Cazul nr. 1 " Pune-ti lacat pe frigider!

"
gurpa 14, seria 2, MG 1
Stoica Larisa Maria MG 3
Obiective:
-CLASIFICAREA diabetului

-TRATAMENT:pastile orale administrate in diabet&tipuri de insulina; operatia bariatrica?

-ANALIZELE necesare pentru depistarea diabetului

-Ce este hemoglobina glicozilata?

-FUNCTIA de nutritionist, diabetolog, chirurg bariatric, psiholog

-CORELATIA diabetului cu stresul

-CORELATIA diabetului cu statusul nutritional

-EFECTUL sportului asupra diabetului

-EFECTUL consultului psihologic asupra diabetului

-COMPLICATII ale diabetului; coma diabetica

 1. Ce este diabetul? Clasificarea diabetului
Diabetul zaharat este o tulburare complexă a metabolismului energetic al organismului. El include
modificări lipidice (colesterol și trigliceride mărite în sânge), glucidice (hiperglicemie) și proteice
(organismul se mănâncă pe el însuși).
În această boală, organismul nu produce sau nu poate utiliza insulina. Insulina este necesară organismului
pentru a putea folosi zaharul. Insulina ia zaharul din sânge și îl introduce în celule. Fără insulina, zaharul se
acumulează în sânge și nu poate intra în celule. Fără zahar, celulele se vor înfometa și vor suferi de lipsă de
energie. În timp, zahărul crescut în sânge (hiperglicemie cronică) va strica ochii, rinichii, nervii, vasele de
sânge și inima dumneavoastră.

Diabetul zaharat poate fi clasificat în 4 mari categorii, după cum urmează:

1. Diabet zaharat de tip 1. În general este caracterizat prin distrugerea autoimună a celulelor beta
pancreatice (producătoare de insulină), cu lipsa aproape totală a secreției de insulină.
2. Diabet zaharat de tip 2. În general este caracterizat prin scăderea progresivă a secreției de insulină,
pe un fond variabil de rezistență la acțiunea insulinei.
3. Diabet gestațional. Această formă de diabet cuprinde orice tulburare a metabolismului glucidic ce
duce la glicemii peste limita superioară a normalului, cu debut sau primă recunoaștere în trimestrul 2 sau
3 de sarcină.
4. Alte tipuri specifice (diabet secundar). Sunt forme de diabet apărute prin alte cauze, în general
cunoscute, cum ar fi mutații genetice, boli ale pancreasului exocrin (care secretă enzime digestive), diverse
afecțiuni endocrine sau infecții.

Simptomele diabetului zaharat

1.POLIURIE - Frecvent pacientul cu diabet netratat trebuie sa se scoale si noaptea din somn pentru a
merge la baie.
2.POLIDIPSIE - Sete continua si consumarea unor cantitati mari de apa. Se poate ajunge la consumarea a
4-6 litri de apa pe zi, ceea ce trebuie sa fie un semnal de alarma.
3.POLIFAGIE - Cresterea poftei de mancare. Apare mai rar decat primele doua, dar este totusi un semn
valoros.
4.Scaderea in greutate. Aparent ciudata, mai ales in conditiile in care se asociaza cu o pofta de mancare
mai mare si un consum mai mare de alimente, ea este totusi explicata prin imposibilitatea organismului de
a utiliza mancarea si tendinta la autodigestie pentru supravietuire (organismul se mananca pe el insusi
daca nu poate folosi mancarea).
5.Alte simptome: oboseala, iritabilitate, vedere tulbure.
 Diabetul de tip 1 (juvenil ,insulino-dependent)

Diabetul zaharat tip 1 se caracterizeaza printr-o lipsatotala a secretieide insulina, debut relativ brusc cu
simptome evidente (urinat des, sete continua, crestereapoftei de mancare, slabire) sitendinta la
cetoacidoza (glicemie mare + prezenta cetonelor in sange + acidoza). Aceasta forma de boalapoate fi
întâlnita la toatevârstele, darcaracterizeazamai ales pacientii la care boaladebuteaza sub 30 ani. Sub
aceasta vârsta aproape toti pacientii sunt insulino-dependenti.

Diabetul zaharat de tip 1 este o afectiune ce poate apare la orice varsta, dar in special la copii. Dupa varsta
de 30 de ani este din ce in ce mai greu de a face diferenta fata de un diabet de tip 2. S-a observat totusi ca
diabetul de tip 2 debutat la 30-40 ani, desi initial poate fi tratat cu pastile va ajunge sa fie tratat ulterior cu
insulina, uneori dupa doar 2-3 ani de evolutie, sugerand mai degraba un diagnostic de diabet de tip 1 cu
evolutie blanda .

Subclasificare
1.prin mecanism autoimun
2.prin mecanism necunoscut (idiopatic)
Atunci cand mecanismul este autoimun vor apare in sangele pacientilor afectati o serie de anticorpi
speciali. Acesti anticorpi pot aparea cu ani sau luni inainte de aparitia debutului clinic a diabetului de tip 1.
Principalii anticorpi ce apar in sange in diabetul de tip 1 sunt urmatorii:
1.Anti GAD65 (GAD65Ab). Sunt prezenti la 70-80% din copiii cu diabet de tip 1 la debut si persista apoi
pentru mai multi ani. Apar mai frecvent la varste mai mari. Sunt prezenti si la 1% din populatia generala
fara diabet.
2.Anti IA-2/IA-2beta (IA-2Ab). Sunt prezenti la 60-70% din copiii cu diabet de tip 1 la debut. Apar mai
frecvent la varste mai mici. Sunt prezenti la <1% din populatia generala fara diabet.
3.Anti insulina (IAA). Sunt prezenti mai ales la varste mai mici. Pot apare la orice pacient care a primit
insulina din exterior.
4.Anti transportor de zinc (ZnT8Ab). Sunt prezenti la 60-80% din pacientii cu diabet de tip 1 la debut. Apar
mai frecvent la varste mai mari. Sunt prezenti la 2% din populatia generala fara diabet.
Riscul de aparitie a diabetului de tip 1 creste cu numarul de anticorpi gasiti a fi prezenti in sangele unui
subiect aparent normal. Daca toti patru anticorpii sunt prezenti, riscul pentru urmatorii 8 ani este de
aproximativ 90% (scade la 70% pentru trei anticorpi prezenti).
Atunci cand mecanismul de aparitie a diabetului de tip 1 nu este cunoscut spunem ca diabetul este
idiopatic. Este posibil sa fi existat un mecanism autoimun, care nu mai poate fi pus in evidenta la
momentul testarii. Cercetarile continua in acest domeniu si anii ce vor urma vor aduce cu siguranta noi
informatii.

Cauze
Factori genetici
cel mai frecvent sunt implicate genele HLA (Human Leucocyte Antigen) DR3, DR4 de pe bratul scurt al
cromozomului 6
alte gene de la nivelul cromozomilor 1, 2, 10, 11, 12, 16, 18
Factori de mediu
Factori materni: infectii in timpul sarcinii, varsta inaintata a mamei la momentul nasterii, numarul de
sarcini anterioare ale mamei, incompatibilitate de grup sangvin mama-tata
Factori virali: enterovirusuri (in special Coxsackie B), virusul rubeolic, citomegalovirus, Eptein-Barr, virusul
urlian, retrovirusuri, rotavirusuri, varicela-zoster
Factori nutritionali: laptele de vaca introdus prea devreme in alimentatia copiilor, deficitul de vitamina D,
unele cereale, dietele cu proteine multe
Factori care modifica sensibilitatea la insulina: pubertatea, castigul in greutate, alimente bogat calorice
Stressul psihic
Substante toxice: aloxan, steptozocin (citostatic utilizat in cancerul de pancreas), vacor (otrava pentru
soareci).

Diabetul de tip 2
Diabetul de tip 2 este caracterizat prin scaderea progresiva a functiei celulelor secretoare de insulina, care
incepe cu multi ani inainte de debutul simptomatic al bolii. Daca initial scaderea functiei celulelor
secretoare de insulina este discreta si exista posibilitatea din partea lor de a compensa rezistenta la
insulina, cu timpul aceasta capacitate de compensare se pierde treptat datorita declinului progresiv al
secretiei de insulina din aceste celule.
Tratamentele folosite pentru mentinerea la nivel normal a glicemiilor, prin diferite mecanisme, nu
actioneaza si asupra regenerarii celulelor pancreatice prin urmare declinul acestor celulele este progresiv
cu timpul.
Pe masura ce timpul trece, masa de celule β scade pana la un moment dat cand acestea nu vor mai avea
de unde sa secrete insulina si in acel moment va fi nevoie de introducerea tratamentului cu insulina.
Nevoia de insulina apare de obicei dupa zeci de ani de evolutie a diabetului dar la unele persoane poate fi
nevoie de terapie cu insulina la momentul diagnosticului pentru ca au intarziat mult vizita la medic din
cauza faptului ca diabetul nu doare.
Diabetul zaharat de tip 2 este o boala cronica foarte raspandita.
Aproximativ 85% din pacientii cu diabet de tip 2 sunt obezi. Obezitatea abdominala inseamna o
circumferinta abdominala mai are de 80 cm la femei si de 94 cm la barbati. Ea reprezinta cel mai imprtant
factor de risc pentru diabetul de tip 2.
Alti factori de risc sunt: varsta, sedentarismul, consumul obisnuit de bauturi carbogazoase sau grasimi
animale, excesele alimentare de orice fel, rude de gradul 1 cu diabet, hipertensiunea arteriala,
dislipidemia (grasimea crescuta in sange), istoric de prediabet sau diabet gestational, somn insuficient,
sindrom de ovare polichistice, hipo sau hipertiroidismul, poluarea mediului, greutatea mica la nastere
(pentru copil), nasterea unui copil de peste 4 Kg (pentru mama), medicamente pe baza de prednison.
Riscul de a dezvolta diabet oricand in timpul vietii este de aproximativ 20%, dar poate creste semnificativ
in prezenta factorilor de risc enumerati anterior. In fiecare an un adult din 100 dezvolta diabet zaharat de
tip 2 nou descoperit.
Riscul de deces la pacientii cu diabet de tip 2 este de doua ori mai mare comparativ cu populatia generala.
Principalul ucigas sunt bolile cardiovasculare (60-70%), urmate de neoplazii (15%).

Subclasificare
Diabetul zaharat de tip 2 nu este la fel pentru toti. Inca de la debut se poate observa o mare diversitate in
semne, simptome si tratament, desi denumirea bolii este aceeasi.
Exista doua mari clase de diabet de tip 2.
Prima ar fi cea a oamenilor grasi, ce nu fac miscare, cu varsta in general mai mare si reprezinta 85% din
cazuri. A doua clasa este cea a oamenilor cu greutate normala sau la limita de sus a normalului, care fac
miscare obisnuita, sunt in general mai tineri si reprezinta 15% din cazuri (cu mentiunea ca la unii se va
dovedi ca au alt tip de diabet si procentul poate scade astfel la 10%).
Exista doua mari fenomene in aparitia si progresia bolii: rezistenta la actiunea insulinei si deficitul de
secretie al insulinei.
In practica, exista un intreg continuu ce pleaca de la extrema insulinorezistentei ca mecanism principal,
trece apoi la zona in care ea se combina in proportii egale cu deficitul de secretie al insulinei si trece apoi
la cealalta extrema in care reducerea secretiei de insulina este principalul sau chiar unicul mecanism
implicat.

2.Tratamentul diabetului zaharat

Tratamentul diabetului zaharat de tip 1 se face exclusiv prin administrarea de insulina, conform
recomandarilor medicului diabetolog.

In schimb, tratamentul diabetului zaharat de tip 2 se face in functie de gravitatea bolii si de momentul in
care a fost diagnosticat, astfel:

• Interventie nutritionala si imbunatatirea stilului de viata pentru a controla aportul de glucide, pentru a
reduce greutatea, grasimea viscerala din ficat, pancreas si insulinorezistenta. De asemenea, este necesara
activitatea fizica regulata pentru scaderea insulinorezistentei, evitarea stresului si a noxelor, dar si pentru o
buna calitate a somnului.

• Tratament medicamentos cu antidiabetice orale si/sau injectabile - vizeaza imbunatatirea secretiei de

insulina si scaderea insulinorezistentei, actioneaza atat asupra pancreasului, a tesutului muscular, hepatic,
cat si a hormonilor gastrointestinali implicati in controlul glicemic. Unele preparate actioneaza si asupra
absorbtiei de glucide. Cand tratamentul medicamentos nu mai este de ajuns sau atunci cand coexista
anumite conditii ce contraindica folosirea medicamentelor, in tratamentul diabetul zaharat de tip 2 se
recomanda si folosirea insulinei pentru un bun control glicemic.

• Tratament prin chirurgie bariatrica. Initial, chirurgia bariatrica a fost folosita pentru scaderea in
greutate, insa ulterior studiile au demonstrat si efecte benefice si pe termen lung in tratarea si, in unele
cazuri, chiar remisia diabetului zaharat de tip 2. Un studiu efectuat pe termen lung ce a urmarit 400 de
pacienti a demonstrat ca efectul de remitere a diabetului zaharat s-a mentinut la 62% dintre pacienti timp
de 6 ani comparativ cu o rata de remisie de 8% - obtinuta atunci cand s-au folosit alte metode de
tratament.
  Cum actioneaza chirurgia bariatrica in tratamentul
diabetului zaharat?

Chirurgia bariatrica induce, in primul rand, o pierdere in greutate rapida, dar si pe termen lung. De
asemenea, scade grasimea abdominala incriminata in declansarea diabetului si a sindromului metabolic,
dar si rezistenta la insulina, permitand pancreasului sa isi indeplineasca pe deplin rolul de a produce
insulina.

Chirurgia bariatrica impune reducerea drastica a cantitatii de mancare, iar in acest fel ajuta la controlul
aportului alimentar si al glicemiei. Exista si cazuri in care diabetul zaharat nu se remite dupa chirurgia
bariatrica. Este vorba de persoanele care traiesc de mult timp cu diabet si care au o rezerva pancreatica
scazuta. Cu toate acestea, chiar si la aceste persoane, chirurgia bariatrica duce la un control glicemic mult
mai bun, reduce medicatia sau dozele de insulina.

Nu in ultimul rand, cel mai studiat efect al chirurgiei bariatrice se refera la efectul asupra hormonilor
gastrointestinali secretati de celulele enteroendocrine implicate in controlul glicemic. Prin acest efect se
explica de ce glicemiile pacientilor scad dramatic la cateva zile de la operatie, inca dinainte de pierderea in
greutate, iar pacientii nu mai iau medicamente si dozele de insulina se reduc la jumatate.

Modificarea anatomica a tractului gastrointestinal induce scaderea hormonului grelina (hormonul foamei)
produs de stomac, readaptarea sistemului hormonal incretinic gastrointestinal, modificarea circuitului
biliopancreatic si malabsorbtia anumitor nutrienti. Toate acestea duc la scaderea glicemiei.

Celulele enteroendocrine din sistemul digestiv sesizeaza si ‘’gusta’’ ce mancam. Raspund prin eliberarea
unui cocktail de hormoni care comunica cu pancreasul pentru a-i dicta acestuia cata insulina sa secrete,
astfel incat sa transmita creierului informatia ca ne-am saturat, ca am mancat suficient, optimizand astfel
digestia si absorbtia mancarii. In unele cazuri, insa aceste celule nu mai functioneaza bine, iar pacientii vor
manca in exces. Operatiile de bypass gastric reusesc in 75% din cazuri sa schimbe acest lucru. Prin ocolirea
unei portiuni intestinale cu astfel de celule prost functionale, se induce practic o reprogramare functionala
si o readaptare a acestor hormoni neuroendocrini cu efecte spectaculoase.

 Tratamentul cu insulina

Insulina nu poate fi luata sub forma de pastile deoarece acizii din stomac o descompun, de aceea ea este
injectata cu ajutorul unei seringi sau al unui dispozitiv in forma de stilou sau prin intermediul unei pompe
de insulina. (link catre pag cu produse)

Exista o serie de tipuri, marci si surse diferite de insulina. Specialistii din domeniul sanatatii prescriu de
multe ori doua tipuri de insulina: insulina de la ora mesei si insulina bazala. Insulina de la ora mesei
(bolusul) are rolul de a controla nivelul glicemiei dupa masa. Insulina de fond (bazala) se folosește pentru a
raspunde nevoilor organismului pe parcursul intregii zile si nopti.

In tratament, va trebui sa acorzi un interes special tipurilor de insulina recomandate de doctorul tau si
modului in care le poti aplica in mod optim.
Tipuri de insulina care ti se pot recomanda:
•Cu actiune rapida– incepe sa lucreze in aproximativ 15 minute. Aceasta are momentul de varf la
aproximativ 1 ora dupa ce o iei si continua sa lucreze timp de 2 pana la 4 ore.

•Cu actiune scurta– ajunge sa lucreze in aproximativ 30 de minute. Varful este intre 2 si 3 ore si lucreaza
timp de 3 pana la 6 ore.

•Cu actiune intermediara– va ajunge in sange in 2 pana la 4 ore dupa injectare. Are un varf care poate fi
de la 4 pana la 12 ore si lucreaza 12 pana la 18 ore.

•Cu actiune lenta sau prelungita– dureaza cateva ore pentru a ajunge in sistemul sanguin si dureaza
aproximativ 24 de ore.

Cele mai multe doze de insulina se vand intr-un mic flacon de sticla. Din el se poate scoate insulina cu o
seringa care aspira solutia. Insulina se gaseste si la doze sub forma de cartuse preumplute (numite si
stilouri sau pen-uri).

De asemenea, dozele de insulina necesare unei functionari sanatoase a organismului se pot obtine de la o
pompa (sau micropompa) – un dispozitiv pe care il poti purta la centura si care trimite insulina in corp prin
intermediul unui tub mic, timp de 24 ore pe zi. Acest dispozitiv actioneaza ca un pancreas sanatos,
eliberand periodic doze necesare functionarii organismului. Daca nu stii ce sa alegi, nu iti face griji:
medicul tau te va ajuta sa alegi tipul de insulina si metodele de administrare cele mai bune pentru tine.

Cum functioneaza pompa de insulina

Pancreasul unei persoane fara diabet elibereaza in mod regulat cantitati mici de insulina in organism,
pentru a regla nivelul de glucoza in sange. Cantitatea de insulina eliberata variaza de la persoana la
persoana, in functie de metabolism sau alti factori precum activitatea fizica, nivelul de stres si bolile. Cand
o persoana mananca, pancreasul elibereaza o cantitate suplimentara de insulina pentru regla nivelul
glucozei in sange.

Terapia cu pompa de insulina este un tratament care imita indeaproape actiunea pancreasului, asigurand
o alimentare constanta cu insulina a organismului, dar si cu doze suplimentare, atunci cand este necesar.
Citeste aici mai multe despre folosirea pompei de insulina.
  Antidiabetice orale
Clase de medicamente non-insulinice

• Biguanidele

• Sulfonilureicele (derivaţii de sulfoniluree)

• Meglitinidele (glinidele)

• Tiazolidindionele (glitazonele)

• Inhibitorii de alfa-glucozidază

• Agoniştii receptorilor GLP-1

• Inhibitorii DPP4

BIGUANIDELE

Biguanidele constituie o clasă de medicamente al căreireprezentant principal este metforminul .

• Ceilalţi membri ai clasei sunt:

– buforminul – puţin utilizat

– fenforminul – scos din uz din cauza reacţiilor adverse

• Metforminul este cel mai folosit medicament antidiabetic

•În prezent, specialiştii recomandă ca el să fie administrat tuturor pacienţilor cu diabet zaharat tip 2
(noninsulinodependent) încă de la diagnosticarea bolii

Mecanism de acţiune

• Metforminul creşte eficienţa acţiunii insulinei (eliberatădin pancreasul pacientului sau administrată prin
injecţii)în ficat şi muşchiul scheletic

• Reducerea concentraţiei glucozei în sânge (glicemia) seface prin:

– scăderea eliberării glucozei din depozitele din ficat

– scăderea cantităţii de glucoză produsă în ficat din alte substanţe

– favorizarea pătrunderii şi metabolizării glucozei în fibra musculară

Mod de administrare

• Se prezintă sub formă de comprimate de 500, 850 sau1.000 mg

• Se administrează de 2-3 ori pe zi, după mese (există şiforme ce se pot administra doar o dată pe zi)

• Tratamentul se începe cu doze mici, care se crescprogresiv (acest lucru este necesar pentru a nu
apăreareacţii nedorite digestive)

• Doza maximă este de 3.000 mg pe zi (de obicei, însă, nu se depăşeşte doza de 2.000 mg pe zi)
 SULFONILUREICELE
Reprezintă cea mai “bogată” clasă de medicamente înce priveşte numărul reprezentanţilor săi

• Folosite iniţial pentru tratamentul febrei tifoide

• După ce s-a constatat efectul lor de scădere a glicemiei,au fost administrate pacienţilor cu diabet zaharat

• Sulfonilureicele au fost mult timp singurele antidiabeticenon-insulinice folosite la om

Mecanism de acţiune

• Se leagă de anumiţi receptori din pancreas, crescândsecreţia de insulină

•În mai mică măsură influenţează şi secreţia altor hormoni pancreatici: glucagon, somatostatin

• Anumite sulfonilureice se leagă de receptori situaţi înalte organe (inimă, creier, vase de sânge),
influenţând activitatea acestora
Mod de administrare

• Se prezintă sub formă de comprimate

• Se administrează de 1-2 ori pe zi, înainte de mese

• Tratamentul se începe cu doze mici, care se crescprogresiv, urmărindu-se valorile glicemiei

MEGLITINIDELE
Au mecanism de acţiune asemănător cu al sulfonilureicelor, dar durata scurtă de acţiune impune

administrarea lor la fiecare masă

• Se recomandă, de obicei, la pacienţii care au o durată scurtă de evoluţie a bolii, fiind mai eficiente în
aceste cazuri

• Singura glinidă existentă în România este repaglinida

Mecanism de acţiune

• Se leagă de aceiaşi receptori pancreatici ca şisulfonilureicele, stimulând astfel secreţia de insulină

• Efectul lor diminuă când glicemia se apropie de normal

Mod de administrare

• Repaglinida se prezintă sub formă de comprimate de 0,5, 1 şi 2 mg

• Se administrează înainte de mesele principale (de 3 sau4 ori pe zi)

• Doza zilnică este cuprinsă între 1,5 şi 16 mg (0,5-4 mg la o masă)

TIAZOLIDINDIONELE
Clasă de medicamente al cărei unic reprezentant în prezent este pioglitazona .
• Ceilalţi reprezentanţi sunt:

– troglitazona – scoasă din uz din cauza efectelor toxice asupra ficatului

– rosiglitazona – suspendată din cauza efectelor adverse cardiace (dovedite în studiile clinice)

• Numărul prescripţiilor de pioglitazonă a scăzut în ultima vreme, dat fiind faptul că beneficiile sale sunt
contracarate într-o oarecare măsură de efectele adverse

Mecanism de acţiune

• Pioglitazona se leagă de nişte receptori situaţi pe nucleul celulelor (PPARγ şi PPARα) şi prin aceasta
favorizează,în principal, metabolismul glucozei, şi secundar pe cel al grăsimilor

• Acţionează în ţesutul gras, muşchi şi ficat

• Pioglitazona este, deci, un medicament care creşte sensibilitatea ţesuturilor la acţiunea insulinei

•În afara acţiunilor sale metabolice, pioglitazona are şi numeroase alte efecte, cunoscute doar parţial

Mod de administrare

• Se prezintă sub formă de comprimate de 15, 30 sau 45 mg

• Doza este de 1 comprimat pe zi

INHIBITORII DEALFA-GLUCOZIDAZĂ
Această clasă are 3 reprezentanţi:

– acarboza

– vogliboza

– miglitolul

•În România se găseşte doar acarboza

Mecanism de acţiune

• Inhibă alfa-glucozidaza (enzimă intestinală ce transformă glucidele mai complexe în glucide simple
=monozaharide, ce pot fi absorbite)

• Consecinţa este creşterea cantităţii de hidraţi de carbon(glucide) ce ajung în intestinul gros, unde sunt
fermentaţi

Mod de administrare

• Se prezintă sub formă de comprimate de 50 şi 100 mg

• Se administrează la începutul meselor principale

• Doza ţintă este 3 x 50 mg/zi sau 3 x 100 mg/zi

• Tratamentul se începe cu doze mici (chiar 25 mg/zi),care sunt crescute treptat (la interval de
câtevasăptămâni), pentru a reduce riscul efectelor adverse
 AGONIŞTII RECEPTORILOR GLP-1

În intestin se produc în mod normal hormoni, numiţi“incretine”, care acţionează asupra celulelor
pancreatice(unde determină creşterea secreţiei de insulină şi reducerea secreţiei de glucagon şi, prin
urmare,scăderea concentraţiei glucozei în sânge), dar şi asupra altor organe (stomac, creier, inimă, rinichi
etc.),exercitând o serie de efecte benefice

• Incretinele sunt rapid metabolizate de o enzimă numită DPP4,astfel încât durata lor de viaţă este mică

• Se cunosc două incretine:

– GLP-1

– GIP

• Există două clase de medicamente antidiabetice, bazate pe acţiunea incretinelor:

– agoniştii de receptori GLP-1 (medicamente cu structură chimică asemănătoare cu a GLP-1, dar mai
rezistente la acţiunea DPP4 şi, prin urmare, cu viaţă mai lungă)

– inhibitorii DPP4 – care, prin împiedicarea acţiunii enzimei, prelungesc durata de viaţă a GLP-1 şi GIP
produşi în intestinul pacientului cu diabet zaharat

Mecanism de acţiune

• Agoniştii receptorilor GLP-1 se leagă de receptori specifici, localizaţi în diverse organe, determinând:

– creşterea secreţiei de insulină (doar la valori glicemice mari)

– scăderea secreţiei de glucagon (doar la valori glicemice mari)

– întârzierea golirii stomacului

– scăderea poftei de mâncare

– protecţie a inimii (în studii experimentale)

Mod de administrare

• Exenatidul

– de 2 ori pe zi subcutanat câte 5 micrograme

– după o lună, doza se creşte la de 2 ori pe zi subcutanat câte 10 micrograme (doza recomandată)

• Exenatidul cu eliberare prelungită

– o dată pe săptămână subcutanat 2 miligrame (efectul maxim se obţine după aprox. 7 săptămâni)

• Liraglutidul

– o dată pe zi subcutanat 0,6 mg

– după cel puţin o săptămână, doza poate fi crescută la 1,2 mg o dată pe zi subcutanat

– după cel puţin o săptămână, doza poate fi crescută la 1,8 mg o dată pe zi subcutanat (doza maximă)
 INHIBITORII DPP4

•În România sunt înregistraţi mai mulţi reprezentanţi ai inhibitorilor DPP4, dar numai unul singur,
sitagliptina,poate fi administrat deocamdată în cadrul ProgramuluiNaţional de Diabet Zaharat

Mecanism de acţiune

• Inhibă acţiunea DPP4 (vezi capitolul “Agoniştii receptorilor GLP-1”)

•În consecinţă, creşte durata de viaţă a GLP-1 şi GIP, produse în intestinul pacientului, şi efectul acestora
de scădere a glicemiei (vezi capitolul “Agoniştii receptorilor GLP-1”)

Mod de administrare

• Sitagliptina se prezintă sub formă de comprimate de 100mg

• Se administrează o dată pe zi, fără legătură cu mesele

• La pacienţi cu boli renale severe, doza trebuie redusă sau preparatul este contraindicat

3.Analize medicale si diagnostic diabet:

Afectiunea nu prezinta initial foarte multe simptome, astfel ca in general este descoperita intamplator, in
urma unor analize medicale de rutina:

 Analiza glicemiei in sange

Aceasta analiza medicala reprezinta prima optiune a medicului in diagnosticarea prediabetului sau
diabetului. Ea consta in prelevarea de sange de la pacient dimineata, fara ca acesta sa fi mancat sau sa fi
baut nimic in afara de apa cu cel putin 8 ore inainte de testare.

Se recomanda efectuarea acestei analize in trei zile diferite. Daca in cele trei zile valorile glicemiei
depasesc 126 mg/dl, medicii pot pune diagnosticul de diabet.

Daca esti o persoana sanatoasa, valoarea glicemiei nu ar trebui sa depaseasca 100 mg/dl. Daca valorile
glicemiei depasesc 126mg/dl, medicul iti poate pune diagnosticul de diabet. Pentru valori intre 100 si 125
mg/dl, medicul te poate diagnostica cu prediabet, afectiune care poate fi tratata prin regim alimentar
corect, mentinerea greutatii corporale si un program regulat de exercitii fizice.

 Testul glicemiei provocate (Testul oral de toleranta la glucoza – TTGO)

Consta in prelevarea de sange pentru analiza glicemiei, fiind un test potrivit pentru a-ti testa toleranta la
glucoza. Mai exact, testul este utilizat pentru confirmarea diagnosticului de diabet la persoanele care au
avut niveluri crescute ale glicemiei (spre exemplu, in cazul femeilor care au avut o glicemie ridicata in
timpul sarcinii).

Pentru a efectua acest test, nu trebuie sa mananci sau sa bei altceva decat apa cu 8 pana la 14 ore inainte
de recoltarea sangelui, aceasta avand loc la primele ore ale diminetii. Dupa recoltarea sangelui, medicul iti
va cere sa consumi o bautura care contine glucoza si iti va preleva sange, la doua ore dupa ce ai
consumat-o.
Daca valoarea glicemiei depaseste 140 mg/dl, poti suferi de prediabet. La o valoare a glicemiei de peste
200 mg/dl, medicul iti poate pune diagnosticul de diabet.

Exista si contraindicatii in ceea ce priveste realizarea acestui test. Testul glicemiei provocate nu se
recomanda daca ai trecut recent printr-o operatie, daca ai suferit un infarct sau daca ai nascut recent.

 Testul glucozei plasmatice (Random Plasma Glucose Test)

Este un test care se realizeaza doar in laboratoare specializate si consta in prelevarea unei probe de sange
in orice moment al zilei (“random”), indiferent de intervalul de timp care a trecut de la ultima masa.

Testul este utilizat in special in cazul pacientilor care ar putea avea un nivel ridicat de glucoza in sange si
care prezinta simptome mai evidente ale diabetului. In cazul acestor pacienti, este nevoie de tratament de
urgenta, astfel ca testul nu face altceva decat sa confirme boala. Medicii il folosesc mai rar in cazul
pacientilor la care suspecteaza ca nivelul glicemiei este putin peste cel normal, avand in vedere ca in acest
caz se poate preleva sange in orice perioada a zilei.

Un rezultat de peste 200 mg/dl sau mai mare duce la diagnosticul de diabet.

Daca testul iese negativ, medicul nu poate sa excluda neaparat diagnosticul de diabet. Un rezultat negativ
inseamna ca nivelul glicemiei in sange nu este foarte ridicat si ti se vor indica alte analize pentru a
diagnostica stadiul bolii.

In cazul copiilor si tinerilor, un rezultat pozitiv la acest test necesita ingrijire medicala imediata, in aceeasi
zi.

In cazul persoanelor in varsta, diabetul evolueaza mai lent, pericolul de complicatii fiind mai scazut chiar
daca nu se intervine rapid. Medicul iti va recomanda un tratament si iti va indica si cand il poti incepe.

 Determinarea glucozei in urina

Prezenta glucozei in urina poarta numele de glicozurie. In mod normal, urina contine cantitati extrem de
mici de glucoza. Glicozuria este caracteristica diabetului zaharat si apare atunci cand rinichii pacientului
sunt afectati. Daca testele de laborator indica prezenta glucozei in urina si se inregistreaza o crestere
peste normal a glicemiei, atunci medicul iti poate pune diagnosticul de diabet zaharat.

 Hemoglobina glicata (Hb A1C)

Este un test de sange care indica nivelul mediu al glicemiei tale in ultimele 2 sau 3 luni. Analiza masoara
procentul de glucoza atasata hemoglobinei, proteina care transporta oxigenul in sange. Cu cat nivelul
glucozei in sange este mai mare, cu atat este mai mare nivelul A1C.

Testul hemoglobinei glicate este una dintre analizele de referinta pentru diagnosticarea diabetului. Poti sa
mananci si sa bei inainte de a ti se face acest test. Din acest motiv, efectuarea acestei analize este mai
usoara si ar putea creste numarul pacientilor testati, imbunatatind diagnosticarea diabetului.

Hemoglobina glicata nu este relevanta daca suferi de anemie sau ai alte probleme ale sangelui. In plus,
acest tip de analiza nu ofera rezultate relevante in cazul femeilor insarcinate.

Daca ai un rezultat intre 5,7 si 6,4 la aceasta analiza, medicul iti poate pune diagnosticul de prediabet.
Peste o valoare de 6,5 a hemoglobinei glicate, poti fi diagnosticat cu diabet. Hemoglobina glicata este un
test care ajuta la monitorizarea pe termen lung a pacientilor cu diabet.
  Masurarea albuminei, ureei, acidului uric, creatininei si a corpilor cetonici

Astfel de teste se realizeaza in general pentru a se evalua functia renala, in cazul pacientilor cu diabet.
Organismul unei persoane cu diabet consuma grasimi si proteine, ceea ce conduce la scaderea in
greutate. Ca urmare, in urina pot fi depistate o serie de substante toxice si proteine: corpi cetonici,
albumina, acid uric, uree, creatinina.

Determinarea corpilor cetonici este realizata in special in cazul in care medicul suspecteaza prezenta
diabetului de tip I. In acest caz, organismul consuma din rezervele de tesut adipos si din muschi, deoarece
nu dispune de suficienta insulina pentru a metaboliza glucoza din sange.

Un test de urina pentru masurarea nivelului corpilor cetonici este indicat daca ai o glicemie de peste 300
mg/dl, dar si in cazul in care apar simptome precum: greata, senzatia de ameteala, sete, oboseala sau ai
diabet gestational.

Diabetul gestational:

Diabetul gestational apare in perioada sarcinii. Nivelul crescut de glucoza in sange poate afecta sanatatea
viitoarei mame si a copilului. Controlul diabetului gestational poate preveni o nastere dificila si cu
complicatii.

In general, nivelul glicemiei revine la normal dupa nastere, insa daca te-ai confruntat cu diabet in timpul
sarcinii, exista riscul ca in viitor sa dezvolti diabet de tip II. De aceea, medicii le recomanda femeilor care s-
au confruntat cu diabet gestational sa isi faca periodic testele necesare diagnosticarii diabetului.

Testele pentru diagnosticarea diabetului in sarcina sunt utilizate in cazul femeilor aflate la risc de a
dezvolta aceasta afectiune. Cele mai expuse riscului sunt femeile care sufera de obezitate la inceputul
sarcinii, dar si cele care au avut diabet gestational la o alta sarcina. De asemenea, mai expuse diabetului
gestational sunt si femeile care au rude diagnosticate cu diabet.

Daca prezinti un risc inalt de a dezvolta diabet gestational, medicul iti va indica o serie de analize pentru
diabet la prima vizita prenatala.

Daca prezinti un risc mediu de boala, in mod normal screening-ul pentru diabetul gestational este realizat
in al doilea trimestru de sarcina, in general intre saptamanile 24 si 28.

Medicul tau poate utiliza in principal urmatoarele tipuri de analize: Testul glicemiei provocate si Analiza
glicemiei in sange.

In cazul in care ai fost diagnosticata cu diabet gestational, ti se vor recomanda teste periodice, in special in
ultimele trei luni de sarcina. Daca medicul observa complicatii, iti va prescrie si alte teste, inclusiv pentru
evaluarea functiei placentei, organul care asigura transportul oxigenului si al nutrientilor catre fat.

 Ce este Hemoglobina glicozilata?

Hemoglobina glicozilata (sau glicata), mai precis HbA1c, este o analiza extrem de utila atât pentru
diagnosticul cât si pentru urmarirea diabetului zaharat. Masurata în procent (%), aceasta analiza reflecta
media glicemiilor pe ultimele 3 luni. Cu cât valoarea este mai ridicata, cu atât glicemiile au fost mai mari.
Valorile normale pentru HbA1c sunt între 4 si 5.6%. Valorile între 5.6% si 6.4% reflecta o stare
intermediara între normalitate si diabet zaharat, situatie numita uneori si “prediabet”. Valorile începând
cu 6.5% semnifica prezenta diabetului zaharat.
 Majoritatea pacientilor cu diabet ar trebui sa aiba valori ale hemoglobinei glicozilate sub 7%. Valorile
sub 6.5% sunt cele mai bune, dar si la aceste valori medicul trebuie sa ghideze tratamentul astfel încât
riscurile tratamentului sa fie minime. La valori mici ale hemoglobinei glicozilate, unul dintre subiectele
discutiei cu medicul trebuie sa fie hipoglicemiile.
De la ce hemoglobina glicozilata se recomanda insulina?
Nu exista o valoare generala de la care se recomanda insulina. Daca la debutul diabetului valoarea HbA1c
este foarte mare, se poate indica direct insulina, ulterior posibilitatile de tratament se discuta, multe
persoane primind tratamente fara insulina odata ce debutul brusc al diabetului este urmat de o evolutie
buna a glicemiilor. Daca însa, dupa ani de zile de evolutie, valoarea HbA1c este mare, în ciuda unor doze
de medicamente care nu mai pot fi crescute, atunci cel mai adesea medicul va indica insulina.
Cât de des ar trebui sa îsi faca persoanele cu diabet hemoglobina glicozilata?
În mod ideal, persoanele cu diabet ar trebui sa îsi dozeze hemoglobina glicozilata de 2-4 ori pe an. Sunt si
anumite situatii în care se recomanda dozarea HbA1c mai des sau mai rar, la indicatia medicului.
Analiza se poate face la orice laborator?
Majoritatea laboratoarelor determina HbA1c, însa metodologia folosita poate sa conduca la rezultate
diferite între laboratoare. De asemenea, exista metode rapide de determinare, care nu sunt foarte
precise, pentru astfel de aparate, este indicat ca un medic diabetolog cu experienta sa faca interpretarea.

4.1 Nutriționistul
Nutritionistul este expertul care rezolva diferitele probleme cu privire la o nutritie
sanatoasa. Acesta lucreaza în general în servicii de sanatate publica, unde colaboreaza cu medici
specialisti pentru asigurarea unei nutritii echilibrate si curative în conformitate cu ultimele descoperiri
medicale în acest domeniu. Munca este extrem de apropiata de cea a dieteticianului.
!!!Nutritionistul se ocupa în special de oameni si grupuri de oameni sanatosi
pentru a preveni bolile
Care sunt îndatoririle postului? În institutii de sanatate unde adapteaza munca de
cura nutritionala la conditiile existente, pe baza unor consideratii si a unor discutii individuale cu
pacientii. Acestia stabilesc servirea hranei pentru pacienti, în functie de starea lor de sanatate si de
nevoile lor. Supravegheaza corectitudinea pregatirii si respectarea regulilor de igiena în timpul servirii
hranei pacientilor. Informeaza pacientii despre eventualele schimbari de meniu în timpul
tratamentului la domiciliu. Poate lucra la întreprinderile mari de alimentatie publica unde ca
monitoriza în special respectarea regulilor unei nutritii echilibrate. Obligatiile includ adesea controlul
unitatilor de alimentatie publica, supravegherea respectarii standardelor alimentare, pregatirea
meniurilor, calcularea valorii energetice si biologice a alimentelor. Poate sa lucreze în cercetare,
educatie si serviciile de consultanta.

Ce instrumente / echipamente folosesc? Exprimarea verbala, documente scrise, tehnologia

informatizata, tabele speciale cu energia calorica si proprietatile biologice ale alimentelor si ale
felurilor specifice comunitatii respective.

Unde se desfasoara activitatea si în ce conditii? În centre de sanatate, în spitale, sanatorii

sau statiuni balneare, în cantinele din gradinite si scoli, în organizatii publice si private de alimentatie
publica, în organizatii de caritate, în institute de cercetari si în firme de consultanta. Nutritionistii pot
fi angajati si de marile firme producatoare de alimente, de cele care desfac alimente în cantitati mari
si în ziaristica. Munca se desfasoara în general în birouri sau în spatii similare folosite de ceilalti
angajati.
 De ce aveti nevoie pentru a reusi? Sa aveti studii medii sau superioare, cu specializare în
medicina, biologie, alimentatie, farmacie sau în chimie, sa aveti rabdare si sa stiti sa lucrati în echipa.

4.2Dieteticianul
Cine sunt si cu ce se ocupa? Dieteticianul coopereaza cu doctorul în prescrierea dietelor
standard si a celor speciale pentru pacienti. În unele tari acestia pot fi implicati si în industria
alimentara.
Care sunt îndatoririle postului? Obligatiile includ: sa supravegheze pregatirea alimentelor
dietetice în spitale si unitati de sanatate etc. Sa alcatuiasca o dieta si regim nutritional complet pentru
diferite tipuri de pacienti si sa se asigure ca acestia urmeaza aceste prescriptii.
Unde se desfasoara activitatea si în ce conditii? În unitati medicale, spitale, clinici.
Ce instrumente / echipamente folosesc? Echipament uzual de birou, comunicarea verbala.
De ce aveti nevoie pentru a reusi? Sa fi terminat liceul. În unele tari europene se cer studii
superioare cu specializare în alimentatie dietetica sau cursuri post-liceale în domeniu. Trebuie sa aveti
rabdare si tact în negocierea cu oameni

!!!Dieteticianul îsi focalizeaza munca pe activitati curative pentru indivizii care sufera deja
de probleme legate la dieta, sau care pot fi ajutati prin recomandarea unei anumite diete.

4.3 Diabetologul
–medicul care este specializat în tratarea diabetului.

4.4 Chirurgul bariatric

–medicul specializat in chirurgia bariatrică.
Chirurgia bariatrica implica procedurile chirurgicale prin intermediul carora se poate pierde
in greutate sau procedura de by-pass la nivelul stomacului sau intestinului subtire. Cu ajutorul
acesteia oamenii care sunt supraponderali pot sa slabeasca in mod semnificativ si permanent.

Prin by-passul gastric si a altor interventii chirurgicale, se vor face modificari la nivelul
sistemului digestiv in scopul diminuarii numarului de kilograme prin limitarea cantitatii de alimente
ingerate sau prin reducerea absorbtiei de substante nutritive, ori ambele situatii.

Chirurgia bariatrica se efectueaza doar in cazul oamenilor supraponderali care au o greutate

mai mare de doua ori decat cea ideala. Acest nivel de obezitate este deseori mentionat ca obezitate
morbida deoarece poate determina mai multe probleme grave de sanatate, inclusiv unele potential
mortale, printre care hipertenisune arteriala, diabet zaharat de tip II, risc crescut pentru boli
coronariene, creste inexplicabil riscul manifestarii de atac de cord si exista o prevalenta mai mare
dezvoltarii cancerului de san, colon, prostata si endormetrial.
Se foloseste anestezie generala iar operatia dureaza aproximativ 2-3 ore. Bolnavul va fi
spitalizat o saptamana.
 4.5 Chirurgul
Medic, specializat în tratamentul diferitelor boli prin intervenţie fizică în organismul
pacientului. De obicei, aceste boli nu pot fi vindecate cu medicamente, fără intervenții chirurgicale -
pansare, tratarea rănilor etc. Sarcina unui chirurg este diagnosticarea corectă a bolii, tratarea şi
controlul după perioada de tratament.

Nu există un astfel de organ, care nu ar putea fi supus unui tratament chirurgical.

Cel mai adesea, chirurgii sunt specializaţi în tratarea organelor sau a sistemelor organismului
în întregime.

Există:
· Chirurgie Traumatologică
· Chirurgie Cardiologică
· Neurochirurgie
· Chirurgie Plastică
· Chirurgie Oftalmologică
· În spitale şi departamente “de urgenţă” lucrează medici specialiști în chirurgie generală -
efectuează resuscitare şi intervenţii chirurgicale de urgenţă asupra oricărui organ.
Ce boli tratează un medic chirurg
· Lista de boli, ce tratează un medic chirurg este foarte larg. Cele mai răspîndite boli sunt:
· Fracturi şi fracturi osoase de toate tipurile
· Traumatisme craniene şi ale măduvei spinării
· Vânătăi, entorse, luxatii, microtrauma
· Sisteme de patologie congenitala şi uneori, întregii sistem - despicare, sau obstrucționarea,
nedezvoltare, urâțenie;
· Tumori – canceroase şi benigne – tumoare de grăsime, mioma, etc.
· Hernie, apendicită
· Dereglări ale permeabilităţii vasculare, boli venoase
· Furunculi, ulcere, răni deschise, cangrenă
· Orice proces din organism, care se transformă în forma atrofie, sepsis, peritonita necesită
intervenţie chirurgicală imediată.
Cum tratează chirurgul?
O vizită la chirurg nu se termină întotdeauna operaţiunea. Orice boală medicul încearcă să
trateze cu o intervenţie minimă şi numai în cazurile în care este imposibil sau riscant, se efectuează
operaţie.

Astăzi există multe metode şi tehnici de operaţiuni , la care traumele organismului sunt
reduse la minim. Cele mai multe proceduri se efectuează , folosind laporascope şi alte instrumente
introduse în organism prin incizii mici. Toate procedurile sunt efectuate în acest caz de la distanță cu
instrumente microscopice şi sub supravegherea de monitoare din microcameră.
La prima vizită, medicul:

 Ascultă plângerile pacientului şi colectează istoria în cazul în care pacientul este în stare gravă,
starea şi simptomele ar trebui să spună oamenii apropiaţi
 Prescrie diagnosticarea necesară. De obicei, aceasta – este fluroscopia, MRT sau CT, analize de
singe şi urină, etc.
  Prescrie tratamentul necesar şi acordă primul ajutor – bandajarea, punerea în ghips, atele,
îndreptarea articulaţiile, relevă puroi şi prelucrarea acestuia
 Dacă este nevoie de asistenţă operaţională de urgență – se trimite în spital

4.6 Psihologul
· Un psiholog este un specialist în psihologie, adica stiinta care se ocupa cu activitatile psihice si
cu fenomenele mentale ale oamenilor (cum sunt abilitati, deprinderi, atitudini) si cu structura si
dezvoltarea de personalitate (cum sunt temperamentul, emotiile, motivatiile, caracterul) în
raport cu mediul în care activeaza persoana respectiva.

 Un psiholog poate lucra în industrie, comert, educatie, în domeniul medical, în sfera social-
psihologica si în calitate de consilier pentru locul de munca, în centre de plasare forta de munca,
în sistemul juridic, în arte, în cercetare etc.
 Obligații

· Să facă evaluare psihologică sau psihometriă, adica activități focalizate pe găsirea de

caracteristici de personalitate la un individ (interese, atitudini, abilitati); acest lucru se
face prin teste psihologice si prin alte procedee si metode standard din psihologie.

· sa faca munca de îndrumare si de consultanta, adica activitati bazate pe analiza

informatiei necesare despre un client, sa faca recomandari catre client cu privire la
decizia acestuia într-o situatie data (cum sunt dezacorduri în casnicie, probleme cu
privire la cresterea copiilor, cautarea unui loc potrivit de munca, domeniu de studiu sau
de învatamânt, selectarea si plasarea muncitorilor, metode de motivare a muncitorilor,
cai de a creste productivitatea muncii etc.)

· sa faca munca de psiho-terapeut, adica munca individuala cu clientul (psiho-analiza,

hipnoza si o varietate de alte terapii individuale) sau diferite tipuri de lucru în grup
(psiho-terapie de grup, psiho-drama, terapie prin muzica, terapie prin arta etc.)

Ce nu face un psiholog

Nu pune diagnostic;

Nu prescrie medicații;

Psihologul nu are pacienți, ci clienți pe care îi ajută să adopte moduri de gândire și comportamente
raționale, exersând împreună în cabinet. Altfel spus, psihologul este specialistul care:
1. Îi alocă săptămânal persoanei care vine în cabinet câte o ședință de aproximativ o oră. Terapia se
desfășoară pe parcursul mai multor săptămâni sau luni, pentru a produce schimbarea solicitată;
2. Susține și ghidează persoana psihic, emoțional și comportamental, în a învăța cum să facă față
evenimentelor trecute, prezente și viitoare;
3. Produce schimbare la nivel mental, emoțional și comportamental;
5. Ghidează și învață persoana pentru tot restul vieții să-și acceseze forța interioară și toate resursele
necesare unei vieți împlinite pe toate planurile;
6. Ghidează persoana spre a găsi şi exersa metode pentru schimbare potrivite, cu scopul dezvoltării și
evoluției personale, îmbunătățirii abilităţilor sociale și de comunicare, a menținerii sănătății mentale,
emoționale și comportamentale în toate aspectele vieții și pentru tot restul vieții.
Cum știm când să ne adresăm psihologului, repsectiv psihiatrului
Când mergem la psiholog?

Sunt situații în care persoana se simte rău din punct de vedere emoțional, astfel încât nu este
capabilă să se concentreze asupra schimbării și exersării de noi atitudini și abilități de gândire pozitivă
lucrate cu psihoterapeutul sau ghidul. În acest caz, psihologul o poate îndruma către un psihiatru care să-i
prescrie o medicație ușoară, astfel încât să fie aptă pentru schimbarea în plan concret. Asta nu înseamnă
că acea persoană este nebună, ci că cei doi specialiști colaborează pentru a ajuta pacientul să facă
schimbarea mai repede și sigur', explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

“Există, însă, situații în care medicația este insuficientă pentru ca persoana să facă schimbări semnificative
în viață ei, deoarece pastila nu schimbă modul de gândire, interpretare a evenimentelor și reacția sau
comportamentul. În acest caz, psihiatrul ar fi bine să își îndrume pacientul către un specialist
psihoterapeut care să-l susțină pe drumul unei schimbării mai profunde și de durată', conchide psihologul
Laura Maria Cojocaru.

5.Corelatia diabetului cu stresul

Efectul stresului asupra diabetului:

 Stresul , indiferent de tipul de stres fizic sau mental, a fost dovedit ca este o cauza pentru
cresterea nivelului de zahar in sange.
 Stresul poate afecta controlul diabetului
 poate fi cauzat de diferiti factori ce au legatura cu aceasta boala: diagnosticarea, tratamentul,
presiunea psihologica.
 control al nivelului de glucoza scazut
 hormonul stresului = cortisol creste cant de zahar din sange => Sindromul Cushing, cauza slab
cunoscuta pentru diabet.
 stresul poate duce la depresii => neglijenta pacientuli asupra tratamentului , consum de alcool,
reduc exercitiile fizice.
 intenstitatea cu care afecteaza boala difera de la persoana la persoana
 studiile au aratat ca stresul ridica nivelul de glucoza in sange pt diabetul de tip 2 si 1 dar exista
cazuri in care scade nivelul de zahar pt diabetul de tip 1
 Stresul induce efectul “lupta sau fuga” , conc Hh creste, energia stocata ( glucoza si grasime)
folosita - conc creste in sange.

Study :
Scientists have studied the effects of stress on glucose levels in animals and people. Diabetic mice under
physical or mental stress have elevated glucose levels. The effects in people with type 1 diabetes are more
mixed. While most people's glucose levels go up with mental stress, others' glucose levels can go down. In
people with type 2 diabetes, mental stress often raises blood glucose levels. Physical stress, such as illness
or injury, causes higher blood glucose levels in people with either type of diabetes.

6. Corelatia diabetului cu statusul nutritional

Alterarea toleranţei la glucoză şi alterarea glicemiei bazale au fost denumite în mod oficial prediabet.
Ambele forme constituie factori de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat ulterior şi pentru apariţia
bolilor cardiovasculare. Studii randomizate controlate au evidenţiat faptul că pentru pacienţii cu risc înalt
de diabet zaharat există intervenţii adecvate care sunt capabile să reducă rata de apariţie a
diabetului.Persoanele cu risc crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 2 necesită includerea în programe
care vizează modificarea stilului de viaţă incluzând scăderea moderată în greutate şi activitate fizică
regulată.Procesul educaţional se desfăşoară continuu, sub diferite forme şi este absolut necesar pentru
obţinerea unui bun control metabolic şi ameliorarea calităţii vieţii. Scopul acestui efort este acela de a
ajuta persoana cu diabet să se adapteze cât mai bine la noua sa condiţie de viaţă şi de a împiedica apariţia
complicaţiilor.

Managementul stilului de viaţă si al alimentatiei.

Pacienţii cu diabet zaharat tip 2 sunt în majoritate supraponderali sau obezi şi au, în general,
un stil de viaţă nesănătos (obiceiuri alimentare nesănătoase, sedentarism) care a contribuit,
alături de alţi factori, la apariţia afecţiunii. De aceea, se impune ca imediat după diagnosticare să
se identifice modalităţile de intervenţie asupra stilului de viaţă. Prin ameliorarea stilului de viaţă
se urmăreşte atingerea şi menţinerea greutăţii corporale ideale, scăderea valorilor glicemice,
normalizarea valorilor lipidelor serice şi a acidului uric (sau aducerea cât mai aproape de
normal), menţinerea unor valori optime ale tensiunii arteriale, uneori în asociere cu medicaţia
specifică. Fumatul reprezintă un factor de risc cardiovascular independent de aceea se va insista
pentru renunţare la fumat şi la consumul de etanol.
Recomandări standard:
. Se recomandă modificarea obiceiurilor alimentare anterioare şi se asigură accesul la un
dietetician .
Se individualizează dieta în funcţie de vârstă, sex, înălţime, greutate, gradul de efort fizic,
preferinţe, tradiţia locală, nivelul de cultură .
Monitorizarea aportului de carbohidraţi este o componentă esenţială a strategiei de obţinere
a controlului glicemic optim .
Se restricţionează consumul de alcool.
Aportul de grăsimi saturate trebuie să reprezinte < 7% din aportul caloric total (A).
Aportul de lipide trans va fi redus la minimum Exerciţiul
fizic se introduce treptat, în funcţie de abilităţile individuale; se încurajează prelungirea duratei
şi creşterea frecvenţei activităţii fizice (acolo unde este necesar) până la 30 - 45 min./zi, 3 - 5
zile/săptămână sau 150 min./săptămână
În absenţa contraindicaţiilor persoanele cu diabet zaharat tip 2 trebuie încurajate să practice
antrenamente de rezistenţă de trei ori pe săptămână
Renunţarea la fumat.

7.Efectul sportului asupra diabetului

Exercitiile fizice sunt foarte importante pentru gestionarea diabetului zaharat. Combinatia dintre dieta,
exercitiile fizice si tratamentul medicamentos poate ajuta la controlul greutatii, dar si a nivelului de zahar
din sange.

Activitatea fizica are rol important pentru bolnavii de diabet zaharat intrucat:
- imbunatateste modul in care corpul utilizeaza insulina
- ajuta la arderea grasmii corporale in exces
- contribuie la dezvoltarea fortei musculare
- creste densitatea si puterea oaselor
- scade tensiunea arteriala
- imbunateste circulatia sangelui si reduce riscul aparitiei bolilor de inima
- protejeaza impotriva bolilor cardiovasculare prin scaderea nivelului de colesterol rau
- diminueaza stresul, incurajeaza relaxarea si contribuie la ameliorarea starii de anxietate.

In continuare urmeaza in detaliu efectele diferitelor tipuri de antrenament:

Exercitii de forta:
Cele mai recente studii au descoperit ca exercitiile de forta au un rol important in mentinerea
controlului diabetului zaharat. In plus, exercitiile de forta ajuta la construirea masei musculare si la
pierderea tesutului adipos din organism. S-a constatat ca persoanele care fac exercitii de forta au un nivel
mai inalt de incredere si depresia este mai putin intalnita in cazul lor.
Acest tip de activitate fizica, exercitat de 2-3 ori pe saptamana, ajuta la consolidarea oaselor si muschilor.
Cand sunt solicitati, muschii ard calorii chiar si dupa incetarea exercitiilor fizice, in starea de repaus.
Printre exercitiile de forta pe care le puteti face sunt:
 antrenamentele la sala cu greutati, benzi elastice sau tuburi din materiale plastice
 ridicarea de greutati la domiciliu
 gimnastica ritmica.

Aerobic:
Orice tip de activitate care creste rata batailor inimii si o mentine ridicata o perioada
indelungata de timp va imbunatati conditia dumneavostra fizica. Exercitiile aerobice ajuta la scaderea
riscului declansarii diabetului de tip 2 si contribuie la o mai buna gestionare a nivelurilor de zahar din
sange.
Pentru persoanele care nu sunt de obicei active, sunt suficiente pentru inceput 5-10 minute
pe zi de aerobic, urmand ca durata sedintelor sa creasca cu cateva minute in fiecare saptamana, pana
la 30 de minute pe zi, timp de 5 zile pe saptamana.

Sportul in preventia diabetului:

Practicarea exerciţiilor fizice cu regularitate în primii ani ai adolescenţei reduce riscul de a

dezvolta diabet de tip 2 la maturitate, potrivit unui studiu coordonat de Universitatea Exeter din Marea
Britanie, publicat joi în revista britanică de medicină 'Diabetology', transmite EFE.
Activitatea fizică are efecte benefice asupra rezistenţei tinerilor la insulină, fenomen care duce la
utilizarea neeficientă a acestui hormon şi la apariţia diabetului de tip 2, au constatat cercetătorii.
A fost observat anual un eşantion de 300 de copii, de la 9 ani până la împlinirea vârstei de 16 ani.
Măsurătorile au arătat că sportul a avut un considerabil impact pozitiv asupra sănătăţii tinerilor de 9-13
ani, dar nu a influenţat rezistenţa la insulină a celor de 16 ani.
Totodată, la copiii de 13 ani, testele au evidenţiat că, în cazul celor mai activi din punct de
vedere fizic, rezistenţa la insulină a fost redusă chiar şi cu 17%, indiferent de cantitatea de grăsime
corporală a subiecţilor. Diferenţele dintre rezistenţa manifestată la insulină de cei care fac mişcare şi
tinerii care nu au acest obicei a scăzut apoi progresiv, până la 16 ani.
 8. Efectul consultului psihologic asupra diabetului
La omul sanatos datorita faptului ca mecanismele de reglare functioneaza adecvat acestea reusesc sa
produca rapid o compensare si „hiperglicemia emotionala” se reduce de la sine. La pacientul diabetic insa
mecanismele reglatorii functionand defectuos compensarea nu se mai produce si apar fluctuatiile
specifice hiperglicemiei.

Debutul diabetului produce modificari comportamentale insotite si de trairi intense de inadecvare,

depresie, ipohondrie astfel ca
diabeticul are nevoie ca orice alt bolnav cronic de suport psihologic, mai ales la debutul acestei afectiuni
deoarece aflarea vestii produce atat bolnavului cat si apropiatilor modificari psihologice profunde.

Se deruleaza un intreg proces pana cand pacientul va accepta ideea ca este bolnav, va trece prin negare,
furie, negociere, depresie pana va ajunge la acceptare. Atitudinea fata de boala este diferita de la bolnav
la bolnav, functie de trasaturile de personalitate ale fiecaruia.

Se pot simti apatici sau dimpotriva pot deveni foarte ostili, pot fi mai agresivi si mai greu de multumit. Pot
considera boala un prilej de evadare de la obligatiile curente dezvoltand o dependenta fata de cei cel vor
ingriji adoptand un comportament infantil.

Este nevoie ca pacientul diabetic sa simta ca are de partea lui ca aliati medicul, psihologul si familia, in
acest mod va stapani mai eficient simptomatologia.

9.COMPLICATII ALE DIABETULUI

Diabetul zaharat ( toate tipurile) se asociază cu complicaţii acute şi cronice. Se cosideră că există o
susceptibilitate genetică la apariţia complicaţiilor pe fondul unei hiperglicemii cronice. Deoarece
terapia insulinică nu menţine o concentraţie sanguină diurnă constantă, la aceste forme de diabet
complicaţiile se pot instala mai rapid.
Complicaţiile sunt:
1. Complicaţii cronice
2. Complicaţii metabolice acute

1. Complicaţiile cronice

Microangiopatia diabetică

1. Hiperglicemia produce saturarea căii glicolitice determinând şuntareametabolizării acesteia pe alte căi
alternative;
2. Hiperglicemia duce la producţia de superoxid care produce alterarea ADN-ului, ceea ce determină
activarea PARP (poli-ADP-ribozo-polimeraza) – enzimă importantă în reparaţiile AND-ului. PARP poate
modifica activitatea altor enzime,inclusiv a unei enzime importante a căii glicolitice, GAPDH (gliceril-
aldehid-3–fosfat-dehidrogenaza). Modificarea activităţii acestei enzime (inhibiţia ei) produce acumularea
produşilor intermediari de metabolism (care nu mai pot fi metabolizaţi mai departe pe cale glicolitică),
care, la rândul lor determină activarea a 4 căi de metabolizare alternativă a glucozei: calea poliolilor, calea
hexozaminică, calea produşilor de glicozilare non-enzimatică, activarea protein-kinazei C. Deşi toţi
produşii rezultaţi în urma activării acestor căi produc leziuni tisulare, cele mai nocive efecte sunt rezultatul
acţiunii produşilor de glicozilare non-enzimatică şi a produşilor căii poliolilor.

Microangiopatia diabetică afectează:

- ochii – retinopatia diabetică

- rinichii – nefropatia diabetică
- SN periferic – neuropatia diabetică.

Pe lângă ţesuturile de mai sus, microangiopatia diabetică afectează şi creierul şicordul.

Macroangiopatia diabetică

Mecanisme multiple sunt implicate în afectarea arterelor în macroangiopatia Diabetică.

Macroangiopatia diabetică afectează:

- arterele coronare – cu creşterea riscului de infarct miocardic acut (IMA)
- arterele cerebrale – cu creşterea riscului de accident vascular cerebral (AVC)
- arterele membrelor inferioare – cu creşterea riscului de arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare
şi de apariţie a ulcerului la nivelul gambei sau picorului (unde leziunile de arteriopatie se combină cu cele
induse de neuropatia diabetică).

In toate aceste organe, leziunile de macroangiopatie se suprapun peste cele induse de microangiopatia
diabetică

Alte complicaţii includ:

- alterarea ţesutului conjunctiv cu limitarea mobilităţii articulare
- alterarea ţesutului muscular cu favorizarea fatigabilităţii
- depresia sistemului imun cu favorizarea apariţiei infecţiilor.

2. Complicaţiile metabolice acute ale DZ

Cetoacidoza diabetică (CAD) – este o complicaţie acută, majoră, mai frecvent asociată cu DZ tip 1.
Este o tulburare metabolică acută severă, în cadrul unui DZ necontrolat, caracterizată prin hiperglicemie (
glicemie &gt; 250 mg %), acidoza metabolică ( Ph sanguin &lt; 7,2, bicarbonat plasmatic &lt; 18 mEq/L) şi
cetonemie ( &gt; 5 mEq/L) ± cetonurie. Este indusă de un tratament cu insulină inadecvat (insuficient) dar
poate apare şi în situaţii de stress major (intervenţii chirurgicale, infecţii, stress
emoţional).
Este asociată cu deficitul relativ sau absolut de insulină şi creşterea concentraţiei hormonilor de
contrareglare (glucagon, epinefrină, STH, cortizol).
Acest dezechilibru hormonal activează gluconeogeneza, glicogenoliza şi lipoliza.
Gluconeogeneza şi glicogenoliza hepatică (secundare deficitului de insulină şi excesului hormonilor de
contrareglare) determină hiperglicemie severă. Creşterea lipolizei determină creşterea concentraţiei
serice a AGL. Metabolizarea hepatică a excesului de AGL determină producţia excesivă de corpi cetonici
(acetone, acidul beta hidroxibutiric şi acidul cetoacetic).
Hiperglicemia produce diureză osmotică cu deshidratare şi tulburări HE consecutive (caracteristice
cetoacidozei diabetice). Este depăşit şi pragul renal de absorbţie al glucozei, apărând glicozuria.
Creşterea progresivă a concentraţiei plasmatice a corpilor cetonici (CC) determină iniţial cetonemie. În
stadiile incipiente, aceasta este compensată prin activarea sistemelor tampon. Când capacitatea de
compensare este depăşită, CC sunt eliminaţi prin urină, apărând cetonuria. Fără tratament, apare acidoza
metabolică cu scăderea accentuată a pH-ului plasmatic şi a bicarbonaţilor. Acidoza metabolică este
compensată pe cale respiratorie prin respiraţie rapidă şi superficială (respiraţie de tip Kussmaul). CC, în
particular acidul betahidroxibutiric, produc greaţă şi vărsături, agravând deshidratarea şi tulburările
HE deja existente. CC produc mirosul caracteristic al respiraţiei pacienţilor cu cetoacidoză.
Deshidratarea profundă, produce hipotensiune arterială cu puls rapid şi hipoperfuzie tisulară, uneori
însoţită de acidoză lactică (care accentuează acidoza metabolică, deja indusă de CC). Iniţial apare
deshidratarea intracelulară (înainte de prezența semnelor clinice de deshidratare), urmată de
deshidratarea extracelulară care este responsabilă de semnele clinice de deshidratare.
Hiperglicemia, diureza osmotică, hiperosmolaritatea serică şi acidoza metabolică determină tulburări
electrolitice severe. Cea mai caracteristică perturbare este pierderea de K + . Este produsă de migrarea K +
din spaţiul intracelular în spaţiul extracelular (cu schimbul ionilor de H + ) şi pierderea lui prin urină
datorită diurezei osmotice. Hiponatremia apare tot prin pierderea urinară a Na + .
Efectul combinat al deshidratării, hiperosmolarităţii plasmei şi acidozei metabolice se răsfrânge şi asupra
ţesutului cerebral determinând alterarea stării de conştienţă şi apariţia comei cetoacidotice.

Coma hiperosmolară – are următoarele caracteristici:

Este de obicei o complicaţie a DZ tip 2.
Este însoţită de deshidratare profundă rezultată dintr-o diureză osmotică
accentuată, susţinută de hipergliecemia severă.
Apare în circumstanţe în care aportul de apă este inadecvat (pacienţi vârstnici,
intervenţii chirurgicale, pacienţi cu AVC, terapie neglijată etc).
Clinic apare hiperglicemie severă (&gt; 600 mg%), hiperosmolaritatea plasmei şi
deshidratare profundă, asociate cu tulburări ale stării de conştienţă şi comă.
Cetoacidoza este absentă (nivelul AGL este mai scăzut decât în cetoacidoză,
fiind limitat astfel substratul producerii de CC ; substratul acestui mecanism
este încă necunoscut).

Coma hipoglicemică – are următoarele caracteristici:

Apare la pacienţii cu DZ tratat cu insulină. La aceşti pacienţi, deficitul
sever de aport caloric şi hidric pe o perioadă îndelungată de timp produce
hipoglicemie severă.
Poate apare şi asociată unui tratament insulinic inadecvat (doze mai mari
decât cele necesare).
Când nivelul glicemiei scade rapid, glucoza sanguină disponibilă este
consumată rapid de celulele ţesuturilor periferice, lăsând ţesutul cerebral în
deficit sever de glucoză. Consecutiv apare coma hipoglicemică. Coma
hipoglicemică se însoţeşte de convulsii şi transpiraţii profunde.
 Bibliografie

 https://www.diabetzaharat.ro/
 https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/diabetul-zaharat-si-chirurgia-bariatrica
 http://diabet-si-nutritie.ro/tipuri-de-insulina/
 https://www.complete-life.ro/-
/media/EMS/Conditions/Consumer%20Healthcare/Brands/Complete-Life-
RO/PDF/Vlad_medicatia_non_insulinica_6533_v1.pdf
 https://www.complete-life.ro/-
/media/EMS/Conditions/Consumer%20Healthcare/Brands/Complete-Life-
RO/PDF/Vlad_medicatia_non_insulinica_6533_v1.pdf
 https://www.povesteameadeviata.ro/ce-este-si-cu-ce-se-ocupa-un-psiholog/
 https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=2a
hUKEwjLgeO4o5HhAhWStlkKHRRDAvkQFjAAegQIABAB&url=http%3A%2F%2Fwww.go.ise.ro%2Fp
ovol%2F577.htm&usg=AOvVaw0Vqf8YdtSh-OgvNa9-QAkv
 https://www.avantaje.ro/articol/psiholog-sau-psihiatru-cu-ce-se-ocupa-fiecare-si-ce-situatii-le-
cerem-ajutorul
 http://www.go.ise.ro/povol/1104.htm
 http://www.carriere.ro/dietetician
 http://www.sfatulmedicului.ro/Obezitatea/chirurgia-bariatrica-chirurgia-obezitatii_10185
 http://www.docdoc.md/ro/library/chirurgie/ce-trateaza-medicul-chirurg
 http://www.astecomedical.ro/centrul-medical-asteco/articole/hemoglobina-glicozilata
 http://www.emedic.ro/Ghiduri-de-practica-medicala/GHID-MEDICAL-PENTRU-INGRIJIREA-
PACIENTILOR-CU-DIABET-ZAHARAT.htm
https://www.la-psiholog.ro/info/diabetul-zaharat-si-starile-emotionale

 diabetes-destress.html
 http://www.diabetes.org/living-with-diabetes/complications/mental-health/stress.html