreptul de a participa la evaluarea serviciilor sociale primite; Art. 13 Dreptul de a fi vaccinati antigripal, periodic controlati la tegumente si n zona capilara pentru a preveni maladiile infectioase si contagioase.