Modificari fiziologice si psihologice la varsta a treia.

Persoanele varstnice sunt cele care se afla in cea de a treia sau a patra perioada a existentei, perioada in care pierderile si declinul pe plan fiziologic, psihologic, economic si social sunt cele mai grave, aceste pierderi nefiind totdeauna datorate unei evolutii biologice, ci fiind implicati, concomitent, si factori sociali, economici si culturali. Se apreciaza denumirea de persoanele varstei a treia decat aceea de persone in varsta sau batrani. Perioada verstei a treia este o peroada de treptat declin psihologic si social. In cursul acestei perioade apar sau/si se agraveaza numeroase disfunctii si insuficiente. Imbatranirea este inevitabila si universala. Dupa varsta de 65 de ani, aproapre 50% dintre persoane prezinta boli sau deficient/dizabilitati, care se adauga imbatranirii fiziologice. Imbatranirea individului si a populatiei nu sunt unul si acelasi lucru. In mod curent, se admite ca prin imbatranirea individului este desemnat procesul fiziologic care incepe din momentul conceptiei si care antreneaza modificari caracteristice specie de-a lungul intregii vieti. Imbatranirea fiziologica este un process comun tuturor fiintelor vii in determinismul careia intervin factori endogeni, genetici, proprii fiecarei specii, process caracterizat in principal prin limitarea capacitatii de adaptare; varsta biologica sau functonala care nu coincide totdeauna cu cea cronologica este exprimata sau determinata prin parametrii homeostatici. In opozitie avem imbatranirea nefiziologica, adica imbatranirea prematura, cand varsta biologica corespunde unei varste calendaristice mai mari decat cea reala si imbatranirea accelerata, cand ritmul de imbatranire de la un moment dat se accelereaza, asa cum se intampla de pilda la unele persoane dupa pensionare. Modificari frecvente la indivizii varstnici legate de inaintarea in varsta, sunt considerate, intre anumite limite, ca apartinand unei imbatraniri normale: modificari ale pielii fanerelor(pielea uscata cu pete senile si riduri, rarirea parului); scaderea acuitatii vizuale; scaderea acuitatii auditive; slabirea vocii; scaderea fortei muscular si tolerantei la efort; hiposomnia si altele. Trebuie cunoscut, pe de alta parte, ca uzura organelor este inegala in functie de factorii constitutionali de solicitari, mod de viata, imbolnaviri. Modificarile principalelor functii induse de imbatranire: Declinul aptitudinilor psiho-motorii incepe la varsta de 25 35 ani; Memoria de evocare imediata poate sa regreseze cam de la aceeasi varsta; Automatismul miscarilor regreseaza dupa 30 ani; Inima are un randament maxim la 30 ani(100%), la 50 ani 85%, la 65 75 ani 65 75%; Capacitatea pulmonara se reduce cu 20 30% de la 40 50 ani;

Declinul vederii incepe la 40 ani; Capacitatea muscular incepe sa se diminue dupa 25 ani, pentru a ajunge la 50% la 60 ani.

Imbatranirea psihologica este rezultanta modificarilor induse de varsta in planul biostructurilor, care cnstituie suportul material al vietii psihice. La baza acestor modificari stau factori interni(ereditarea, uzura sistemului vietii psihice) si factori externi ai mediului ambient(ecologici, sociali, culturali). Evenimentele din mediul social care intervin in mod particular in existenta varstnicului, au rasunet in psihicul acestuia, aflandu-se la baza unor modificari psihologice sau imbolnaviri psihice caracteristice involutiei. Intre acestea fiind: Retragerea din activitate; Renuntarea la unele activitati; Scaderea potentialului biologic; Imbolnaviri somatice; Scaderea numarului membrilor de familie(plecarea copiilor deveniti adulti, decesul partenerului); Disparitia vechilor prieteni.

Modificarile psihostazei in imbatranire include note ca: depresia, anxietatea, nozofobia, instabilitate emotionala, ideile de persecutie care se intalnesc frecvent, de la forme usoare, pana la forme avansate sau severe. Nivelul psiofiziologic pune in evidenta modificari import, cu consecintele deosebite asupra psihologiei subiectului varstnic: Cresterea timpului de reactie si incetinirea a tuturor reactilor psihomotorii; Scaderea proceselor inhibitorii; se favorizeaza astfel iritabilitatea, labilitate emotionala si logoree; O fixare mai greoaie a reflexelor conditionate, ceea ce are consecinte in reducerea capacitatii de invatare, si deci, de adaptare a persoanelor varstnice; Fragmentarea din ce in ce mai mare a perioadei de somn prin perioade de veghe. Varstnicul are din ce in ce mai multe perioade de veghe noaptea si perioade frecvente de somn ziua.

Modificarea atentiei sau scaderea capacitatii de concentrare, scaderea atentiei voluntare, care duc la scaderea capacitatii mnezice, in special a celei de scurta durata, amintirile indepartate par totusi sa fie mai ordonate. Modificarea gandirii scade spontaneitatea, flexibilitatea, apar tulburarile de adaptare rapida. Apar frica de complot si circumspectia. Reducerea numarului de neuroni si saracia conexiunilor nervoase nu afecteaza in mod identic toate structurile si regiunile cerebrale. Din punct de vedere caracterial. Existent si dezvoltarea, o data cu varsta, a unor trasaturi disarmonice incadrabile in limitele mari ale normalitatii sau in categria personalopatiilor.

Linia afectiva este dominata de depresie, apatie, raceala, fapt ce duce in general la un comportament labil, irascibil. Invatarea. Unele studii arata ca persoanele in varsta pot invata la fel de mult ca alte grupuri de varste, doar ca timpul de rezolvare este mai ridicat. Vorbirea devine mai greoaie din cauza imbatranirii fiziologice la nivelul organului fondator, o data cu deteriorarea gandirii, a memoriei, a atentiei. Exprimarea este anevoioasa, incorecta, cu repetari, balbaieli.

Bibliografie: Bogdan, C. (1997), Geriatrie, Editura Medical, Bucureti. Neamu, G. (coord.) (2003), Tratat de asisten social, Editura Polirom, Iai. Marshall, M. (1993), Asistena social pentru btrni, Editura Alternative, Bucureti.