UNIVERSITATEA AVRAM IANCU

-CLUJ-NAPOCA-

PROIECT
KINETOTERAPIE N AFECIUNI
CARDIOVASCULARE

-DIABETUL ZAHARAT-

KELEMEN CSILLA ANDREA

DIABETUL ZAHARAT
Istoric
Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestrile sale
fiind descrise n Papirusul Ebers- 1500 i.e.n.
n 1889 este dovedit legtura dintre diabetul zaharat i pancreas.
n 1955 ncepe era medicamentelor antidiabetice orale, iar n 1963
se reuete sinteza insulinei.

Definiie
Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin hiperglicemie
cronic datorat scderii secreiei de insulin sau tulburrii aciunii
acesteia.
Se consider c o persoana are diabet zaharat atunci cnd glicemia
msurat dimineaa nainte de mas este mai mare de 126 mg %
sau cnd este peste 200 mg % n orice moment al zilei.
Insulina este produs de celulele beta din pancreas i are mai multe
roluri in metabolism: favorizeaz utilizarea glucozei, sinteza
proteinelor i formarea i depozitarea lipidelor (grsimilor) de ctre
celule.
Este singurul hormon hipoglicemiant (care scade concentraia
glucozei sanguine).

EPIDEMIOLOGIE (rspndire, frecven)

Este o boal foarte important, deoarece este cea mai
frecvent tulburare metabolic ntlnit n practica medical, care
afecteaz aproximativ 5% din populaia general si care poate
produce o serie intrega de complicatii.
Diabetul zaharat are implicaii deosebite la nivel social si
mondial:
-Prevalena crescut in populaia general, cu tendin de cretere
in plan mondial;
-Evoluie cronic de o mare diversitate clinico-biologic;
-Morbiditate i mortalitate extreme, cu impact multiplu asupra
calitaii vieii individului i la nivel populaional;
-Management clinic continuu i extrem de complex;
-Eforturi deosebite i costuri ridicate pentru prevenie, depistare si
management clinic.
Date colectate la nivelul Comisiei de Diabet, Nutritie,Boli
Metabolice a Ministerului Sanatatii,arata ca:
In Romnia la 31.12.2003,din 404.150 bolnavi de diabet:
- 33.953 bolnavi diagnosticati cu DZ 1
- 370.197 bolnavi diagnosticati cu DZ 2

ETIOPATOGENIE (cauze)
Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar parial. Pe de o
parte, se tie ca apariia ambelor tipuri de diabet este legat intr-o
oarecare msur de factori ereditari, genetici. Pe de alt parte,
factorii de mediu joac i ei un rol important.
- Unul dintre factorii de mediu despre care se crede c determin in
multe cazuri apariia diabetului zaharat de tip 1 ar fi un virus care
infecteaz celulele beta, productoare de insulin, din pancreas.
Aceast ipotez este susinut de dovezi clinice i experimentale.
Infecia viral poate induce diabet fie prin distrugerea celulelor
productoare de insulin, fie prin declanarea unei reacii imune.
- Un alt factor care pare s predispun la diabet autoimun (tip 1) ar
fi consumul de lapte de vac sau produse de lapte la ugarul mic.
Cercetrile sugereaz c albumina din laptele de vac ar duce la
apariia unor anticorpi care, prin reactivitate incruciat, afecteaz
in cele din urma celulele beta pancreatice si astfel contribuie la
aparitia diabetului zaharat.
- In aparitia diabetului de tip 2, cei mai importanti factori
modificabili sunt greutatea corporala excesiva si lipsa de exercitiu
fizic, adica sedentarismul.
- Un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv. Imediat
dupa cutremurul din 1977, diabetologii din Bucuresti au putut
constata o incidenta crescuta a diabetului zaharat. Astfel, unii
autori mentioneaza ca posibil factor diabetogen stresul, in special
stresul de aglomeratie.
- Printre factorii incriminati este si abuzul alimentar, respectiv
excesul de produse zaharoase. Toti acesti factori ar putea explica
de ce diabetul zaharat este mai frecvent in mediul urban. In functie
de cauze, diabetul se imparte in diabet zaharat primar si diabet
zaharat secundar. Atunci cand nu exista nicio alta boala asociata,
vorbim de diabet zaharat primar.

Cand pot fi identificate tulburari sau conditii patologice care

cauzeaza sau favorizeaza dezvoltarea bolii diabetice, vorbim de
diabet zaharat secundar. Printre cauzele care pot conduce la
diabetul zaharat secundar se numara: boli care afecteaza pancreasul
(de exemplu pancreatita cronica a alcoolicilor), tulburari
hormonale (de exemplu acromegalia, feocromocitomul, boala
Cushing), diabetul indus de medicamente si substante chimice,
diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie,
exista diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.
Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si
necesita intotdeauna tratament cu insulina, deoarece pancreasul nu
o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeste si diabet
insulino-dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la
adultii de varsta mijlocie (40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama
la persoane supraponderale. In acest caz, organismul continua sa
produca insulina, dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod
normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula
tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit diabet zaharat
non-insulino-dependent.
Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu
inseamna in mod obligatoriu ca pacientul va urma terapia cu
insulina; de asemenea, termenul de non-insulino-dependent nu se
suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii
considera mai degraba ca notiunea de insulino-dependent" atrage
atentia asupra faptului ca, in absenta administrarii insulinei,
pacientul prezinta risc de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte,
termenii insulinodependent" si non-insulinodependent" descriu
de fapt stari fiziologice (predispozitia, respectiv rezistenta la
cetoacidoza), in timp ce termenii tip 1" si tip 2" se refera la
mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in
tipul 2).

Diabetul zaharat tip I sau insulinodependent, pancreasul nu mai

secreta insulina sau secreta o cantitate foarte mica, insuficienta
pentru a mentine glicemia in limitele normale, fiind necesara
injectarea de insulina. Diabetul zaharat tip 1,debuteaza in general
la copii si tineri
inainte de 40 de ani. La acesti bolnavi
pancreasul nu mai secreta deloc insulina, astfel incat ei va trebui sa
urmeze toata viata tratament cu insulina.
Diabetul zaharat tipul II sau non-insulinodependent, secretia de
insulina este scazuta sau exista o rezistenta periferica (a tesuturilor)
la actiunea insulinei. Acest tip de diabet debuteaza la varste mai
inaintate, de obicei dupa 50 ani, putand fi echilibrat prin dieta
si/sau medicamente antidiabetice orale. Pe parcursul evolutiei,
diabetul zaharat non-insulinodependent poate deveni insulinonecesitant, cand tratamentul medicamentos nu mai reuseste
mentinerea glicemiei in limite normale, fiind necesara
administrarea de insulina. Odata instalata boala, dureaza toata
viata, nedescoperindu-se inca un tratament pentru vindecarea ei.
Alte tipuri specifice de diabet, prin alte cauze cum ar fi: defecte
genetice ale celulelor betapancreatice, sau ale procesului de aciune
al insulinei, boli ale pancreasului exocrin, endocrinopatii, diabetul
indus prin medicamente sau substane chimice, etc.
Diabetul zaharat la gravide,numit si diabet gestational o tulburare
a tolerantei la glucoza, manifesta prin hiperglicemie, de severitate
variabila,care este descoperita in timpul sarcinii.Diabetul
gestational apare spre sfarsitul celui de-al doilea sau in al treilea
trimestru. Acesta se manifesta printr-o crestere a glucozei in sange
numai in timpul sarcinii. Diabetul gestational se intalnste in 5-6%
din sarcini si poate afecta atat mama cat si copilul.Diabetul
gestational dispare dupa nastere in 90% din cazuri.Cu alte cuvinte,
in aproape toate cazurile, diabetul gestational nu este cunoscut
inainte de sarcina si dispare dupa nastere.

SIMPTOMATOLOGIE
Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In
general, diabetul se caracterizeaza prin cresterea peste normal a
concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie), cu sau fara
eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot
sa apara sunt: setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de
urina in cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente in
cantitati mari.
Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca
polidipsie, poliurie si respectiv polifagie, sunt in general cauzate de
hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au ignorat
semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se poate
intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma diabetica.
Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40
de ani, dar exista si pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod
atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau chiar mai tarziu, in
cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta
mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2.
Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in
exces, apetit crescut si pierdere in greutate. Persoanele cu diabet de
tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in functie
de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul
tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce
simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea insulinei.
Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau
mai tarziu. De regula, pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez
sau supraponderal. De asemenea, la acesti diabetici, simptomele
apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si
controleze greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv
prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare
pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista
destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica
insulinoterapia.

COMPLICATIILE DIABETULUI ZAHARAT:

1.Complicatii acute care apar brusc, se instaleaza rapid si pot fi:
a) coma diabetic- ncepe cu simptome prevestitoare ca: ameeal,
oboseal, somnolen, tulburri digestive (lips de apetit, grea,
vrsturi
- Cetoacidoza diabetica (complicatie obisnuita a DZID) este
determinata de deficitul de insulina,apare adesea n cazul
ntreruperii tratamentului cu insulina.
- Coma hiperosmolara (complicatie frecventa) este un sindrom de
dehidratare accentuate n conditiile unui aport insuficient de apa. Coma hipoglicemica este manifestarea extrema a hipoglicemiei, se
anunta cu pierderea starii de constiinta. Coma este caracterizata
printr-o imposibilitate totala de trezire
b) infectiile- se intalnesc cu o frecventa mai mare la diabetici,
datorita capacitatii lor scazute de aparare.
Cele mai frecvente localizari sunt - cutanate ( furunculoza, ulcere
trofice, abcese la locul injectiilor cu insulina).
2. Complicatii cornice, apar lent, se instaleaza insidios si pot fi:
a) retiniopatia diabetica- reprezinta principala cauza de orbire sub
varsta de 60 de ani.
b) neuropatia diabetica- reprezinta afectarea nervilor si survine la
peste 50% dintre bolnavii de diabet zaharat.
c) nefropatia diabetica- reprezinta principala cauza de deces in
diabetul zaharat. Incepe cu hipertrofia si hiperfunctia renala,
cuprinzand mai multe stadii evolutive, in final evoluand spre un
rinichi mic, sclerozat.

d) macroangiopatia diabetica- intereseaza vasele mari din organele

vitale (la nivelul cordului, determina o cardiomiopatie diabetica,
insuficienta cardiaca severa, angina pectorala risc infarct
miocardic; la nivelul creierului determina macroangiopatie
cerebrala, care poate duce la accident vascular cerebral), Alarmant
este ins constatarea c in momentul diagnosticului diabetului
zaharat, un procent mare din persoane au deja complicaii cronice
sau asocieri morbide.

DIAGNOSTIC
1.Manifestari clinice (difera la DZ de tip1 la DZ de tip 2)
a) DZ de tip 1
-afecteaza de obicei tinerii si copiii; debutul este brusc cu
manifestari de:
- polifagie (mananca mult) cu foame imperioasa
- sete excesiva (polidipsie)
- eliminarea unei cantitati mari de urina (poliurie)
- scadere in greutate
- oboseala
b) Dz de tip 2
afecteaza in special persoanele peste 40-50 de ani; debutul este
insidios(lent),poate evolua mult timp asimtomatic sau cu o serie de
semne si simtome sugestive:
- polidipsie, poliurie, polifagie, infectii frecvente, vindecare lenta a
ranilor, intepaturi sau furnicaturi la nivelul membrelor, tulburari de

vedere.Acestea intalnesc la mai putin de 1/3 din cazuri, de aceea

DZ de tip 2 este descoperit de multe ori intamplator, cu ocazia
investigatiilor pentru alte boli; sau se descopera direct
complicatiile.
2. Investigatii paraclinice(analize de laborator)
a) analize de laborator privind metabolismul glucidic:
- glicemia a jeun (dimineata, pe nemancate)
- glicemia provocata (testul tolerantei la glucoza)
- determinarea corpilor cetonici (cresc in special in DZ de tip 1)
b) analize de laborator privind metabolismul lipidic (grasimi):
dozarea colesterolului, a fractiilor de colesterol si a trigliceridelor
c) dozarea insulinei
d) analize privind eficacitatea tratamentului (hemoglobina
glicozilata)

PROFILAXIA DZ
1. Profilaxie primara (prevenirea aparitiei DZ)
Prevenirea DZ de tip 1 se poate face prin prevenirea
infectiilor care pot afecta pancreasul, evitarea anumitor
medicamente, a stresului si a consumului exagerat de glucide.
Prevenire DZ de tip 2 se poate face prin evitarea excesului
alimentar, a dulciurilor concentrate,prevenirea obezitatii, a
stresului si a sedentarismului.

2.Profilaxie secundara (prevenirea aparitiei complicatiilor DZ)

Se face prin depistarea activa a DZ la intivizi cu antecedente,
obezi, sedentari, cu manifestari cutanate, cu infectii recidivante, cu
dislipidemie, cu HTA, sau alte boli care ar putea sugera DZ.
3. Profilaxia tertiara (prevenirea aparitiei complicatiilor si a
evolutiei acestora)
Diabetul zaharat a devenit o problem de importan major
pentru individ, medicin i societate. Aceasta deoarece este o boal
frecvent, perfid, de lung durat i devastatoare dac nu este bine
ingrijit.Diabetul zaharat ar putea fi prevenit sau instalarea lui ar
putea fiintarziata, la un mare numar de pacienti prin simpla
optimizare a stilului de viata, care are ca rezultat si combaterea
surprusului ponderal. Tipul 1 de diabet,inca nu poate fi prevenit,
dar, in ambele tipuri de diabet se poate preveni sau intarzia aparitia
complicatiilor cronice. De aceea, este timpul sa actionam acum,
atat prin preventie, cat si printr-un tratament corect al cazurilor
diagnosticate.